***** Ma sorcière bien aimée *****

Samantha, une femme membre d’une éminente société de sorcellerie, a vécu pendant plusieurs siècles loin des humains. Un jour, cette ravissante sorcière tombe amoureuse et épouse Jean-Pierre Stephens (« Darrin Stephens » dans la version originale), un « mortel » qui travaille dans l’agence de publicité McMann & Tate.

La vie de Jean-Pierre est bouleversée lorsque sa femme lui avoue le soir de leur nuit de noces qu’elle est une sorcière. Samantha n’a qu’à bouger le bout de son nez pour lancer un sortilège. De plus, sa mère, Endora, et son père, Maurice, et tous les autres membres de sa famille pratiquent la sorcellerie.

Ma sorcière bien-aimée (Bewitched) est une série télévisée américaine en 254 épisodes de 25 minutes, dont 74 en noir et blanc (puis colorisés), créée par Sol Saks  et diffusée du 17 septembre 1964 au 25 mars 1972 sur le réseau ABC.

***** Fermecat *****

Samantha, o femeie membră a unei societăți proeminente de vrăjitorie, a trăit de câteva secole departe de oameni. Într-o zi, această minunată vrăjitoare se îndrăgostește și se căsătorește cu Jean-Pierre Stephens („Darrin Stephens” în versiunea originală), un „muritor” care lucrează la agenția de publicitate McMann & Tate.

Viața lui Jean-Pierre este dată peste cap când soția lui îi mărturisește în noaptea nunții că este vrăjitoare. Samantha trebuie doar să-și miște vârful nasului pentru a face o vrajă. În plus, mama ei, Endora, și tatăl, Maurice, și toți ceilalți membri ai familiei ei practică vrăjitoria.

***** Bewitched *****

Samantha, a female member of a prominent society of witchcraft, has lived for several centuries away from humans. One day, this lovely witch falls in love and marries Jean-Pierre Stephens (« Darrin Stephens » in the original version), a « mortal » who works at the McMann & Tate advertising agency.

Jean-Pierre’s life is turned upside down when his wife confesses to him on their wedding night that she is a witch. Samantha only has to move the tip of her nose to cast a spell. Additionally, her mother, Endora, and father, Maurice, and all other members of her family practice witchcraft.

My Beloved Witch (Bewitched) is an American television series in 254 25-minute episodes, 74 of which were in black and white (then colorized), created by Sol Saks and broadcast from September 17, 1964 to March 25, 1972 on the ABC network.

.

Stéphane Guibert (FB) / Stéphane Guibert (VK)

***** Rock the Factory *****

« Boogies Body »

Musique de la célèbre émission « C’est pas sorcier »

C’est pas sorcier est un magazine télévisuel français de vulgarisation scientifique, présenté par Jamy Gourmaud, Frédéric Courant et Sabine Quindou et créé par le réalisateur Bernard Gonner.

Il est diffusé du 19 septembre 1993 au 28 juin 2014 sur la chaîne de télévision française France 3. L’émission est ensuite rediffusée sur France 4, La Trois, TV5 Monde, France Ô, Gulli ou la chaîne payante Science & Vie TV. Les épisodes sont désormais disponibles en visionnage gratuit et légal sur la chaîne YouTube « C’est Pas Sorcier ».

• Merci au groupe Universal Music pour l’autorisation.

***** Rock the Factory *****

« Boogies Body »

Muzică din celebrul spectacol „C’est pas sorcier”

It’s not rocket science este o revistă de televiziune franceză de popularizare științifică, prezentată de Jamy Gourmaud, Frédéric Courant și Sabine Quindou și creată de regizorul Bernard Gonner.

A fost difuzat din 19 septembrie 1993 până în 28 iunie 2014 pe canalul de televiziune francez France 3. Emisiunea a fost apoi retransmisă pe France 4, La Trois, TV5 Monde, France Ô, Gulli sau canalul cu plată Science & Vie TV. Episoadele sunt acum disponibile pentru vizionare gratuită și legală pe canalul YouTube „C’est Pas Sorcier”.

• Multe mulțumiri grupului Universal Music pentru permisiune.

***** Rock the Factory *****

« Boogies Body »

Music from the famous show « C’est pas sorcier »

It’s not rocket science is a French scientific popularization television magazine, presented by Jamy Gourmaud, Frédéric Courant and Sabine Quindou and created by director Bernard Gonner.

It was broadcast from September 19, 1993 to June 28, 2014 on the French television channel France 3. The show was then rebroadcast on France 4, La Trois, TV5 Monde, France Ô, Gulli or the pay channel Science & Vie TV. The episodes are now available for free and legal viewing on the “C’est Pas Sorcier” YouTube channel.

• Many thanks to the Universal Music group for the permission.

Stéphane Guibert (FB) / Stéphane Guibert (VK)

Se libérer du troupeau

Se libérer des fonds intellectuels de la société demande du courage et de la patience.

L’une des peintures artistiques les plus expressives et les plus tragiques en même temps est celle de l’artiste polonais Thomasz Kopera. Elle dénote l’intense douleur ainsi que la souffrance qu’un individu subit lorsqu’il tente de s’arracher à la culture de troupeau à laquelle la majorité de la société s’enchaîne.

Génériques TV cultes

Les « Infos jeunes » un journal télévisé réservé au jeune public entre la fin des années 70 et le début des années 80. Les plus anciens doivent se souvenir du générique de cette émission animée par Claude Pierrard dont la musique était signée Richard Flanger et interprétée sur les claviers magiques de Frédéric Mercier.

• Merci à Barclay Records.

Credite TV de cult

„Infos Jeunes” un program de știri de televiziune rezervat publicului tânăr între sfârșitul anilor 70 și începutul anilor 80. Cei mai în vârstă trebuie să-și amintească meritele acestui spectacol găzduit de Claude Pierrard și a cărui muzică a fost semnată Richard Flanger și interpretată pe tastaturile magice ale lui Frédéric Mercier.

• Mulțumiri Barclay Records.

Cult TV credits

• Film complet version française / Bande annonce officielle en anglais .
• Film complet versiunea franceză / Trailer oficial în engleză.
• Full movie French version / Official trailer in English.

***** Nightbooks *****

Alex Mosher, un jeune garçon vivant avec ses parents dans un appartement de Brooklyn écrit des histoires d’horreur. Le soir de Halloween, enragé, il décide qu’il n’écrira plus jamais et commence à ravager sa chambre. Il s’enfuit de l’appartement en prenant son carnet de nouvelles dans l’optique de le brûler. Mais alors qu’il prend l’ascenseur, Natacha, une sorcière le capture dans son appartement et exige de lui qu’il lui raconte une histoire terrifiante chaque jour.

***** Nightbooks *****

Alex Mosher, un băiat care locuiește cu părinții săi într-un apartament din Brooklyn, scrie povești de groază. În noaptea de Halloween, înfuriat, decide că nu va mai scrie niciodată și începe să-și devasteze camera. Fuge din apartament luându-și cartea de știri cu intenția de a o arde. Dar în timp ce ia liftul, Natacha, o vrăjitoare îl prinde în apartamentul ei și îi cere să-i spună o poveste terifiantă în fiecare zi.

***** Nightbooks *****

Alex Mosher, a young boy living with his parents in a Brooklyn apartment writes horror stories. On Halloween night, enraged, he decides he’ll never write again and begins ravaging his room. He flees the apartment taking his news book with the intention of burning it. But as he takes the elevator, Natacha, a witch captures him in her apartment and demands that he tell her a terrifying story every day.

Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK)

Fabrication d’un disque vinyle

Le disque microsillon a été le principal support de diffusion d’enregistrement sonore commercial pendant la seconde moitié du xx^e siècle. Appelé à ses débuts microsillon, par opposition au 78 tours, puis disque, de son succès commercial à l’apparition du disque compact dans les années 1980, il est aussi appelé, par synecdoque vinyle ou disque vinyle depuis les années 2000, quand il connaît un relatif renouveau après avoir presque disparu, tandis que le CD décline face à la musique en ligne.

Lors de l’âge d’or de l’industrie phonographique le disque vinyle à sillon unique était commercialisé sous bien des formes et appellations. Nous avions le « LP » ou album regroupant les titres d’artistes sur deux faces, nous avions le « Single » disque tournant à 45 tours minutes et d’un diamètre de 7 pouces, mesure anglaise représentant environ 17 centimètres sur lequel était gravé le morceau phare de l’album et en face B, généralement une version instrumentale ou remixée, nous avion le 12″ (douze pouces) ou 30 centimètres qui tournait à 45 tours minutes et sur lequel était gravé une version généralement remixée ou longue et vendu à tirage limité. Nous avions également les vinyles en couleur ou les vinyles « picture » sur lesquels étaient directement imprimés la pochette du disque.

La qualité d’écoute était nettement supérieure à celle des compact discs qui eux, reproduisent un son beaucoup plus métallique.

• Merci à Virgin Records.

Realizarea unui disc de vinil

Înregistrarea microgroove a fost principalul mediu de distribuție a înregistrărilor sonore comerciale în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Numit la începuturile sale microgroove, spre deosebire de 78 rpm, apoi disc, de la succesul său comercial până la apariția compact discului în anii 1980, a mai fost numit, de synecdoche vinil sau disc de vinil din anii 2000, când a devenit cunoscută o renaștere relativă după ce aproape a dispărut, în timp ce CD-ul scade în fața muzicii online.

În timpul epocii de aur a industriei fonografice, discul de vinil single-groove a fost comercializat în multe forme și denumiri: „LP” sau albumul cu două fețe, aveam discul „Single” care rula la 45 rpm și măsura 7 inci în diametru, o măsură engleză reprezentând aproximativ 17 centimetri care avea și titlul principal al albumului gravat pe lateral. B, în general o versiune instrumentală sau remixată, aveam discuri de 12″ sau 30 cm care rulau la 45 rpm și în general aveam o versiune remixată sau mai lungă vândută în ediție limitată. Aveam viniluri colorate sau viniluri « foto » a căror coperta era imprimată direct pe sustinerea.

Calitatea de ascultare a fost net superioară celei a discurilor compacte care reproduc un sunet mult mai metalic.

• Mulțumiri Virgin Records.

Making a vinyl record

The microgroove record was the primary medium for the distribution of commercial sound recordings during the second half of the 20th century. Called in its beginnings the microgroove, as opposed to the 78 rpm, then disc, from its commercial success to the appearance of the compact disc in the 1980s, it has also been called, by synecdoche vinyl or vinyl disc since the 2000s, when it became known a relative revival after having almost disappeared, while the CD declines in the face of online music.

During the golden age of the phonographic industry, the single-groove vinyl record was marketed under many forms and names. We had the « LP » or album bringing together the artists’ titles on two sides, we had the « Single » disc rotating at 45 rpm and with a diameter of 7 inches, an English measurement representing approximately 17 centimeters on which was engraved the flagship track of the album and on the B side, generally an instrumental or remixed version, we had the 12″ (twelve inches) or 30 centimeters which ran at 45 rpm and on which was engraved a generally remixed or long version and sold at limited edition. We also had color vinyls or « picture » vinyls on which the record cover was directly printed.

The listening quality was clearly superior to that of compact discs which reproduce a much more metallic sound.

• Many thanks to Virgin Records.

Stéphane Guibert FaceBook / Stéphane Guibert VK

Partir sans se retourner

« La beauté d’une fleur c’est un amour qui ne se termine jamais. »

L’amour et l’amitié sont des perles que tu trouves sur le chemin de la vie. Sans concessions et sans préjugés, ils doivent être trouvés et cueillis; et au fil du temps ils te serviront à adoucir l’amertume des lendemains qui déchantent. Les fleurs de paradis que tu auras la chance de rencontrer dans les déserts que tu traversera inviteront ton cœur à éponger tes larmes jusqu’à l’infini.

Vidéo:

Ange: « Procession » (Sous-tité en anglais.)

• Merci à Philips Records.

Pleacă fără să te uiți înapoi

« Frumusețea unei flori este o iubire care nu se termină niciodată. »

Dragostea și prietenia sunt perle pe care le găsești pe calea vieții. Fără concesii și fără prejudecăți, ele trebuie găsite și culese și, în timp, vor servi la atenuarea amărăciunii deziluzionarii zilelor de mâine. Florile paradisului pe care le vei avea șansa să le întâlnești în deșerturile pe care le vei străbate îți vor invita inima să-ți șteargă lacrimile până la infinit.

Video:

Ange: « Procession » (Subtitrat în engleză.)

• Mulțumiri Philips Records.

Leave without looking back

« The beauty of a flower is a love that never ends. »

Love and friendship are pearls that you find on the path of life. Without concession and without prejudice, they must be found and picked and over time they will serve to soften the bitterness of disillusioning tomorrows. The flowers of paradise that you will have the chance to encounter in the deserts that you will cross will invite your heart to blot away your tears until infinity.

Video:

Ange: « Procession » (Subtitled in English.)

• Many thanks to Philips Records.

Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK)

Van Gogh « The Potato Eaters »

Au XIXe siècle, le réalisme était un mouvement artistique populaire aux Pays-Bas. Les artistes peignaient « de manière tonale », en utilisant de nombreuses variations claires et sombres d’une seule couleur. Lorsqu’il a débuté comme peintre, Van Gogh souhaitait réaliser les mêmes peintures sombres et réalistes que ses collègues néerlandais.

Son animation de « The Potato Eaters » est réalisée par Andrey Zakirzyanov.

Van Gogh considérait les Mangeurs de pommes de terre comme une pièce maîtresse, pour laquelle il choisit délibérément une composition difficile pour prouver qu’il était en passe de devenir un bon peintre de figures. Le tableau devait représenter la dure réalité de la vie à la campagne, c’est pourquoi il donnait aux paysans des visages grossiers et des mains osseuses et travailleuses. Il voulait montrer ainsi qu’ils « ont eux-mêmes labouré la terre avec ces mains qu’ils mettent dans le plat… qu’ils ont ainsi honnêtement gagné leur nourriture ».

Il a peint les cinq personnages dans des couleurs terreuses – « quelque chose comme la couleur d’une pomme de terre vraiment poussiéreuse, non pelée bien sûr ». Le message du tableau était plus important pour Van Gogh que l’anatomie correcte ou la perfection technique. Il était très satisfait du résultat : pourtant, sa peinture suscitait de nombreuses critiques en raison de ses couleurs très sombres et de ses figures pleines d’erreurs. Les Mangeurs de pommes de terre sont aujourd’hui l’une des œuvres les plus célèbres de Van Gogh.

Van Gogh « The Potato Eaters »

În secolul al XIX-lea, realismul a fost o mișcare de artă populară în Țările de Jos. Artiștii au pictat „tonal”, folosind multe variații deschise și întunecate ale unei singure culori. Când a început ca pictor, Van Gogh a vrut să creeze aceleași picturi întunecate și realiste ca și colegii săi olandezi.

Animația sa din „Mâncătorii de cartofi” este realizată de Andrey Zakirzyanov.

Van Gogh i-a văzut pe „Mâncătorii de cartofi” ca pe o piesă de spectacol, pentru care a ales în mod deliberat o compoziție dificilă pentru a dovedi că era pe cale să devină un bun pictor de figuri. Tabloul trebuia să înfățișeze realitatea dură a vieții de la țară, așa că le-a dat țăranilor fețe aspre și mâini osoase, lucrătoare. El a vrut să arate în acest fel că „au lucrat ei înșiși pământul cu aceste mâini pe care le pun în farfurie… că și-au câștigat astfel cinstit mâncarea”.

El a pictat cele cinci figuri în culori pământii – „ceva ca culoarea unui cartof cu adevărat prăfuit, cu pielea pe, desigur”. Mesajul picturii era mai important pentru Van Gogh decât anatomia corectă sau perfecțiunea tehnică. Este foarte mulțumit de rezultat: totuși, pictura lui atrage multe critici din cauza culorilor foarte închise și a figurilor pline de erori. The Potato Eaters este una dintre cele mai faimoase lucrări ale lui Van Gogh astăzi.

Van Gogh « The Potato Eaters »

In the 19th century, realism was a popular artistic movement in the Netherlands. Artists painted ‘tonally’, using many light and dark variations of a single colour. When he started out as a painter, Van Gogh wanted to make the same dark and realistic paintings as his Dutch colleagues.

His animation of ‘The Potato Eaters’ is made by Andrey Zakirzyanov.

Van Gogh saw the Potato Eaters as a showpiece, for which he deliberately chose a difficult composition to prove he was on his way to becoming a good figure painter. The painting had to depict the harsh reality of country life, so he gave the peasants coarse faces and bony, working hands. He wanted to show in this way that they ‘have tilled the earth themselves with these hands they are putting in the dish … that they have thus honestly earned their food’.

He painted the five figures in earth colours – ‘something like the colour of a really dusty potato, unpeeled of course’. The message of the painting was more important to Van Gogh than correct anatomy or technical perfection. He was very pleased with the result: yet his painting drew considerable criticism because its colours were so dark and the figures full of mistakes. Nowadays, the Potato Eaters is one of Van Gogh’s most famous works.

Stéphane Guibert / Rares Mihai Florescu

Cinéma Suisse

***** Iannis Jaccoud *****

Magnifique acteur, Iannis Jaccoud marche tout droit dans les pas de ses aînés.  Il incarne admirablement tous les rôles qui lui sont confiés avec une aisance, un naturel et une simplicité à couper le souffle.

Le voici à l’âge de 8 ans dans un court métrage: « Déposer les enfants » 

Court métrage réalisé à l’occasion du tricentenaire de la naissance de Jean-Jacques Rousseau dans le cadre d’un projet intitulé « La Faute à Rousseau », initié par la HEAD – Genève (Haute école d’art et de design), Rita Productions et la Radiotélévision Suisse. Un couple et ses cinq jeunes enfants roulent sur une route de périphérie. De petits conflits éclatent. On sent les parents tendus. Enfin on arrive au but du voyage : une « babykapple », boîte à bébés. Les auteurs font référence au fameux abandon par Rousseau de ses cinq enfants.

Cinematograful elvețian

***** Iannis Jaccoud *****

Magnific actor, Iannis Jaccoud calcă pe urmele bătrânilor săi. El întruchipează admirabil toate rolurile care i-au fost încredințate cu ușurință, naturalețe și simplitate uluitoare.

Iată-l la 8 ani într-un scurtmetraj: „Drop off the children”

Scurtmetraj produs cu ocazia tricentenarului nașterii lui Jean-Jacques Rousseau în cadrul unui proiect intitulat „La Faute à Rousseau”, inițiat de HEAD – Geneva (Haute Ecole d’Art et de Design), Rita Productions și Swiss. Radio și Televiziune. Un cuplu și cei cinci copii ai lor mici conduc pe un drum suburban. Mici conflicte izbucnesc. Simțim părinții încordați. Atingem în sfârșit scopul excursiei: un „babykapple”, o cutie pentru copii. Autorii se referă la faimosul abandon de către Rousseau a celor cinci copii ai săi.

Swiss Cinema

***** Iannis Jaccoud *****

Magnificent actor, Iannis Jaccoud follows in the footsteps of his elders. He admirably embodies all the roles entrusted to him with breathtaking ease, naturalness and simplicity.

Here he is at the age of 8 in a short film: “Drop off the children”

Short film produced on the occasion of the tercentenary of the birth of Jean-Jacques Rousseau as part of a project entitled “La Faute à Rousseau”, initiated by HEAD – Geneva (High School of Art and Design), Rita Productions and Swiss Radio and Television. A couple and their five young children are driving on a suburban road. Small conflicts break out. We feel the parents tense. Finally we arrive at the goal of the trip: a “babykapple”, a baby box. The authors refer to Rousseau’s famous abandonment of his five children.

Stéphane Guibert FaceBook / Stéphane Guibert VK

“Hybrids” le court-métrage hallucinant où les poissons ont fusionné avec les déchets

Réalisé comme projet de fin d’études du MOPA, Hybrids est un court-métrage fascinant par la qualité de sa réalisation et le sujet qu’il aborde avec créativité : un océan si pollué que les poissons sont devenus des déchets.

Plus qu’une réalité, la pollution des océans est devenue un terrible fléau pour la faune animale qui voit des espèces disparaître au fil des années. À titre d’information, plus de 634 000 kilos de déchets sont déversés chaque seconde dans les océans, soit 20 milliards de tonnes de déchets par an !

De nombreux courts-métrages ont été réalisés pour nous ouvrir les yeux sur ce terrible phénomène, mais celui que nous allons vous présenter aujourd’hui est une véritable œuvre d’art en la matière. Réalisé par six étudiants (Florian Brauch, Matthieu Pujol, Kim Tailhades, Yohan Thireau, Romain Thirion et Vincent Govindin) de l’école MoPA en guise de projet de fin d’études, ce superbe court-métrage baptisé Hybrids dépeint un monde où les animaux ont dû s’adapter à la pollution pour pouvoir survivre.

„Hibrizi” scurtmetrajul uluitor în care peștii s-au contopit cu deșeurile

Produs ca proiect de absolvire MOPA, Hybrids este un scurtmetraj fascinant pentru calitatea producției sale și subiectul pe care îl abordează cu creativitate: un ocean atât de poluat încât peștii au devenit gunoi.

Mai mult decât o realitate, poluarea oceanelor a devenit un flagel teribil pentru fauna animală, care a văzut speciile dispărând de-a lungul anilor. Pentru informarea dvs., peste 634.000 de kilograme de deșeuri sunt aruncate în oceane în fiecare secundă, sau 20 de miliarde de tone de deșeuri pe an !

Au fost realizate multe scurtmetraje pentru a ne deschide ochii asupra acestui fenomen teribil, dar cel pe care vi-l vom prezenta astăzi este o adevărată operă de artă în acest domeniu. Regizat de șase studenți (Florian Brauch, Matthieu Pujol, Kim Tailhades, Yohan Thireau, Romain Thirion și Vincent Govindin) de la școala MoPA ca proiect de absolvire, acest superb scurtmetraj numit Hibrizi descrie o lume în care animalele trebuiau să se adapteze la poluare din pentru a supraviețui.

“Hybrids” the mind-blowing short film where fish have merged with waste

Produced as a MOPA graduation project, Hybrids is a fascinating short film for the quality of its production and the subject it tackles with creativity : an ocean so polluted that fish have become garbage.

More than a reality, the pollution of the oceans has become a terrible scourge for animal fauna, which has seen species disappear over the years. For your information, more than 634,000 kilos of waste are dumped into the oceans every second, or 20 billion tonnes of waste per year !

Many short films have been made to open our eyes to this terrible phenomenon, but the one we are going to present to you today is a true work of art in the matter. Directed by six students (Florian Brauch, Matthieu Pujol, Kim Tailhades, Yohan Thireau, Romain Thirion and Vincent Govindin) from the MoPA school as a graduation project, this superb short film called Hybrids depicts a world where animals had to adapt to the pollution in order to survive.

Stéphane Guibert FaceBook / Stéphane Guibert VK