Celui qui ne comprend pas qu’une note musique peut en cacher une autre, celui qui ne comprend pas qu’un bonjour, qu’un je t’aime peut attendre du retour, celui qui ne comprend que de recevoir c’est aussi de donner, rien de la vie ne pourra lui apporter le bonheur.
Une vidéo que j’ai fait il y a 4 ou 5 ans. J’ai parmi mon répertoire des dizaines d’œuvres qui n’attendent qu’à être publiées. Je n’attends pas le producteur idéal, j’attends simplement le violon qui saura comprendre mes messages et les retranscrire.
Pentru cel pe care-l iubesc
Cine nu înțelege că o notă de muzică poate ascunde alta, cine nu înțelege că atenția are nevoie de reciprocitate, cine nu înțelege că a primi înseamnă și a dărui, nimic în viață nu-i poate aduce fericire.
Un videoclip pe care l-am făcut acum 4 sau 5 ani. Am zeci de lucrări în repertoriu care abia așteaptă să fie publicate. Nu aștept producătorul ideal, aștept doar vioara care să-mi poată înțelege mesajele și să le transcrie.
For the one i love
The one who does not understand that one musical note can hide another, the one who does not understand that a hello, that an i love you can expect return, the one who only understands to receive is also to give, nothing in life can bring him happiness.
A video i made 4 or 5 years ago. I have dozens of works in my repertoire just waiting to be published. I’m not waiting for the ideal producer, i’m just waiting for the violin who will be able to understand my messages and transcribe them.
Le déni est l’attitude de refus de prendre en compte une partie de la réalité, vécue comme inacceptable par l’individu. En psychanalyse, c’est un mécanisme de défense, par lequel le sujet refuse de reconnaître la réalité d’une perception ressentie comme menaçante et/ou traumatisante.
Mouton de Panurge définition:
L’expression « mouton de Panurge » désigne un suiveur : une personne qui imite sans se poser de questions, qui suit instinctivement ce que fait le plus grand nombre et se fond dans un mouvement collectif sans exercer son esprit critique ni seulement faire preuve de l’intelligence qu’on peut espérer d’un être humain.
Image:
« Vous devez comprendre que, la plupart des gens ne sont pas prêt à être débranché, et beaucoup d’entre eux sont tellement inerte, si désespérément dépendant du système qu’ils vont se battre pour le protéger. »
Negarea la oaia lui Panurge
Negare definiție:
Negarea este atitudinea de refuz de a lua în considerare o parte din realitate, trăită ca inacceptabilă de către individ. În psihanaliză, este un mecanism de apărare, prin care subiectul refuză să recunoască realitatea unei percepții resimțite ca amenințătoare și/sau traumatizante.
Definiția oilor Panurge:
Expresia „oaia lui Panurge” desemnează un adept: o persoană care imită fără să pună întrebări, care urmărește instinctiv cel mai mare număr și se integrează într-o mișcare colectivă fără a-și exercita spiritul critic sau a arăta inteligența de care se poate aștepta de la un om.
Imagine:
„Trebuie să înțelegi, majoritatea oamenilor nu sunt pregătiți să fie deconectați și mulți dintre ei sunt atât de inerți, atât de dependenți de sistem, încât vor lupta pentru a-l proteja”.
Denial in Panurge’s Sheep
Denial definition:
Denial is the attitude of refusal to take into account a part of reality, experienced as unacceptable by the individual. In psychoanalysis, it is a defense mechanism, by which the subject refuses to recognize the reality of a perception felt to be threatening and/or traumatic.
Panurge sheep definition:
The expression « sheep of Panurge » designates a follower: a person who imitates without asking questions, who instinctively follows what the greatest number is doing and blends into a collective movement without exercising his critical spirit or only showing intelligence that can be expected from a human being.
Picture:
« You have to understand, most people aren’t ready to be unplugged, and a lot of them are so inert, so hopelessly dependent on the system that they’re going to fight to protect it. »
Je me trouvais dans un bureau administratif ou je devais m’acquitter de quelques obligations. J’étais assis sur une chaise avec mon ticket en attenant patiemment mon tour.
En face de moi se trouvait un gosse qui attira mon attention. Il avait entre les mains, un de ces trucs bizarre que l’on ne sait plus comment utiliser, que l’on ne sait plus par quel bout prendre, un livre.
Ce gosse devait avoir environ 12 ans. Discrètement, je quittais ma chaise pour aller m’assoir à côté de lui. Ma présence ne semblait pas perturber sa concentration sur sa lecture. Je me suis alors risqué à lui glisser quelques mots:
Moi: Excuses-moi, qu’est-ce que tu lis? »
L’enfant: Un livre d’aventure.
Moi: Lequel?
L’enfant: L’alchimiste.
Je connais très bien ce livre écrit par Paulo Coelho retraçant la quête d’un jeune berger Andalou, sa douce initiation à la vie et à la spiritualité.
J’ai poursuivi:
Moi: Comment se fait-il que tu ne sois pas sur un écran de téléphone portable comme la plupart des gens de ton âge?
L’enfant: Je n’en ai pas besoin.
Moi: Comment tu fais pour rester en contact avec tes amis?
L’enfant: Mes amis sont dans mon cœur et je n’ai pas besoin de technologie pour les retrouver.
Cette histoire est véridique et elle c’est déroulée cet après-midi.
Aux parents qui infligent à leurs enfants un écran, réfléchissez avant d’agir. L’amour ne se construit pas sur un écran mais par des actes concrets et réels.
Je ne vous dévoilerai pas la fin de cette histoire car elle ne fait que commencer. Mais avec ce gosse, j’ai découvert un petit ange qui m’a présenté à sa maman et dont le père n’a pas su assumer ses responsabilités. Une belle histoire à suivre?
Merci à Frank Duval et Teldec Records
Nu deveni adult, este o capcană
O poveste trăită:
Eram într-un birou administrativ unde trebuia să îndeplinesc niște obligații. Stăteam pe un scaun cu biletul meu așteptând cu răbdare rândul meu.
În fața mea era un copil care mi-a atras atenția. Avea în mâini unul dintre acele lucruri ciudate pe care nu știi să le folosești, o carte.
Acest copil trebuie să fi avut vreo 12 ani. În liniște, m-am așezat lângă el. Prezența mea nu părea să-i deranjeze concentrarea asupra lecturii. Apoi am îndrăznit să spun câteva cuvinte:
Pe mine: Scuză-mă, ce citești? »
Copilul: o carte de aventură.
Eu: Care?
Copilul: Alchimistul..
Cunosc foarte bine această carte scrisă de Paulo Coelho care povestește aventurile unui tânăr cioban andaluz, inițierea lui blândă în viață și spiritualitate.
Am tot vorbit cu el:
Eu: Cum de nu ești pe ecranul unui telefon mobil, ca majoritatea oamenilor de vârsta ta?
Copil: Nu am nevoie.
Eu: Cum ții legătura cu prietenii tăi?
Copil: Prietenii mei sunt în inima mea și nu am nevoie de tehnologie pentru a-i găsi.
Această poveste este adevărată și s-a întâmplat în această după-amiază.
Părinților care impun un paravan copiilor lor, gândiți-vă înainte de a acționa. Dragostea nu se construiește pe un ecran ci prin acte concrete și reale.
Nu vă voi spune sfârșitul acestei povești pentru că abia a început. Dar cu acest puști am descoperit un mic înger care mi-a făcut cunoștință cu mama lui și al cărui tată nu știa să-și asume responsabilitățile. O poveste grozavă de urmat?
Mulțumiri lui Frank Duval și Teldec Records
Don’t become an adult, it’s a trap
A story i experienced:
I was in an administrative office where i had to fulfill some obligations. i was sitting on a chair with my ticket patiently waiting for my turn.
In front of me was a kid who caught my attention. He had in his hands one of those weird things that you no longer know how to use, that you no longer know which end to take, a book.
This kid must have been about 12 years old. Discreetly, i left my chair to sit next to him. My presence didn’t seem to disturb his concentration on his reading. I then ventured to slip him a few words:
Me: Excuse me, what are you reading? »
The child: An Adventure Book.
Me: Which one?
The child: The alchemist.
I know very well this book written by Paulo Coelho retracing the quest of a young Andalusian shepherd, his gentle initiation into life and spirituality.
I followed:
Me: How come you’re not on a cellphone screen like most people your age?
The child: I don’t need it.
Me: How do you keep in touch with your friends?
The child: My friends are in my heart and i don’t need technology to find them.
This story is true and it happened this afternoon.
To parents who screen their children, think before you act. Love is not built on a screen but through concrete and real acts.
I will not tell you the end of this story because it has only just begun. But with this kid, i discovered a little angel who introduced me to his mother and whose father did not know how to assume his responsibilities. A great story to follow?
Aussi loin qu’un enfant puisse se souvenir, aussi loin qu’un abandon ne laisse de traces et de cicatrices et aussi loin que des coups, des blessures et abus sexuels laissent indifférent le commun des mortels, je suis un mouton noir!
Issu d’un père inexistant et d’une mère soucieuse d’elle même, une famille c’est néanmoins construite. Catalogué comme un enfant à problèmes, il aura fallu du temps au système pour reconnaitre que j’étais plus intelligent que la norme.
Cela n’aura pas suffit.
Auteur de ce blog, les informations qui y sont publiées sont sourcées et vérifiables. Cela n’empêche pas à la chair de ma chair de me dépeindre comme quelqu’un de peu fréquentable jusqu’au point de ma bannir.
La vie est bien faite et en vous faisant grâce des détails, par le biais d’un gamin qui joue du violon, je suis tombé amoureux d’une famille qui su m’ouvrir les bras.
Je rends ici hommage à cette gentille famille roumaine et l’incroyable talent de ce gosse que j’aime, Rares Mihai Florescu.
Mica mea familie
Familia Florescu
Din câte își amintește un copil, atât cât abandonul lasă urme și cicatrici și cât timp bătăile, rănile și abuzurile sexuale îi lasă indiferenți pe muritorii de rând, eu sunt o oaie neagră!
Venind dintr-un tată inexistent și o mamă preocupată de ea însăși, o familie se construiește totuși. Etichetat drept un copil cu probleme, a fost nevoie de timp pentru ca sistemul să recunoască că sunt mai inteligent decât norma.
Asta nu va fi suficient.
Autor al acestui blog, informațiile publicate acolo sunt provenite și verificabile. Asta nu împiedică carnea mea să mă înfățișeze ca nepopular până la punctul de a mă alunga.
Viața este bine făcută și fără să-ți dau detalii, printr-un puști care cântă la vioară, m-am îndrăgostit de o familie care a știut să-mi deschidă brațele.
Aduc un omagiu aici acestei familii drăguțe de români și talentului incredibil al acestui copil pe care îl iubesc, Rares Mihai Florescu.
My little family
The Florescu family
As far back as a child can remember, as far back as abandonment leaves traces and scars, and as far back as beatings, wounds and sexual abuse leave ordinary mortals indifferent, i am a black sheep!
Coming from a non-existent father and a mother concerned about herself, a family is nevertheless built. Labeled as a problem child, it took time for the system to recognize that i was smarter than the norm.
That won’t be enough.
Author of this blog, the information published therein is sourced and verifiable. That doesn’t stop the flesh of my flesh from portraying me as unpopular to the point of banishing me.
Life is good and without giving you the details, through a kid who plays the violin, i fell in love with a family who knew how to open their arms to me.
I pay tribute here to this nice Romanian family and the incredible talent of this kid that i love, Rares Mihai Florescu.
Lorsque l’amour se meurt et que jusqu’à ta dernière larme, tu pleure
A force de prendre des gifles, à force de déceptions et à force de larmes, je me dis que je suis probablement un piètre jockey, à savoir, le fait de n’attirer que les mauvais chevaux.
L’amitié, ce sentiment qui, si il est consommé dans la règle de l’art est un amour platonique. Toutefois, même en amitié il y a des règles, des limites et un épilogue. Dans la vie à force d’expériences plus ou moins douloureuses, j’ai fini par me dire qu’à partir du moment ou une chose commence et ce, tout particulièrement dans le relationnel, c’est déjà le début de la fin.
Rien ne dure dans la vie, la vie elle-même est éphémère et tout donner sans rerecevoir vraiment (…) je me demande si je devrais poursuivre dans cette voie.
Celui qui donne est considéré aux yeux de la société comme quelqu’un de suspect, quelqu’un qui a forcément une idée derrière la tête alors qu’à l’inverse, la pire des crapule, celui qui trahi son meilleur ami, celui qui est capable de vendre sa mère au plus offrant sera salué pour sa réussite sociale.
Je ne mange pas de ce pain là et comme le dit le dicton: « Mieux vaut être seul que mal accompagné ».
Alors oui, bon gré ou mal gré les centaines d’amis dont je suis entouré, je suis seul et vraiment heureux de l’être.
Se monde se construit autour de l’hypocrisie, du mensonge, du déni, de l’ignorance, de la peur primaire, et tout ce qui fait que ce monde qui pourrait ressembler au paradis n’est qu’un enfer dont nous attisons les braises jour après jour; nous en sommes les seuls responsables.
Dédié à mon Ami Rares Mihai Florescu.
Vidéo: Peter Yorn « Lose you »
Merci au label Columbia / Sony Music
Când dragostea moare și când până la ultima lacrimă, plângi
Lovitură după lovitură, dezamăgire după dezamăgire, lacrimă după lacrimă, îmi spun că trebuie să fiu un jocheu rău, adică să mă înconjoară doar de cai răi.
Prietenia, acest sentiment care, desăvârșit în regulile artei, este o iubire platonică. Totuși, chiar și în prietenie există reguli, limite și un epilog. În viața bazată pe experiențe mai mult sau mai puțin dureroase, am ajuns să-mi spun că din momentul în care ceva începe, mai ales în relații, este deja începutul sfârșitului.
Nimic nu durează în viață, viața însăși este trecătoare și dăruind totul fără a primi cu adevărat (…) mă întreb dacă ar trebui să continui pe acest drum.
Persoana care dăruiește este considerată în ochii societății drept cineva suspect, cineva care are neapărat o idee în spatele capului, în timp ce, dimpotrivă, cel mai rău ticălos, cel care și-a trădat cel mai bun prieten, cel care este capabil să-și vândă mama lui cel mai mare ofertant va fi salutat pentru succesul său social.
Nu mănânc pâinea aia și după cum se spune: „Mai bine să fii singur decât în companie proastă”.
Așa că da, vrând-nevrând, sutele de prieteni de care sunt înconjurat, sunt singur cu mine și foarte fericit să fiu.
Această lume este construită în jurul ipocriziei, minciunii, negării, igno9^¨ranței, fricii primare, și toate acestea fac din această lume, care ar putea arăta ca un paradis, un iad al cărui jar îl hrănim zi de zi. Suntem singurii responsabili pentru nenorocirea noastră.
Dedicat prietenului meu Rrares Mihai Florescu.
Vidéo: Peter Yorn « Lose you »
Mulțumim Columbia Records / Sony Music
When love dies and until your last tear, you cry
By dint of taking slaps, by dint of disappointments and by dint of tears, i tell myself that i am probably a poor jockey, namely, the fact of attracting only bad horses.
Friendship, this feeling which, if it is consumed in the rules of the art, is a platonic love. However, even in friendship there are rules, limits and an epilogue. In life by dint of more or less painful experiences, I ended up telling myself that from the moment something begins and this, especially in the relational, it is already the beginning of the end.
Nothing lasts in life, life itself is fleeting and giving everything without really receiving (…) I wonder if I should continue on this path.
The person who gives is considered in the eyes of society as someone suspect, someone who necessarily has an idea behind his head, while conversely, the worst scoundrel, the one who betrayed his best friend, the one who is able to sell his mother to the highest bidder will be hailed for his social success.
I don’t eat that bread and as the saying goes: « Better to be alone than in bad company ».
So yes, willy-nilly the hundreds of friends I’m surrounded by, I’m alone and really happy to be.
This world is built around hypocrisy, lies, denial, ignorance, primal fear, and everything that could make this world a paradise is just a hell whose embers we fan every day. we are solely responsible for it.
Recommander aux pauvres d’être économes c’est chose à la fois grotesque et insultante. Cela revient à conseiller à un homme qui meurt de faim de manger moins.
Spitalul căruia nu-i pasă de caritate
A le cere celor săraci să se lipsească și mai mult este absurd și jignitor. Este ca și cum ai sfătui un om înfometat să mănânce mai puțin.
The hospital that doesn’t care about charity
To recommend to the poor to be thrifty is both grotesque and insulting. It’s like advising a starving man to eat less.
Ce compte est une vitrine et ne reflète qu’une partie de ma personne. La censure fait rage et la vérité se réfugie dans les endroits les plus sécurisés.
Je vous invite à me rejoindre sur VK, l’équivalent de Facebook mais version Russe. L’interface est disponible dans toutes les langues.
Je tiens à préciser que je ne suis d’aucun bord politique, ne suis subventionné par aucun groupe et que mon travail de recherches se fond en symbiose avec des journalistes indépendants et intègres.
Mes articles pour la plupart sont rédigés en Français, Roumain et en Anglais.
Acest cont este o vitrină și reflectă doar o parte din mine. Cenzura face furie și adevărul se refugiază în locurile cele mai sigure.
Vă invit să fiți alături de mine pe VK, echivalentul Facebook, dar versiunea rusă. Interfața este disponibilă în toate limbile.
Aș dori să subliniez că nu sunt pe nicio latură politică, nu sunt subvenționat de niciun grup și că munca mea de cercetare se bazează în simbioză cu jurnalisti independenți și onești.
Majoritatea articolelor mele sunt scrise în franceză, română și engleză.
This account is a showcase and only reflects part of me. Censorship rages and the truth takes refuge in the most secure places.
I invite you to join me on VK, the equivalent of Facebook but Russian version. The interface is available in all languages.
I would like to point out that I am not on any political side, am not subsidized by any group and that my research work is based in symbiosis with independent and honest journalists.
Most of my articles are written in French, Romanian and English.
Esta cuenta es un escaparate y solo refleja una parte de mí. La censura hace estragos y la verdad se refugia en los lugares más seguros.
Los invito a unirse a mí en VK, el equivalente a Facebook pero en versión rusa. La interfaz está disponible en todos los idiomas.
Me gustaría señalar que no estoy en ningún lado político, no estoy subvencionado por ningún grupo y que mi trabajo de investigación se basa en simbiosis con periodistas independientes y honestos.
La mayoría de mis artículos están escritos en francés, rumano e inglés.
