Roumanie, Roumanie je t’aime

C’est incroyable ce qu’un arbre généalogique peut dévoiler comme surprises.

Mes parents sont Suisses mais pas besoin de remonter très loin dans l’histoire pour me rendre compte que je n’ai rien de suisse:

Mon Grand-père maternel était américain, ma grand-mère maternelle était allemande et c’est un concours de circonstance durant la seconde guerre mondiale qui les a fait se rencontrer. Mes grands-parents paternels étaient quand à eux Suisses mais ce sont leurs parents ou autrement dit mes arrières grand-parents paternels qui eux, venaient de Roumanie. Ils étaient Gitans dans les Carpates (Transylvanie).

Je pars en Roumanie à la recherche de mes racines Slaves cet été.

De qui sommes nous les arrières. arrières, arrières petits enfants? Il est intéressant de se pencher sur la question.

Je vous offre de très belles images du château de Corvin en Transilvanie sur une musique de mon ami Manfred Alois Segieth.

Romania, Romania te iubesc

Este uimitor ceea ce un arbore genealogic poate dezvălui ca surprize.

Părinții mei sunt elvețieni, dar nu trebuie să te întorci foarte departe în istorie pentru a realiza că eu nu sunt deloc elvețian:

Bunicul meu matern era american, bunica mea maternă era germană și a fost o combinație a circumstanțelor celui de-al Doilea Război Mondial care i-a adus împreună. Bunicii mei paterni erau elvețieni, dar erau părinții lor, adică bunicii mei paterni, veniți din România. erau ţigani în Carpaţi (Transilvania).

Mă duc în România în căutarea rădăcinilor mele slave vara aceasta.

Cine sunt străbunicii noștri? Este interesant să luăm în considerare această întrebare.

Vă ofer imagini foarte frumoase ale castelului Corvinului din Transilvania pe o muzică a prietenului meu Manfred Alois Segieth.

Romania, Romania i love you

It’s amazing what surprises a family tree can reveal.

My parents are Swiss but you don’t have to go back very far in history to realize that I am not Swiss at all:

En regardant les stats sur Finalscape: Merci à mes amis en provenance de Dublin

Une amicale pensée à vous amis Anglais, écossais, amis des pays nordiques qui me font l’amitié de m’accorder leur confiance en venant me rendre visite tous les jours. Vos pays sont magnifiques. Je ne m’y suis malheureusement pas encore rendu mais mes vies antérieures s’en souviennent.

Une pensée amicale et chaleureuse à vous.

Privind statisticile pe Finalscape: Mulțumesc prietenilor mei din Dublin

Un gând prietenos pentru voi prieteni englezi, prieteni scoțieni, prieteni din țările nordice care sunt destul de amabili să-și pună încrederea în mine, venind să mă viziteze în fiecare zi. Țările tale sunt frumoase. Din păcate, nu am fost încă acolo, dar viețile mele trecute își amintesc.

Un gând prietenos și cald pentru tine.

Looking at the stats on Finalscape: Thanks to my visitors from Dublin

• Les non-injectés constituent un groupe témoin gênant.
• Cei neinjectați sunt un grup de control supărător.
• The non-injected are a troublesome control group.

MESSAGE AUX NON-INJECTÉS

« Même si j’étais poly culturel et entièrement injecté, j’admirerais les pur-sang pour leur capacité à résister à la plus grande pression jamais exercée, même par les partenaires, les parents, les enfants, les amis, les collègues et les médecins.

Les personnes qui ont été capables d’une telle personnalité, d’un tel courage et d’une telle capacité critique sont, sans aucun doute, le meilleur de l’humanité. Ils sont partout, de tous âges, niveaux d’éducation, conditions et idées. Ils sont d’une pâte spéciale, ils sont les soldats que toute armée de lumière voudrait avoir dans ses rangs. Ils sont les parents que tout enfant voudrait avoir et les enfants dont tout parent rêve. Ce sont des êtres au-dessus de la moyenne de leurs sociétés, ils sont l’essence même des humains qui ont construit toutes les cultures et conquis tous les horizons. Ils sont là, à côté de vous, ils ont l’air normal, mais ce sont des super-héros.

Ils ont fait ce que d’autres ne pouvaient pas faire, ils ont été l’arbre qui a résisté à l’ouragan des insultes, de la discrimination et de la marginalisation sociale. Et ils l’ont fait en pensant qu’ils étaient seuls, en croyant qu’ils étaient les seuls.

Bannis de la table de leur famille à Noël, on n’a jamais rien vu d’aussi cruel. Ils ont perdu leur emploi, ils ont laissé leur carrière sombrer, ils n’ont plus d’argent….. mais ils s’en fichaient. Ils ont enduré la discrimination, la dénonciation, la trahison et une humiliation incommensurable… mais ils ont continué.

Jamais auparavant dans l’histoire de l’humanité il n’y a eu un tel « casting », maintenant nous savons qui sont les meilleurs sur la planète Terre. Femmes, hommes, vieux, jeunes, riches, pauvres, de toute race ou religion, les pur-sang, les élus de l’arche invisible, les seuls qui ont pu s’accrocher quand tout a coulé.

C’est vous, vous avez passé une épreuve inconcevable que beaucoup des marines, commandos, bérets verts, astronautes et génies les plus endurcis n’ont pu surmonter. Vous êtes fait de l’étoffe des plus grands qui aient jamais vécu, ces héros qui naissent parmi les gens ordinaires et brillent dans l’obscurité. »

F.L.

MESAJ CĂTRE NEINJECTAȚI

„Chiar dacă aș fi policultural și aș fi complet injectat, aș admira Pursânge pentru capacitatea lor de a rezista la cea mai mare presiune exercitată vreodată, chiar și de către parteneri, părinți, copii, prieteni, colegi și colegi.

Oamenii care au fost capabili de o asemenea personalitate, un astfel de curaj și o astfel de abilitate critică sunt, fără îndoială, cei mai buni dintre umanitate. Sunt peste tot, de toate vârstele, nivelurile de educație, condițiile și ideile. Sunt dintr-o pastă deosebită, sunt soldații pe care orice armată a luminii și-ar dori să-i aibă în rândurile ei. Ei sunt părinții pe care fiecare copil își dorește și copiii la care visează fiecare părinte. Sunt ființe peste media societăților lor, sunt însăși esența oamenilor care au construit toate culturile și au cucerit toate orizonturile. Sunt acolo, lângă tine, arată normali, dar sunt supereroi.

Ei au făcut ceea ce alții nu au putut, au fost copacul care a rezistat uraganului de insulte, discriminări și marginalizare socială. Și au făcut-o crezând că sunt singuri, crezând că sunt singuri.

Alungați de la masa familiei lor de Crăciun, nu am văzut niciodată ceva atât de crud. Și-au pierdut locurile de muncă, și-au lăsat cariera să se scufunde, au rămas fără bani… dar nu le-a păsat. Au îndurat discriminări, denunțuri, trădari și umilințe incomensurabile… dar au continuat.

Niciodată în istoria omenirii nu a existat o asemenea „distribuție”, acum știm cine sunt cei mai buni de pe planeta Pământ. Femei, bărbați, bătrâni, tineri, bogați, săraci, de orice rasă sau religie, pursângele, aleșii din arca invizibilă, singurii care puteau să stea când totul se scufunda.

Tu ești, ai trecut un test de neconceput pe care mulți dintre cei mai îndârjiți marinari, comandouri, berete verzi, astronauți și genii nu l-au putut depăși. Sunteți făcut din cele mai mari lucruri care au trăit vreodată, acei eroi care sunt născuți printre oameni obișnuiți și strălucesc în întuneric.”

F.L.

MESSAGE TO THE NON-INJECTED

Quand l’amour blesse

Le pire dans une relation amicale ou amoureuse, c’est l’indifférence.

Certaines personnes de mon entourage pourront et doivent se sentir visées dans ce texte. Celle ou celui qui n’est pas en mesure de répondre à un « je te souhaite une bonne journée » ou à un « Je t’aime » n’a rien à faire parmi mes amis.

Un petit bonjour, un petit bonne nuit, un petit je pense à toi n’a jamais tué personne que ce soit dans la vie réelle ou sur les réseaux sociaux; pourtant, il semblerait que pour certaines d’entre elles, une simple réponse, une toute petite attention devienne plus éprouvant que d’avaler la mer et ses poissons.

Dans une relation, quelle qu’elle soit, il y en a obligatoirement un qui aime plus que l’autre.

Si tu te donnes corps et âme pour l’être aimé, si pour lui tu es capable de déplacer des océans et des montagnes et qu’en retour, tu te retrouves avec quelques grains de sable et un peu d’eau sale sur un trottoir, c’est que tu t’es trompé.

Dans ce cas, fuis cette personne, fuis-là le plus rapidement et le plus loin qu’il te soit possible de le faire sans ne jamais te retourner. Fais en sorte que ton avenir soit devant et non derrière toi parce qu’il t’appartient. Ne sois pas le prisonnier de tes sentiments, ne sois pas l’esclave des autres et restes ton propre maître.

Respires la vie à pleins poumons. Elle est belle mais elle est courte. Ne gaspilles pas ton temps inutilement.

Vidéo:

Un grand merci au regretté Vangelis ainsi qu’à sa maison d’édition de l’époque: RCA Records.

Stéphane Guibert

Când te doare iubirea

Cea mai rea parte a unei prietenii sau a unei relații romantice este indiferența.

Unii oameni din jurul meu pot și ar trebui să se simtă vizați în acest text. Oricine nu poate răspunde la un „îți doresc o zi bună” sau la un „te iubesc” nu are loc printre prietenii mei.

Un pic de salutare, un pic de seara buna, un mic gand nu a ucis niciodata pe nimeni, nici in viata reala si nici pe retelele de socializare; totuși, se pare că pentru unii dintre ei, un răspuns sau puțină atenție devine mai dificil decât să înghiți marea și peștele ei.

În orice relație, este obligat să existe unul care iubește mai mult decât celălalt.

Dacă îți dai trupul și sufletul persoanei iubite, dacă pentru ei ești capabil să miști oceanele și munții și când te întorci vei ajunge cu câteva boabe de nisip și puțină apă murdară pe un trotuar, c este pentru că ai fost gresit.

În acest caz, fugiți de acea persoană, fugiți cât mai repede și cât mai departe posibil, fără să vă uitați vreodată înapoi. asigura-te ca viitorul tau este in fata si nu in spatele tau pentru ca este al tau. Nu fi prizonierul sentimentelor tale, nu fi sclavul altora și rămâne propriul tău stăpân.

Respiră profund viața, da viața este frumoasă, dar nu este eternă. Nu vă pierdeți timpul inutil.

Video:

Multe mulțumiri regretatului Vangelis și editurii sale de atunci: RCA Records.

Stéphane Guibert

When love hurts

The worst part of a friendship or a romantic relationship is indifference.

Some people around me may and should feel targeted in this text. The one who is not able to answer to a simple « I wish you a good day » or an « I love you » has no place among my friends.

A little hello, a little goodnight, a little i’m thinking of you has never killed anyone, whether in real life or on social networks; however, it seems that for some of them, a simple answer, a little attention becomes more trying than swallowing the sea and its fish.

In any relationship, there is bound to be one who loves more than the other.

If you give yourself body and soul to your loved one, if for him you are able to move oceans and mountains and in return you end up with a few grains of sand and a little dirty water on a sidewalk is that you made a mistake.

In this case, run away from that person, run away as quickly and as far as possible without ever looking back. make sure that your future is in front and not behind you because it is yours. Do not be the prisoner of your feelings, do not be the slave of others and remain your own master.

Breathe life to the fullest. She is beautiful but she is short. Don’t waste your time unnecessarily.

Video:

Stéphane Guibert

Stéphane Guibert Facebook / Stéphane Guibert VK

Petite anecdote personnelle

Cet après-midi, je me suis assis sur un banc au bord du lac Léman à Genève afin d’y manger un repas que je venais de m’acheter dans un fast-food.

A peine assis, je me fais interpeller par un gars qui me demande de l’argent. Poliment, je lui réponds que je n’ai pas de cash sur moi. Furieux, l’individu part en me traitant de connard et en me souhaitant une Diarrhée monstrueuse avec ce que j’étais en train de manger. Stoïquement, je lui répond qu’entre lui et moi, en attendant, c’était lui qui était dans la merde.

Mică anecdotă personală

În această după-amiază, m-am așezat pe o bancă de pe malul lacului Geneva din Geneva să mănânc o masă pe care tocmai mi-o cumpărasem într-un fast-food.

Abia așezat, sunt provocat de un tip care îmi cere bani. Politicos, îi spun că nu am bani pe mine. Supărat, individul pleacă, numindu-mă ticălos și urându-mi diaree monstruoasă cu ce am mâncat. Stoic, i-am răspuns că între el și mine, între timp, el era cel care era în rahat.

Little personal anecdote

This afternoon, i sat on a bench on the shores of Lake Geneva in Geneva to eat a meal that i had just bought myself in a fast food restaurant.

Barely seated, i am challenged by a guy who asks me for money. Politely, i tell him that i have no cash with me. Furious, the individual leaves, calling me an asshole and wishing me a monstrous Diarrhea with what i was eating. Stoically, i replied that between him and me, meanwhile, it was he who was in deep shit.

Stéphane Guibert Facebook / Stéphane Guibert VK

Aimer sans laisser de trace

Les mots peuvent peser lourd dans la balance lorsqu’ils sont actés par des faits concrets;  en revanche et bien souvent, les mots ne sont que des mots et les « je t’aime », les « je pense à toi » ressemblent à des éclats de rires lors d’une farce insignifiante ou à des bourrasques venteuses démasquant un orage qui ne se produira pas.

L’amour ou l’amitié sont des sentiments que l’on ne peut pas prendre à la légère. Ils représentent l’intégrité et la capacité de pouvoir se regarder dans un miroir sans rougir.

Cabossé de la vie, j’ai bien souvent été mis au pied du mur et ce, tant par ce que pensais donner que par ce que j’espérais recevoir.

A toutes celles et ceux que que la vie a mis sur mon chemin et que j’ai cru aimer.

La vie est un apprentissage de son premier à son dernier souffle.

Dragoste fara urma

Cuvintele pot cântări foarte mult în balanță atunci când sunt înregistrate prin acțiuni concrete; pe de altă parte și foarte des, cuvintele sunt doar cuvinte și „te iubesc”, „mă gândesc la tine” seamănă cu izbucniri de râs în timpul unei farse nesemnificative sau rafale de vânt care demasc o furtună care nu se va întâmpla.

Dragostea sau prietenia sunt sentimente care nu pot fi ignorate. Ele reprezintă integritatea și capacitatea de a se privi în oglindă fără să se înroșească.

Batut de viata, am fost deseori pus la zid, atat prin ceea ce credeam ca dau, cat si prin ceea ce speram sa primesc.

Tuturor celor pe care viața mi i-a pus în cale și pe care credeam că îi iubesc.

Viața este o ucenicie de la prima până la ultima suflare.

Love without a trace

Words can weigh heavily in the balance when they are recorded by concrete actions; on the other hand and very often, the words are only words and the « I love you », the « I think of you » looks like bursts of laughter during an insignificant prank or windy gusts unmasking a storm which will not happen.

L’enfant et le livre

Un enfant qui lit sera un adulte qui pense.

Une histoire vécue aujourd’hui:

Je me trouvais dans un bureau administratif ou je devais m’acquitter de quelques obligations. J’étais assis sur une chaise avec mon ticket en attenant patiemment mon tour.

En face de moi se trouvait un gosse qui attira mon attention. Il avait entre les mains, un de ces trucs bizarre que l’on ne sait plus comment utiliser, que l’on ne sait plus par quel bout prendre, un livre.

Ce gosse devait avoir environ 12 ans. Discrètement, je quittais ma chaise pour aller m’assoir à côté de lui. Ma présence ne semblait pas perturber sa concentration sur sa lecture. Je me suis alors risqué à lui glisser quelques mots:

• Moi: Excuses-moi, qu’est-ce que tu lis? »
• L’enfant: Un livre d’aventure.
• Moi: Lequel?
• L’enfant: L’alchimiste.

Je connais très bien ce livre écrit par Paulo Coelho retraçant la quête d’un jeune berger Andalou, sa douce initiation à la vie et à la spiritualité.

J’ai poursuivi:

• Moi: Comment se fait-il que tu ne sois pas sur un écran de téléphone portable comme la plupart des gens de ton âge?
• L’enfant: Je n’en ai pas besoin.
• Moi: Comment tu fais pour rester en contact avec tes amis?
• L’enfant: Mes amis sont dans mon cœur et je n’ai pas besoin de technologie pour les retrouver.

Cette histoire est véridique et elle c’est déroulée cet après-midi.

Aux parents qui infligent à leurs enfants un écran, réfléchissez avant d’agir. L’amour ne se construit pas sur un écran mais par des actes concrets et réels.

Je ne vous dévoilerai pas la fin de cette histoire car elle ne fait que commencer. Mais avec ce gosse, j’ai découvert un petit ange qui m’a présenté à sa maman et dont le père n’a pas su assumer ses responsabilités. Une belle histoire à suivre?

Copilul și cartea

Un copil care citește va fi un adult care gândește.

O poveste pe care am trăit-o astăzi:

Eram într-un birou administrativ unde trebuia să îndeplinesc niște obligații. Stăteam pe un scaun cu biletul meu așteptând cu răbdare rândul meu.

În fața mea era un copil care mi-a atras atenția. Avea în mâini unul dintre acele lucruri ciudate pe care nu știi să le folosești, o carte.

Acest copil trebuie să fi avut vreo 12 ani. În liniște, m-am așezat lângă el. Prezența mea nu părea să-i deranjeze concentrarea asupra lecturii. Apoi am îndrăznit să spun câteva cuvinte:

• Pe mine: Scuză-mă, ce citești? »
• Copilul: o carte de aventură.
• Eu: Care?
• Copilul: Alchimistul..

Cunosc foarte bine această carte scrisă de Paulo Coelho care povestește aventurile unui tânăr cioban andaluz, inițierea lui blândă în viață și spiritualitate.

Am tot vorbit cu el:

• Eu: Cum de nu ești pe ecranul unui telefon mobil, ca majoritatea oamenilor de vârsta ta?
• Copil: Nu am nevoie.
• Eu: Cum ții legătura cu prietenii tăi?
• Copil: Prietenii mei sunt în inima mea și nu am nevoie de tehnologie pentru a-i găsi.

Această poveste este adevărată și s-a întâmplat în această după-amiază.

Părinților care impun un paravan copiilor lor, gândiți-vă înainte de a acționa. Dragostea nu se construiește pe un ecran ci prin acte concrete și reale.

Nu vă voi spune sfârșitul acestei povești pentru că abia a început. Dar cu acest puști am descoperit un mic înger care mi-a făcut cunoștință cu mama lui și al cărui tată nu știa să-și asume responsabilitățile. O poveste grozavă de urmat?

The child and the book

A child who reads will be an adult who thinks.

A story i experienced today:

I was in an administrative office where i had to fulfill some obligations. i was sitting on a chair with my ticket patiently waiting for my turn.

In front of me was a kid who caught my attention. He had in his hands one of those weird things that you no longer know how to use, that you no longer know which end to take, a book.

This kid must have been about 12 years old. Discreetly, i left my chair to sit next to him. My presence didn’t seem to disturb his concentration on his reading. I then ventured to slip him a few words:

• Me: Excuse me, what are you reading? »
• The child: An Adventure Book.
• Me: Which one?
• The child: The alchemist.

I know very well this book written by Paulo Coelho retracing the quest of a young Andalusian shepherd, his gentle initiation into life and spirituality.

I followed:

• Me: How come you’re not on a cellphone screen like most people your age?
• The child: I don’t need it.
• Me: How do you keep in touch with your friends?
• The child: My friends are in my heart and i don’t need technology to find them.

This story is true and it happened this afternoon.

To parents who screen their children, think before you act. Love is not built on a screen but through concrete and real acts.