Une seule image pour définir ma vie parfois

Aimer sans être aimé, donner sans recevoir, lorsque les rêves se reflètent dans un monde froid, sans couleur ni odeur, lorsqu’un cœur a pleuré jusqu’à la dernière goute de son sang pour avoir trop aimé et donné, lorsque l’espoir devient désespoir et que la lumière s’éteint, une seule chose à laquelle j’aspire: la mort.

Toutesfois:

Artifices, déni, ignorance et préjugés, au diable les moutons, au diable les faux semblants et les fakes médiatiques. Je suis un guerrier, un ange, un enfant de cristal et ce monde est le portail, le purgatoire qui, selon nos actes, nous dirige soit vers la lumière, soit vers les ténèbres.

En faisant abstraction de la mort sous toutes ses formes, je me sens pousser des ailes, me libérer de mes chaînes et devenir un véritable danger pour cette société de malades. Je me sens libre.

Si une justice humaine fait du deux pois deux mesures, il y une justice universelle qui saura trancher.

Sur Beaucoup d’appelés peu seront d’élus.

L’humanité est sur le point de vivre son apocalypse, sa renaissance. Préparez-vous à renaître.

O singură imagine care să-mi definească viața uneori

A iubi fără a fi iubit, a dărui fără a primi, când visele se reflectă într-o lume rece, fără culoare sau miros, când o inimă plânge ultima picătură de sânge pentru că a iubit și a dat prea mult, când speranța devine disperare și lumina se stinge, ceva după care tânjesc: moartea.

Cu toate acestea:

Artificiu, negare, ignoranță și prejudecăți, oi blestemate, mass-media blestemate. Sunt un războinic, un înger, un copil de cristal, iar această lume este portalul, purgatoriul care, în funcție de acțiunile noastre, ne îndreaptă fie spre lumină, fie către întuneric.

Ignorând moartea sub toate formele ei, simt că îmi cresc aripi, mă eliberez de lanțurile mele și devin un adevărat pericol pentru această societate bolnavă. Ma simt liber.

Dacă o justiție umană face două mazăre două măsuri, există o justiție universală care va ști să decidă.

Pe Mulți sunt chemați, puțini vor fi aleși.

Omenirea este pe cale să-și cunoască apocalipsa, renașterea. Pregătește-te să renaști.

A single image to define my life sometimes

To love without being loved, to give without receiving, when dreams are reflected in a cold world without color or smell, when a heart has cried the last drop of its blood for having loved and given too much, when hope becomes despair and the light goes out, only one thing i long for: death.

Nevertheless:

Artifices, denial, ignorance and prejudice, to hell with sheep, to hell with pretense and media fakes. I am a warrior, an angel, a child of crystal and this world is the portal, the purgatory which, according to our actions, directs us either towards light or towards darkness.

By ignoring death in all its shapes, I feel myself growing wings, freeing myself from my chains and becoming a real danger for this sick society. I feel free.

If a human justice makes two peas two measures, there is a universal justice which will know how to decide.

On Many are called, few will be chosen.

Humanity is about to experience its apocalypse, its rebirth. Prepare to be reborn.

Stéphane Guibert (VK) / Stéphane Guibert (Facebook)