« On t’a appelé la brebis noire »
Dédié aux lanceurs d’alerte et chercheurs de vérité
Depuis tout gosse déjà, à l’école mes camarades m’appelaient « l’endormi », ma famille me considérait comme un vilain petit canard, toujours punis, toujours mis de côté, toujours mal aimé. Aujourd’hui, j’ai perdu le contact avec tous ces gens, (sélection naturelle), je me sens détaché et libre. Je me rend compte précisément que c’est par lâcheté, jalousie, ignorance et déni que mon entourage me reléguait au statut de bête curieuse, d’idiot du village.
Aujourd’hui, j’évolue à des strates en dessus de ces gens là, ces gens qui suivent inexorablement le troupeau qui avance tout droit et de son plein gré sur le chemin de sa propre fin.
Stéphane Guibert
« On t’a appelé la brebis noire »
Non pas parce que tu avais tort mais parce que tu étais différente.
Tandis que le troupeau suivait docilement le chemin tracé, toi, tu t’es arrêtée. Tu as levé les yeux. Écouté le vent. Et murmuré : « Il doit exister une autre voie. »
La brebis noire ne se fond pas dans le décor. Non pas parce qu’elle ne le peut… Mais parce qu’elle ne le veut pas.
Elle a vu trop de précipices déguisés en traditions. Trop de cages qu’on appelle « normalité ».
Alors, elle s’écarte. Peut-être seule… Mais éveillée.
Elle dérange, remue les eaux, brise les silences. Et parfois — elle bâtit les ponts dont le troupeau ignorait avoir besoin.
À toutes les brebis noires:
Vous êtes la révolution silencieuse, la rupture dans le motif, la note sauvage dans le chœur.
Vous n’avez pas à rentrer dans le moule. Vous êtes nées pour en sortir et ouvrir la voie.
They called you the black sheep
Dedicated to whistleblowers and truth seekers
Since I was little, my classmates called me « sleepy, » and my family considered me an ugly duckling, always punished, always cast aside, always unloved. Today, I’ve lost touch with all these people (natural selection), and I feel detached and free. I realize that it was through cowardice, jealousy, ignorance, and denial that those around me relegated me to the rank of a curious beast, a village idiot.
Today, I’m evolving at a higher level than these people, these people who inexorably follow the herd that advances straight ahead, of its own free will, towards its own end.
Stéphane Guibert
« They called you the black sheep »
Not because you were wrong, but because you were different.
While the herd obediently followed the marked path, you stopped. You looked up. Listened to the wind. And whispered, « There must be another way. »
The black sheep doesn’t blend into the background. Not because it can’t… But because it doesn’t want to.
She has seen too many precipices disguised as traditions. Too many cages called « normality. »
So she steps away. Perhaps alone… But awake.
She disturbs, stirs the waters, breaks silences. And sometimes—she builds the bridges the herd didn’t know it needed.
To all the black sheep:
You are the silent revolution, the rupture in the pattern, the wild note in the chorus.
You don’t have to fit into the mold. You were born to break out of it and lead the way.
Ți-au numit oaia neagră
Dedicat avertizorilor și căutătorilor de adevăr
De când eram copil, la școală prietenii îmi spuneau „adormită”, familia mea mă considera o rățușcă urâtă, mereu pedepsită, mereu lăsată deoparte, mereu neiubită. Astăzi am pierdut contactul cu toți acești oameni, (selecție naturală), mă simt detașat și liber. Îmi dau seama că tocmai prin lașitate, gelozie, ignoranță și negare m-au relegat cei din jurul meu la statutul de fiară curioasă, idiotul satului.
Astăzi, evoluez la un nivel peste acești oameni, acești oameni care urmăresc inexorabil turma care înaintează drept și de bună voie pe calea spre propriul sfârșit.
Stéphane Guibert
„Te-au numit oaia neagră”
Nu pentru că ai greșit, ci pentru că ai fost diferit. În timp ce turma urma ascultător poteca marcată, te-ai oprit, ai ridicat privirea, ai ascultat vântul și ai șoptit: „Trebuie să fie o altă cale”. »
Oaia neagră nu se amestecă în fundal. Nu pentru că nu poate… Ci pentru că nu vrea.
Ea a văzut prea multe prăpăstii deghizate în tradiții. Prea multe cuști pe care le numim „normalitate”.
Așa că ea se dă deoparte. Poate singur… Dar treaz.
Oaia neagră agita apele, rupe tăcerile. Și uneori acea oaie construiește punți de care turma nu știa că are nevoie.
Tuturor oilor negre:
Tu ești revoluția tăcută, ruptura în tipar, nota sălbatică în refren.
Nu trebuie să vă potriviți matrița. Te-ai născut să o rupi și să conduci drumul.
Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK) / CrowdBunker
