Sur une musique de Vladimir Cosma et des paroles de Nina Wolmark créatrice de la série, ce très beau thème illustrant ce dessin animé sorti en 1985 et diffusé pour la première fois sur Antenne 2 (France 2 aujourd’hui) dans le cadre de l’émission pour la jeunesse Club Dorothée : “Les mondes engloutis”
« The submerged worlds »
The childhood of my childhood.
On a music by Vladimir Cosma and lyrics by Nina Wolmark, creator of the series, this beautiful theme illustrating this cartoon released in 1985 and broadcast for the first time on Antenne 2 (France 2 today) as part of the program for youth Club Dorothée: « The submerged worlds »
„Lumile scufundate”
Copilăria copilăriei mele.
Muzică de Vladimir Cosma și cuvinte de Nina Wolmark, creatorul serialului, această frumoasă temă care ilustrează acest desen animat lansat în 1985 și difuzat pentru prima dată pe Antenne 2 (France 2 astăzi) în cadrul programului Jeunes Club Dorothée : „Lumile scufundate”.
Dans l’existence, le pire n’est pas de finir seul mais de finir entouré par des gens qui nous font nous sentir seul.
A mon sens, ce qui nous attend après la naissance est plus effrayant que ce qui nous attend au delà la mort. (La mort est une naissance à l’envers…)
A toutes celles et ceux qui partent, bon voyage.
G.S
La véritable horreur de l’existence n’est pas la peur de la mort, mais la peur de la vie. C’est la peur de se réveiller, chaque jour pour affronter les mêmes luttes, les mêmes déceptions, la même douleur. C’est la peur, que rien ne change jamais, que l’on soit pris au piège dans un cycle de souffrances, auquel l’on ne peut échapper. Et dans cette peur, il y a un désespoir, un désir de quelque chose, n’importe quoi, pour briser la monotonie, pour donner un sens à la répétition sans fin des jours.
Albert Camus
Illustration sonore: « Child’s Play » Waxwork Records.
Merci à Mylène Farmer et Polydor.
Beyond Death
The worst thing in life is not to end up alone, but to end up surrounded by people who make us feel alone.
In my opinion, what awaits us after birth is more frightening than what awaits us beyond death. (Death is birth in reverse…)
To all those who are leaving, have a good trip.
G.S
The real horror of existence is not the fear of death, but the fear of life. It is the fear of waking up every day to face the same struggles, the same disappointments, the same pain. It is the fear that nothing will ever change, that one is trapped in a cycle of suffering from which one cannot escape. And in that fear there is a desperation, a desire for something, anything, to break the monotony, to give meaning to the endless repetition of days.
Albert Camus
Sound illustration: « Child’s Play » Waxwork Records.
Many thanks to Mylène Farmer and Polydor.
Dincolo de Moarte
Cel mai rău lucru în viață este să nu ajungem singur, ci să ajungem înconjurat de oameni care ne fac să ne simțim singuri.
În opinia mea, ceea ce ne așteaptă după naștere este mai înfricoșător decât ceea ce ne așteaptă dincolo de moarte. (Moartea este o naștere inversă…)
Tuturor celor care pleacă, călătorie bună.
G.S
Adevărata oroare a existenței nu este frica de moarte, ci frica de viață. Este frica de a te trezi, în fiecare zi să înfrunți aceleași lupte, aceleași dezamăgiri, aceeași durere. Este teama că nimic nu se va schimba vreodată, că cineva este prins într-un ciclu de suferință din care nu se poate scăpa. Și în această frică există o disperare, o dorință de ceva, orice, de a rupe monotonia, de a da sens repetarea nesfârșită a zilelor.
Schicke Führs Fröhling du groupe SFF était un trio de rock progressif allemand.
Eduard Schicke (14 février 1947), Gerd Führs (27 novembre 1955 – 3 novembre 1992) et Heinz Fröhling (7 mai 1951) se sont rencontrés pour la première fois en 1974.
L’étincelle entre les trois jaillit immédiatement et peu de temps après, ils répétaient dans une ferme qui avait été transformée en studio. Après une première apparition réussie au Circus Krone de Munich sous la direction de Dieter Dierks, ils enregistraient leur premier LP « Symphonic Photos » en 1976 , qui se vendit à plus de 12’000 exemplaires. L’album suivant « Sunburst » qui sorti en 1977 fut également très apprécié par les fans et les critiques tout comme les concerts.
Après le troisième LP plutôt décevant « Ticket to Everywhere » en (1978), Eduard Schicke quitte le groupe en raison de divergences musicales. Il rejoint plus tard Hoelderlin. Führs et Fröhling se concentrent alors davantage sur leur projet parallèle Führs & Fröhling, dont le premier album « Ammerland » sortit début 1978.
En 2011, sous le nom de Fröhling & Schicke, Heinz Fröhling et Eduard Schicke sortent l’album « Metamorphosen » avec de nouveaux titres de Heinz Fröhling sur des paroles de l’écrivain Klaus Modick.
Cette musique a 40 ans et elle n’a pris aucune ride.
Merci au label Braun pour son aimable autorisation.
Montage vidéo et réalisation : Stéphane Guibert.
***** SFF *****
« Slow motion »
Schicke Führs Fröhling of the band SFF was a German progressive rock trio.
Eduard Schicke (February 14, 1947), Gerd Führs (November 27, 1955 – November 3, 1992) and Heinz Fröhling (May 7, 1951) first met in 1974.
The spark between the three jumped immediately, and soon after they were rehearsing at a farmhouse that had been turned into a studio and, after a successful debut appearance at Munich’s Circus Krone under Dieter Dierks, were recording the first LP Symphonic Photos in 1976, which span 12,000 sold. The follow-up album Sunburst (1977) was also highly praised by fans and critics, as were the SFF concerts.
After the rather disappointing third LP « Ticket to Everywhere » in (1978), Eduard Schicke left the band due to musical differences. He later joined Holderlin. Führs and Fröhling then concentrated more on their side project Führs & Fröhling, whose debut album « Ammerland » was released in early 1978.
In 2011, under the name Fröhling & Schicke, Heinz Fröhling and Eduard Schicke released the album « Metamorphosen » with new tracks by Heinz Fröhling to lyrics by writer Klaus Modick.
This music is 40 years old, she does not take a wrinkle.
Many thanks to Braun for the kind permission.
Video editing and production: Stéphane Guibert.
***** SFF *****
« Slow motion »
Schicke Führs Fröhling din trupa SFF a fost un trio german rock progresiv.
Eduard Schicke (14 februarie 1947), Gerd Führs (27 noiembrie 1955 – 3 noiembrie 1992) și Heinz Fröhling (7 mai 1951) s-au întâlnit pentru prima dată în 1974.
Scânteia dintre cei trei a izbucnit imediat și la scurt timp după aceea repetau la o fermă care fusese transformată în garsonieră. După o primă apariție de succes la Circus Krone din München sub conducerea lui Dieter Dierks, au înregistrat primul lor LP „Symphonic Photos” în 1976, care s-a vândut în peste 12.000 de exemplare. Albumul următor „Sunburst”, lansat în 1977, a fost, de asemenea, foarte lăudat de fani și critici, precum și de concerte.
După cel de-al treilea LP Ticket to Everywhere (1978), destul de dezamăgitor, Eduard Schicke a părăsit trupa din cauza diferențelor muzicale. Apoi s-a alăturat lui Holderlin. Führs și Fröhling s-au concentrat apoi mai mult pe proiectul lor paralel Führs & Fröhling, al cărui prim album Ammerland a fost lansat la începutul anului 1978.
În 2011, sub numele Fröhling & Schicke, Heinz Fröhling și Eduard Schicke au lansat albumul „Metamorphosen” cu piese noi de Heinz Fröhling pe versuri ale scriitorului Klaus Modick.
Această muzică are 40 de ani și nu a mai îmbătrânit.
Mulțumesc etichetei Braun pentru permisiunea lor amabilă.
Tout donner sans recevoir voici mon but sur cette planète.
Je suis un petit prince ayant abandonné sa rose pour connaitre un autre monde dont le but est d’y rencontrer l’amour. Au fil de mon long voyage je me suis rendu compte que ce que cherchais n’était en fait que ce que je venais de quitter. Toi, vagabond, peux-tu me croire ?
Si tu peux comprendre ça c’est que toi aussi tu es un petit prince.
L’amour aussi inaccessible semble-t-il être se trouve souvent bien moins loin qu’on le pense.
Aimer c’est quoi ? Donner sans concession, sans limite, sans voir et sans se retourner. Aimer c’est se donner corps et âme à quelqu’un que l’on ne connait peut-être même pas. C’est la surprise et l’imaginaire qui font justement la beauté du geste.
Merci à Paulo Coelho qui aura su m’ouvrir les yeux avec ce magnifique livre qu’est « L’alchimiste » et que je conseil aux chercheurs de vérité.
J’ai tellement d’amour à donner mais tellement peu de temps …
To give everything without receiving is my goal on this planet.
I am a little prince who left his rose behind to discover another world, the goal of which is to find love. As my long journey progressed, I realized that what I was looking for was actually what I had just left behind. You, wanderer, can you believe me?
If you can understand this, then you too are a little prince.
Love, however unattainable it may seem, is often much closer than we think.
What is love? Giving without compromise, without limits, without seeing or looking back. To love is to give oneself body and soul to someone you may not even know. It is the surprise and the imagination that make the gesture so beautiful.
Thanks to Paulo Coelho who opened my eyes with this magnificent book, « The Alchemist, » which I recommend to those seeking truth.
A da totul fără a primi este scopul meu pe această planetă.
Sunt un mic prinț care și-a lăsat trandafirul pentru a descoperi o altă lume în care scopul este să găsească dragostea. Pe măsură ce călătoria mea lungă a progresat, mi-am dat seama că ceea ce căutam era de fapt ceea ce tocmai lăsasem în urmă. Tu, vagabond, poți să mă crezi?
Dacă poți înțelege asta, atunci și tu ești un mic prinț.
Dragostea, oricât de imposibilă ar părea, este adesea mult mai aproape decât credem.
Ce este dragostea? Dăruiește fără compromis, fără limite, fără a vedea și fără a privi înapoi. A iubi înseamnă a te oferi trup și suflet cuiva pe care poate nici nu-l cunoști. Surpriza și imaginația sunt cele care fac gestul frumos.
Mulțumesc lui Paulo Coelhocare mi-a deschis ochii cu această carte magnifică, „Alchimistul”, pe care o recomand celor care caută adevărul.
Am atât de multă dragoste de dat, dar atât de puțin timp…
J’ai eu la chance d’être présenté à Vangelis lors d’un concert qu’il donnait à Athènes en Grèce. Nous étions depuis devenus des amis très proches. Ce que nous avions de commun Vangelis et moi, c’est de composer la musique sans ne jamais l’écrire.
Merci aux disques Polydor.
***** VANGELIS *****
« The Death of the Wolf »
I was lucky enough to be introduced to Vangelis during a concert he gave in Athens, Greece. We had since become very close friends. What Vangelis and I had in common was composing music without ever writing it.
Many thanks to Polydor
***** VANGELIS *****
„Moartea lupului”
Am avut norocul să fiu prezentat lui Vangelis în timpul unui concert pe care l-a susținut la Atena, Grecia. De atunci devenim prieteni foarte apropiați. Ceea ce eu și Vangelis aveam în comun era să compunem muzică fără să o scriem vreodată.
Comme deux enfants derrière nos carapaces d’adultes, fatigués de se battre, de se taire, de s’éviter. Comme deux âmes qui se sont perdues en chemin, mais qui, au fond, savent qu’elles ne se sont jamais vraiment quittées.
Comme deux amis que nous étions, avant les non-dits, avant les blessures, avant que l’orgueil ne prenne trop de place.
Et si cette fois, on repartait à zéro ? Sans rancune, sans fardeau, juste avec l’envie sincère de retrouver ce qui, un jour, nous a unis. Juste avec le courage d’ouvrir une nouvelle page, plus douce, plus vraie.
Parce que peut-être qu’au bout du compte, ce qui compte vraiment, ce n’est pas qui avait raison ou tort… mais ce qu’il reste, malgré tout.
Like two children behind our adult shells, tired of fighting, of keeping quiet, of avoiding each other. Like two souls who got lost along the way, but who, deep down, know that they never really left each other.
Like two friends that we were, before the unsaid things, before the wounds, before pride took up too much space.
What if this time, we started from scratch? Without resentment, without burden, just with the sincere desire to find again what, one day, united us. Just with the courage to open a new page, softer, truer.
Because maybe in the end what really matters is not who was right or wrong… but what remains, despite everything.
Ca doi copii în spatele cochiliilor noastre de adulți, sătui de luptă, de tăcere, de ferit. Ca două suflete care s-au pierdut pe drum, dar în adâncul sufletului știu că nu s-au părăsit niciodată.
Comme deux amis nous étions, avant les non-dits, avant les blessures, avant que l’orgueil ne prenne trop de place.
Dacă de data aceasta am pleca de la zero? Fără resentimente, fără povară, doar cu dorința sinceră de a regăsi ceea ce, într-o bună zi, ne-a unit. Doar cu curajul de a deschide o pagină nouă, mai moale, mai adevărată.
Pentru că poate până la urmă ceea ce contează cu adevărat nu este cine a avut dreptate sau greșit… ci ceea ce rămâne, în ciuda tuturor.
Musique de la célèbre émission « C’est pas sorcier »
C’est pas sorcierest un magazine télévisuel français de vulgarisation scientifique, présenté par Jamy Gourmaud, Frédéric Courant et Sabine Quindou et créé par le réalisateur Bernard Gonner.
Il est diffusé du au sur la chaîne de télévision française France 3. L’émission est ensuite rediffusée sur France 4, La Trois, TV5 Monde, France Ô, Gulli ou la chaîne payante Science & Vie TV. Les épisodes sont désormais disponibles en visionnage gratuit et légal sur la chaîne YouTube « C’est Pas Sorcier ».
Merci au groupe Universal Music pour l’autorisation.
***** Rock the Factory *****
« Boogies Body »
Music from the famous show « C’est pas sorcier »
It’s not rocket science is a French scientific popularization television magazine, presented by Jamy Gourmaud, Frédéric Courant and Sabine Quindou and created by director Bernard Gonner.
It was broadcast from September 19, 1993 to June 28, 2014 on the French television channel France 3. The show was then rebroadcast on France 4, La Trois, TV5 Monde, France Ô, Gulli or the pay channel Science & Vie TV. The episodes are now available for free and legal viewing on the “C’est Pas Sorcier” YouTube channel.
Many thanks to the Universal Music group for the permission.
***** Rock the Factory *****
« Boogies Body »
Muzică din celebrul spectacol „C’est pas sorcier”
It’s not rocket science este o revistă de televiziune franceză de popularizare științifică, prezentată de Jamy Gourmaud, Frédéric Courant și Sabine Quindou și creată de regizorul Bernard Gonner.
A fost difuzat din 19 septembrie 1993 până în 28 iunie 2014 pe canalul de televiziune francez France 3. Emisiunea a fost apoi retransmisă pe France 4, La Trois, TV5 Monde, France Ô, Gulli sau canalul cu plată Science & Vie TV. Episoadele sunt acum disponibile pentru vizionare gratuită și legală pe canalul YouTube „C’est Pas Sorcier”.
Multe mulțumiri grupului Universal Music pentru permisiune.
Un film de Gérard Oury, (1971) avec Louis de Funès et Yves Montant.
Très librement adapté de Ruy Blas de Victor Hugo, le film raconte, dans l’Espagne du xviie siècle, les mésaventures de l’ignoble Don Salluste, cupide et hypocrite ministre des Finances du roi d’Espagne, déchu et chassé de la cour par la reine. Ivre de vengeance, et prêt à tout pour retrouver ses fonctions et sa richesse, il manipule son ancien valet Blaze, transi d’amour pour la souveraine, afin de compromettre cette dernière.
Bande sonore: Merci à Michel Polnareff pour l’amitié et la confiance.
Merci à TF1 et Gaumont International
« Delusions of grandeur »
French cinema in the spotlight.
A film by Gérard Oury, (1971) with Louis de Funès and Yves Montant.
Very freely adapted from Victor Hugo’s Ruy Blas, the film recounts, in 17th century Spain, the misadventures of the ignoble Don Sallust, greedy and hypocritical Minister of Finance of the King of Spain, deposed and driven out of court by the Queen. Drunk with revenge, and ready to do anything to regain his functions and his wealth, he manipulates his former valet Blaze, transfixed with love for the sovereign, in order to compromise the latter.
Soundtrack: Many thanks to Michel Polnareff for friendship and trust.
Many thanks to TF1 and Gaumont International.
« Iluzii de grandoare »
Cinematograful francez în centrul atenției.
Un film de Gérard Oury, (1971) cu Louis de Funès și Yves Montant.
Adaptat foarte vag din Ruy Blas al lui Victor Hugo, filmul povestește, în Spania secolului al XVII-lea, nenorocirile ignobilului Don Sallust, lacom și ipocrit ministru de finanțe al regelui Spaniei, destituit și alungat de la curte de regina. Beat de răzbunare și gata să facă orice pentru a-și recâștiga funcțiile și averea, își manipulează fostul său valet Blaze, năpădit de dragoste pentru suveran, pentru a-l compromite pe acesta din urmă.
Coloana sonoră: Mulțumiri lui Michel Polnareff pentru prietenie și încredere.
Coloana sonoră: Mulțumim lui Michel Polnareff pentru prietenie și încredere.
