Avatar (également commercialisé sous le nom d’Avatar de James Cameron) est un film de science-fiction épique américain de 2009 réalisé, écrit, produit et co-édité par James Cameron et mettant en vedette Sam Worthington, Zoe Saldana, Stephen Lang, Michelle Rodriguez et Sigourney Weaver. Il se déroule au milieu du 22e siècle, lorsque les humains colonisent Pandora, une lune luxuriante et habitable d’une géante gazeuse du système stellaire Alpha Centauri, afin d’extraire le précieux minéral unobtanium. L’expansion de la colonie minière menace l’existence continue d’une tribu locale de Na’vi – une espèce humanoïde indigène de Pandora. Le titre du film fait référence à un corps Na’vi génétiquement modifié actionné à partir du cerveau d’un humain situé à distance qui est utilisé pour interagir avec les natifs de Pandora.
Merci à Epic Records.
Pandora există și pe pământ
Avatar (de asemenea, comercializat ca Avatarul lui James Cameron) este un film științifico-fantastic american din 2009, regizat, scris, produs și co-editat de James Cameron și cu Sam Worthington, Zoe Saldana, Stephen Lang, Michelle Rodriguez și Sigourney Wea. Are loc la mijlocul secolului 22, când oamenii colonizează Pandora, o lună luxuriantă locuibilă a unui gigant gazos din sistemul stelar Alpha Centauri, pentru a extrage valorosul mineral unobtaniu. Expansiunea coloniei miniere amenință existența continuă a unui trib local de Na’vi – o specie umanoidă indigenă din Pandora. Titlul filmului se referă la un corp Na’vi modificat genetic, operat din creierul unui om aflat la distanță, care este folosit pentru a interacționa cu nativii din Pandora.
Mulțumim Epic Records.
Pandora also exists on earth
Avatar (also marketed as James Cameron’s Avatar) is a 2009 American epic science fiction film directed, written, produced, and co-edited by James Cameron and starring Sam Worthington, Zoe Saldana, Stephen Lang, Michelle Rodriguez, and Sigourney Weaver. It is set in the mid-22nd century when humans are colonizing Pandora, a lush habitable moon of a gas giant in the Alpha Centauri star system, in order to mine the valuable mineral unobtanium. The expansion of the mining colony threatens the continued existence of a local tribe of Na’vi – a humanoid species indigenous to Pandora. The film’s title refers to a genetically engineered Na’vi body operated from the brain of a remotely located human that is used to interact with the natives of Pandora.
Toto Coelo (rebaptisé Total Coelo aux États-Unis) était un groupe de nouvelle vague britannique des années 1980, fondé par le producteur Barry Blue. Les membres originaux étaient les chanteurs Anita Mahadevan, Lacey Bond, Lindsey Danvers, Ros Holness (fille du présentateur de télévision Bob Holness) et Sheen Doran.
Ici, le titre « Milk from the coco nut »
Merci à Virgin Records.
Milk from the coconut
Toto Coelo (redenumit Total Coelo în SUA) a fost un grup new wave britanic din anii 1980, fondat de producătorul Barry Blue. Membrii inițiali au fost cântăreții Anita Mahadevan, Lacey Bond, Lindsey Danvers, Ros Holness (fiica prezentatorului de televiziune Bob Holness) și Sheen Doran.
Aici, titlul „Milk from the coco nut”
Mulțumim Virgin Records.
Milk from the coconut
Toto Coelo (renamed Total Coelo in the US) was a 1980s British new wave group, founded by producer Barry Blue. The original members were singers Anita Mahadevan, Lacey Bond, Lindsey Danvers, Ros Holness (daughter of television presenter Bob Holness) and Sheen Doran.
» Disco Duck » est une chanson satirique de nouveauté disco interprétée par Rick Dees et His Cast of Idiots . À l’époque, Dees était un disc-jockey de Memphis. Il est devenu un hit numéro un du Billboard Hot 100 pendant une semaine en octobre 1976 (et classé n ° 97 sur les 100 chansons les plus populaires de l’année selon le magazine Billboard). Il a également fait le top 20 du palmarès Billboard Hot Soul Singles, culminant au numéro 15. La chanson a remporté un People’s Choice Award en 1977 pour la nouvelle chanson préférée.
Écrit par Dees, « Disco Duck » a été inspiré par une chanson de danse de nouveauté des années 1960 appelée « The Duck », enregistrée par Jackie Lee (Earl Lee Nelson) en 1965. Selon Dees, il a fallu un jour pour écrire la chanson, mais trois mois pour convaincre qui que ce soit de l’exécuter. Combinant des styles disco orchestraux avec une voix à la Donald Duck comme point principal de l’intrigue, l’histoire de « Disco Duck » est centrée sur un homme lors d’une soirée dansante qui est submergé par l’envie de se lever et de « se baisser » dans un canard. Lorsque la musique s’arrête, il s’assoit, mais lorsqu’il décide de se lever et de danser à nouveau, il constate que tout le monde dans la pièce l’imite.
Une idée fausse à propos de « Disco Duck » est que la voix du canard a été fournie par Clarence Nash, la voix originale de Donald Duck dans de nombreux dessins animés de Walt Disney, mais à plusieurs reprises, la société Disney a soutenu que Nash n’avait jamais contribué au disque. La voix du canard a été interprétée par Ken Pruitt, une connaissance de Dees, comme indiqué sur l’étiquette de la version RSO. Pour la tournée en direct, les voix de canard ont été gérées par Michael Chesney, une autre connaissance de Dees.
« Disco Duck » a fait une apparition dans le film Saturday Night Fever , dans une scène de club de danse dans laquelle un groupe de personnes âgées apprenait à danser à la disco. Il a également été présenté dans une scène supprimée ajoutée à la version classée PG. Dans l’état actuel des choses, Dees aurait pu gagner encore plus d’argent grâce à la chanson. Selon Dees, son manager de l’époque a pris la décision extrêmement imprudente de refuser l’utilisation de la chanson sur l’album de la bande originale du film par crainte qu’elle ne concurrence les ventes du propre disque de Dees. La bande originale de Saturday Night Fever s’est actuellement vendue à 40 millions d’exemplaires dans le monde et est la deuxième bande originale la plus vendue de tous les temps.
Merci à RSO Records.
Cultură și cinema: Disco Duck
„Disco Duck” este un cântec disco satiric nou interpretat de Rick Dees și His Cast of Idiots. La acea vreme, Dees era un disc jockey din Memphis. A devenit un hit numărul unu în Billboard Hot 100 timp de o săptămână în octombrie 1976 (și s-a clasat pe locul 97 în cele mai populare 100 de cântece ale anului ale revistei Billboard). De asemenea, a ajuns în top 20 în topul Billboard Hot Soul Singles, ajungând pe locul 15. Cântecul a câștigat un People’s Choice Award în 1977 pentru Favorite New Song.
Scrisă de Dees, „Disco Duck” a fost inspirată de un cântec de dans nou din anii 1960 numit „The Duck”, înregistrat de Jackie Lee (Earl Lee Nelson) în 1965. Potrivit lui Dees, a fost nevoie de o zi pentru a scrie piesa, dar trei luni. pentru a convinge pe oricine să o execute. Combinând stilurile disco orchestrale cu vocea în stil Donald Duck ca punct principal al complotului, povestea „Disco Duck” se concentrează pe un bărbat la o petrecere de dans care este copleșit de dorința de a se ridica și de a se „apleca” într-o rață. Când muzica se oprește, se așează, dar când se hotărăște să se ridice și să danseze din nou, îi găsește pe toți cei din cameră imitându-l.
O concepție greșită despre „Disco Duck” este că vocea raței a fost oferită de Clarence Nash, vocea originală a lui Donald Duck în multe desene animate Walt Disney, dar de mai multe ori Compania Disney a susținut că Nash nu a contribuit niciodată la înregistrare. Vocea raței a fost interpretată de Ken Pruitt, un cunoscut al lui Dees, așa cum este listat pe eticheta versiunii RSO. Pentru turneul live, vocea duck s-a ocupat de Michael Chesney, un alt cunoscut lui Dees.
„Disco Duck” și-a făcut apariția în filmul Saturday Night Fever, într-o scenă de club de dans în care un grup de bătrâni învățau să danseze la discotecă. A fost, de asemenea, prezentat într-o scenă ștearsă adăugată la versiunea evaluată PG. Așa cum stau lucrurile, Dees ar fi putut câștiga și mai mulți bani din cântec. Potrivit lui Dees, managerul său de la acea vreme a luat decizia extrem de nesăbuită de a refuza folosirea cântecului de pe albumul cu coloana sonoră a filmului de teamă că va concura cu vânzările propriului disc al lui Dees. Coloana sonoră Saturday Night Fever a vândut în prezent 40 de milioane de copii în întreaga lume și este a doua cea mai vândută coloană sonoră din toate timpurile.
Mulțumiri RSO Records.
Culture and Cinema: Disco Duck
« Disco Duck » is a satirical disco novelty song performed by Rick Dees and His Cast of Idiots. At the time, Dees was a Memphis disc jockey. It became a number-one hit on the Billboard Hot 100 for one week in October 1976 (and ranked #97 out of the 100 most popular songs of the year according to Billboard magazine). It also made the top 20 on the Billboard Hot Soul Singles chart, peaking at number 15. The song earned a 1977 People’s Choice Award for Favorite New Song.
Written by Dees, « Disco Duck » was inspired by a 1960s novelty dance song called « The Duck », recorded by Jackie Lee (Earl Lee Nelson) in 1965. According to Dees, it took one day to write the song, but three months to convince anyone to perform it. Combining orchestral disco styles with a Donald Duck-esque voice as the main plot point, the story within « Disco Duck » centers on a man at a dance party who is overcome by the urge to get up and « get down » in a duck-like manner. When the music stops, he sits down, but when he decides to get up and dance again, he finds that everyone in the room is now doing his dance.
A misconception about « Disco Duck » is that the voice of the duck was provided by Clarence Nash, the original voice of Donald Duck in many Walt Disney cartoons, but on several occasions the Disney Company maintained that Nash never contributed to the record. The voice of the duck was performed by Ken Pruitt, an acquaintance of Dees, as stated on the label of the RSO release. For the live tour, the duck vocals were handled by Michael Chesney, another acquaintance of Dees.
« Disco Duck » made an appearance in the film Saturday Night Fever, in a dance club scene in which a group of senior citizens were learning to dance disco-style. It was also featured in a deleted scene added to the PG-rated version. As it stands, Dees could have made an even more substantial amount of money from the song. According to Dees, his manager at the time made the extremely unwise decision to deny use of the song on the film’s soundtrack album because of fears that it would compete with sales of Dees’s own record. The Saturday Night Fever soundtrack has now currently sold 40 million copies worldwide, and is the second best-selling soundtrack of all time.
Retour sur quelques déclarations choc de John Paul Rice et film complet en anglais.
A Child’s Voice est un thriller surnaturel de 2018 distribué en ligne. Bien que le film soit une fiction, il a été réalisé pour faire la lumière sur la traite des enfants. En ce qui concerne la mission du film, le producteur John Paul Rice a déclaré dans une vidéo publiée : « Si vous allez à l’UNICEF et que vous recherchez « trafic sexuel d’enfants » ou « traite d’êtres humains », vous trouverez une statistique mondiale, selon l’Organisation des Nations Unies, que 40 millions de personnes sont victimes de la traite chaque année dans le monde. 40 millions. C’est une industrie de 150 milliards de dollars par an. » L’intrigue est centrée sur deux adolescents, interprétés par Joey Burke et Angela Mavropoulos, qui sont dirigés par fantôme d’un enfant assassiné, joué par Jonathan Matthew Wilson, pour tenir tête à un réseau de trafiquants d’êtres humains.
Filmul cenzurat „A Child’s Voice”
O privire în urmă asupra unor declarații șocante ale lui John Paul Rice și film complet în engleză.
A Child’s Voice este un thriller supranatural din 2018 lansat online. Deși filmul este ficțiune, a fost făcut pentru a face lumină asupra traficului de copii. Referitor la misiunea filmului, producătorul John Paul Rice a spus într-un videoclip lansat: „Dacă mergi la UNICEF și cauți „trafic sexual cu copii” sau „trafic de persoane”, găsești o statistică globală, conform Națiunilor Unite, că 40 de milioane de oameni sunt traficați în fiecare an în întreaga lume. 40 de milioane. Este o industrie de 150 de miliarde de dolari pe an. » Complotul este centrat pe doi adolescenți, jucați de Joey Burke și Angela Mavropoulos, care sunt conduși de fantoma unui copil ucis, jucat de Jonathan Matthew Wilson, pentru a face față unui grup de traficanți de ființe umane.
The censored film « A Child’s Voice »
A look back at some shocking statements by John Paul Rice and full movie in English.
A Child’s Voice is a 2018 supernatural thriller film distributed online. While the film is fictional, it was made to shed light on the trafficking of children. With regard to the film’s mission, producer John Paul Rice said in a posted video, « If you go to UNICEF and you look up ‘child sex trafficking’ or ‘human trafficking’ you’ll find a statistic, globally, worldwide, according to the United Nations, that 40 million people a year are trafficked around this world. 40 million. It’s a 150 billion-dollar a year industry. « The plot centers around two teenagers, played by Joey Burke and Angela Mavropoulos, who are led by the ghost of a murdered child, played by Jonathan Matthew Wilson, to stand up to a network of human traffickers.
Quand Giorgio Moroder revisitait le film Metropolis
C’est en 1984, lors du Festival de Cannes que le film de Fritz Lang réalisé en 1927, « Metropolis » est présenté pour la première fois sous une nouvelle version. A l’origine, le chef d’oeuvre de science-fiction (film muet et en noir et blanc), était accompagné d’une bande son composée par Gottfried Huppertz et jouée par un orchestre symphonique. Il s’était alors inspiré de Wagner et de Strauss dans un esprit de modernité pour décrire la ville des travailleurs.
Ainsi, la première reprise du film sortie en 1984 doit sa particularité à sa bande son. En effet, dans un tout autre genre, c’est une musique de style rock new wave qui accompagne les images du film, qui ont été colorisées. Cette bande-son est écrite par Giorgio Moroder, et enregistrée avec la chanteuse américaine Pat Benatar, et britannique Jon Anderson, et enfin le génial Freddie Mercury, pour ne citer qu’eux. Ces changements changent radicalement l’aspect du film tout en en conservant l’esprit. Moroder s’approprie le film en y ajoutant des effets sonores, de la couleur aux images, et une teinte pop-rock ! Le résultat est convainquant !
CULTURE & CINEMA : METROPOLIS
Când Giorgio Moroder a revizuit filmul Metropolis
În 1984, în timpul Festivalului de Film de la Cannes, filmul lui Fritz Lang din 1927 „Metropolis” a fost prezentat pentru prima dată într-o nouă versiune. Inițial, capodopera science fiction (film mut și alb-negru), a fost însoțită de o coloană sonoră compusă de Gottfried Huppertz și interpretată de o orchestră simfonică. Apoi a fost inspirat de Wagner și Strauss într-un spirit de modernitate pentru a descrie orașul muncitorilor.
Astfel, prima renaștere a filmului lansat în 1984 își datorează particularitatea coloanei sonore. Într-adevăr, într-un gen complet diferit, este o muzică în stil rock new wave care însoțește imaginile filmului, care au fost colorate. Această coloană sonoră este scrisă de Giorgio Moroder și înregistrată cu cântărețul american Pat Benatar și cântărețul britanic Jon Anderson și, în sfârșit, genialul Freddie Mercury, pentru a numi doar câteva. Aceste schimbări schimbă radical aspectul filmului, păstrându-și spiritul. Moroder își însușește filmul adăugând efecte sonore, culoare imaginilor și o tentă pop-rock! Rezultatul este convingător!
CULTURE & CINEMA : METROPOLIS
When Giorgio Moroder revisited the movie Metropolis
It was in 1984, during the Cannes Film Festival that Fritz Lang’s 1927 film « Metropolis » was presented for the first time in a new version. Originally, the science fiction masterpiece (silent and black and white film), was accompanied by a soundtrack composed by Gottfried Huppertz and played by a symphony orchestra. He was then inspired by Wagner and Strauss in a spirit of modernity to describe the city of workers.
Thus, the first revival of the film released in 1984 owes its particularity to its soundtrack. Indeed, in a completely different genre, it is a new wave rock style music that accompanies the images of the film, which have been colorized. This soundtrack is written by Giorgio Moroder, and recorded with American singer Pat Benatar, and British singer Jon Anderson, and finally the brilliant Freddie Mercury, to name but a few. These changes radically change the look of the film while retaining its spirit. Moroder appropriates the film by adding sound effects, color to the images, and a pop-rock tinge! The result is convincing!
Genève Les jeunes violonistes les plus talentueux du monde
Le concours international de violon Yehudi Menuhin a été créé par le violoniste du même nom en 1983. Depuis cette date, il est devenu le concours pour les jeunes violonistes le plus prestigieux du monde.
Geneva Cei mai talentați tineri violoniști din lume
Concursul internațional de vioară Yehudi Menuhin a fost înființat de violonistul cu același nume în 1983. De atunci, a devenit cel mai prestigios concurs pentru tinerii violoniști din lume.
Geneva The most talented young violinists in the world
The Yehudi Menuhin International Violin Competition was established by the violinist of the same name in 1983. Since then, it has become the most prestigious competition for young violinists in the world.
Photo : Liam Kim dans son premier grand rôle sur les écrans de Suisse Romande.
Culture & Cinéma Suisse
En hommage à Jean-Jacques Rousseau
Reminder.
A l’occasion d’un reportage sur le séjour de Jean-Jacques Rousseau à Confignon, Marie (Anne Richard) rencontre Tom (Liam Kim), un jeune garçon qui semble connaître le philosophe sans en avoir conscience. Intriguée, elle soumet les images à un professeur spécialiste, Auguste (Sami Frey) et organise une rencontre entre eux. Le petit Tom, enfant singulier, va ébranler les certitudes du professeur solitaire et bousculer sa vie, ainsi que celle de Marie.
Entretien avec Liam Kim:
“C’est mon premier long rôle au cinéma et c’était trop cool” , annonce le tout jeune acteur Liam Kim. Habitant tantôt à Genève, chez sa maman, où il suit également sa scolarité, tantôt à La Rippe, où habite son papa, ce jeune garçon helvético-franco-coréen de bientôt 14 ans vient de tourner dans le film “Le nez dans le ruisseau”, sorti à Genève le 29 août 2012 à l’occasion du tricentenaire de la naissance de Jean-Jacques Rousseau. Diffusé dans différentes villes de Suisse romande, le film a été récemment présenté aussi à Paris.
Cultura și cinema elvețian
în omagiu lui Jean-Jacques Rousseau
Reminder.
În timpul unui reportaj despre șederea lui Jean-Jacques Rousseau la Confignon, Marie (Anne Richard) îl întâlnește pe Tom (Liam Kim), un băiat care pare să-l cunoască pe filosof fără să-și dea seama. Intrigata, ea prezinta imaginile unui profesor specialist, Auguste (Sami Frey) si organizeaza o intalnire intre ei. Micul Tom, un copil singular, va zgudui certitudinile profesorului solitar și va zgudui viața lui, precum și a Mariei.
Interviu cu Liam Kim:
„Este primul meu rol de lungmetraj și a fost atât de cool”, anunță foarte tânărul actor Liam Kim. Câteodată locuind la Geneva, cu mama sa, unde merge și el la școală, alteori în La Rippe, unde locuiește tatăl său, acest tânăr elvețian-franco-coreean de aproape 14 ani tocmai a filmat în filmul „Nasul în stream ”, lansat la Geneva pe 29 august 2012 cu ocazia tricentenarului nașterii lui Jean-Jacques Rousseau. Difuzat în diverse orașe din Elveția francofonă, filmul a fost prezentat recent și la Paris.
Swiss Culture & Cinema
In tribute to Jean-Jacques Rousseau
Reminder.
During a report on Jean-Jacques Rousseau’s stay in Confignon, Marie (Anne Richard) meets Tom (Liam Kim), a young boy who seems to know the philosopher without being aware of it. Intrigued, she submits the images to a specialist teacher, Auguste (Sami Frey) and organizes a meeting between them. Little Tom, a singular child, will shake the certainties of the solitary professor and shake up his life, as well as that of Marie.
Interview with Liam Kim:
« It’s my first long film role and it was so cool », announces the very young actor Liam Kim. Sometimes living in Geneva, with his mother, where he also goes to school, sometimes in La Rippe, where his dad lives, this young Swiss-French-Korean boy of almost 14 years old has just shot in the film “The nose in the stream ”, released in Geneva on August 29, 2012 on the occasion of the tercentenary of the birth of Jean-Jacques Rousseau. Broadcast in various towns in French-speaking Switzerland, the film was also recently presented in Paris.
