« La chute des idoles »
(Beat Mystique)

Leur monde s’effondre!

Ils sont là ces jeunes, coupables de leur innocence…

…Innocents parce qu’ils ne se sont pas encore imprégnés de la morosité ambiante, de la corruption, de la cupidité, du mensonge, mais conscients des artifices et des lumières froides d’un monde dénué de relief, d’un monde fade, sans odeur ni saveur ils sont là et s’interrogent.

Dans l’inconscient collectif et comme une prémonition, dénués de tout repère ils expriment à la fois leurs joies, leurs espoirs et à contrario, leurs peurs, leurs craintes mais aussi et surtout leurs colères.

Ces gamins qui hurlent et chantent jusqu’à en perdre haleine nous transmettent un message clair:

« Rendez-nous notre vie! »

Les pauvres et les misérables d’aujourd’hui seront les seigneurs de demain.

« The fall of idols »
(Beat Mystique)

Their world is falling apart!

There they are, these young people, guilty of their innocence…

…Innocent because they have not yet infused themselves into the ambient gloom, corruption, greed, lies, but aware of the artifices and cold lights of a world devoid of relief, a bland, odorless world, without flavor or smell, they are there and question themselves.

In the collective unconscious and like a premonition, devoid of any reference point, they express at the same time their joys, their hopes and, conversely, their fears, their worries but also and above all their anger.

These kids who scream and sing until they lose their breath send us a clear message:

« Give us back our lives! »

The poor and the wretched of today will be the lords of tomorrow.

« Căderea idolilor »
(Beat Mystique)

Lumea lor se prăbușește!

Iată-i, acești tineri, vinovați de nevinovăția lor…

…Nevinovați pentru că nu au absorbit încă întunericul ambiental, corupția, lăcomia, minciunile, dar conștienți de artificiile și luminile reci ale unei lumi lipsite de ușurare, a unei lumi blânde, fără miros sau gust, sunt acolo și se pun la îndoială.

În inconștientul colectiv și ca o premoniție, lipsită de orice punct de referință, își exprimă în același timp bucuriile, speranțele și, dimpotrivă, fricile, grijile dar și și mai presus de toate furia.

Acești copii care țipă și cântă până își pierd răsuflarea ne transmit un mesaj clar:

„Vrem să trăim!”

Săracii și nenorociții de azi vor fi domnii de mâine.

Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK) / CrowdBunker