Archives d’Auteur
Le petit Nicolas / Young Nicolas / Tânărul Nicolas
- Film complet, version française sou–titré en anglais.
- Full movie, French version with English subtitles.
- Film complet, versiune franceză cu subtitrare în engleză.
***** Le petit Nicolas *****
Tendre, émouvant et drôle à souhaits!
Le Petit Nicolas est une œuvre de littérature pour la jeunesse écrite de 1956 à 1965 par René Goscinny, et illustrée par Jean-Jacques Sempé. Écrites sous forme de courts récits dans lesquels se mêlent l’humour et la tendresse de l’enfance, les aventures du Petit Nicolas mettent en scène un petit garçon dans un environnement urbain pendant les années 1960. Le personnage y livre ses pensées intimes grâce à un langage enfantin créé par Goscinny et les thèmes sont avant tout ceux de l’enfance (la camaraderie, les disputes, les rapports avec la maîtresse d’école, les premières amourettes…) mais Goscinny y décrypte également le monde complexe des adultes : l’éducation, les disputes familiales, les rapports entre voisins, la relation du père avec son patron, etc.
***** Young Nicolas *****
Tender, moving and funny as can be!
Young Nicolas is a work of youth literature written from 1956 to 1965 by René Goscinny, and illustrated by Jean-Jacques Sempé. Written in the form of short stories in which the humor and tenderness of childhood combine, the adventures of Little Nicolas feature a little boy in an urban environment during the 1960s. The character reveals his intimate thoughts thanks to a childish language created by Goscinny and the themes are above all those of childhood (comradeship, arguments, relationships with the school teacher, first loves…) but Goscinny also deciphers the complex world of adults : education, family disputes, relationships between neighbors, the father’s relationship with his boss, etc.
***** Tânărul Nicolas *****
Tandru, emoționant și amuzant cât se poate!
Micul Nicolas este o operă de literatură pentru tineret scrisă între 1956 și 1965 de René Goscinny și ilustrată de Jean-Jacques Sempé. Scrise sub formă de povestiri în care umorul și tandrețea copilăriei se îmbină, aventurile Micului Nicolas prezintă un băiețel într-un mediu urban în anii 1960. Personajul își dezvăluie gândurile intime grație unui limbaj copilăresc creat de Goscinny și temele sunt mai presus de toate cele ale copilăriei (tovărășie, certuri, relații cu profesorul școlii, primele iubiri…) dar Goscinny descifrează și lumea complexă a adulților: educația, disputele de familie, relațiile dintre vecini, relația tatălui cu șeful său, etc.
Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK) / CrowdBunker
Images de Tenerife (Espagne) / Images from Tenerife (Spain) / Imagini din Tenerife (Spania)
Images de Tenerife
(Espagne)
Que des bons souvenirs
Le nom Tenerife vient de Guanche teni (montagne) + ife (neige) (littéralement montagne de neige).
Les peuples indigènes de l’île, les Berbères Guanche, ont appelé l’île Achinet ou Chenet dans leur langue (des variantes orthographiques se trouvent dans la littérature). Selon Pline le Jeune, le roi berbère Juba II a envoyé une expédition aux îles Canaries et à Madère; il a nommé les îles Canaries pour les chiens particulièrement féroces (canaria) sur l’île. Juba II et les anciens Romains ont appelé l’île de Tenerife Nivaria, dérivé du mot latin nix (nsg.; Gsg. Nivis, npl. Nives), qui signifie neige, se référant au sommet enneigé du volcan Teide. Des cartes postérieures datant du 14ème et 15ème siècle, par des cartographes tels que Bontier et Le Verrier, se réfèrent à l’île comme Isla del Infierno, signifiant littéralement « île de l’enfer », se référant à l’activité volcanique et aux éruptions du Teide.
Les Benahoaritas (originaires de La Palma) auraient nommé l’île, en la dérivant des mots teni (« montagne ») et ife (« blanc »). [Après la colonisation, l’hispanisation du nom a abouti à l’ajout de la lettre » r « pour unir les deux mots, produisant Tenerife.
Cependant, à travers l’histoire, il y a eu d’autres explications pour révéler l’origine du nom de l’île. Par exemple, les historiens du XVIIIe siècle Juan Núñez de la Peña et Tomás Arias Marín de Cubas, entre autres, affirment que l’île a probablement été nommée par les indigènes pour le légendaire roi guanche, Tinerfe, surnommé «le Grand». Il a dirigé toute l’île dans les jours précédant la conquête des îles Canaries par la Castille.
Un petit clain d’oeil à mon Ami Antonio Estevez Gonzalez >>>>>
- Merci à Warner Bros pour son aimable autorisation.
Images from Tenerife
(Spain)
Only good memories
The name Tenerife comes from Guanche teni (mountain) + ife (snow)
(literally snow mountain)
The indigenous people of the island, the Guanche Berbers, called the island Achinet or Chenet in their language (variant spellings are found in the literature). According to Pliny the Younger, the Berber king Juba II sent an expedition to the Canary Islands and Madeira; he named the Canary Islands for the particularly ferocious dogs (canaria) on the island. Juba II and the ancient Romans called the island of Tenerife Nivaria, derived from the Latin word nix (nsg.; Gsg. nivis, npl. nives), meaning snow, referring to the snow-capped peak of the Teide volcano. Later maps dating from the 14th and 15th centuries, by cartographers such as Bontier and Le Verrier, refer to the island as Isla del Infierno, literally meaning « hell island, » referring to Teide’s volcanic activity and eruptions.
The Benahoaritas (natives of La Palma) are said to have named the island, deriving it from the words teni (« mountain ») and ife (« white »). [After colonization, the Hispanicization of the name resulted in the addition of the letter « r » to unite the two words, producing Tenerife.
However, throughout history, there have been other explanations to reveal the origin of the island’s name. For example, 18th-century historians Juan Núñez de la Peña and Tomás Arias Marín de Cubas, among others, claim that the island was probably named by the natives for the legendary Guanche king, Tinerfe, nicknamed « the Great. » He ruled the entire island in the days before Castile’s conquest of the Canary Islands.
A little nod to my friend Antonio Estevez Gonzalez >>>>>
- Many thanks to Warner Bros for the kind permission.
Imagini din Tenerife
(Spania)
Doar amintiri bune
Numele Tenerife provine de la Guanche teni (munte) + ife (zăpadă) (literal munte de zăpadă).
Poporul indigen al insulei, berberii Guanche, au numit insula Achinet sau Chenet în limba lor (în literatură se găsesc variante de ortografie). Potrivit lui Pliniu cel Tânăr, regele berber Juba al II-lea a trimis o expediție în Insulele Canare și Madeira; el a numit Insulele Canare pentru câinii deosebit de feroci (canaria) de pe insulă. Juba II și vechii romani au numit insula Tenerife Nivaria, derivat din cuvântul latin nix (nsg.; Gsg. nivis, npl. nives), adică zăpadă, referindu-se la vârful înzăpezit al vulcanului Teide. Hărțile ulterioare datând din secolele al XIV-lea și al XV-lea, ale cartografilor precum Bontier și Le Verrier, se referă la insulă ca Isla del Infierno, însemnând literal „insula iadului”, referindu-se la activitatea vulcanică și erupțiile Teide.
Se spune că Benahoaritas (nativii din La Palma) au numit insula, derivând-o din cuvintele teni („munte”) și ife („alb”). [După colonizare, hispanizarea numelui a dus la adăugarea literei „r” pentru a uni cele două cuvinte, producând Tenerife.
Cu toate acestea, de-a lungul istoriei, au existat și alte explicații pentru a dezvălui originea numelui insulei. De exemplu, istoricii din secolul al XVIII-lea Juan Núñez de la Peña și Tomás Arias Marín de Cubas, printre alții, susțin că insula a fost probabil numită de către băștinași pentru legendarul rege Guanche, Tinerfe, supranumit „cel Mare”. El a condus întreaga insulă în zilele dinaintea cuceririi Insulelor Canare de către Castilia.
Un mic semn din cap către prietenul meu Antonio Estevez Gonzalez >>>>>
- Multumesc mult lui Warner Bros pentru permisiunea amabila.
Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK) / CrowdBunker
Ma pierre et ma couleur: Zoïsite (tanzanite) / My stone and my color Zoisite (tanzanite) / Piatra mea și culoarea mea
Ma pierre et ma couleur
Zoïsite (tanzanite)
« Dans chaque couleur se trouve la lumière, en chaque pierre sommeil un cristal. »
Symbole de la créativité et de l’imagination, la tanzanite est une pierre semi-précieuse découverte en 1967 en Tanzanie. L’histoire et l’origine de cette pierre ont participé à sa réputation dans le monde entier. La tanzanite n’appartient peut-être pas à la famille des pierres précieuses (diamant, rubis, saphir et émeraude) mais sa rareté et sa couleur lui confèrent une allure précieuse. Dans le monde de la joaillerie, cette gemme est utilisée pour sertir les plus beaux bijoux, que ce soit à la taille ovale, à la taille coussin, à la taille cœur ou avec des dimensions rondes.
Bien que récentes, les tanzanites ont séduit le monde entier grâce à leur origine, à leurs couleurs et à leurs caractéristiques. Les bijoux en tanzanite sont très appréciés dans de nombreux pays tels que les Etats-Unis, la France ou la Suisse. Cette pierre semi-précieuse est idéale pour des boucles d’oreilles, pour un collier et pour une bague.
Aujourd’hui, la tanzanite fait presque autant parler d’elle que le saphir, le diamant et d’autres cristaux précieux. Pourtant, rien ne laissait présager son existence. En effet, la tanzanite est une pierre fine découverte au milieu des années 60. Son origine passionnante est devenue au fil du temps un véritable mythe.
Celui-ci raconte que des Masaï ont vécu un orage impressionnant au pied du mont Kilimandjaro en Tanzanie. Un éclair a alors frappé le sol et transformé toutes les roches avec une couleur d’un bleu intense.
D’autres légendes évoquent plutôt la fuite des Masaï pendant l’orage et leur découverte des pierres bleues à leur retour. Dans les deux mythes, l’orage est à l’origine de la création de la tanzanite.
Spiritualité:
Elle contribue à l’élévation spirituelle en aidant à développer les perceptions extrasensorielles. Elle participerait également à la régénération des cellules, des cheveux et de la peau. Elle est associée aux Chakras de la Gorge, du 3ème Oeil et Couronne. Elle symbolise l’intuition et le renouveau.
My stone and my color
Zoisite (tanzanite)
« In every color there is the light, in every stone sleeps a crystal. »
A symbol of creativity and imagination, tanzanite is a semi-precious stone discovered in 1967 in Tanzania. The history and origin of this stone have contributed to its worldwide reputation. Tanzanite may not belong to the family of precious stones (diamond, ruby, sapphire and emerald) but its rarity and color give it a precious allure. In the world of jewelry, this gemstone is used to set the most beautiful pieces, whether oval, cushion, heart or round.
Although relatively new, tanzanites have captivated the world thanks to their origin, colors, and characteristics. Tanzanite jewelry is highly valued in many countries, including the United States, France, and Switzerland. This semiprecious stone is ideal for earrings, necklaces, and rings.
Today, tanzanite is almost as much a talked-about gem as sapphire, diamond, and other precious crystals. However, nothing suggested its existence. Indeed, tanzanite is a gemstone discovered in the mid-1960s. Its fascinating origins have become a true myth over time.
This one tells of a Maasai people who experienced a terrible storm at the foot of Mount Kilimanjaro in Tanzania. Lightning struck the ground and turned all the rocks an intense blue color.
Other legends tell of the Maasai fleeing during a storm and discovering the blue stones upon their return. In both myths, the storm is the source of the creation of tanzanite.
Spirituality:
It contributes to spiritual elevation by helping to develop extrasensory perceptions. It is also said to participate in the regeneration of cells, hair, and skin. It is associated with the Throat, Third Eye, and Crown Chakras. It symbolizes intuition and renewal.
Piatra mea și culoarea mea
Zoïsite (tanzanite)
„În fiecare culoare este lumină, în fiecare piatră doarme un cristal”.
Simbol al creativității și al imaginației, tanzanitul este o piatră semiprețioasă descoperită în 1967 în Tanzania. Istoria și originea acestei pietre au contribuit la reputația sa la nivel mondial. Tanzanitul poate să nu aparțină familiei pietrelor prețioase (diamantul, rubinul, safirul și smaraldul), dar raritatea și culoarea sa îi conferă o alură prețioasă. În lumea bijuteriilor, această piatră prețioasă este folosită pentru a fixa cele mai frumoase piese, fie ovale, pernă, inimă sau rotunde.
Deși relativ noi, tanzaniții au captivat lumea datorită originii, culorilor și caracteristicilor lor. Bijuteriile din tanzanit sunt foarte apreciate în multe țări, inclusiv în Statele Unite, Franța și Elveția. Această piatră semiprețioasă este ideală pentru cercei, coliere și inele.
Astăzi, tanzanitul este aproape la fel de mult o bijuterie despre care se vorbește ca și safirul, diamantul și alte cristale prețioase. Cu toate acestea, nimic nu sugera existența lui. Într-adevăr, tanzanitul este o piatră prețioasă descoperită la mijlocul anilor 1960. Originile sale fascinante au devenit de-a lungul timpului un adevărat mit.
Acesta povestește despre un popor Maasai care a experimentat o furtună teribilă la poalele Muntelui Kilimanjaro din Tanzania. Fulgerul a lovit pământul și a transformat toate stâncile într-o culoare albastru intens.
Alte legende povestesc despre masai care fugeau în timpul unei furtuni și descoperă pietrele albastre la întoarcerea lor. În ambele mituri, furtuna este sursa creării tanzanitei.
Spiritualitate:
Contribuie la ridicarea spirituală ajutând la dezvoltarea percepțiilor extrasenzoriale. De asemenea, se spune că participă la regenerarea celulelor, părului și pielii. Este asociat cu gâtul, al treilea ochi și chakrele coroanei. Simbolizează intuiția și reînnoirea.
Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK) / CrowdBunker
États-Unis : Insurrection, les coups bas des médias / United States: Insurrection, the media’s dirty tricks / Statele Unite: Insurecție, trucurile murdare ale presei
États-Unis :
Insurrection, les coups bas des médias
Ce sont dans les villes comme San Francisco, Seattle, Chicago, New York, Atlanta… que le chaos est le plus marqué; des villes démocrates gangrénées par la corruption.
Cette courte vidéo résume parfaitement le fossé immense entre la réalité sur le terrain et ce qu’ils veulent vous faire croire… Le décalage est sidérant.
United States:
Insurrection, the media’s dirty tricks
The chaos is most pronounced in cities like San Francisco, Seattle, Chicago, New York, Atlanta, etc.; democratic cities riddled with corruption.
This short video perfectly sums up the huge gap between the reality on the ground and what they want you to believe… The gap is staggering.
Statele Unite:
Insurecție, trucurile murdare ale presei
Haosul este cel mai pronunțat în orașe precum San Francisco, Seattle, Chicago, New York, Atlanta etc.; orașe democratice pline de corupție.
Acest scurt videoclip rezumă perfect decalajul imens dintre realitatea de pe teren și ceea ce vor ei să crezi… Decalajul este uluitor.
Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK) / CrowdBunker
La guerre des boutons
- Vidéos: « La guerre des boutons » (Film complet) version 2011 et version 1962
***** La guerre des boutons *****
La Guerre des boutons est un film d’aventures français réalisé par Yann Samuell, sorti le .
Il s’agit de la quatrième adaptation cinématographique du roman français éponyme de Louis Pergaud. C’est une comédie qui traite des thèmes de l’indépendance, de la solidarité, de l’enfance et du passage à l’âge adulte.
Synopsis:
En 1957, deux bandes de garçons de différents villages, les Longevernes, menés par le chef Lebrac, et les Velrans, menés par le chef Aztec, se livrent une guerre dont le butin est constitué par les boutons des adversaires.
Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK) / CrowdBunker
Bilderberg, L’opacité dévoilée au grand jour / Bilderberg Opacity revealed in broad daylight / Bilderberg Opacitatea dezvăluită în plină zi
Bilderberg
L’opacité dévoilée au grand jour.
Discret et opaques, le groupe Biderberg qui se réunit une fois par an dans des endroits hautement sécurisés ou rien ne filtre, rien ne transparait, comment l’accepter ou même le concevoir alors que c’est lors de ce genre de meeting que se joue en partie le destin de l’humanité?
Un petit tour d’horizon dans un monde d’initiés qui nourrit à foison la complosphère.
Vidéo:
C’est en 1977 que la chaîne TF1 qui faisait encore partie du service public diffusait un reportage sur ces mystérieuses réunions.
Bilderberg
Opacity revealed in broad daylight.
Discreet and opaque, the Biderberg group, which meets once a year in highly secure locations where nothing filters, nothing transpires, how can we accept it or even conceive of it when it is during this kind of meeting that the destiny of humanity is partly played out?
A brief overview of a world of insiders that fuels the conspiracy sphere in abundance.
Video:
It was in 1977 that the TF1 channel, which was still part of the public service, broadcast a report on these mysterious meetings.
Bilderberg
Opacitatea dezvăluită în plină zi.
Discret și opac, grupul Biderberg, care se întâlnește o dată pe an în locații extrem de sigure, unde nimic nu filtrează, nu trece nimic, cum putem să-l acceptăm sau chiar să-l concepem atunci când în timpul acestui gen de întâlnire se joacă parțial destinul umanității?
O scurtă privire de ansamblu asupra unei lumi de persoane din interior care alimentează din abundență sfera conspirației.
În 1977, postul TF1, care încă făcea parte din serviciul public, a difuzat un reportaj despre aceste întâlniri misterioase.
Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK) / CrowdBunker
« L’Opération Corned Beef » / “Operation Corned Beef” (Reminder)
- Film complet, version Française.
- Full movie, French version.
- Film integral, versiune franceză.
« L’Opération Corned Beef »
L’Opération Corned Beef est un film français réalisé par Jean-Marie Poiré, tourné durant l’été 1990 et sorti en salles le .
Cinquième collaboration entre Jean-Marie Poiré et Christian Clavier, coauteurs du scénario, le film réunit pour la première fois à l’écran le trio Christian Clavier, Jean Reno et Valérie Lemercier, deux ans avant le succès des Visiteurs.
Synopsis:
Bogota, en Colombie. Le capitaine Philippe Boulier, dit « Le Squale » (Jean Reno), une légende de la DGSE, est responsable de surveiller les agissements du colonel Zargas, un trafiquant d’armes international qui doit bientôt se rendre en France. Dans le même temps, à Paris, ses équipes ont caché un micro dans la bague de Marie-Laurence Granianski (Valérie Lemercier), l’interprète du consul d’Autriche Horst Burger (Marc de Jonge), un complice du colonel. Ils espèrent ainsi apprendre des informations cruciales sur un traître dans les plus hautes sphères de l’État, qui doit vendre des secrets militaires à Zargas. Une opération illégale et sans filet car intervenir sur le territoire français est normalement du ressort exclusif de la DST.
Mais Madame Granianski désire prendre quelques jours de congés avec son époux Jean-Jacques (Christian Clavier) pour fêter leur anniversaire de mariage, ce qui risque de faire capoter tout le dispositif. Prévenu, le Squale ordonne alors que l’on torpille le couple en mettant une jolie fille dans les bras du mari puis en révélant l’affaire à sa femme, afin qu’elle annule tout et reste au consulat. Pour s’assurer du résultat rapide, le Squale insiste pour que l’on mette sur le coup la plus belle femme disponible dans le service, ignorant que la mission échoit ainsi au lieutenant Isabelle Fourreau (Isabelle Renauld), sa compagne. Celle-ci s’exécute mais Jean-Jacques Granianski, parfaite incarnation du Français moyen, va s’avérer plus pénible que prévu à manipuler. Sans compter que le Squale, d’un naturel très jaloux, est rappelé à Paris.
Un as des services secrets français, une interprète très « BCBG », un mari insupportable, une espionne qui couche par devoir, un aspirant féminin plus que dévoué et une Citroën BX rouge : l’opération Corned Beef est lancée.
“Operation Corned Beef”
Operation Corned Beef is a French film directed by Jean-Marie Poiré, filmed in the summer of 1990 and released in theaters on February 6, 1991.
Fifth collaboration between Jean-Marie Poiré and Christian Clavier, co-authors of the screenplay, the film brings together for the first time on screen the trio Christian Clavier, Jean Reno and Valérie Lemercier, two years before the success of « Les Visiteurs. »
Synopsis:
Bogota, Colombia. Captain Philippe Boulier, known as “Le Squale” (Jean Reno), a legend of the DGSE, is responsible for monitoring the actions of Colonel Zargas, an international arms trafficker who is soon to go to France. At the same time, in Paris, his teams hid a microphone in the ring of Marie-Laurence Granianski (Valérie Lemercier), the interpreter of the Austrian consul Horst Burger (Marc de Jonge), an accomplice of the colonel. They hope to learn crucial information about a traitor in the highest echelons of the state, who must sell military secrets to Zargas. An illegal operation without a net because intervening on French territory is normally the exclusive responsibility of the DST.
But Madame Granianski wants to take a few days off with her husband Jean-Jacques (Christian Clavier) to celebrate their wedding anniversary, which risks derailing the whole thing. Warned, the Squale then orders that the couple be torpedoed by putting a pretty girl in the arms of the husband then revealing the affair to his wife, so that she cancels everything and stays at the consulate. To ensure a quick result, Squale insists that the most beautiful woman available in the service be put on the job, unaware that the mission thus falls to Lieutenant Isabelle Fourreau (Isabelle Renauld), his companion. This is carried out but Jean-Jacques Granianski, perfect incarnation of the average Frenchman, will prove more difficult than expected to handle. Not to mention that the Squale, of a very jealous nature, is recalled to Paris.
An ace of the French secret services, a very “preppy” interpreter, an unbearable husband, a spy who fucks out of duty, a more than devoted aspirant and a red Citroën BX: Operation Corned Beef is launched.
„Operațiunea Corned Beef”
Operation Corned Beef este un film francez regizat de Jean-Marie Poiré, filmat în vara anului 1990 și lansat în cinematografe pe 6 februarie 1991.
A cincea colaborare între Jean-Marie Poiré și Christian Clavier, co-autori ai scenariului, filmul reunește pentru prima dată pe ecran trio-ul Christian Clavier, Jean Reno și Valérie Lemercier, cu doi ani înainte de succesul « Les Visiteurs. »
Synopsis:
Bogota, Columbia. Căpitanul Philippe Boulier, cunoscut sub numele de „Le Squale” (Jean Reno), o legendă a DGSE, este responsabil pentru monitorizarea acțiunilor colonelului Zargas, un traficant internațional de arme care urmează să plece în curând în Franța. Totodată, la Paris, echipele sale au ascuns un microfon în ringul lui Marie-Laurence Granianski (Valérie Lemercier), interpretul consulului austriac Horst Burger (Marc de Jonge), complice al colonelului. Ei speră să afle informații cruciale despre un trădător din cele mai înalte eșaloane ale statului, care trebuie să vândă secrete militare lui Zargas. O operațiune ilegală fără plasă, deoarece intervenția pe teritoriul francez este în mod normal responsabilitatea exclusivă a DST.
Dar Madame Granianski vrea să-și ia câteva zile libere cu soțul ei Jean-Jacques (Christian Clavier) pentru a sărbători aniversarea nunții lor, ceea ce riscă să deraieze totul. Avertizat, Squale ordonă apoi ca cuplul să fie torpilat punând o fată drăguță în brațele soțului, apoi dezvăluind aventura soției sale, astfel încât aceasta să anuleze totul și să rămână la consulat. Pentru a asigura un rezultat rapid, Squale insistă ca cea mai frumoasă femeie disponibilă în serviciu să fie pusă la serviciu, neștiind că misiunea îi revine astfel locotenentului Isabelle Fourreau (Isabelle Renauld), însoțitoarea lui. Acest lucru este realizat, dar Jean-Jacques Granianski, întruchiparea perfectă a francezului obișnuit, se va dovedi mai dificil decât se aștepta de gestionat. Ca să nu mai vorbim că Squale, de natură foarte geloasă, este rechemat la Paris.
Un as al serviciilor secrete franceze, un interpret foarte „preppy”, un soț insuportabil, un spion care dracu la comandă, un aspirant mai mult decât dedicat și un Citroën BX roșu: se lansează Operațiunea Corned Beef.
Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK) / CrowdBunker
Klaus Schwab déclare qu’un monde en colère émergera / Klaus Schwab says an angry world will emerge / Klaus Schwab spune că va apărea o lume furioasă
Klaus Schwab déclare qu’un monde en colère émergera
« Vous ne posséderez rien mais vous serez heureux »
Montée de la violence et de l’insécurité dans le monde:
Il affirme que cette colère durera jusqu’à l’adoption d’une solution, qu’il associe à une identité numérique, une monnaie numérique de banque centrale et un revenu universel de base.
« The Great Reset »
Le « livre noir » du Forum Économique Mondial (FEM) fait référence principalement au livre « The Great Reset » de Klaus Schwab et Thierry Malleret, publié en 2020. Ce livre, souvent décrié et qualifié de complotiste, dépeint un projet de réinitialisation du système économique et social mondial à la suite de la crise de la COVID-19.
Klaus Schwab says an angry world will emerge
« You will own nothing but you will be happy »
Rise in violence and insecurity in the world:
He says this anger will last until a solution is adopted, which he associates with a digital identity, a central bank digital currency and a universal basic income.
« The Great Reset »
The World Economic Forum’s (WEF) « black book » refers primarily to Klaus Schwab and Thierry Malleret’s 2020 book « The Great Reset. » This book, often criticized as conspiracy theories, outlines a plan to reset the global economic and social system in the wake of the COVID-19 crisis.
Klaus Schwab spune că va apărea o lume furioasă
« Nu vei detine nimic, dar vei fi fericit »
Creșterea violenței și a insecurității în lume:
El spune că această furie va dura până când va fi adoptată o soluție care combină o identitate digitală, o monedă digitală a băncii centrale și un venit de bază universal.
« The Great Reset »
„Cartea neagră” a Forumului Economic Mondial (WEF) se referă în primul rând la cartea din 2020 a lui Klaus Schwab și Thierry Malleret „The Great Reset”. Această carte, adesea criticată ca teorii ale conspirației, schițează un plan de resetare a sistemului economic și social global în urma crizei COVID-19.
Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK) / CrowdBunker
Suisse: Charité bien ordonnée commence par soi-même / Switzerland « Charity begins at home! » / Elvețian „Caritatea începe acasă!”
Suisse
« Charité bien ordonnée commence par soi-même! »
Image:
« Désolé nous sommes complets!
Ce sacro-saint « Vivre ensemble! »
On nous demande de faire un effort pour l’intégration de toute la misère venue des 4 coins de l’Europe et bien que contraint, le peuple Suisse s’y plie. Du côté des requérants, pour la plupart, c’est en terrain conquis qu’ils affluent. Les réfugiés dits politiques sont en grande partie des réfugiés économiques venant profiter d’un système social qui demande à son propre peuple des efforts et des sacrifices toujours plus importants.
À partir du moment où des retraités, des chômeurs ou des parents en difficulté financière commencent à réagir et à se rebeller, ils sont immédiatement qualifiés de xénophobes et associés à l’extrême droite par le politiquement correct.
Cela doit cesser!
Donner sa dernière chemise à un mendiant (altruisme) n’est ni de la générosité ni de l’empathie mais de l’irresponsabilité!
A bon entendeur!
Switzerland
« Charity begins at home! »
Image:
« Sorry we are full!
This sacrosanct « Live together! »
We are asked to make an effort to integrate all the misery coming from the four corners of Europe, and although forced, the Swiss people comply. As for asylum seekers, most of them rush to conquered territories. The so-called political refugees are mostly economic refugees who come to take advantage of a social system that demands ever-greater efforts and sacrifices from its own people.
From the moment that retirees, the unemployed, or parents struggling to make ends meet begin to react and rebel, they are immediately labeled xenophobes and associated with the extreme right by political correctness.
This must stop!
Giving your last shirt to a beggar (altruism) is neither generosity nor empathy but irresponsibility!
A good listener!
Elvețian
„Caritatea începe acasă!”
Imagine:
„Ne pare rău, suntem plini!
Acest sacrosanct „Trăind împreună!”
Ni se cere să facem un efort pentru a integra toată mizeria venită din cele patru colțuri ale Europei și, deși forțat, poporul elvețian se conformează. În ceea ce privește solicitanții, în cea mai mare parte, aceștia se înghesuie pe teritoriul cucerit. Așa-zișii refugiați politici sunt în mare parte refugiați economici care vin să profite de un sistem social care cere eforturi și sacrificii tot mai mari din partea propriului popor.
Din momentul în care pensionarii, șomerii sau părinții aflați în dificultate financiară încep să reacționeze și să se revolte, aceștia sunt imediat etichetați xenofobi și asociați cu extrema dreaptă prin corectitudine politică.
Acest lucru trebuie să se oprească!
A da ultima ta cămașă unui cerșetor (altruism) nu este nici generozitate, nici empatie, ci iresponsabilitate!
Un cuvânt către înțelepți!
Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK) / CrowdBunker