Culture et cinéma: « Le jour ou la terre s’arrêta »
Le Jour où la Terre s’arrêta (The Day the Earth Stood Still) est un film de science-fiction américain, remake du film du même nom de 1951, réalisé par Scott Derrickson sur le scénario de David Scarpa d’après le scénario original d’Edmund H. North, avec Keanu Reeves, Jennifer Connelly, Kathy Bates et Jon Hamm. Le film sortit le en Belgique et en France, et le aux États-Unis.
Synopsis
Une sorte de sphère atterrit sur Terre. En sort Klaatu, un extraterrestre d’apparence humaine (mais né d’une chrysalide) qui souhaite transmettre un message à l’humanité alors que des phénomènes étranges font leur apparition.
Cultură și cinema: ziua în care pământul a stat pe loc
The Day the Earth Stood Stilleste un film american de science-fiction, remake al filmului omonim din 1951, regizat de Scott Derrickson din scenariul lui David Scarpa din scenariul original de Edmund H. North, cu Keanu Reeves, Jennifer Connelly, Kathy Bates și Jon Hamm. Filmul a fost lansat pe 10 decembrie 2008 în Belgia și Franța și pe 12 decembrie 2008 în Statele Unite.
Rezumat
Un fel de sferă aterizează pe Pământ. Iese Klaatu, un extraterestru cu aspect uman (dar născut dintr-o crisalidă) care dorește să transmită un mesaj omenirii pe măsură ce apar fenomene ciudate.
Culture and Cinema: The Day the Earth Stood Still
The Day the Earth Stood Still is an American science fiction film, remake of the 1951 film of the same name, directed by Scott Derrickson from the screenplay by David Scarpa from the original script by Edmund H. North, starring Keanu Reeves, Jennifer Connelly, Kathy Bates and Jon Hamm. The film was released on December 10, 2008 in Belgium and France, and December 12, 2008 in the United States.
Synopsis
Some kind of sphere lands on Earth. Out comes Klaatu, an alien in human appearance (but born from a chrysalis) who wishes to convey a message to humanity as strange phenomena appear.
Distribution
Keanu Reeves (VF : Xavier Fagnon) : Klaatu
Jennifer Connelly (VF : Véronique Desmadryl) : Helen Benson
Kathy Bates (VF : Denise Metmer) : Regina Jackson, secrétaire à la Défense des États-Unis
Jon Hamm (VF : Constantin Pappas) : Docteur Granier
John Cleese (VF : Jean-Luc Kayser) : Professeur Barnhardt
Jaden Smith (VF : Léo Caruso) : Jacob Benson
Aaron Douglas : Le sergent Winter
Alisen Down : La femme à l’ordinateur portable
Mousa Kraish (en) (VF : Omar Yami) : Yusef
J. C. MacKenzie (en) (VF : Renaud Marx) : Grossman
Juan Riedinger (it) : William
Sunita Prasad : Rouhani
Brandon T. Jackson : un technicien
James Hong (VF : Jim Adhi-Limas) : M. Wu
Roger R. Cross (VF : Thierry Desroses) : Le général Quinn
Kyle Chandler (VF : Emmanuel Curtil) : John Driscoll
Notre corps est un véhicule que notre âme emprunte pour son expérience terrestre. Quelque soit ce que nous avons fait durant notre expérience sur cette planète, quelque soit ce que nous avons cumulé, à l’heure de notre mort, nous seront délestés des biens matériels et selon les biais par lesquels nous auront obtenu ces biens, notre âme s’en souviendra pour son évolution.
Merci à Virgin Records.
Nu o vei duce în rai sau în iad
Corpul nostru este un vehicul pe care sufletul nostru îl folosește pentru experiența sa pământească. Orice am făcut în timpul experienței noastre pe această planetă, orice am acumulat, în momentul morții noastre vom fi eliberați de posesiunile materiale și, conform mijloacelor prin care am obținut aceste posesiuni, sufletul nostru își va aminti și va evolua.
Mulțumim Virgin Records.
You won’t prevail neither in heaven nor in hell
Our body is a vehicle that our soul uses for its earthly experience. Whatever we have done during our experience on this planet, whatever we have accumulated, at the hour of our death, we will be relieved of material goods and according to the means by which we have obtained these goods, our soul will remember it for its evolution.
Un sage à dit: « N’abusez pas de la patience des bonnes personnes. Ce sont des gens qui peuvent vous pardonner cent fois, mais ce sont aussi ceux qui, lorsqu’ils décident de partir… ne reviennent jamais. »
Răbdarea are limite
Imagine:
Un om înțelept a spus: « Nu pune la bătaie răbdarea oamenilor buni. Aceștia sunt oamenii care te pot ierta de o sută de ori, dar sunt și cei care, atunci când decid să plece… nu se mai întorc niciodată ».
Patience has limits
Picture:
A wise man said, « Don’t tax the patience of good people. These are the people who can forgive you a hundred times over, but they are also the ones who, when they decide to leave… never come back. »
Avatar (également commercialisé sous le nom d’Avatar de James Cameron) est un film de science-fiction épique américain de 2009 réalisé, écrit, produit et co-édité par James Cameron et mettant en vedette Sam Worthington, Zoe Saldana, Stephen Lang, Michelle Rodriguez et Sigourney Weaver. Il se déroule au milieu du 22e siècle, lorsque les humains colonisent Pandora, une lune luxuriante et habitable d’une géante gazeuse du système stellaire Alpha Centauri, afin d’extraire le précieux minéral unobtanium. L’expansion de la colonie minière menace l’existence continue d’une tribu locale de Na’vi – une espèce humanoïde indigène de Pandora. Le titre du film fait référence à un corps Na’vi génétiquement modifié actionné à partir du cerveau d’un humain situé à distance qui est utilisé pour interagir avec les natifs de Pandora.
Merci à Epic Records.
Pandora există și pe pământ
Avatar (de asemenea, comercializat ca Avatarul lui James Cameron) este un film științifico-fantastic american din 2009, regizat, scris, produs și co-editat de James Cameron și cu Sam Worthington, Zoe Saldana, Stephen Lang, Michelle Rodriguez și Sigourney Wea. Are loc la mijlocul secolului 22, când oamenii colonizează Pandora, o lună luxuriantă locuibilă a unui gigant gazos din sistemul stelar Alpha Centauri, pentru a extrage valorosul mineral unobtaniu. Expansiunea coloniei miniere amenință existența continuă a unui trib local de Na’vi – o specie umanoidă indigenă din Pandora. Titlul filmului se referă la un corp Na’vi modificat genetic, operat din creierul unui om aflat la distanță, care este folosit pentru a interacționa cu nativii din Pandora.
Mulțumim Epic Records.
Pandora also exists on earth
Avatar (also marketed as James Cameron’s Avatar) is a 2009 American epic science fiction film directed, written, produced, and co-edited by James Cameron and starring Sam Worthington, Zoe Saldana, Stephen Lang, Michelle Rodriguez, and Sigourney Weaver. It is set in the mid-22nd century when humans are colonizing Pandora, a lush habitable moon of a gas giant in the Alpha Centauri star system, in order to mine the valuable mineral unobtanium. The expansion of the mining colony threatens the continued existence of a local tribe of Na’vi – a humanoid species indigenous to Pandora. The film’s title refers to a genetically engineered Na’vi body operated from the brain of a remotely located human that is used to interact with the natives of Pandora.
Toto Coelo (rebaptisé Total Coelo aux États-Unis) était un groupe de nouvelle vague britannique des années 1980, fondé par le producteur Barry Blue. Les membres originaux étaient les chanteurs Anita Mahadevan, Lacey Bond, Lindsey Danvers, Ros Holness (fille du présentateur de télévision Bob Holness) et Sheen Doran.
Ici, le titre « Milk from the coco nut »
Merci à Virgin Records.
Milk from the coconut
Toto Coelo (redenumit Total Coelo în SUA) a fost un grup new wave britanic din anii 1980, fondat de producătorul Barry Blue. Membrii inițiali au fost cântăreții Anita Mahadevan, Lacey Bond, Lindsey Danvers, Ros Holness (fiica prezentatorului de televiziune Bob Holness) și Sheen Doran.
Aici, titlul „Milk from the coco nut”
Mulțumim Virgin Records.
Milk from the coconut
Toto Coelo (renamed Total Coelo in the US) was a 1980s British new wave group, founded by producer Barry Blue. The original members were singers Anita Mahadevan, Lacey Bond, Lindsey Danvers, Ros Holness (daughter of television presenter Bob Holness) and Sheen Doran.
» Disco Duck » est une chanson satirique de nouveauté disco interprétée par Rick Dees et His Cast of Idiots . À l’époque, Dees était un disc-jockey de Memphis. Il est devenu un hit numéro un du Billboard Hot 100 pendant une semaine en octobre 1976 (et classé n ° 97 sur les 100 chansons les plus populaires de l’année selon le magazine Billboard). Il a également fait le top 20 du palmarès Billboard Hot Soul Singles, culminant au numéro 15. La chanson a remporté un People’s Choice Award en 1977 pour la nouvelle chanson préférée.
Écrit par Dees, « Disco Duck » a été inspiré par une chanson de danse de nouveauté des années 1960 appelée « The Duck », enregistrée par Jackie Lee (Earl Lee Nelson) en 1965. Selon Dees, il a fallu un jour pour écrire la chanson, mais trois mois pour convaincre qui que ce soit de l’exécuter. Combinant des styles disco orchestraux avec une voix à la Donald Duck comme point principal de l’intrigue, l’histoire de « Disco Duck » est centrée sur un homme lors d’une soirée dansante qui est submergé par l’envie de se lever et de « se baisser » dans un canard. Lorsque la musique s’arrête, il s’assoit, mais lorsqu’il décide de se lever et de danser à nouveau, il constate que tout le monde dans la pièce l’imite.
Une idée fausse à propos de « Disco Duck » est que la voix du canard a été fournie par Clarence Nash, la voix originale de Donald Duck dans de nombreux dessins animés de Walt Disney, mais à plusieurs reprises, la société Disney a soutenu que Nash n’avait jamais contribué au disque. La voix du canard a été interprétée par Ken Pruitt, une connaissance de Dees, comme indiqué sur l’étiquette de la version RSO. Pour la tournée en direct, les voix de canard ont été gérées par Michael Chesney, une autre connaissance de Dees.
« Disco Duck » a fait une apparition dans le film Saturday Night Fever , dans une scène de club de danse dans laquelle un groupe de personnes âgées apprenait à danser à la disco. Il a également été présenté dans une scène supprimée ajoutée à la version classée PG. Dans l’état actuel des choses, Dees aurait pu gagner encore plus d’argent grâce à la chanson. Selon Dees, son manager de l’époque a pris la décision extrêmement imprudente de refuser l’utilisation de la chanson sur l’album de la bande originale du film par crainte qu’elle ne concurrence les ventes du propre disque de Dees. La bande originale de Saturday Night Fever s’est actuellement vendue à 40 millions d’exemplaires dans le monde et est la deuxième bande originale la plus vendue de tous les temps.
Merci à RSO Records.
Cultură și cinema: Disco Duck
„Disco Duck” este un cântec disco satiric nou interpretat de Rick Dees și His Cast of Idiots. La acea vreme, Dees era un disc jockey din Memphis. A devenit un hit numărul unu în Billboard Hot 100 timp de o săptămână în octombrie 1976 (și s-a clasat pe locul 97 în cele mai populare 100 de cântece ale anului ale revistei Billboard). De asemenea, a ajuns în top 20 în topul Billboard Hot Soul Singles, ajungând pe locul 15. Cântecul a câștigat un People’s Choice Award în 1977 pentru Favorite New Song.
Scrisă de Dees, „Disco Duck” a fost inspirată de un cântec de dans nou din anii 1960 numit „The Duck”, înregistrat de Jackie Lee (Earl Lee Nelson) în 1965. Potrivit lui Dees, a fost nevoie de o zi pentru a scrie piesa, dar trei luni. pentru a convinge pe oricine să o execute. Combinând stilurile disco orchestrale cu vocea în stil Donald Duck ca punct principal al complotului, povestea „Disco Duck” se concentrează pe un bărbat la o petrecere de dans care este copleșit de dorința de a se ridica și de a se „apleca” într-o rață. Când muzica se oprește, se așează, dar când se hotărăște să se ridice și să danseze din nou, îi găsește pe toți cei din cameră imitându-l.
O concepție greșită despre „Disco Duck” este că vocea raței a fost oferită de Clarence Nash, vocea originală a lui Donald Duck în multe desene animate Walt Disney, dar de mai multe ori Compania Disney a susținut că Nash nu a contribuit niciodată la înregistrare. Vocea raței a fost interpretată de Ken Pruitt, un cunoscut al lui Dees, așa cum este listat pe eticheta versiunii RSO. Pentru turneul live, vocea duck s-a ocupat de Michael Chesney, un alt cunoscut lui Dees.
„Disco Duck” și-a făcut apariția în filmul Saturday Night Fever, într-o scenă de club de dans în care un grup de bătrâni învățau să danseze la discotecă. A fost, de asemenea, prezentat într-o scenă ștearsă adăugată la versiunea evaluată PG. Așa cum stau lucrurile, Dees ar fi putut câștiga și mai mulți bani din cântec. Potrivit lui Dees, managerul său de la acea vreme a luat decizia extrem de nesăbuită de a refuza folosirea cântecului de pe albumul cu coloana sonoră a filmului de teamă că va concura cu vânzările propriului disc al lui Dees. Coloana sonoră Saturday Night Fever a vândut în prezent 40 de milioane de copii în întreaga lume și este a doua cea mai vândută coloană sonoră din toate timpurile.
Mulțumiri RSO Records.
Culture and Cinema: Disco Duck
« Disco Duck » is a satirical disco novelty song performed by Rick Dees and His Cast of Idiots. At the time, Dees was a Memphis disc jockey. It became a number-one hit on the Billboard Hot 100 for one week in October 1976 (and ranked #97 out of the 100 most popular songs of the year according to Billboard magazine). It also made the top 20 on the Billboard Hot Soul Singles chart, peaking at number 15. The song earned a 1977 People’s Choice Award for Favorite New Song.
Written by Dees, « Disco Duck » was inspired by a 1960s novelty dance song called « The Duck », recorded by Jackie Lee (Earl Lee Nelson) in 1965. According to Dees, it took one day to write the song, but three months to convince anyone to perform it. Combining orchestral disco styles with a Donald Duck-esque voice as the main plot point, the story within « Disco Duck » centers on a man at a dance party who is overcome by the urge to get up and « get down » in a duck-like manner. When the music stops, he sits down, but when he decides to get up and dance again, he finds that everyone in the room is now doing his dance.
A misconception about « Disco Duck » is that the voice of the duck was provided by Clarence Nash, the original voice of Donald Duck in many Walt Disney cartoons, but on several occasions the Disney Company maintained that Nash never contributed to the record. The voice of the duck was performed by Ken Pruitt, an acquaintance of Dees, as stated on the label of the RSO release. For the live tour, the duck vocals were handled by Michael Chesney, another acquaintance of Dees.
« Disco Duck » made an appearance in the film Saturday Night Fever, in a dance club scene in which a group of senior citizens were learning to dance disco-style. It was also featured in a deleted scene added to the PG-rated version. As it stands, Dees could have made an even more substantial amount of money from the song. According to Dees, his manager at the time made the extremely unwise decision to deny use of the song on the film’s soundtrack album because of fears that it would compete with sales of Dees’s own record. The Saturday Night Fever soundtrack has now currently sold 40 million copies worldwide, and is the second best-selling soundtrack of all time.
