***** L’intelligence de l’âme *****
Il arrive un moment dans la vie de certaines âmes lumineuses, profondément intelligentes et intensément sensibles où le silence devient plus nourrissant que la foule, où la solitude devient un refuge sacré plutôt qu’un exil. Ce retrait du monde, souvent mal interprété comme de la froideur ou du dédain, n’est en réalité ni une fuite ni une blessure.
C’est un choix. Un choix guidé par la clarté, une lucidité rare qui perce les masques et traverse les apparences.
Ces êtres voient au-delà des sourires forcés, entendent les non-dits dans les conversations bruyantes, ressentent les contradictions entre les gestes et les intentions. Leur esprit n’est pas distrait par la façade : il cherche la vérité, la profondeur, l’authenticité. Et lorsqu’ils comprennent que trop souvent, le monde préfère l’artifice à la sincérité, ils choisissent de se retirer, non pas pour se couper de l’humanité, mais pour préserver ce qu’il y a de plus pur en eux.
Ce choix d’isolement n’est pas une absence. C’est une présence à soi, à ce qui est vrai, à ce qui a du sens. Dans ce silence, ces âmes bâtissent un monde intérieur riche, vibrant, habité d’idées, de ressentis et de rêves. Et un jour, peut-être, elles reviendront vers les autres, non pour combler un vide, mais pour partager une lumière qu’elles auront su cultiver dans l’ombre.
***** The intelligence of the soul *****
There comes a time in the lives of certain luminous, deeply intelligent, and intensely sensitive souls when silence becomes more nourishing than crowds, when solitude becomes a sacred refuge rather than an exile. This withdrawal from the world, often misinterpreted as coldness or disdain, is in reality neither an escape nor a wound.
It’s a choice. A choice guided by clarity, a rare lucidity that pierces masks and transcends appearances.
These beings see beyond forced smiles, hear what’s left unsaid in loud conversations, and sense the contradictions between gestures and intentions. Their minds aren’t distracted by facades: they seek truth, depth, and authenticity. And when they understand that too often, the world prefers artifice to sincerity, they choose to withdraw, not to cut themselves off from humanity, but to preserve what is purest within themselves.
This choice of isolation is not an absence. It is a presence to oneself, to what is true, to what has meaning. In this silence, these souls build a rich, vibrant inner world, inhabited by ideas, feelings, and dreams. And one day, perhaps, they will return to others, not to fill a void, but to share a light they have cultivated in the shadows.
***** Inteligența sufletului *****
Vine un moment în viețile anumitor suflete luminoase, profund inteligente și intens sensibile când tăcerea devine mai hrănitoare decât mulțimile, când singurătatea devine un refugiu sacru mai degrabă decât un exil. Această retragere din lume, deseori interpretată greșit ca răceală sau dispreț, nu este în realitate nici o scăpare, nici o rană.
Este o alegere. O alegere ghidată de claritate, o luciditate rară care străpunge măștile și transcende aparențe.
Aceste ființe văd dincolo de zâmbetele forțate, aud ce a rămas nespus în conversațiile zgomotoase și simt contradicțiile dintre gesturi și intenții. Mințile lor nu sunt distrase de fațade: ei caută adevărul, profunzimea și autenticitatea. Și când înțeleg că prea des, lumea preferă artificiul sincerității, ei aleg să se retragă, nu să se despartă de umanitate, ci să păstreze ceea ce este mai pur în ei înșiși.
Această alegere de izolare nu este o absență. Este o prezență la sine, la ceea ce este adevărat, la ceea ce are sens. În această tăcere, aceste suflete construiesc o lume interioară bogată, vibrantă, locuită de idei, sentimente și vise. Și într-o zi, poate, se vor întoarce la alții, nu pentru a umple un gol, ci pentru a împărtăși o lumină pe care au cultivat-o în umbră.
Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK) / CrowdBunker
