Quand langue de Shakespeare lorgne sur la langue de Molière
Le « Franglais », volonté délibérée pour imposer une culture mondialisée ou simple évolution des mœurs ?
Que ce soit par le cinéma, la télévision, la musique, la publicité et même notre alimentation, aujourd’hui tout passe par l’anglais (américain) et petit à petit, sans que nous nous en rendions compte l’une des plus belles langues du monde, le français prend des airs d’outre Atlantique.
Simplifier l’orthographe, incorporer au dictionnaire des mots anglais tous les ingrédients semblent réunis pour une mutation profonde de la langue de Molière.
Când limba lui Shakespeare își pune ochii pe limba lui Molière
„Franglais”, voință deliberată de a impune o cultură globalizată sau simplă evoluție a moravurilor?
Fie prin cinema, televiziune, muzică, publicitate și chiar mâncarea noastră, astăzi totul trece prin engleză (americană) și încetul cu încetul, fără să ne dăm seama, una dintre cele mai frumoase limbi din lume, franceza, este expatriată pe cealaltă parte a Atlanticului.
Simplificarea ortografiei, încorporarea cuvintelor engleze în dicționar, toate ingredientele par să vină împreună pentru o schimbare profundă în limba lui Molière.
When the language of Shakespeare has its eye on the language of Molière
« Franglais », deliberate will to impose a globalized culture or simple evolution of mores?
Whether through cinema, television, music, advertising and even our food, today everything passes through English (American) and little by little, without our realizing it, one of the most beautiful languages of the world, French takes on airs from across the Atlantic.
Simplifying spelling, incorporating English words into the dictionary all the ingredients seem to come together for a deep change in Molière’s language.
