Il était une fois, les années poussière

En ces temps ou les paillettes, le superficiel, l’individualisme et les lumières froides dictent notre mode de vie, un retour dans le temps serait une cure de l’âme.

Prends ton violon et prends-moi par la main, marchons vers l’inconnu. Une brise nous caresse, le soleil se lève et la beauté d’une aube nouvelle nous révèle que la vie est belle.

Dédié à mon ami Rares Mihai Florescu.

Au fost odată ani de praf

În aceste vremuri în care strălucirea, superficialitatea, individualismul și luminile reci ne dictează modul de viață, o întoarcere în timp ar fi un leac pentru suflet.

Ia-ți vioara și ia-mă de mână, hai să mergem spre necunoscut. O adiere ne mângâie, soarele răsare și frumusețea unui nou zori ne dezvăluie că viața este bună.

Dedicat prietenului meu Rares Mihai Florescu.

Once upon a time, the dusty years

In these times when glitter, superficiality, individualism and cold lights dictate our way of life, a return in time would be a cure for the soul.

Take your violin and take me by the hand, let’s walk towards the unknown. A breeze caresses us, the sun rises and the beauty of a new dawn reveals to us that life is beautiful.

Dedicated to my friend Rares Mihai Florescu.