Je ne sais pas ou c’est mais voici une très bonne alternative pour les paranoïaques du Covid qui nous ont emmerdé et ostracisé nous les non vaccinés pendant plus de deux ans!
Artă plastică: Covid sub celofan
Nu știu unde este, dar iată o alternativă foarte bună pentru paranoicii Covid care ne-au enervat și i-au ostracizat pe cei nevaccinati de mai bine de doi ani!
Plastic art: Covid under cellophane
I don’t know where it is but here is a very good alternative for the Covid paranoid people who have annoyed us and ostracized the unvaccinated for more than two years!
Si l’on devait croire Al Gore lors de la sortie de son documentaire « Une vérité qui dérange » il y a environ 10 ans, aujourd’hui, toutes les villes côtières devraient avoir la tête sous l’eau.
Il y a effectivement un réchauffement climatique mais cela n’est pas dû au Co2 et encore moins à l’être humain qui es mis à toute les sauces pour se faire peur à lui-même. Le réchauffement comme le refroidissement du climat sont des faits cycliques qui se reproduisent régulièrement et naturellement.
Un peu d’ironie dans ces images.
Ceva apa?
Dacă ar fi să-l credem pe Al Gore când documentarul său „An Inconvenient Truth” a fost lansat acum aproximativ 10 ani, până acum fiecare oraș de coastă ar trebui să aibă capul sub apă.
Există într-adevăr încălzire globală, dar aceasta nu se datorează Co2 și cu atât mai puțin ființelor umane care sunt puse la toate mijloacele posibile pentru a se speria. Atât încălzirea, cât și răcirea climei sunt evenimente ciclice care se repetă în mod regulat și natural.
Un pic de ironie în aceste imagini.
Some water?
If we were to believe Al Gore when his documentary « An Inconvenient Truth » was released about 10 years ago, today every coastal town should have its head underwater.
There is indeed global warming but this is not due to Co2 and even less to human beings who are put to all possible means to scare themselves. Both warming and cooling of the climate are cyclical events that recur regularly and naturally.
Nous avions un enclos pour chien. Une de mes petites-filles a compris comment la fermer de l’intérieur. Merde si elle ne pouvait pas l’ouvrir de l’intérieur. Je l’ai entendue appeler et je suis allée lui ouvrir, mais je riais si fort qu’il m’a fallu un certain temps pour la faire sortir.
Capcanul care credea că face capcană
Umor
Aveam o zonă pentru câini. Una dintre nepoatele mele și-a dat seama cum să o închidă din interior. La naiba, nu putea să-l deschidă din interior. Am auzit-o țipând și m-am dus să o deschid pentru ea, dar râdeam atât de tare încât mi-a luat ceva timp să o scot afară.
The trapper who thought he was trapping
Humor
We had a soft side dog pen that zipped up. One of my granddaughters got into it and figured out how to zip it up from the inside. Darned if she could not unzip it from inside. I heard her calling and went to unzip it but was laughing so hard it took me awhile to get her out.
