Parce qu’un simple geste, un simple « bonjour », un simple « au revoir », un simple « je t’aime » peuvent changer le court d’une vie. Un mot de tendresse une simple attention peuvent faire toute la différence. Beaucoup ne l’on pas compris et ne le comprendront probablement jamais. C’est vraiment triste pour eux.
Je volais mettre ici en avant le musicien Brésilien Glaucio Cristelo qui me fait la gentillesse de son amitié.
Cineva ca tine
Pentru că un simplu gest, un simplu „bună ziua”, un simplu „la revedere”, un simplu „te iubesc” pot schimba cursul unei vieți. Un cuvânt bun, o simplă atenție pot face toată diferența. Mulți nu înțeleg asta și este într-adevăr trist pentru ei.
Am vrut să-l prezint aici pe muzicianul brazilian Glaucio Cristelo care îmi oferă amabilitatea prieteniei sale.
Someone like you
Because a simple gesture, a simple « hello », a simple « goodbye », a simple « I love you » can change the course of a life. A word of tenderness, a simple attention can make all the difference. Many have not understood it and probably never will. It is really sad for them.
I wanted to highlight here the Brazilian musician Glaucio Cristelo who gives me the kindness of his friendship.
Film complet version Française et version originale, inclus le hit single « Soul Glow »
Film complet versiunea franceza si versiunea originala, Include hitul single „Soul Glow”
Complete movie French version and original version, includes the hit single « Soul Glow »
Un prince à New-York
Un prince à New York (Coming to America) est un film américain réalisé par John Landis, sorti en 1988.
Eddie Murphy y incarne un prince africain venant s’installer à New York. Pour la première fois de sa carrière, l’acteur incarne par ailleurs plusieurs autres personnes, ce qu’il refera par la suite dans d’autres films. Un prince à New York reçoit des critiques partagées à sa sortie. En revanche, c’est un total succès commercial dans le monde. Une suite, Un prince à New York 2, est sortie en 2021.
Synopsis:
À son 21e anniversaire, Akeem — prince de Zamunda, une riche nation africaine — doit se marier à une femme qu’il n’a jamais vue auparavant, selon la tradition de la maison royale. Le prince décide de rompre avec la tradition et va chercher l’amour de sa vie aux États-Unis. S’installant à New York, il fait croire qu’il est un homme pauvre afin de trouver une femme qui soit véritablement attirée par lui et non par sa richesse et son pouvoir.
Venind în America
Venind în America (Coming to America) este un film american realisé de John Landis, sorti în 1988.
Eddie Murphy joacă rolul unui prinț african care vine să se stabilească la New York. Pentru prima dată în carieră, actorul întruchipează și alte câteva persoane, pe care le va face din nou mai târziu în alte filme. Un prinț din New York primește recenzii mixte la eliberare. Pe de altă parte, este un succes comercial total în lume. O continuare, A Prince in New York 2, a fost lansată în 2021.
Rezumat:
La vârsta de 21 de ani, Akeem — prințul Zamundei, o națiune africană bogată — urmează să se căsătorească cu o femeie pe care nu a mai văzut-o până acum, conform tradiției casei regale. Prințul decide să rupă tradiția și pleacă să-și caute dragostea vieții sale în Statele Unite. Mutându-se la New York, el se preface că este un bărbat sărac pentru a găsi o femeie care să fie cu adevărat atrasă de el și nu de bogăția și puterea lui.
Coming to America
Coming to America is a 1988 American film directed by John Landis.
Eddie Murphy plays an African prince who comes to settle in New York. For the first time in his career, the actor also embodies several other people, which he will do again later in other films. A Prince in New York receives mixed reviews upon release. On the other hand, it is a total commercial success in the world. A sequel, A Prince in New York 2, was released in 2021.
Synopsis:
On his 21st birthday, Akeem — prince of Zamunda, a wealthy African nation — is to marry a woman he has never seen before, according to the tradition of the royal house. The prince decides to break with tradition and goes to look for the love of his life in the United States. Moving to New York, he pretends he is a poor man in order to find a woman who is truly attracted to him and not his wealth and power.
Le Parc est un album du groupe Tangerine Dream sorti en 1985. Chacun des 9 titres est inspiré d’un parc ou jardin public connu.
Le morceau Le Parc a été utilisé comme générique pour la série télévisée américaine Tonnerre mécanique (Street Hawk). Une vidéo a été produite pour Tiergarten. Le morceau Central Park a été utilisé comme thème d’ouverture du film Diamond Ninja Force réalisé par Godfrey Ho.
Cultură și cinema: Le parc
Le Parc este un album al lui Tangerine Dream lansat în 1985. Fiecare dintre cele 9 piese este inspirată dintr-un parc public sau grădină cunoscut.
Cântecul Le Parc a fost folosit ca temă pentru serialul american de televiziune Mechanical Thunder (Street Hawk). A fost produs un videoclip pentru Tiergarten. Piesa din Central Park a fost folosită ca temă de deschidere pentru filmul Diamond Ninja Force regizat de Godfrey Ho.
Culture & cinema: Le parc
Le Parc is an album by Tangerine Dream released in 1985. Each of the 9 tracks is inspired by a well-known public park or garden.
The song Le Parc was used as the theme song for the American television series Mechanical Thunder (Street Hawk). A video was produced for Tiergarten. The Central Park track was used as the opening theme for the movie Diamond Ninja Force directed by Godfrey Ho.
Matrix Résurection Version originale sous-titrée en Français
Matrix Resurrection Versiune originală cu subtitrare în franceză
Matrix Resurrection Original version with French subtitles
Sortir de la Matrix: « Le grand éveil »
C’est un peu bizarre par moments de ne plus avoir les mêmes sentiments/réactions/pensées/réflexes qu’avant le grand reveil. Plus d’une cinquantaine d’années passées dans une matrice de pensées et comportements associés. Et puis une bascule dans un autre monde de cognitions. Je cherche parfois à retrouver les émotions que je ressentais avant. Mais je n’y arrive pas. Celles d’aujourd’hui sont différentes, beaucoup plus “sages”, plus élevées, moins bruyantes, moins tempétueuses. Je me dit que j’aimais bien ces tempêtes mais le calme est plus reposant. Les ais je vraiment aimées? Je cherche un mot pour qualifier mon état d’esprit mais je ne le trouve pas, comme si même les mots étaient devenus insuffisants. Comme quoi il y a bien eu un avant et un après.
Voilà c’était l’instant philosophique du jour étant donné que je n’arrive même plus à dormir autant qu’avant. Je vous laisse bailler d’ennui devant ces lignes et aller vous recoucher….
E puțin ciudat uneori să nu ai aceleași sentimente/reacții/gânduri/reflexe ca înainte de marea trezire. Peste cincizeci de ani petrecuți într-o matrice de gânduri și comportamente asociate. Și apoi o trecere la o altă lume a cognițiilor. Uneori încerc să găsesc emoțiile pe care le simțeam înainte. Dar nu pot. Cei de astăzi sunt diferiți, mult mai înțelepți, mai înalți, mai puțin zgomotoși, mai puțin furtunosi. Îmi spun că mi-au plăcut furtunile astea dar calmul este mai relaxant. Chiar mi-au placut? Caut un cuvânt care să-mi descrie starea de spirit dar nu-l găsesc, de parcă chiar și cuvintele ar fi devenit insuficiente. Ca ceea ce a fost un înainte și un după.
Acesta a fost momentul filozofic al zilei, deoarece nici nu pot dormi la fel de mult ca înainte. Te las căscând de plictiseală în fața acestor rânduri și mă întorc în pat…
It’s a little weird at times not having the same feelings / reactions / thoughts / reflexes as before the big awakening. More than fifty years spent in a matrix of thoughts and associated behaviors. And then a switch to another world of cognitions. I sometimes try to find the emotions I felt before. But I can not. Those of today are different, much wiser, higher, less noisy, less stormy. I tell myself that I liked these storms but the calm is more relaxing. Did I really like them? I’m looking for a word to describe my state of mind but I can’t find it, as if even words have become insufficient. Like what there was a before and an after.
That was the philosophical moment of the day since I can’t even sleep as much as before. I leave you yawning with boredom in front of these lines and go back to bed….
Sur une musique de Vladimir Cosma et des paroles de Nina Wolmark créatrice de la série, ce très beau thème illustrant ce dessin animé sorti en 1985 et diffusé pour la première fois sur Antenne 2 (France 2 aujourd’hui) dans le cadre de l’émission pour la jeunesse Club Dorothée : “Les mondes engloutis”
Cultură și cinema: „Lumile scufundate”
Muzică de Vladimir Cosma și cuvinte de Nina Wolmark, creatorul serialului, această frumoasă temă care ilustrează acest desen animat lansat în 1985 și difuzat pentru prima dată pe Antenne 2 (France 2 astăzi) în cadrul programului Jeunes Club Dorothée : „Lumile scufundate”.
Culture & Cinema : « The submerged worlds »
On a music by Vladimir Cosma and lyrics by Nina Wolmark, creator of the series, this beautiful theme illustrating this cartoon released in 1985 and broadcast for the first time on Antenne 2 (France 2 today) as part of the program for youth Club Dorothée: « The submerged worlds »
Quand Giorgio Moroder revisitait le film Metropolis
C’est en 1984, lors du Festival de Cannes que le film de Fritz Lang réalisé en 1927, « Metropolis » est présenté pour la première fois sous une nouvelle version. A l’origine, le chef d’oeuvre de science-fiction (film muet et en noir et blanc), était accompagné d’une bande son composée par Gottfried Huppertz et jouée par un orchestre symphonique. Il s’était alors inspiré de Wagner et de Strauss dans un esprit de modernité pour décrire la ville des travailleurs.
Ainsi, la première reprise du film sortie en 1984 doit sa particularité à sa bande son. En effet, dans un tout autre genre, c’est une musique de style rock new wave qui accompagne les images du film, qui ont été colorisées. Cette bande-son est écrite par Giorgio Moroder, et enregistrée avec la chanteuse américaine Pat Benatar, et britannique Jon Anderson, et enfin le génial Freddie Mercury, pour ne citer qu’eux. Ces changements changent radicalement l’aspect du film tout en en conservant l’esprit. Moroder s’approprie le film en y ajoutant des effets sonores, de la couleur aux images, et une teinte pop-rock ! Le résultat est convainquant !
CULTURE & CINEMA : METROPOLIS
Când Giorgio Moroder a revizuit filmul Metropolis
În 1984, în timpul Festivalului de Film de la Cannes, filmul lui Fritz Lang din 1927 „Metropolis” a fost prezentat pentru prima dată într-o nouă versiune. Inițial, capodopera science fiction (film mut și alb-negru), a fost însoțită de o coloană sonoră compusă de Gottfried Huppertz și interpretată de o orchestră simfonică. Apoi a fost inspirat de Wagner și Strauss într-un spirit de modernitate pentru a descrie orașul muncitorilor.
Astfel, prima renaștere a filmului lansat în 1984 își datorează particularitatea coloanei sonore. Într-adevăr, într-un gen complet diferit, este o muzică în stil rock new wave care însoțește imaginile filmului, care au fost colorate. Această coloană sonoră este scrisă de Giorgio Moroder și înregistrată cu cântărețul american Pat Benatar și cântărețul britanic Jon Anderson și, în sfârșit, genialul Freddie Mercury, pentru a numi doar câteva. Aceste schimbări schimbă radical aspectul filmului, păstrându-și spiritul. Moroder își însușește filmul adăugând efecte sonore, culoare imaginilor și o tentă pop-rock! Rezultatul este convingător!
CULTURE & CINEMA : METROPOLIS
When Giorgio Moroder revisited the movie Metropolis
It was in 1984, during the Cannes Film Festival that Fritz Lang’s 1927 film « Metropolis » was presented for the first time in a new version. Originally, the science fiction masterpiece (silent and black and white film), was accompanied by a soundtrack composed by Gottfried Huppertz and played by a symphony orchestra. He was then inspired by Wagner and Strauss in a spirit of modernity to describe the city of workers.
Thus, the first revival of the film released in 1984 owes its particularity to its soundtrack. Indeed, in a completely different genre, it is a new wave rock style music that accompanies the images of the film, which have been colorized. This soundtrack is written by Giorgio Moroder, and recorded with American singer Pat Benatar, and British singer Jon Anderson, and finally the brilliant Freddie Mercury, to name but a few. These changes radically change the look of the film while retaining its spirit. Moroder appropriates the film by adding sound effects, color to the images, and a pop-rock tinge! The result is convincing!
