Spread the love

La chanteuse Véronique Sanson nous chante la solitude

« Mi-maître, mi-esclave »

La solitude, ce mal qui frappe sans crier gare, ce mal qui frappe sans distinction d’âge et qui peut conduire jusqu’à commettre l’irréparable. Ce sentiment n’est pas une honte et peut toucher n’importe qui à n’importe quel stade de la vie.

C’est à l’approche et durant les fêtes de fin d’année que le nombre de suicides est le plus élevé surtout chez les seniors. Une apparence joviale peut cacher une grande tristesse et une immense détresse.

Voici des exemples de phrases susceptibles d’alerter des gens qui côtoient des personnes fragiles :

Messages directs:

Je veux en finir.
C’est trop dur, je n’en peux plus.
La vie n’en vaut plus la peine.
Je ne m’en sortirai jamais.
Je voudrais m’endormir pour toujours.
Où vont tous ces gens ?

Messages indirects:

Vous seriez mieux sans moi.
Ma vie est inutile.
J’ai fait mon testament.
Je vais faire un long voyage.
Je vais mettre mes affaires en ordre.

A l’instar de ces messages il existe toute une série de comportements qui peuvent laisser transparaitre une souffrance psychique importante.

Chez les enfants et les ados par exemple, un désinvestissement scolaire, une perte soudaine d’appétit, un refuge imaginaire peuvent être des signes avant-coureur.

C’est en moyenne 37 enfants âgés entre 5 et 10 ans qui se donnent la mort chaque année en France.

Les personnes actives sont les plus touchées. La société dans laquelle nous vivons ne laisse pas de place aux faibles et pour garder la tête hors de l’eau, il est impossible de survivre sans se surpasser en permanence; ce qui mène à des conditions de »Burn-out », le fameux syndrome de l’épuisement professionnel et qui dit « Burn-out » dit vie privée chaotique.

La solitude est un masque invisible qui peut habiller petits et grands et pour réhabiliter un monde qui part dans tous les sens, une oreille attentive et une main tendue peuvent déjà être une porte ouverte sur une vie meilleure.

La chanteuse Véronique Sanson nous décrit la solitude dans ce très beau titre : « Mi Maître mi Esclave »

Singer Véronique Sanson sings to us about solitude

« Half master, half slave »

Loneliness, that pain that strikes without warning, that pain that strikes regardless of age and that can lead to irreparable harm. This feeling is not shameful and can affect anyone at any stage of life.

The number of suicides is highest around and during the holiday season, especially among seniors. A cheerful appearance can hide great sadness and immense distress.

Here are some examples of phrases that might alert people who are in contact with vulnerable people:

Direct messages:

I want to end it.
It’s too hard, I can’t take it anymore.
Life is no longer worth it.
I’ll never get out of this.
I want to fall asleep forever.
Where are all these people going?

Indirect messages:

You’d be better off without me.
My life is useless.
I made my will.
I’m going on a long journey.
I’m going to put my affairs in order.

Like these messages, there is a whole series of behaviors that can reveal significant psychological suffering.

In children and adolescents, for example, a disengagement from school, a sudden loss of appetite, an imaginary refuge can be warning signs.

On average, 37 children aged between 5 and 10 years old commit suicide each year in France.

Workers are the most affected. Our society leaves no room for the weakest, and to survive, it’s impossible to reach the top without constantly pushing oneself; this leads to « burnout, » the infamous professional exhaustion syndrome, synonymous with a chaotic personal life.

Loneliness is an invisible mask that can cover young and old alike, and to rehabilitate a world that is going in all directions, a listening ear and an outstretched hand can already be an open door to a better life.

Singer Véronique Sanson describes solitude in this beautiful song: « Half Master, Half Slave »

Cântăreața Véronique Sanson ne cântă despre singurătate

„Jumătate stăpân, jumătate sclav”

Singurătatea, acea durere care lovește fără avertisment, acea durere care lovește indiferent de vârstă și care poate duce la un rău ireparabil. Acest sentiment nu este rușinos și poate afecta pe oricine în orice etapă a vieții.

Numărul de sinucideri este cel mai mare în preajma și în timpul sărbătorilor, în special în rândul vârstnicilor. O apariție veselă poate ascunde o mare tristețe și o imensă suferință.

Iată câteva exemple de fraze care ar putea alerta persoanele care sunt în contact cu persoane vulnerabile:

Mesaje directe:

Vreau să-l pun capăt.
E prea greu, nu mai suport.
Viața nu mai merită.
Nu voi scăpa niciodată din asta.
Vreau să adorm pentru totdeauna.
Unde se duc toți acești oameni?

Mesaje indirecte:

Ți-ar fi mai bine fără mine.
Viața mea este inutilă.
Mi-am făcut testamentul.
Plec într-o călătorie lungă.
O să-mi pun treburile în ordine.

La fel ca aceste mesaje, există o serie întreagă de comportamente care pot dezvălui suferințe psihologice semnificative.

La copii și adolescenți, de exemplu, o retragere de la școală, o pierdere bruscă a poftei de mâncare, un refugiu imaginar pot fi semne de avertizare.

În medie, 37 de copii cu vârsta cuprinsă între 5 și 10 ani se sinucid în fiecare an în Franța.

Lucrătorii sunt cei mai afectați. Societatea noastră nu lasă loc celor mai slabi și, pentru a supraviețui, este imposibil să fii în vârf fără să te împingi constant; aceasta duce la „burnout”, infamul sindrom de epuizare profesională, sinonim cu o viață personală haotică.

Singurătatea este o mască invizibilă care poate acoperi deopotrivă tineri și bătrâni, iar pentru a reabilita o lume care merge în toate direcțiile, o ureche care ascultă și o mână întinsă pot fi deja o ușă deschisă către o viață mai bună.

Cântăreața Véronique Sanson descrie singurătatea în această melodie frumoasă: „Half Master, Half Slave”