Le Monde perdu : Jurassic Park (The Lost World: Jurassic Park) est un film de science-fiction américain réalisé par Steven Spielberg, sorti en 1997. Suite de Jurassic Park, c’est le deuxième volet de la saga du même nom et l’adaptation du roman de Michael Crichton publié en 1995, qui est lui-même la suite du roman original.
Synopsis:
Quatre ans ont passé depuis le désastre du Jurassic Park sur Isla Nublar lorsqu’un incident impliquant une famille anglaise en croisière se produit sur Isla Sorna, la plus grande des cinq îles de l’archipel Las Cinco Muertes (« Les Cinq Morts »), situé à cent quarante kilomètres au sud-ouest d’Isla Nublar et à environ 370 km des côtes du Costa Rica. Isla Sorna servait à élever les dinosaures avant de les envoyer au Jurassic Park. L’incident, durant lequel une petite fille est attaquée par des Compsognathus, révèle l’existence des dinosaures au public et est utilisé par Peter Ludlow, neveu de John Hammond, pour démettre son oncle de la présidence d’InGen et renflouer la compagnie par la constitution d’un nouveau parc sur le continent à San Diego, en Californie.
Film complet version française et version originale (EN.)
The Lost World:
Jurassic Park
The Lost World: Jurassic Park is a 1997 American science fiction film directed by Steven Spielberg. A sequel to Jurassic Park, it is the second installment in the Jurassic Park franchise and an adaptation of Michael Crichton’s 1995 novel, which is itself a sequel to the original novel.
Synopsis:
Four years have passed since the Jurassic Park disaster on Isla Nublar when an incident involving an English family on a cruise ship occurs on Isla Sorna, the largest of the five islands in the Las Cinco Muertes (« The Dead Five ») archipelago, located 140 kilometers southwest of Isla Nublar and approximately 370 km off the coast of Costa Rica. Isla Sorna was used to breed dinosaurs before they were sent to Jurassic Park. The incident, in which a little girl was attacked by Compsognathus, revealed the existence of dinosaurs to the public and was used by Peter Ludlow, nephew of John Hammond, to remove his uncle as president of InGen and refinance the company with the establishment of a new park on the mainland in San Diego, California.
Full movie French version and original version (EN.)
The Lost World:
Jurassic Park
The Lost World: Jurassic Park este un film science fiction american din 1997, regizat de Steven Spielberg. O continuare a filmului Jurassic Park, este al doilea film din franciza Jurassic Park și o adaptare a romanului lui Michael Crichton din 1995, care este la rândul său o continuare a romanului original.
Rezumat:
Au trecut patru ani de la dezastrul de la Jurassic Park de pe Isla Nublar, când un incident care a implicat o familie de englezi pe un vas de croazieră a avut loc pe Isla Sorna, cea mai mare dintre cele cinci insule din arhipelagul Las Cinco Muertes („Cei Cinci Morți”), situat la 140 de kilometri sud-vest de Isla Nublar și la aproximativ 370 km în largul coastei Costa Rica. Isla Sorna a fost folosită pentru creșterea dinozaurilor înainte ca aceștia să fie trimiși în Jurassic Park. Incidentul, în care o fetiță a fost atacată de Compsognathus, a dezvăluit publicului existența dinozaurilor și a fost folosit de Peter Ludlow, nepotul lui John Hammond, pentru a-și înlătura unchiul din funcția de președinte al InGen și a refinanța compania prin înființarea unui nou parc pe continent, în San Diego, California.
Versiunea completă a filmului în franceză și versiunea originală (EN).
Deux inoubliables chefs-d’œuvre du cinéma français, tous deux réalisés par Gérard Oury.
3 heures de bonne comédie, de rires et de détente.
La grande vadrouille résumé:
En 1942, pendant l’occupation allemande en France, l’avion de trois aviateurs britanniques est abattu par la flak au dessus de Paris. Ses occupants sautent alors en parachute. Le premier atterrit dans le zoo de Vincennes, le second sur la passerelle d’un peintre en bâtiment, Augustin Bouvet, et le dernier à l’Opéra Garnier chez un chef d’orchestre acariâtre, Stanislas Lefort.
Les deux Français doivent alors cacher les aviateurs avant de les accompagner vers la zone libre afin qu’ils soient rapatriés vers le Royaume-Uni. Pourchassés par les Allemands et notamment par le major Achbach, les fugitifs vont connaître de nombreuses péripéties lors de leur voyage vers la Bourgogne.
L’as des as Résumé:
Jo Cavalier, un ancien pilote, est devenu l’entraîneur de l’équipe française de boxe. Le 1er août 1936, il conduit celle-ci aux Jeux olympiques de Berlin. Dans le train, un garçon de 10 ans, Simon Rosenblum, risque d’être victime des nazis. Jo décide de le prendre sous son aile et de le protéger…
Poires récoltées en Argentine, mises en pots en Thaïlande, vendues aux États-Unis…
Les charlatans de l’écologie:
Ils jouent sur les peurs, interdisent le débat et embrigadent les jeunes!
Notre implication sur le changement climatique est surmédiatisée alors que celle de notre responsabilité concernant la destruction de notre biodiversité tourne en circuit restreint. Posez-vous donc les bonnes questions.
Par la peur on obtient le consentement des foules et une pensée unique s’installe. Le Greenwashing est une des plus grandes arnaques du vingt-et-unième siècle !
La peur n’empêche pas de mourir, elle empêche de vivre!
Vous allez tous mourir!
Ecological incoherence in one image
Pears harvested in Argentina, potted in Thailand, sold in the United States…
The ecological charlatans:
They play on fears, prohibit debate and indoctrinate young people!
Our involvement in climate change is widely publicized, while our responsibility for the destruction of our biodiversity remains largely marginalized. So, ask yourself the right questions.
Through fear, elites gain the consent of the masses, and groupthink takes hold. Greenwashing is one of the biggest scams of the 21st century!
Fear doesn’t prevent you from dying, it prevents you from living!
You’re all going to die!
Incoerență ecologică într-o singură imagine
Pere culese în Argentina, în ghivece în Thailanda, vândute în Statele Unite…
Șarlatanii ecologici:
Se joacă pe frici, interzic dezbaterile și îndoctrinează tinerii!
Implicarea noastră în schimbările climatice este suprapublicată, în timp ce responsabilitatea noastră pentru distrugerea biodiversității noastre este în circulație limitată. Așa că pune-ți întrebările potrivite.
Prin frică, elitele obțin consimțământul maselor și predomină gândirea unilaterală. Greenwashingul este una dintre cele mai mari escrocherii ale secolului 21!
Frica nu te împiedică să mori, te împiedică să trăiești!
Film complet version française et version originale (EN)
Full movie French version and original version (EN)
Film complet versiunea franceză și versiunea originală (EN)
Prédictions
Nicolas Cage
Prédictions (Knowing) est un film de science-fiction américano-australo-britannique réalisé par Alex Proyas et sorti en 2009.
Synopsis:
En 1959, l’école élémentaire de Lexington dans le Massachusetts participe à un concours sur le thème du futur. Une enseignante, Mme Taylor, propose que les élèves imaginent leur vision du monde cinquante ans plus tard et que l’ensemble des copies soit placé dans une capsule temporelle qui ne serait ouverte qu’en 2009. Mais tandis que les autres enfants dessinent des fusées, Lucinda Embry, une jeune fille souffrant de troubles mentaux, aligne une série de chiffres et de nombres, mécaniquement, comme si elle les récitait.
Lors d’une cérémonie en présence des enfants, de leurs parents et de leurs professeurs, la capsule est solennellement placée dans un trou devant le perron de l’école. Mme Taylor remarque que Lucinda se tient à l’écart. Quand elle regarde à nouveau un instant plus tard, la petite fille a disparu. Les recherches sont aussitôt lancées et durent jusqu’à la nuit tombée. Pendant que des policiers inspectent chaque recoin de l’école, Mme Taylor retrouve Lucinda dans un placard du sous-sol et remarque que la petite fille a gratté le bois de la porte jusqu’au sang avec ses ongles pour terminer sa liste.
Cinquante ans plus tard, John Koestler est un professeur d’astronomie au Massachusetts Institute of Technology (MIT). Veuf éploré depuis un an, il noie sa peine dans l’alcool quand vient le soir et essaie, tant bien que mal, de préserver ses relations avec son fils d’une dizaine d’années, Caleb. De son côté, le petit garçon souffre encore plus. En plus d’un père démissionnaire qui cherche certes à limiter la casse, c’est un enfant taciturne qui vit dans une maison trop grande et trop vide, perdue au milieu des bois. Son audition limitée achève de le plonger dans un monde de silence et de solitude.
Le jour de l’ouverture de la capsule, les enveloppes sont distribuées parmi les enfants rassemblés dans la cour de l’école et chacun contemple son message. C’est Caleb qui reçoit la liste de chiffres et de nombres. En l’examinant, il remarque au loin, entre deux arbres du bois voisin, une silhouette hiératique qui semble l’observer. C’est un homme aux cheveux platine, entièrement vêtu de noir. Un autre garçon s’approche de Caleb pour lui faire un commentaire sur le contenu de l’enveloppe qu’il a reçue, Caleb a tourné la tête vers lui et une fois qu’il regarde à nouveau l’endroit, la silhouette de l’homme a disparu.
Le soir venu, après que Caleb s’est couché, John jette un œil distrait sur la liste. Son attention est attirée sur le segment 0911012996. L’intuition lui vient rapidement qu’il s’agit de la date du , jour des attentats terroristes qui ont coûté la vie à 2 996 victimes. Dans un premier temps, son esprit cartésien refuse la justesse de la prédiction. Mais il examine le reste de la liste et, avec l’aide d’internet, se rend compte avec horreur que les dates écrites cinquante ans plus tôt correspondent bel et bien à celles de catastrophes survenues depuis à travers le monde – déraillements, crashs d’avion, etc. -, suivies du nombre exact de victimes. Entre autres questions, John se demande à quoi peuvent bien correspondre les huit derniers chiffres de chaque prédiction….
Knowing
Nicolas Cage
Knowingis a 2009 American-Australian-British science fiction film directed by Alex Proyas.
Synopsis:
In 1959, Lexington Elementary School in Massachusetts entered a contest on the theme of the future. A teacher, Mrs. Taylor, suggested that the students imagine their vision of the world fifty years into the future, and that all the copies be placed in a time capsule that would not be opened until 2009. But while the other children drew rockets, Lucinda Embry, a young girl suffering from mental illness, lined up a series of figures and numbers, mechanically, as if she were reciting them.
In a ceremony attended by the children, their parents, and their teachers, the capsule is solemnly placed in a hole in front of the school steps. Mrs. Taylor notices Lucinda standing aside. When she looks again a moment later, the little girl is gone. A search is immediately launched and lasts until nightfall. While police officers search every corner of the school, Mrs. Taylor finds Lucinda in a basement closet and notices that the little girl has scratched the wood of the door until she bleeds with her fingernails to finish her list.
Fifty years later, John Koestler is a professor of astronomy at the Massachusetts Institute of Technology (MIT). A grieving widower for a year, he drowns his sorrows in alcohol when evening comes and tries, as best he can, to preserve his relationship with his ten-year-old son, Caleb. For his part, the little boy suffers even more. In addition to a resigned father who certainly tries to limit the damage, he is a taciturn child who lives in a house too big and too empty, lost in the middle of the woods. His limited hearing plunges him into a world of silence and solitude.
On the day the capsule is opened, the envelopes are distributed among the children gathered in the schoolyard, and each one contemplates their message. Caleb receives the list of numbers. Examining it, he notices in the distance, between two trees in the nearby woods, a hieratic figure that seems to be watching him. It’s a man with platinum hair, dressed entirely in black. Another boy approaches Caleb to comment on the contents of the envelope he received. Caleb turns his head toward him, and when he looks back at the place, the man’s figure has disappeared.
That evening, after Caleb has gone to bed, John glances distractedly at the list. His attention is drawn to the segment 0911012996. He quickly realizes that this is the date of September 11, 2001, the day of the terrorist attacks that killed 2,996 people. At first, his Cartesian mind rejects the accuracy of the prediction. But he examines the rest of the list and, with the help of the internet, realizes with horror that the dates written fifty years earlier do indeed correspond to those of catastrophes that have since occurred around the world—derailments, plane crashes, etc.—followed by the exact number of victims. Among other questions, John wonders what the last eight digits of each prediction could possibly correspond to…
Knowing
Nicolas Cage
Knowing este un film științifico-fantastic american-australiano-britanic din 2009 regizat de Alex Proyas.
Rezumat:
În 1959, școala elementară din Lexington, Massachusetts, a intrat într-un concurs pe tema viitorului. O profesoară, doamna Taylor, le cere elevilor să-și imagineze viziunea despre lume cincizeci de ani mai târziu și să plaseze toate copiile într-o capsulă a timpului care nu va fi deschisă până în 2009. Dar în timp ce ceilalți copii desenează rachete, Lucinda Embry, o elevă cu boli mintale, aliniază o serie de cifre și numere, mecanic, parcă le-ar recita.
În cadrul unei ceremonii la care au participat copiii, părinții și profesorii lor, capsula este așezată solemn într-o gaură din fața treptelor școlii.Doamna Taylor o observă pe Lucinda stând deoparte. Când se uită din nou o clipă mai târziu, fetița a dispărut. Căutarea a fost declanșată imediat și a durat până la căderea nopții. În timp ce polițiștii cercetează fiecare colț al școlii, doamna Taylor o găsește pe Lucinda într-un dulap de la subsol și observă că fetița a zgâriat lemnul ușii până când sângerează cu unghiile pentru a-și termina lista.
Cincizeci de ani mai târziu, John Koestler este profesor de astronomie la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT). Văduv îndurerat de un an, își îneacă durerile în alcool seara și încearcă, cât poate, să-și păstreze relația cu fiul său de zece ani, Caleb. La rândul lui, băiețelul suferă și mai mult. Pe lângă un tată resemnat, care cu siguranță încearcă să limiteze pagubele, este un copil taciturn care locuiește într-o casă prea mare și prea goală, pierdut în mijlocul pădurii. Auzul său limitat îl cufundă într-o lume a tăcerii și a singurătății.
În ziua deschiderii capsulei, plicurile sunt împărțite printre copiii adunați în curtea școlii și fiecare își contemplă mesajul. Caleb este cel care primește lista de numere și cifre. În timp ce o examinează, observă în depărtare, între doi copaci din pădurea din apropiere, o figură hieratică care pare să-l observe. Este un bărbat cu părul de platină, îmbrăcat în întregime în negru. Un alt băiat se apropie de Caleb pentru a comenta conținutul plicului primit. Caleb își întoarce capul spre el și odată ce se uită înapoi la loc, silueta bărbatului a dispărut.
În acea seară, după ce Caleb s-a culcat, John aruncă o privire distrasă la listă. Ii este atrasa atentia segmentul 0911012996. Realizeaza rapid ca aceasta este data de 11 septembrie 2001, ziua atentatelor teroriste care au ucis 2.996 de persoane. La început, mintea lui carteziană respinge acuratețea predicției. Dar examinează restul listei și, cu ajutorul internetului, își dă seama spre groază că datele scrise cu cincizeci de ani mai devreme într-adevăr corespund cu cele ale dezastrelor care au avut loc de atunci în întreaga lume – deraieri, prăbușiri de avion etc. -, urmate de numărul exact al victimelor. Printre alte întrebări, John se întreabă ce ar putea reprezenta ultimele opt numere ale fiecărei predicții….
Leur titre Onyx a été un tube en 1977 et le duo se présentait masqué (en tenue de vulcanologue), près de 20 ans avant Daft Punk. Les Space Art sont restés dans l’ombre de Jean-Michel Jarre. Leurs trois albums culte sont réédités.
Dans la lignée des précurseurs, des visionnaires et des tout grands, le groupe Space Art.
« Bonsoir Stéphane,
Merci pour votre courriel, un nouvel album a vu le jour :
ENTREVUES distribué par Deserted Island Music »
Merci à Dominique Perrier, et aux disques Carrere.
***** Space Art *****
« Onyxx » (Interview)
Video:
Their title Onyx was a hit in 1977 and the duo appeared masked (in vulcanologist outfit), almost 20 years before Daft Punk. Space Art has remained in the shadow of Jean-Michel Jarre. Their three cult albums are reissued.
In the tradition of precursors, visionaries and all the great, the Space Art group.
Le chant des mouettes m’inspire l’évasion, la liberté. Souvent, je me surprend flânant au bord du lac à observer et écouter ces magnifiques oiseaux qui me donnent irrésistiblement envie de prendre le large.
Images:
Lac Léman Genève.
J’ai eu la chance d’être présenté à Vangelis lors d’un concert qu’il donnait à Athènes en Grèce. Nous étions depuis devenus des amis très proches. Ce que nous avions de commun Vangelis et moi, c’est de composer la musique sans ne jamais l’écrire.
Vangelis naît le à Agría, village limitrophe de Vólos. Il commence à jouer du piano à l’âge de quatre ans et donne la première représentation publique de ses propres compositions à l’âge de six ans. Autodidacte, il n’a aucune connaissance du solfège.
En 1981, Vangelis travaille avec le réalisateur Hugh Hudson pour composer la bande originale des Chariots de feu. En 1982, la consécration lui vient avec l’Oscar de la meilleure musique de film. Il n’est pas présent pour recevoir le prix, c’est le présentateur William Hurt qui récupère le prix à sa place. Cette même année, il commence à travailler avec le réalisateur Ridley Scott. Il compose alors la musique de Blade Runner pour laquelle il est nommé au BAFTA Awards, ainsi qu’aux Golden Globes en 1983.
Merci à RCA Records.
Merci aux disques Polydor.
Merci à Astria Records.
Far away!
***** Vangelis « Alpha » *****
The song of seagulls inspires escape and freedom in me. Often, I find myself strolling along the edge of the lake to observe and listen to these magnificent birds that make me irresistibly want to take to the open sea.
Pictures:
Lake Geneva. (Switzerland)
I was lucky enough to be introduced to Vangelis during a concert he gave in Athens, Greece. We had since become very close friends. What Vangelis and I had in common was composing music without ever writing it.
Vangelis was born on March 29, 1943 in Agría, a village bordering Volos. He began playing the piano at the age of four and gave the first public performance of his own compositions at the age of six. Self-taught, he has no knowledge of music theory.
In 1981, Vangelis worked with director Hugh Hudson to compose the soundtrack to Chariots of Fire. In 1982, he received recognition with the Oscar for best film music. He is not present to receive the award, presenter William Hurt collects the award in his place. That same year, he began working with director Ridley Scott. He then composed the music for Blade Runner for which he was nominated for the BAFTA Awards, as well as the Golden Globes in 1983.
Many thanks to RCA Records.
Many thanks to Polydor
Many thanks to Astria Records.
Departe!
***** Vangelis « Alpha » *****
Le chant des mouettes m’inspire l’évasion et la liberté. Je me retrouve souvent à marcher au bord du lac, à observer et à écouter ces magnifiques oiseaux qui me donnent irrésistiblement envie d’aller en mer.
Imagine:
Lacul Geneva Elvețian
Am avut norocul să fiu prezentat lui Vangelis în timpul unui concert pe care l-a susținut la Atena, Grecia. De atunci devenim prieteni foarte apropiați. Ceea ce eu și Vangelis aveam în comun era să compunem muzică fără să o scriem vreodată.
Vangelis s-a născut pe 29 martie 1943 în Agría, un sat de la marginea Volosului. A început să cânte la pian la vârsta de patru ani și a susținut prima interpretare publică a propriilor sale compoziții la vârsta de șase ani. Autodidact, nu are cunoștințe de teoria muzicii.
În 1981, Vangelis a lucrat cu regizorul Hugh Hudson pentru a compune coloana sonoră pentru Chariots of Fire. În 1982, a primit recunoașterea cu Oscar pentru cea mai bună muzică de film. El nu este prezent pentru a primi premiul, prezentatorul William Hurt adună premiul în locul lui. În același an, a început să lucreze cu regizorul Ridley Scott. Apoi a compus muzica pentru Blade Runner pentru care a fost nominalizat la Premiile BAFTA, precum și la Globurile de Aur în 1983.
