Une souris plongée dans un bocal rempli de riz croit mener une vie idéale : elle a tout ce qu’il lui faut, sans effort…Alors, elle reste là, profitant de l’abondance… jusqu’au jour où le riz vient à manquer. C’est là qu’elle réalise qu’elle est piégée, incapable de s’échapper.

L’histoire est identique chez les humains:

Menacés par les épées de Damoclès suspendues  au-dessus de leur tête en permanence mais piégés par un confort illusoire, ils se disent, faussement rassurés, persuadés que rien ne changera : « De toute façon, qu’est-ce qu’on peut y faire? »

Le problème inlassablement répété réside dans le fait que chaque génération confondue se posant la même question, rien n’est mis en œuvre pour changer justement.

Tic tac…

• Merci à EMI America.

“Don’t let your comfort become your prison.”

Caught in his own trap!

A mouse plunged into a jar filled with rice believes it’s leading an ideal life: it has everything it needs, effortlessly…
So it stays there, enjoying the abundance… until the day the rice runs out. That’s when it realizes it’s trapped, unable to escape.

The story is the same in humans:

Threatened by the swords of Damocles permanently hanging over their heads but trapped by an illusory comfort, they say to themselves, falsely reassured, thinking that nothing will change: « Anyway, what can we do about it? »

The problem, which is constantly repeated, is that each generation asks the same question, but nothing is done to change it.

Tick ​​tock…

• Many thanks to EMI America.

„Nu lăsa confortul să devină închisoarea ta.”

Prins în propria-i capcană!

Un șoarece cufundat într-un borcan plin cu orez crede că duce o viață ideală: are tot ce-i trebuie, fără efort… Așa că rămâne acolo, bucurându-se de abundență… până în ziua în care orezul se termină. Atunci își dă seama că este prins în capcană, incapabil să scape.

Povestea este aceeași și la oameni:

Amenințați de săbiile lui Damocle care le atârnă neîncetat deasupra capetelor, dar prizonieri ai unui confort iluzoriu, își spun, fals liniștiți, convinși că nimic nu se va schimba: „Ei bine, ce putem face oricum?”

Problema, care se repetă constant, este că fiecare generație pune aceeași întrebare și nu se face nimic pentru a schimba situația…

Tic-tac…

• Multe mulțumiri EMI America.

Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK) / CrowdBunker