Et tel un animal mourant qui se débat, il est brutal et dangereux.
« La seule chose qui leur reste avant leur chute totale est de créer le plus de chaos possible… »Ce n’est qu’une question de temps…
Voici une femme lucide et éveillée:
Œuvrons à construire autre-chose plutôt que de les combattre, le système s’en sort très bien tout seul pour aller vers sa propre chute!
Encore une fois, le seul Carburant du pouvoir, c’est notre Consentement… Ils l’obtiennent par la Coercition et donc la Peur!
Cessons d’avoir peur Et allons vers l’Autonomie Car c’est l’autonomie qui nous sortira de la dépendance au système, et donc de la peur et du consentement.
Puterea care este este pe cale să moară!
Și ca un animal pe moarte care se luptă, el este brutal și periculos.
« Singura alegere care le-a rămas înainte de căderea lor totală este să creeze cât mai mult haos posibil… » Ceea ce este doar o chestiune de timp…
Iată o femeie lucidă și trează:
Să muncim să construim altceva decât să ne luptăm cu ei, sistemul se descurcă foarte bine de unul singur pentru a merge spre propria cădere!
Încă o dată, singurul Combustibil al puterii este Consimțământul nostru… Ei îl obțin prin Coerciție și prin urmare Frica!
Să nu ne mai temem Și să mergem spre Autonomie Pentru că autonomia este cea care ne va scoate din dependența de sistem, și deci din frică și consimțământ.
The power that is is about to die!
And like a dying animal struggling, he is brutal and dangerous.
« The only thing left for them before their total downfall is to create as much chaos as possible… »It’s only a matter of time…
Here is a lucid and awake woman:
Let’s work to build something else rather than fight them, the system is doing very well on its own to go towards its own downfall!
Once again, the only Fuel of power is our Consent… They obtain it through Coercion and therefore Fear!
Let’s stop being afraid And let’s go towards Autonomy Because it is autonomy that will get us out of dependence on the system, and therefore of fear and consent.
Toutes les études récentes concernant la vie des tribus primitives, s’accordent sur un point : Les humains qui les composent disposent de beaucoup plus de loisirs que les peuples civilisés d’aujourd’hui. Dès l’école primaire, on nous apprend que le progrès permet de libérer l’homme. Il semble bien que ce n’est pas tout à fait le cas. D’où l’expression populaire : « Perdre sa vie à la gagner » ou : « Métro, boulot, dodo », etc.
Il faut bien reconnaître que l’enfumage culturel, médiatique, politique, religieux, etc. encense tant les merveilleuses réalisations de l’homme moderne, que nous sommes tous totalement chloroformés et continuons imperturbablement à perdre notre vie à la gagner. Le « Toujours plus » érigé en système de pensée autant qu’en logique financière, industrielle ou sociale, nous fait perdre la tête et le sens commun. Ainsi va le monde, le nez dans le guidon, depuis plus de deux mille ans.
On vient, tout récemment de s’apercevoir que ce système de société mène à une impasse. Depuis quelques années, certains évoquent la nécessité de changer de paradigme, mais la machine est probablement lancée avec trop de force et, à ce jour, personne n’a pu modifier sa trajectoire de façon significative.
Ubuesque, ce Monde, cette humanité ? Oui, sans aucun doute. Mais alors, dites-moi, l’humain, cet animal supérieur à tous les autres, à quoi lui sert cette supériorité, cette prétendue intelligence ? Non seulement il a quitté le paradis de ses origines, mais il est en train de se construire un enfer mortel. Est-ce bien raisonnable ?
Entre vivre comme des sauvages et courir sans voir passer sa vie, il y a peut-être un juste milieu. À n’en pas douter, l’être supérieur que nous sommes, va trouver une solution.
Merci à Dominique Perrier, Roger Rizziletti et Carrere Music.
François-Michel Maugis
Progres:
Eliberați, înrobiți sau muriți?
Toate studiile recente despre viețile triburilor primitive sunt de acord asupra unui punct: oamenii care le compun au mult mai mult timp liber decât popoarele civilizate de astăzi. Încă din școala primară, suntem învățați că progresul face posibilă eliberarea omului. Se pare că nu este chiar așa. De aici și expresia populară: „Îți pierzi viața ca să o câștigi” sau: „Metrou, job, somn” etc.
Trebuie recunoscut faptul că cele culturale, media, politice, religioase etc. laudă atât de mult realizările minunate ale omului modern, încât suntem cu toții total cloroformați și continuăm imperturbabil să ne pierdem viața pentru a o câștiga. „Întotdeauna mai mult” ridicat ca sistem de gândire la fel de mult ca o logică financiară, industrială sau socială, ne face să ne pierdem capul și bunul simț. Așa a mers lumea, de la nas la piatră, de mai bine de două mii de ani.
De curând ne-am dat seama că acest sistem de societate duce la un impas. În ultimii ani, unii au vorbit despre necesitatea schimbării paradigmei, dar mașina este probabil lansată cu prea multă forță și, până în prezent, nimeni nu a reușit să-și modifice semnificativ traiectoria.
Ubuesque, această lume, această umanitate? Da, fără îndoială. Dar atunci, spune-mi, omul, acest animal superior tuturor celorlalți, la ce folosește această superioritate, această așa-zisă inteligență? Nu numai că a părăsit paradisul originilor sale, dar își construiește un iad muritor. Este rezonabil?
Între a trăi ca sălbaticii și a alerga fără să-ți vezi viața trecând, poate exista un mediu fericit. Fără îndoială, ființa superioară care suntem, va găsi o soluție.
Mulțumiri lui Dominique Perrier, Roger Rizziletti și Carrere Music.
François-Michel Maugis
Progress:
Liberate, Enslave, or Die?
All recent studies on the life of primitive tribes agree on one point: the humans who compose them have much more leisure than the civilized peoples of today. From primary school, we are taught that progress makes it possible to liberate man. It seems that is not quite the case. Hence the popular expression: « Losing your life to earn it » or: « Subway, work, sleep », etc.
It must be recognized that the cultural, media, political, religious, etc. praises the marvelous achievements of modern man so much that we are all totally chloroformed and continue imperturbably to lose our lives to earn it. The « Always more » erected as a system of thought as much as a financial, industrial or social logic, makes us lose our heads and our common sense. This is how the world has gone, nose to the grindstone, for more than two thousand years.
We have just recently realized that this system of society leads to an impasse. In recent years, some have been talking about the need to change the paradigm, but the machine is probably launched with too much force and, to date, no one has been able to significantly modify its trajectory.
Ubuesque, this World, this humanity? Yes, without a doubt. But then, tell me, the human, this animal superior to all the others, of what use is this superiority, this so-called intelligence? Not only has he left the paradise of his origins, but he is building himself a mortal hell. Is that reasonable?
Between living like savages and running without seeing your life go by, there may be a happy medium. Without a doubt, the superior being that we are, will find a solution.
François-Michel Maugis
Many thanks to Dominique Perrier, Roger Rizziletti and Carrere Music.
Se dit de quelqu’un qui par les paroles affronterait le feu et les ouragans mais qui par les actes aurait tendance à prendre ses jambes à son coup.
Cette définition remise au goût du jour pourrait se dire de quelqu’un qui derrière son écran d’ordinateur refait le monde mais qui en réalité se fait tout petit dans la vie réelle.
Curajos, dar nu nesăbuit
Definiție:
Este cineva care, prin cuvinte, s-ar confrunta cu focul și uraganele, dar care, prin acțiuni, ar tinde să fugă.
Această definiție actualizată s-ar putea spune despre cineva care în spatele ecranului computerului său reface lumea, dar care, în realitate, se face foarte mic în viața reală.
Courageous, but not reckless
Definition:
Is said of someone who, by words, would face fire and hurricanes but who, by actions, would tend to flee.
This updated definition could be said of someone who behind his computer screen remakes the world but who in reality makes himself very small in real life.
Les yeux rivés à leurs écrans sans prendre la peine d’un sourire gratuit, d’un regard sur la beauté d’une fleur d’un instant magique et éphémère, d’un geste de compassion et d’empathie, les yeux rivés à leurs écrans, ces gens sont possédés de par leur libre arbitre par ce qui va les détruire.
Vaccinés pour la plupart d’entre eux, ils se dirigent de leur plein gré sur le chemin qui les conduit à l’abattoir.
IA: L’âme de Satan
Esclavage numérique pour les insurgés
Soumission pour les plus faibles
Conformisme pour les moutons
Tous les ingrédients sont réunis pour orchestrer le bouquet final qui sonnera le glas de notre civilisation.
Ames damnées et vaccinés:
Cette multitude addict aux écrans en est l’indéniable démonstration et au delà de l’aspect financier et sanitaire, la résultante de la covid-19 aura des répercutions spirituelles dont l’ampleur sera biblique….
L’enfer est pavé de bonnes intentions et main dans la main il travaille en étroite collaboration avec notre consentement, notre libre arbitre.
Ochii lipiți de ecrane, fără să se obosească să zâmbească binevoitor, cu o simplă privire la frumusețea unei flori, fără să-ți iei timp să apreciezi un moment magic și efemer, cu un gest de compasiune și empatie, cu ochii lipiți de ecranele lor, acești oameni sunt stăpâniți de liberul lor arbitru de ceea ce îi va distruge.
Vaccinați pentru cei mai mulți dintre ei, se îndreaptă de bunăvoie pe poteca care îi duce la abator.
AI: Sufletul lui Satan
Sclavia digitală pentru insurgenți
Supunere pentru cei mai slabi
Conformitate pentru oi
Toate ingredientele sunt acolo pentru a orchestra buchetul final care va fi sfârșitul civilizației noastre.
Suflete blestemate, vaccinate:
Această mulțime dependentă de ecrane este demonstrația de netăgăduit și dincolo de aspectul financiar și de sănătate, rezultatul covid-19 va avea repercusiuni spirituale de o amploare biblică…
Iadul este pavat cu bune intenții și mână în mână, el colaborează strâns cu acordul nostru, liberul nostru arbitru.
Eyes glued to their screens, not bothering to smile benevolently, with a simple glance at the beauty of a flower, not taking time to appreciate a magical and fleeting moment, with a gesture of compassion and empathy, eyes glued to their screens , these people are possessed of their own free will by that which will destroy them.
Vaccinated for the most part, they voluntarily take the path that leads them to the slaughterhouse.
AI: Satan’s Soul
Digital slavery for insurgents
Submission for the weakest
Conformity for sheep
All the ingredients are there to orchestrate the final bouquet which will be the end of our civilization.
Damned souls and vaccinated:
This multitude addicted to screens is the undeniable demonstration and beyond the financial and health aspect, the result of covid-19 will have spiritual repercussions whose magnitude will be biblical….
Hell is paved with good intentions and hand in hand, it works closely with our consent, our free will.
Baker Street est une chanson de Gerry Rafferty, son titre vient d’une rue de Glasgow en écosse Baker Street.
Elle fait partie du deuxième album de Gerry Rafferty, City to City, enregistré en 1977. Sortie en single en 1978, elle a atteint la place de numéro 2 aux États-Unis. L’album, y compris Baker Street, a été coproduit par Rafferty et Hugh Murphy. Il a atteint les 5 millions d’exemplaires vendus d’après BMI.
Merci au label United Artists.
« Baker Street »
(Strada brutarului)
***** Gerry Rafferty *****
Baker Street este o melodie a lui Gerry Rafferty, titlul ei provine dintr-o stradă din Glasgow din Scoția Baker Street.
Face parte din cel de-al doilea album al lui Gerry Rafferty, City to City, înregistrat în 1977. Lansat ca single în 1978, a ajuns pe locul 2 în Statele Unite. Albumul, inclusiv Baker Street, a fost co-produs de Rafferty și Hugh Murphy. A ajuns la 5 milioane de exemplare vândute conform BMI.
Mulțumim casei de discuri United Artists.
« Baker Street »
***** Gerry Rafferty *****
Baker Street is a song by Gerry Rafferty, its title comes from a street in Glasgow in Scotland Baker Street.
It is part of Gerry Rafferty’s second album, City to City, recorded in 1977. Released as a single in 1978, it reached number 2 in the United States. The album, including Baker Street, was co-produced by Rafferty and Hugh Murphy. It has reached 5 million copies sold according to BMI.
