« Around My Heart » est une chanson pop de 1988 interprétée par la chanteuse allemande Sandra. Il a été écrit par Hubert Kemmler, Markus Löhr, Sör Otto’s, Frank Peterson et Klaus Hirschburger, et produit par Michael Cretu. La chanson est sortie en tant que quatrième single du troisième album studio de Sandra: Into a Secret Land au printemps 1989 et figurait dans le top 20 des succès en Allemagne et en Suisse. Il a également atteint la 12ème place au classement des diffusions en Allemagne.
Le clip a été réalisé par Bulle Bernd. Il a été édité sur la compilation vidéo VHS : 18 Greatest Hits en 1992 ainsi que sur le DVD: The Complete History en 2003.
En 1999, un remix de la chanson est sorti sur la compilation: My Favourites. Le morceau a été à nouveau remixé pour la compilation de 2006: Reflections et sorti en tant que single promotionnel à la radio en Pologne où il est devenu l’un des cinq meilleurs succès diffusés à l’antenne.
***** SANDRA CRETU *****
« Around my heart »
„Around My Heart” este o melodie pop din 1988 interpretată de cântăreața germană Sandra. A fost scris de Hubert Kemmler, Markus Löhr, Sör Otto’s, Frank Peterson și Klaus Hirschburger și produs de Michael Cretu. Cântecul a fost lansat ca al patrulea single de pe cel de-al treilea album de studio al Sandrei, Into a Secret Land, în primăvara anului 1989 și a fost un hit în top 20 în Germania și Elveția. De asemenea, a ajuns pe locul 12 în clasamentul difuzărilor din Germania.
Videoclipul a fost regizat de Bulle Bernd. A fost lansat pe compilația video VHS: 18 Greatest Hits în 1992, precum și pe DVD: The Complete History în 2003.
În 1999, un remix al cântecului a fost lansat pe compilație: My Favorites. Piesa a fost remixată din nou pentru compilația din 2006: Reflections și a fost lansată ca single promoțional la radio în Polonia, unde a devenit un hit de top cinci în difuzare.
***** SANDRA CRETU *****
« Around my heart »
« Around My Heart » is a 1988 pop song performed by German singer Sandra. It was written by Hubert Kemmler, Markus Löhr, Sör Otto’s, Frank Peterson and Klaus Hirschburger, and produced by Michael Cretu. The song was released as the fourth single from Sandra’s third studio album Into a Secret Land in spring 1989 and was a top 20 hit in Germany and Switzerland. It also reached no. 12 on the German airplay chart.
The music video was directed by Bulle Bernd. The clip was released on Sandra’s VHS video compilation 18 Greatest Hits in 1992 as well as the 2003 DVD The Complete History.
In 1999, a remix of the song was released on Sandra’s compilation My Favourites. The track was remixed again for her 2006 compilation Reflections and released as a promotional radio single in Poland where it became a top 5 airplay hit.
« Shooting Stars » est une chanson du duo électronique australien Bag Raiders. La chanson a été initialement présentée sur l’EP du groupe, Turbo Love, en 2008. L’année suivante, la chanson est sortie en tant que single de leur premier album éponyme Bag Raiders, et a atteint le numéro 18 dans le compte à rebours Triple J Hottest 100 de 2009. Bien que la chanson soit sortie et ait été cartographiée en Australie en 2009, elle n’y n’y a atteint son apogée qu’en 2013. Elle a attiré l’attention internationale en février 2017. La chanson a atteint la 11e place du classement Dance/Electronic Songs de Billboard et la 9e place du classement Bubbling Under de Billboard cette année-là. Les voix de la chanson sont interprétées par Rhys Taylor.
« Shooting Stars »
***** Bag Raiders *****
„Shooting Stars” este o melodie a duo-ului electronic australian Bag Raiders. Piesa a fost inclusă inițial pe EP-ul trupei, Turbo Love, în 2008. În anul următor, cântecul a fost lansat ca single de pe albumul lor de debut echivalent Bag Raiders și a ajuns pe locul 18 în topul numărătorii inverse Triple J Hottest 100. din 2009. Deși melodia a fost lansată și clasată în topuri în Australia în 2009, nu a atins apogeul acolo decât în 2013. A câștigat atenția internațională în februarie 2017. Cântecul a ajuns pe locul 11 în topul Billboard Dance/Electronic Songs și pe locul 9 în Billboard. Graficul Bubbling Under în acel an. Vocea melodiei este interpretată de Rhys Taylor.
« Shooting Stars »
***** Bag Raiders *****
« Shooting Stars » is a song by Australian electronic duo Bag Raiders. The song was originally featured on the band’s EP, Turbo Love, in 2008. The year afterwards, the song was released as a single from their eponymous debut album Bag Raiders, and reached number 18 in the Triple J Hottest 100 countdown of 2009. Although the song was released and charted in Australia in 2009, the song did not reach its peak there until 2013. It received international attention in February 2017 when the song became a part of a popular internet meme, thus cementing the track’s legacy as a sleeper hit. The song reached number 11 on Billboard‘s Dance/Electronic Songs chart and number 9 on the Billboard Bubbling Under chart that year. The vocals on the song are performed by Rhys Taylor.
Né le 6 janvier 1955 en Angleterre, Rowan Atkinson est un acteur britannique.
Issu de la classe moyenne, son père est agriculteur et il grandit avec ses deux frères près de Newcastle. Après le lycée, il suit des études d’ingénieur en électricité à Newscastle et Oxford.
C’est au cours de ses études qu’il va rencontrer Richard Curtis, futur scénariste. Une fois diplômé, il débute au théâtre par des one-man-show. Avec Richard Curtis, ils écrivent des scripts. Il apparaît par la suite dans l’émission comique Not the Nine O’Clok News en 1979, mais c’est avec la sitcom Blackadder en 1983, qui dure quatre saisons, qu’il commence à se faire connaître. À la même période, il débute au cinéma dans Jamais plus Jamais, au côté de Sean Connery.
Avec son complice de toujours, Richard Curtis, il élabore le personnage maladroit de Mr Bean. La série est un énorme succès, les audiences britanniques cartonnent, et c’est la consécration pour Rowan Atkinson, qui devient célèbre. Mr Bean remporte de nombreux prix, et le programme s’exporte dans le monde entier. Mais c’est avec son rôle de prêtre débutant dans Quatre mariages et un enterrement, en 1994, qu’il va asseoir sa notoriété à l’international.
En 1997, il porte à l’écran Mr Bean :Bean, le film le plus catastrophe, qui réalise des records au box-office. Dès lors le succès ne le quitte plus, et il enchaîne les tournages : Maybe Baby ou comment les anglais se reproduisent, Johnny English, Love Actually, Les Vacances de Mr Bean, Johnny English le retour.
En 2012, il participe à la cérémonie d’ouverture des JO d’été à Londres, où il parodie le film Les Chariots de feu. En 2018 il reprend le rôle de Mr Bean après une pause dans sa carrière, pour une série live et une série d’animation. En 2022, il est à l’affiche de la série Netflix Seul face à l’abeille.
Côté cœur, Rowan Atkinson rencontre, dans les années 80, Sunetra Sastry, une maquilleuse. Le couple se marie en février 1990. Ensemble ils ont deux enfants : Benjamin, né en 1993 et Lily, née en 1995. Mais en 2014, ils se séparent et divorcent en novembre 2015. Depuis, l’acteur partage la vie de Louise Ford, de 28 ans sa cadette, rencontrée en 2013. En novembre 2017, le couple attend son premier enfant. La même année, Louise Ford accouche d’une fille prénommée Isla.
***** Rowan Atkinson *****
Mr. Bean
Născut pe 6 ianuarie 1955 în Anglia, Rowan Atkinson este un actor britanic.
Provenit din clasa de mijloc, tatăl său este fermier și a crescut cu cei doi frați ai săi lângă Newcastle. După liceu, a studiat inginerie electrică la Newcastle și Oxford.
În timpul studiilor l-a cunoscut pe Richard Curtis, viitor scenarist. Odată absolvit, a început în teatru cu spectacole individuale. Cu Richard Curtis, ei scriu scenarii. El a apărut apoi în serialul de comedie Not the Nine O’Clok News în 1979, dar cu sitcomul Blackadder din 1983, care a rulat timp de patru sezoane, a devenit pentru prima dată proeminent. În același timp, și-a făcut debutul în film în Never Again Never, alături de Sean Connery.
Cu complicele său de o viață, Richard Curtis, a dezvoltat caracterul stângaci al lui Mr Bean. Serialul este un succes uriaș, publicul britanic este un hit și este consacrarea pentru Rowan Atkinson, care devine celebru. Mr Bean a câștigat numeroase premii, iar programul a fost exportat în întreaga lume. Însă odată cu rolul său de preot novice din Patru nunți și o înmormântare, în 1994, își va consolida notorietatea internațională.
În 1997, a adus pe ecrane Mr Bean: Bean, cel mai dezastru film, care a atins recorduri la box office. De atunci, succesul nu l-a părăsit niciodată și a continuat filmările: Maybe Baby or how the English reproduce, Johnny English, Love Actually, Mr Bean’s Holidays, Johnny English the return.
În 2012, a participat la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară de la Londra, unde a parodiat filmul Chariots of Fire. În 2018 a reluat rolul lui Mr Bean după o pauză în carieră, pentru un serial live și un serial animat. În 2022, a jucat în serialul Netflix Alone with the Bee.
Pe partea inimii, Rowan Atkinson a cunoscut-o, in anii ’80, pe Sunetra Sastry, make-up artist. Cuplul s-a căsătorit în februarie 1990. Împreună au doi copii: Benjamin, născut în 1993 și Lily, născută în 1995. Dar în 2014, s-au separat și au divorțat în noiembrie 2015. De atunci, actorul împărtășește viața lui Louise Ford, 28 de ani ani mai mică, s-a cunoscut în 2013. În noiembrie 2017, cuplul așteaptă primul lor copil. În același an, Louise Ford dă naștere unei fete pe nume Isla.
***** Rowan Atkinson *****
Mr. Bean
Born January 6, 1955 in England, Rowan Atkinson is a British actor.
Coming from the middle class, his father is a farmer and he grew up with his two brothers near Newcastle. After high school, he studied electrical engineering at Newcastle and Oxford.
It was during his studies that he met Richard Curtis, future screenwriter. Once graduated, he started in the theater with one-man shows. With Richard Curtis, they write scripts. He next appeared on the comedy show Not the Nine O’Clok News in 1979, but it was with the sitcom Blackadder in 1983, which ran for four seasons, that he first came to prominence. At the same time, he made his film debut in Never Again Never, alongside Sean Connery.
With his lifelong accomplice, Richard Curtis, he developed the clumsy character of Mr Bean. The series is a huge success, British audiences are a hit, and it is the consecration for Rowan Atkinson, who becomes famous. Mr Bean has won numerous awards, and the program has been exported around the world. But it is with his role as a novice priest in Four Weddings and a Funeral, in 1994, that he will establish his international notoriety.
In 1997, he brought to the screen Mr Bean: Bean, the most disaster film, which achieved box office records. From then on success never left him, and he went on filming: Maybe Baby or how the English reproduce, Johnny English, Love Actually, Mr Bean’s Holidays, Johnny English the return.
In 2012, he participated in the opening ceremony of the Summer Olympics in London, where he parodied the film Chariots of Fire. In 2018 he resumed the role of Mr Bean after a break in his career, for a live series and an animated series. In 2022, he starred in the Netflix series Alone with the Bee.
On the heart side, Rowan Atkinson met, in the 80s, Sunetra Sastry, a make-up artist. The couple married in February 1990. Together they have two children: Benjamin, born in 1993 and Lily, born in 1995. But in 2014, they separated and divorced in November 2015. Since then, the actor shares the life of Louise Ford , 28 years her junior, met in 2013. In November 2017, the couple are expecting their first child. The same year, Louise Ford gives birth to a girl named Isla.
Des histoires d’enfants gâtés et pourris mais seuls
C’est souvent dans les familles aisées que se situent les plus grands drames et particulièrement chez les enfants. Parents trop occupés à leurs affaires, les gosses sont souvent confiés à des tiers.
Deux extraits de films dans cet article qui le démontrent très bien.
Babysitting
Réalisateurs : Philippe Lacheau et Nicolas Benamou
Avec : Enzo Tomasini (Remy) et Philippe Lacheau (Frank)
Avec : Pierre Richard (François Perrin), Michel Bouquet (Monsieur Rembal-Cochet) et Fabrice Greco (Le fils Rambal-cochet).
Povești cu copii răsfățați și putrezi dar singur
Adesea, în familiile bogate apar cele mai mari tragedii, în special în rândul copiilor. Părinți prea ocupați cu propriile treburi, copiii sunt adesea încredințați unor terți.
Două clipuri de film din acest articol care demonstrează foarte bine acest lucru.
Babysitting
Regizori : Philippe Lacheau și Nicolas Benamou
Cu : Enzo Tomasini (Remy) și Philippe Lacheau (Frank)
Jucăria
Regizor : Francis Veber
Cu : Pierre Richard (François Perrin), Michel Bouquet (Monsieur Rembal-Cochet) și Fabrice Greco (FiulRambal-cochet).
Stories of spoiled and rotten children but alone
It is often in wealthy families that the greatest tragedies occur, particularly among children. Parents too busy with their own affairs, children are often entrusted to third parties.
Two film clips in this article which demonstrate this very well.
Babysitting
Directors : Philippe Lacheau și Nicolas Benamou
With : Enzo Tomasini (Remy) și Philippe Lacheau (Frank)
Doctor Sleep tourne autour d’une bande de marginaux qui parcourent le pays à la recherche d’enfants « qui brillent », les enlèvent, les torturent et les assassinent. Ils font cela pour extraire quelque chose qu’ils appellent « vapeur », qui est la force vitale des victimes. En inhalant la « vapeur », ils deviennent plus forts et vivent plus longtemps, « mangez bien, vivez longtemps ». Ce qui rend cela encore plus inquiétant, c’est que la « vapeur » est plus efficace lorsqu’elle est pure et pour la purifier, ils torturent et tourmentent leurs victimes. Dans quelle mesure cela est-il basé sur des événements réels ?
***** Esența vieții *****
Doctor Sleep (Stephen King)
Doctor Sleep se învârte în jurul unei trupe de neadaptați care călătoresc prin țară în căutarea copiilor „strălucitori”, răpindu-i, torturându-i și ucigându-i. Ei fac asta pentru a extrage ceva pe care ei îl numesc „abur”, care este forța vitală a victimelor. Prin inhalarea „aburului”, ei devin mai puternici și trăiesc mai mult, „mâncăm bine, trăiesc mult”. Ceea ce face acest lucru și mai deranjant este că „aburul” este cel mai eficient atunci când este pur și pentru a-l purifica, își torturează și își chinuie victimele. Cât de mult se bazează pe evenimente reale?
***** The essence of life *****
Doctor Sleep (Stephen King)
Doctor Sleep revolves around a band of misfits who travel the country looking for “shiny” children, kidnapping them, torturing them, and murdering them. They do this to extract something they call « steam », which is the victims’ life force. By inhaling the “steam”, they become stronger and live longer, “eat well, live long”. What makes this even more disturbing is that the « steam » is most effective when it is pure and to purify it, they torture and torment their victims. How much of this is based on real events?
Lorsque la vie décide de quitter un corps, elle se retire.
Nul ne peut choisir de rester vivant dès lors que le lien avec la vie se coupe dans le corps quelque soit l’âge, quelque soit le niveau spirituel, quelques soient les choix d’incarnation.
Dès lors qu’il y a un choix d’âme de quitter le plan terrestre, l’ego ne peut rester et nul ne peut strictement rien faire pour que la personne reste en vie.
Sachez que la vie continue, ce que vous appelez mort n’est qu’une transformation substantielle de cette vie. Bien souvent les êtres sont heureux de pouvoir quitter ce plan pour continuer leur chemin dans d’autres conditions. Si vous êtes vraiment en amour avec l’être alors vous ne pouvez qu’accéder à son choix de départ.
Pour aider cette personne, parlez à son âme.
Dites-lui combien vous l’aimez, combien sa famille l’aime et par cet amour, accepte son départ. Dès lors qu’il y a acceptation du départ, beaucoup de personnes quittent ce plan rapidement.
Il est courant qu’une personne attende qu’un proche sorte de la pièce pour transiter sereinement.
Trop de personnes pleurent autour de mourants et les retiennent par leurs pensées, leurs désirs d’attachement, leurs pleurs, leurs suppliques. Elles pleurent souvent sur l’attachement, sur leurs souffrances ou la peur de rester seules.
Par amour, acceptez la libération et que l’âme suive un nouveau plan dans sa nature d’esprit. Les âmes en partance sont souvent accompagnées d’un guide, d’un membre de la famille déjà de l’autre côté du voile ou tout ce qui peut aider au passage. Parfois la présence invisible d’un animal aimé.
Ne retenez pas les âmes en transition, aimez-les, vous les retrouverez sous une autre forme et vous vous reconnaitrez, sur ce plan ou un autre, au moment le plus juste.
Când viața decide să părăsească un corp, se retrage.
Nimeni nu poate alege să rămână în viață de îndată ce legătura cu viața este tăiată în corp, indiferent de vârstă, indiferent de nivelul spiritual, indiferent de alegerile întrupării.
De îndată ce există o alegere sufletească de a părăsi starea vieții pământești, ego-ul nu poate rămâne și nimeni nu poate face absolut nimic pentru a menține persoana în viață. Să știți că viața continuă, ceea ce numiți moarte este doar o transformare substanțială a acestei vieți. De foarte multe ori ființele sunt fericite că pot părăsi acest plan pentru a-și continua drumul în alte condiții. Dacă ești cu adevărat îndrăgostit de ființă, atunci poți accepta doar alegerea lor inițială.
Pentru a ajuta această persoană, vorbește cu sufletul ei.
Spune-i cât de mult îl iubești, cât de mult îl iubește familia lui și, prin această iubire, acceptă plecarea lui. Odată ce se acceptă plecarea, mulți oameni părăsesc rapid acest plan.
Este obișnuit ca o persoană să aștepte ca o persoană dragă să părăsească camera pentru a trece cu liniște sufletească.
Prea mulți oameni plâng în preajma celor pe moarte și îi rețin cu gândurile, cu dorințele de atașament, cu lacrimile, cu rugămințile. Plâng adesea de atașament, de suferința lor sau de teama de a fi singuri.
Din iubire, accepta eliberarea si lasa sufletul sa urmeze un nou plan in natura sa spirituala. Sufletele care pleacă sunt adesea însoțite de un ghid, de un membru al familiei care se află deja de cealaltă parte a vălului sau de orice poate facilita trecerea. Uneori prezența invizibilă a unui animal iubit.
Nu reține sufletele în tranziție, iubește-le, le vei găsi sub altă formă și le vei recunoaște, la acest sau acel nivel, la momentul potrivit.
No one can choose to remain alive as soon as the link with life is cut in the body, whatever the age, whatever the spiritual level, whatever the choices of incarnation.
As soon as there is a soul choice to leave the state of earthly life, the ego cannot remain and no one can do absolutely anything to keep the person alive.
Know that life continues, what you call death is only a substantial transformation of this life. Very often beings are happy to be able to leave this plane to continue their path in other conditions. If you are truly in love with the being then you can only accept their initial choice.
To help this person, speak to their soul.
Tell him how much you love him, how much his family loves him and through this love, accept his departure. Once there is acceptance of departure, many people leave this plan quickly.
It is common for a person to wait for a loved one to leave the room to pass peacefully.
Too many people cry around the dying and hold them back with their thoughts, their desires for attachment, their tears, their pleas. They often cry about attachment, about their suffering or the fear of being alone.
Out of love, accept liberation and let the soul follow a new plan in its spirit nature. Departing souls are often accompanied by a guide, a family member already on the other side of the veil or anything that can help with the passage. Sometimes the invisible presence of a beloved animal.
Do not hold back souls in transition, love them, you will find them in another form and you will recognize yourself, on this level or another, at the right moment.
Film complet (version française et version originale)
Film complet (versiunea franceză și versiunea originală)
Full movie (French version and original version)
***** Le Dernier Samouraï *****
Le Dernier Samouraï (The Last Samurai) est un film néo-zélando-nippo-américain réalisé par Edward Zwick, sorti en 2003. Il s’agit d’une adaptation libre des événements de la rébellion de Satsuma de 1877.
Synopsis:
En 1876, le capitaine du 7e régiment de cavalerie Nathan Algren, vétéran des guerres indiennes et traumatisé par la bataille de la Washita, est engagé par Monsieur Omura. Cet homme politique est le conseiller de l’empereur Meiji, et par ailleurs riche industriel des chemins de fer. Celui-ci souhaite se débarrasser du légendaire samouraï Katsumoto, ancien général de l’armée nippone, ainsi que conseiller et mentor de l’Empereur, qui est hostile à l’occidentalisation du Japon — et engage Algren pour qu’il entraîne la nouvelle armée japonaise, basée sur la conscription.
Après que Katsumoto a attaqué un chemin de fer appartenant à Omura, ce dernier ordonne que l’armée soit déployée contre les samouraïs dans une forêt dans le Yoshino. Mais les conscrits japonais ne sont pas du tout prêts, ni entrainés, à affronter les samouraïs, qui enfoncent leurs lignes et les massacrent. Algren est capturé et emmené dans le village du fils de Katsumoto, Nobutada, loin dans les montagnes. Au contact quotidien avec des samouraïs, Algren est séduit par leur état d’esprit et leurs valeurs, qu’essaye de préserver Katsumoto. C’est aux côtés des samouraïs qu’il prend part à la fin de l’ancien ordre, guidé par son sens de l’honneur.
Katsumoto revient à Tokyo, la capitale impériale, à l’invitation de l’Empereur Meiji. De nouvelles lois vont à l’encontre de l’ordre des samouraïs. Katsumoto plaide leur cause auprès de l’empereur, mais il est rejeté et assigné à son domicile de Tokyo. Durant la nuit, les hommes d’Omura tentent de le pousser au suicide, mais Algren et les autres samouraïs viennent le libérer. Cependant, Nobutada est mortellement blessé, et il se sacrifie pour couvrir la fuite de son père. Katsumoto retourne dans les montagnes avec Algren, et bientôt l’armée impériale, pleinement préparée et entraînée, vient livrer combat.
Au cours de l’unique bataille, où le nombre et la supériorité de l’équipement sont du côté de l’armée gouvernementale, les rebelles infligent de lourdes pertes à l’armée, mais ne peuvent remporter la victoire. Katsumoto, gravement blessé par les tirs d’une mitrailleuse Gatling, demande à Algren de l’aider à pratiquer le seppuku. Algren survit, et remet le sabre de Katsumoto à l’empereur, qui trouve alors le courage de désavouer Omura ainsi que l’ambassadeur Swanbeck des États-Unis.
***** The last Samouraï *****
Ultimul samurai (The Last Samurai) este un film neozeelandez-japonez-american din 2003, regizat de Edward Zwick. Este o adaptare liberă a evenimentelor revoltei de la Satsuma din 1877.
Rezumat:
În 1876, căpitanul Regimentului 7 de cavalerie Nathan Algren, un veteran al războaielor indiene și traumatizat de bătălia de la Washita, a fost angajat de domnul Omura. Acest politician este consilierul împăratului Meiji și, de asemenea, un bogat industriaș feroviar. El vrea să scape de legendarul samurai Katsumoto, fost general al armatei japoneze, precum și consilier și mentor al împăratului, care este ostil occidentalizării Japoniei – și îl angajează pe Algren să antreneze noua armată japoneză, pe baza conscripției. .
După ce Katsumoto atacă o cale ferată deținută de Omura, Omura ordonă ca armata să fie desfășurată împotriva samurailor într-o pădure din Yoshino. Dar recruții japonezi nu sunt deloc pregătiți, nici antrenați, să înfrunte samuraii, care le sparg liniile și îi masacră. Algren este capturat și dus în satul Nobutada, fiul lui Katsumoto, departe în munți. În contactul zilnic cu samuraii, Algren este sedus de starea lor de spirit și de valorile lor, pe care Katsumoto încearcă să le păstreze. Alături de samurai ia parte la sfârșitul vechii ordini, ghidat de simțul său al onoarei.
Katsumoto se întoarce la Tokyo, capitala imperială, la invitația împăratului Meiji. Noile legi sunt împotriva ordinii samurailor. Katsumoto pledează în fața împăratului, dar este respins și repartizat în casa lui din Tokyo. În timpul nopții, oamenii lui Omura încearcă să-l împingă să se sinucidă, dar Algren și ceilalți samurai vin să-l elibereze. Cu toate acestea, Nobutada este rănit de moarte și se sacrifică pentru a acoperi fuga tatălui său. Katsumoto se întoarce în munți cu Algren, iar în curând armata imperială, pe deplin pregătită și antrenată, vine la luptă.
În timpul bătăliei unice, în care numărul și superioritatea echipamentelor erau de partea armatei guvernamentale, rebelii au provocat pierderi grele armatei, dar nu au putut obține victoria. Katsumoto, grav rănit de focul unui pistol Gatling, îi cere lui Algren să-l ajute să efectueze seppuku. Algren supraviețuiește și predă sabia lui Katsumoto împăratului, care apoi își găsește curajul să-l renegați pe Omura, precum și pe ambasadorul american Swanbeck.
***** The last Samouraï *****
The Last Samurai is a 2003 New Zealand-Japanese-American film directed by Edward Zwick. It is a loose adaptation of the events of the 1877 Satsuma Rebellion.
Synopsis:
In 1876, Captain of the 7th Cavalry Regiment Nathan Algren, a veteran of the Indian Wars and traumatized by the Battle of the Washita, was hired by Mr. Omura. This politician is the advisor to Emperor Meiji, and also a wealthy railway industrialist. He wants to get rid of the legendary samurai Katsumoto, former general of the Japanese army, as well as advisor and mentor to the Emperor, who is hostile to the westernization of Japan – and hires Algren to train the new army Japanese, based on conscription.
After Katsumoto attacks a railway owned by Omura, Omura orders the army to be deployed against the samurai in a forest in Yoshino. But the Japanese conscripts are not at all ready, nor trained, to face the samurai, who break through their lines and massacre them. Algren is captured and taken to the village of Katsumoto’s son Nobutada, far in the mountains. In daily contact with samurai, Algren is seduced by their state of mind and their values, which Katsumoto tries to preserve. It is alongside the samurai that he takes part in the end of the old order, guided by his sense of honor.
Katsumoto returns to Tokyo, the imperial capital, at the invitation of Emperor Meiji. New laws go against the samurai order. Katsumoto pleads their case to the emperor, but is rejected and assigned to his home in Tokyo. During the night, Omura’s men try to push him to commit suicide, but Algren and the other samurai come to free him. However, Nobutada is mortally wounded, and he sacrifices himself to cover his father’s escape. Katsumoto returns to the mountains with Algren, and soon the Imperial Army, fully prepared and trained, comes to fight.
During the single battle, where the numbers and superiority of equipment were on the side of the government army, the rebels inflicted heavy losses on the army, but could not achieve victory. Katsumoto, seriously injured by fire from a Gatling gun, asks Algren to help him perform seppuku. Algren survives, and hands over Katsumoto’s sword to the emperor, who then finds the courage to disown Omura as well as American Ambassador Swanbeck.
« Ecoutes la douceur du cri des anges que l’on égorge, c’est le bruit de nos cœurs. »
Cette vidéo qui a été tournée par Victor Lebre alors âgé de 16 ans durant le confinement laisse transparaître le mal-être d’une génération qui, désespérée crie « Au secours! »
Mulțumesc îngerului care ești.
„Ascultați dulceața strigătului îngerilor uciși, este sunetul inimilor noastre.”
Acest videoclip, filmat de Victor Lebre, pe atunci în vârstă de 16 ani, în timpul crizei Covid, dezvăluie disperarea unei generații care strigă cu disperare „Ajutor!”
Thank you to the angel that you are
“Listen to the sweetness of the cry of the angels being slain, it is the sound of our hearts.”
This video, which was shot by Victor Lebre, then aged 16, during confinement, reveals the uneasiness of a generation who, in desperation, cry out “Help!”
Des carnets de l’aventure aux îles imaginaires, de la musique plein les yeux.
Les années 80 resteront dans les annales car propices en matière de créativités musicales. Issu de ces années là, voici un compositeur qui ne fait pas exception à la règle : Frédéric Mercier. Après son incursion dans l’art musical il se converti dans le visuel avec la photographie mais avant son départ pour d’autres horizons, voici quelques sublimes morceaux issus de son génialissime talent.
Many thanks to Polydor, Barclay and Carrere for the kindly permission.
Frédéric Mercier « Pacific »
sintetizatoare uluitoare
Caiete de aventură pe insule imaginare, muzică în ochii tăi.
Anii 80 vor rămâne în istorie ca fiind favorabili din punct de vedere al creativității muzicale. Din acei ani, iată un compozitor care nu face excepție de la regulă: Frédéric Mercier. După incursiunea sa în arta muzicală s-a convertit la vizual prin fotografie dar înainte de plecarea în alte orizonturi, iată câteva piese sublime rezultate din talentul său genial.
Many thanks to Polydor, Barclay and Carrere for the kindly permission.
Frédéric Mercier « Pacific »
breathtaking synths
From adventure diaries to imaginary islands, music in your eyes.
The 80s will go down in history as auspicious in terms of musical creativity. Coming from those years, here is a composer who is no exception to the rule: Frédéric Mercier. After his foray into musical art he converted to the visual with photography but before his departure towards other horizons, here are some sublime pieces resulting from his brilliant talent.
Many thanks to Polydor, Barclay and Carrere for the kindly permission.
Les « Infos jeunes » un journal télévisé réservé au jeune public entre la fin des années 70 et le début des années 80. Les plus anciens doivent se souvenir du générique de cette émission animée par Claude Pierrard dont la musique était signée Richard Flanger et interprétée sur les claviers magiques de Frédéric Mercier.
„Infos Jeunes” un program de știri de televiziune rezervat publicului tânăr între sfârșitul anilor 70 și începutul anilor 80. Cei mai în vârstă trebuie să-și amintească meritele acestui spectacol găzduit de Claude Pierrard și a cărui muzică a fost semnată Richard Flanger și interpretată pe tastaturile magice ale lui Frédéric Mercier.
The “Infos Jeunes” a television news program reserved for young audiences between the end of the 70s and the beginning of the 80s. The older ones must remember the credits of this show hosted by Claude Pierrard and whose music was signed Richard Flanger and performed on the magic keyboards of Frédéric Mercier.
