Quand l’égoïsme se conjugue à l’inhumanisme

Les adeptes du passeport éprouvent une liberté perverse à être privilégiés, comme si ils le méritaient. Totalement indifférents à la portée de leur geste de soumission, ils s’échangent des regards entendus, satisfaits du vide qui leur tient lieu d’esprit.

Tristes citoyens.

Être fier de sa bêtise tient lieu d’intelligence, beaucoup ont le même comportement face à leur position sociale ou financière… Pour eux le synonyme de coeur c’est le froissement des billets, l’a conscience de leur supériorité égotique…

Când egoismul combină inumanitatea

Pasionații de pașapoarte trăiesc o libertate perversă de a fi privilegiați, de parcă ar merita asta. Total indiferenți față de măsura gestului lor de supunere, schimbă priviri familiare, mulțumiți de golul care le servește drept spirit.

Oameni saraci.

A fi mândru de propria prostie ține locul inteligenței, mulți au același comportament față de poziția lor socială sau financiară… Pentru ei, sinonimul inimii este foșnetul bancnotelor, conștientizarea superiorității lor egotice…

When selfishness is combined with inhumanism

Passport enthusiasts experience a perverse freedom to be privileged, as if they deserve it. Totally indifferent to the scope of their gesture of submission, they exchange knowing glances, satisfied with the emptiness that serves as their spirit.

Sad citizens.

Being proud of one’s own stupidity takes the place of intelligence, many have the same behavior vis-à-vis their social or financial position… For them, the meaning of the heart is the rustle of notes, the awareness of their selfish superiority…

Stéphane Guibert (VK) / Stéphane Guibert (Facebook)