Spread the love

L’école, cet apprentissage au consumérisme

Une bonne note à l’école prouve-t-elle ton intelligence?

Ne confondez pas l’intelligence et l’instruction. Quelqu’un de parfaitement instruit peut s’avérer être un parfait crétin dans la vie et ce ne sont malheureusement pas les exemples qui manquent.

J’écris ce message en hommage à ces gosses que l’on oblige à se faire bourrer le crâne au forceps jour après jour, à ces gosses que le système martyrise en leur inculquant bon gré mal gré des valeurs qui s’accordent avec un système fondé sur le consumérisme tout en pourrissant inexorablement de l’intérieur. Regardez simplement l’évolution de l’état de notre civilisation au cours de ces 50 dernières années.

Enfant, j’étais scolarisé dans l’instruction publique. Il n’y avait pas un jour où je me levais le matin sans avoir l’estomac noué car je voyais clairement que j’évoluais dans un monde fait d’illusions et de mensonges. Les utopistes étaient marginalisés, les conformistes bien en place dans leurs chaussures. Je détestais la compétition et me mettais sciemment en retard par solidarité pour les moins rapides, les moins chanceux.

Les bases s’acquièrent à l’école: savoir lire, écrire et compter certes mais la mission du système s’arrête là. En rajouter est superflu car l’individu ne se programme pas et son autonomie cérébrale dépendra de sa capacité à la développer; une sorte de sélection naturelle.

Il y a l’intelligence de l’esprit et l’intelligence du cœur; l’une et l’autre doivent être fusionnelles pour être en phase avec soi-même et sa propre vérité. L’école est une illusion.

School, this apprenticeship in consumerism

Does a good grade in school prove that you are intelligent?

Don’t confuse intelligence with education. A perfectly educated person can turn out to be a complete idiot in real life, and there are plenty of examples of this.

I am writing this message in tribute to these kids who are forced to have their heads stuffed with forceps day after day, to these kids whom the system tortures by instilling in them, willingly or unwillingly, values that agree with a system based on consumerism while inexorably rotting from the inside. Just look at the evolution of the state of our civilization over the last 50 years.

As a child, I attended public school. There wasn’t a day I got up in the morning without a knot in my stomach because I could clearly see that I was living in a world of illusions and lies. Utopians were marginalized, conformists were firmly entrenched in their shoes. I hated competition and deliberately made myself late out of solidarity with the slower, the less fortunate.

The basics are learned in school: knowing how to read, write, and count, of course, but the system’s mission ends there. Adding elements is superfluous, because individuals cannot be programmed, and their cerebral autonomy will depend on their ability to develop it; a kind of natural selection.

Intelligence is acquired through life experiences, there is intelligence of the mind and intelligence of the heart; both must be fused to be in phase with oneself and one’s own truth. School is an illusion.

Școala, această ucenicie în consumerism

O notă bună la școală dovedește că ești inteligent?

Nu confunda inteligența cu educația. O persoană perfect educată se poate dovedi a fi o idioată completă în viața reală, iar exemplele în acest sens sunt numeroase.

Scriu acest mesaj în semn de omagiu adus acestor copii care sunt forțați să aibă capetele umplute cu forceps zi de zi, acestor copii pe care sistemul îi torturează insuflându-le, vrând sau nevrând, valori care sunt în acord cu un sistem bazat pe consumerism, în timp ce putrezește inexorabil din interior. Uitați-vă doar la evoluția stării civilizației noastre în ultimii 50 de ani.

În copilărie, am mers la școala publică. Nu trecea o zi în care să nu mă trezesc fără un nod în stomac, pentru că vedeam clar că trăim într-o lume a iluziilor și minciunilor. Utopiștii erau marginalizați, conformiștii înrădăcinați în pozițiile lor. Uram competiția; întârziam în mod deliberat din solidaritate cu cei mai lenți, cu cei mai puțin norocoși.

Elementele de bază se învață la școală: a ști să citești, să scrii și să numeri, desigur, dar misiunea sistemului se oprește aici. Adăugarea de elemente este superfluă, deoarece indivizii nu pot fi programați, iar autonomia lor cerebrală va depinde de capacitatea lor de a o dezvolta; un fel de selecție naturală.

Inteligența se dobândește prin experiențele de viață, există inteligență a minții și inteligență a inimii; ambele trebuie contopite pentru a fi în fază cu sine și cu propriul adevăr. Școala este o iluzie.