La jeunesse bascule dans le désespoir!
En hommage à ces gosses qui voient plus loin que leurs aînés.
Que leur laisse-t-on horsmis nos faux espoirs emballés proprement par des mensonges à demi-mot avoués?
Un monde gangrené par l’égoïsme, la cupidité, la corruption, la pourriture ambiante, la guerre, l’injustice? Ce monde pue le cadavre en décomposition. Les artifices et lumières froides qui font les couchers de soleil de ce monde sans saveur sans odeur ni couleur camouflent une détresse, un abandon, une solitude et un déni indiscutable dont le commun des mortels se nourrit jusqu’à en crever et je pleure sur nous, je pleure pour nous.
Cette vidéo qui a été tournée par Victor Lebre alors âgé de 16 ans durant le confinement laisse transparaître le mal-être d’une génération qui, désespérée crie « Au secours! »
« Heureux sont les simples d’esprit car le royaume des cieux leur appartient. »
A toi Victor:
« Peut-être que nous sommes deux âmes sœurs qui se sont tout simplement égarées, trompées de lieu et d’heure d’atterrissage. N’abandonnes pas. »
Tinerii se scufundă în disperare!
În omagiu adus acestor copii care văd mai departe decât bătrânii lor.
Ce le lăsăm decât falsele noastre speranțe învăluite în minciuni aproape mărturisite?
O lume coruptă de egoism, lăcomie, corupție, putregaiul mediului, război, nedreptate? Lumea asta miroase a cadavre putrezite. Artificiile și luminile reci care alcătuiesc apusurile acestei lumi insipide, fără parfum sau culoare, camuflează o suferință de netăgăduit, un abandon, o singurătate și o negare cu care muritorii de rând se hrănesc până la moarte. Plâng pentru noi.
Acest videoclip, filmat în timpul izolării Covid de Victor Lebre, pe atunci în vârstă de 16 ani, dezvăluie angoasa și disperarea unei generații care strigă cu disperare « Ajutor! »
„Fericiți cei nebuni, că a lor este împărăția cerurilor.”
Pentru tine Victor:
« Poate că suntem doi suflete pereche care pur și simplu s-au rătăcit, locul de aterizare și timpul greșit. Nu renunţa. »
Youth sink into despair!
In tribute to these kids who see further than their elders.
What do we leave them other than our false hopes carefully packaged in half-admitted lies?
A world corrupted by selfishness, greed, corruption, ambient rot, war, injustice? This world stinks of rotting corpses. The artifices and the cold lights hide the sunsets which make this insipid world without smell or color a distress, an abandonment, a solitude and an incontestable denial on which the common man feeds until death. I cry for us.
This video, which was shot by Victor Lebre, then aged 16, during confinement, reveals the uneasiness of a generation who, in desperation, cry out “Help!”
“Blessed are the simple-minded, for theirs is the kingdom of heaven.”
To you Victor:
« Maybe we are two soul mates who just got lost, wrong landing place and wrong time. Don’t give up. »
