***** Kid Francescoli *****
live from Nopalitos Cercle Stories

Kid Francescoli est un groupe de pop electro français, originaire de Marseille, formé par Mathieu Hocine en 2002. À partir de 2009, ce dernier travaille avec Julia Minkin avec qui il co-écrit les chansons et avec Mathieu Chrétien à la batterie pour les concerts.

Kid Francescoli rencontre le succès en 2013 avec son troisième album, With Julia, marqué notamment par le titre Blow Up et son clip, un petit court-métrage. Le quatrième album sorti en 2017, Play Me Again, confirme cette réussite à travers une tournée internationale de près de deux ans et plusieurs tubes notamment Moon (and It Went Like…) qui cumule plus de 50 millions de vues sur YouTube et qui bat des records au niveau planétaire sur TikTok.

En 2019, Mathieu Hocine s’entoure de quatre nouvelles chanteuses pour préparer son cinquième album, Lovers, qui sort le 31 janvier 2020. La nouvelle tournée internationale, rapidement arrêtée du fait de la COVID, redémarre un an plus tard avec notamment un passage à l’Olympia qui affiche complet le 17 juin 2021.

La musique de Kid Francescoli a été utilisée pour de nombreux spots publicitaires (Façonnable, Lanvin, Lacoste, Chanel, Lancôme, Aldi, Citroën…), dans des séries (Mafiosa, Skam, Valeria et Emily in Paris) mais également au cinéma (bande originale de Azuro, long métrage de Matthieu Rozé).

Merci Mathieu, ta musique me fait rêver (ndlr)

***** Kid Francescoli *****
live from Nopalitos Cercle Stories

Kid Francescoli este o trupă franceză electro pop, originară din Marsilia, formată de Mathieu Hocine în 2002. Din 2009, acesta din urmă a lucrat cu Julia Minkin cu care a co-scris piesele și cu Mathieu Chrétien la tobe pentru concerte.

Kid Francescoli a avut succes în 2013 cu al treilea album al său, With Julia, marcat în special de titlul Blow Up și clipul său, un scurtmetraj. Cel de-al patrulea album lansat în 2017, Play Me Again, confirmă acest succes printr-un turneu internațional de aproape doi ani și mai multe hituri printre care Moon (and It Went Like…) care a acumulat peste 50 de milioane de vizualizări pe YouTube și care se desfășoară. înregistrări globale pe TikTok.

În 2019, Mathieu Hocine se înconjoară de patru cântăreți noi pentru a-și pregăti cel de-al cincilea album, Lovers, care va fi lansat pe 31 ianuarie 2020. Noul turneu internațional, oprit rapid din cauza COVID, reia un an mai târziu cu o trecere în special către Olympia care se epuizează pe 17 iunie 2021.

Muzica lui Kid Francescoli a fost folosită pentru multe reclame (Façonnable, Lanvin, Lacoste, Chanel, Lancôme, Aldi, Citroën…), în seriale (Mafiosa, Skam, Valeria și Emily la Paris) dar și în cinema (coloana sonoră de Azuro). , lungmetraj de Matthieu Rozé).

Mulțumesc Mathieu, muzica ta mă face să visez (Nota editorului)

***** Kid Francescoli *****
live from Nopalitos Cercle Stories

Kid Francescoli is a French electro pop band, originally from Marseille, formed by Mathieu Hocine in 2002. From 2009, the latter worked with Julia Minkin with whom he co-wrote the songs and with Mathieu Chrétien on drums for concerts .

Kid Francescoli met with success in 2013 with his third album, With Julia, marked in particular by the title Blow Up and its clip, a short film. The fourth album released in 2017, Play Me Again, confirms this success through an international tour of nearly two years and several hits including Moon (and It Went Like…) which has accumulated more than 50 million views on YouTube and which is breaking global records on TikTok.

In 2019, Mathieu Hocine surrounds himself with four new singers to prepare his fifth album, Lovers, which will be released on January 31, 2020. The new international tour, quickly stopped due to COVID, restarts a year later with in particular a passage to the Olympia which is sold out on June 17, 2021.

Culture & Cinéma

***** Sylvester *****

Cultură și cinema

***** Sylvester *****

La treizeci de ani de la moartea sa, creatorul imnului clasic Pride You Make Me Feel (Mighty Real) este subiectul colocviilor academice. Nu e rău pentru o drag queen care „încerca doar să intre la radio”

Îi aduc un omagiu aici cu două titluri emblematice:

• You make me feel (Mighty Real)
• Do you wanna fuk pe care îi datorăm regretatului Patrick Cowley.

Culture & Cinema

***** Sylvester *****

Thirty years after his death, the creator of the classic Pride anthem You Make Me Feel (Mighty Real) is the subject of academic symposia. Not bad for a drag queen who was ‘just trying to get on to the radio’

I pay tribute to him here with two emblematic titles:

• You make me feel (Mighty Real)
• Do you wanna fuk that we owe to the late Patrick Cowley.

Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK)

Culture et Cinéma

***** VITALIC *****

En vous baladant à Annecy, petite ville Française limitrophe de la Genève Internationale en Suisse, peut-être aurez-vous la chance d’y rencontrer: Pascal Arbez-Nicolas alias Vitalic.

Dans cet article, le vidéo clip réalisé en 2016 et coproduit avec David Shaw: « Waiting for the stars. »  En bonus, une interview exclusive sous-titrée pour mes amis anglophones.

Quand la musique est bonne, tout est possible.

Cultură și cinema

***** VITALIC *****

În timp ce vă plimbați în Annecy, un mic oraș francez la granița cu Geneva Internațională în Elveția, poate că veți avea șansa de a-l întâlni acolo: Pascal Arbez-Nicolas alias Vitalic.

În acest articol, videoclipul realizat în 2016 și coprodus cu David Shaw: « Waiting for the stars. » Ca bonus, un interviu exclusiv subtitrat pentru prietenii mei vorbitori de engleză.

Când muzica este bună, orice este posibil.

Culture and Cinema

***** VITALIC *****

While strolling in Annecy, a small French town bordering International Geneva in Switzerland, perhaps you will have the chance to meet there: Pascal Arbez-Nicolas alias Vitalic.

In this article, the video clip made in 2016 and co-produced with David Shaw: « Waiting for the stars. » As a bonus, an exclusive interview with subtitles for my English-speaking friends.

When the music is good, anything is possible.

Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK)

Culture et Cinéma:

Oblivion « I’m sending you away »

Anthony Gonzalez, Joseph Trapanese & M83

La version instrumentale et vocale de cette chanson en un seul titre sur des images du film.

Oblivion, ou L’Oubli au Québec, est un film de science-fiction post-apocalyptique américain écrit, produit et réalisé par Joseph Kosinski, et sorti en 2013. Le scénario est inspiré du comics du même nom.

• Merci au label Black Lot Music.

Cultură și cinema: Oblivion

„I’m sending you away”

Anthony Gonzalez, Joseph Trapanese & M83

Versiunea instrumentală și vocală a acestui cântec într-un singur titlu ilustrat cu imagini din film.

Oblivion este un film american de science-fiction post-apocaliptic scris, produs și regizat de Joseph Kosinski și lansat în 2013. Scenariul este inspirat din benzile desenate cu același nume.

• Mulțumim casei de discuri Black Lot Music.

Culture and Cinema: Oblivion

« I’m sending you away »

Anthony Gonzalez, Joseph Trapanese & M83

The instrumental and vocal version of this song in a single title illustrated with images from the film.

Oblivion, is an American post-apocalyptic science fiction film written, produced and directed by Joseph Kosinski, and released in 2013. The screenplay is inspired by the comic book of the same name.

• Many thanks to Black Lot Music.

Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK)

Italo disco:

***** « Push me » *****

L’Italo disco, parfois écrit Italo-disco ou abrégé en Italo, est un genre musical dérivé du disco qui a émergé en Italie à la fin des années 1970. Le nom du genre est largement attribué à Bernhard Mikulski, le fondateur du label discographique allemand ZYX Music. L’appellation sert d’abord à commercialiser le style en dehors de l’Italie, avant de devenir un genre musical à part entière.

À la fin des années 1970 et au début des années 1980, il rencontre le succès dans les discothèques américaines, en particulier à Chicago et Détroit. Il se popularise significativement durant les années 1980 en Italie et dans le reste de l’Europe. Le genre atteint un pic de popularité entre 1983 et 1988 et disparaît vers 1989. Il a influencé d’autres styles de musique électronique, dont l’Italo house, l’Italo dance, l’Eurobeat ou l’Eurodance. L’Italo disco connaît un renouveau au cours des années 2000, avec la publication de plusieurs compilations dédiées au genre et à travers des artistes tels que Sally Shapiro.

Il est plus électronique que le disco « classique » et se caractérise par l’utilisation de synthétiseurs et de boîtes à rythmes produits en masse. L’Italo disco se reconnaît aussi à ses mélodies accrocheuses et facilement reconnaissables. Les chansons du genre sont généralement chantées en anglais tandis que la voix est filtrée de façon électronique. Les paroles abordent des thèmes comme l’amour, la vie nocturne, la technologie et la danse. Les artistes d’Italo disco utilisent des noms de scène à consonance anglaise, avec souvent des jeux de mots ou des inside jokes.

Vilipendé par les critiques musicaux italiens au cours des années 1980, le genre est perçu comme le résultat de l’oppression culturelle américaine sur la culture italienne. Souvent qualifié de « commercial » et de « ringard », l’Italo disco a inspiré des artistes de musique électronique dans le monde entier. Des sonorités propres au genre se retrouvent chez des groupes tels qu’Erasure, New Order ou les Pet Shop Boys.

Italo disco:

***** « Push me » *****

Italo disco, uneori scris Italo-disco sau prescurtat ca Italo, este un gen muzical derivat din disco care a apărut în Italia la sfârșitul anilor 1970. Numele genului este atribuit pe scară largă lui Bernhard Mikulski, fondatorul casei de discuri germane ZYX Music. . Numele a servit pentru prima dată la comercializarea stilului în afara Italiei, înainte de a deveni un gen muzical în sine.

La sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980, a găsit succes în cluburile de noapte americane, în special în Chicago și Detroit. A câștigat o popularitate semnificativă în anii 1980 în Italia și în restul Europei. Genul a atins un vârf de popularitate între 1983 și 1988 și a dispărut în jurul anului 1989. A influențat alte stiluri de muzică electronică, printre care Italo house, Italo dance, Eurobeat sau Eurodance. Italo disco s-a bucurat de o revigorare în anii 2000, odată cu lansarea mai multor compilații dedicate genului și prin artiști precum Sally Shapiro.

Este mai mult electronică decât disco „clasică” și se caracterizează prin utilizarea de sintetizatoare și tobe produse în serie. Italo disco este de asemenea recunoscut prin melodiile sale captivante și ușor de recunoscut. Cântecele genului sunt de obicei cântate în engleză, în timp ce vocea este filtrată electronic. Versurile acoperă teme precum dragostea, viața de noapte, tehnologia și dansul. Artiștii Italo disco folosesc nume de scenă cu sunet englezesc, adesea cu jocuri de cuvinte sau inside jokes.

Disprețuit de criticii muzicali italieni în anii 1980, genul a fost văzut ca rezultatul opresiunii culturale americane asupra culturii italiene. Deseori denumită „comercial” și „cheesy”, Italo disco a inspirat artiștii de muzică electronică din întreaga lume. Sunete specifice genului pot fi găsite în trupe precum Erasure, New Order sau Pet Shop Boys.

Italo disco:

***** « Push me » *****

Italo disco, sometimes written Italo-disco or abbreviated as Italo, is a musical genre derived from disco that emerged in Italy in the late 1970s. The name of the genre is widely attributed to Bernhard Mikulski, the founder of the record label German ZYX Music. The name first served to market the style outside of Italy, before becoming a musical genre in its own right.

In the late 1970s and early 1980s, he found success in American nightclubs, particularly in Chicago and Detroit. It gained significant popularity during the 1980s in Italy and the rest of Europe. The genre peaked in popularity between 1983 and 1988 and disappeared around 1989. It influenced other styles of electronic music, including Italo house, Italo dance, Eurobeat or Eurodance. Italo disco enjoyed a revival during the 2000s, with the release of several compilations dedicated to the genre and through artists such as Sally Shapiro.

It is more electronic than « classic » disco and is characterized by the use of mass-produced synthesizers and drum machines. Italo disco is also recognizable by its catchy and easily recognizable melodies. Songs of the genre are usually sung in English while the voice is electronically filtered. The lyrics cover themes like love, nightlife, technology, and dance. Italo disco artists use English-sounding stage names, often with puns or inside jokes.

Reviled by Italian music critics during the 1980s, the genre was seen as the result of American cultural oppression of Italian culture. Often referred to as « commercial » and « cheesy », Italo disco has inspired electronic music artists around the world. Genre-specific sounds can be found in bands such as Erasure, New Order or the Pet Shop Boys.

Videos >>>>>

Lire la suite →

***** Mike oldfield *****

North Star Platinum Final

Platinum est le 5^e album studio du musicien – compositeur anglais Mike Oldfield. Il est paru le 23 novembre 1979 sur le label Virgin et a été produit par Tom Newman.

Après quatre albums comprenant presque exclusivement de longs morceaux complexes, c’est le premier album de Mike Oldfield à inclure plusieurs chansons et morceaux courts, dont des reprises.

Le modèle établi sur cet album (une face avec une longue composition et une face avec des morceaux courts) sera décliné sur de nombreux albums de Mike Oldfield dans la décennie suivante.

• Merci à Virgin Records.

***** Mike oldfield *****

North Star Platinum Final

Platinum este al cincilea album de studio al muzicianului-compozitor englez Mike Oldfield. A fost lansat pe 23 noiembrie 1979 pe eticheta Virgin și a fost produs de Tom Newman.

După patru albume care constau aproape exclusiv din muzică lungă și complexă, acesta este primul album al lui Mike Oldfield care include mai multe melodii și tăieturi, inclusiv cover-uri.

Modelul stabilit pe acest album (o parte cu o compoziție lungă și una cu piese scurte) va fi declinat pe multe albume ale lui Mike Oldfield în următorul deceniu.

• Mulțumim Virgin Records.

***** Mike oldfield *****

North Star Platinum Final

Platinum is the fifth studio album by English musician-composer Mike Oldfield. It was released on November 23, 1979 on the Virgin label and was produced by Tom Newman.

After four albums consisting almost exclusively of long, complex material, this is Mike Oldfield’s first album to include multiple songs and short cuts, including covers.

The model established on this album (one side with a long composition and one side with short pieces) will be declined on many albums by Mike Oldfield in the following decade.

• Many thanks to Virgin Records.

Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK) / Instagram

Culture et cinéma

Den Harrow « A taste of scracth »

Den Harrow, de son vrai nom Stefano Zandri, est un chanteur italien d’italo disco né le 4 juin 1962 à Bergamo. Stefano Zandri a participé dans les années 1980 au projet Den Harrow, le nom d’artiste sous lequel plusieurs titres italo disco sont sortis. Le véritable chanteur au sein du projet était Tom Hooker, tandis que Stefano Zandri, alors mannequin, assurait les représentations scéniques et se produisait dans les vidéoclips associés aux chansons. Ce n’est que plus tard que Stefano Zandri a interprété les chansons du projet Den Harrow.

Den Harrow rencontra un succès considérable dans les années 1980, avec des morceaux tels que Future brain, Bad Boy, Catch the Fox ou Don’t Break my Heart.

Le pseudonyme de « Den Harrow » est un jeu de mot en italien : le terme denaro, qui signifie « argent » (au sens de moyen de paiement), a une prononciation très proche du nom de l’artiste.

Cultură și cinema

Den Harrow « A taste of scracth »

Den Harrow, pe numele real Stefano Zandri, este un cântăreț disco italian născut pe 4 iunie 1962 în Bergamo. Stefano Zandri a participat în anii 1980 la proiectul Den Harrow, numele artistului sub care au fost lansate mai multe titluri italo disco. Actualul vocalist din cadrul proiectului a fost Tom Hooker, în timp ce modelul de atunci Stefano Zandri a interpretat spectacolele și a cântat în videoclipurile muzicale asociate melodiilor. Abia mai târziu, Stefano Zandri a interpretat melodiile din proiectul Den Harrow.

Den Harrow a avut un succes considerabil în anii 1980, cu piese precum Future brain, Bad Boy, Catch the Fox sau Don’t Break my Heart.

Pseudonimul „Den Harrow” este un joc de cuvinte în italiană: termenul denaro, care înseamnă „bani” (în sensul de mijloace de plată), are o pronunție foarte apropiată de numele artistului.

Culture and cinema

Den Harrow « A taste of scracth »

Den Harrow, real name Stefano Zandri, is an Italian disco singer born June 4, 1962 in Bergamo. Stefano Zandri took part in the Den Harrow project in the 1980s, the artist name under which several italo disco titles were released. The actual vocalist within the project was Tom Hooker, while then-model Stefano Zandri performed the stage performances and performed in the music videos associated with the songs. It was only later that Stefano Zandri performed the songs from the Den Harrow project.

Den Harrow had considerable success in the 1980s, with songs such as Future brain, Bad Boy, Catch the Fox or Don’t Break my Heart.

Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK) / Instagram