Porque te vas est une chanson espagnole composée en 1974 par José Luis Perales (chez Hispa Vox / Polydor). Elle est interprétée initialement par la chanteuse hispano-britannique Jeanette. Son succès considérable va de pair avec celui du film Cría cuervos dont elle est le thème musical.
La chanson est connue sous le titre Porque te vas qui signifie « Parce que tu pars », alors que l’orthographe initiale est « Por qué te vas » (ou « ¿Por qué te vas? »), qui se traduit par « Pourquoi pars-tu ? ».
Elle est enregistrée en 1974 en Espagne par Jeanette, alors âgée de 23 ans. Elle est basée sur une rythmique proche du reggae, ponctuée de cymbales et d’un accompagnement de cuivres (trompettes). Cette chanson d’amour ne connaît initialement qu’un discret succès, limité au marché espagnol.
Janette « Porque te vas » Cría cuervos
Porque te vas is a Spanish song composed in 1974 by José Luis Perales (at Hispa Vox / Polydor). It is performed initially by Spanish-British singer Jeanette. Its considerable success goes hand in hand with that of the film Cría cuervos of which it is the musical theme.
The song is known as Porque te vas which means « Because you’re leaving », while the initial spelling is « Por qué te vas » (or « ¿Por qué te vas? »), which translates to « Why are you leaving « .
It was recorded in 1974 in Spain by Jeanette, then 23 years old. It is based on a rhythm close to reggae, punctuated by cymbals and an accompaniment of brass (trumpets). This love song initially had only discreet success, limited to the Spanish market.
Janette « Porque te vas » Cría cuervos
Porque te vas este o melodie spaniolă compusă în 1974 de José Luis Perales (pe Hispa Vox / Polydor). A fost interpretat inițial de cântăreața spaniolă-britanica Jeanette. Succesul său considerabil merge mână în mână cu cel al filmului Cría cuervos.
Cântecul este cunoscut sub numele de Porque te vas care înseamnă „Pentru că pleci”, în timp ce ortografia inițială este „Por qué te vas” (sau „¿Por qué te vas?”), care se traduce prin „De ce pleci”.
A fost înregistrată în 1974 în Spania de Jeanette, pe atunci în vârstă de 23 de ani. Se bazează pe un ritm apropiat de reggae, punctat de chimvale și un acompaniament de alamă (trâmbițe). Acest cântec de dragoste a avut inițial doar un succes discret, limitat la piața spaniolă.
Il n’y a plus de preuves à présenter, les faits sont établis!
Ces vidéos qui serviront l’histoire.
« Vous allez être traînés dans les procès et nous sommes en train de poser des jalons judiciaires historiques [..] On a envoyé un dossier en AR à #Macron au 1er ministre, au ministre de la santé, vous devez retirer ces produits a ARNm en urgence du marché »
Les années fastes de la musique:
En hommage à Denis Lepage aujourd’hui décédé.
En une décennie et demi, la musique fit un pas de géant en créativité et c’est à partir du début des années 80 que cette créativité se fit le plus ressentir avec notamment l’arrivée du groupe : “Lime”
Quelques notes, une boîte à rythme, un peu d’imagination deux ou trois synthétiseurs, un studio d’enregistrement, une bonne maison d’édition et le tour était joué.
La maison Polydor avait flairé le bon poisson avec ce duo : Denis et Denise Lepage qui incarnaient le groupe : “Lime” car ce furent des millions de disques vendus dans le monde. Ils furent incontournable dans toutes les discothèques branchées des années 80 et aujourd’hui encore, beaucoup d’artistes s’inspirent de leur musique en espérant reproduire le même succès.
Ce groupe, originaire de Montréal au Québec, actif dans les années 1980, a produit des chansons disco (Your love, Unexpected lovers, Babe We’re Gonna Love Tonight, Angel Eyes…). Le son utilisé est de style électronique », créé à partir de boites à rythmes (Roland TR-808) et de synthétiseurs analogiques (Roland TB-303, Roland Jupiter 8, Roland juno 60).
Merci au label Polydor pour son aimable autorisation.
***** Lime *****
« Agent 406 »
The boom years of music:
In tribute to Denis Lepage, now deceased.
In a decade and a half, the music made a giant leap in creativity and it was from the early 80s that this creativity was felt most with the arrival of the group: « Lime »
A few notes, a rhythm machine, a little imagination two or three synthesizers, a recording studio, a good publishing house and voila.
The Polydor house had smelled good fish with this duo: Denis and Denise Lepage who embodied the group: “Lime” because millions of records were sold around the world. They were a staple in all the trendy nightclubs of the 1980s and even today, many artists draw inspiration from their music hoping to reproduce the same success.
This group, originally from Montreal, Quebec, active in the 1980s, produced disco songs (Your Love, Unexpected Lovers, Babe We’re Gonna Love Tonight, Angel Eyes …). The sound used is electronic style ”, created from drum machines (Roland TR-808) and analog synthesizers (Roland TB-303, Roland Jupiter 8, Roland juno 60).
Many thanks to Polydor for the kind permission.
***** Lime *****
« Agent 406 »
Anii de boom ai muzicii:
În omagiu lui Denis Lepage, acum decedat.
Într-un deceniu și jumătate, muzica a făcut un salt uriaș în creativitate și de la începutul anilor ’80 această creativitate s-a simțit cel mai mult odată cu venirea grupului: „Lime”
Câteva note, o mașină de ritm, puțină imaginație două sau trei sintetizatoare, un studio de înregistrări, o editură bună și voilă.
Casa Polydor mirosise pește bun cu acest duo: Denis și Denise Lepage, care au întruchipat grupul: „Lime”, deoarece milioane de discuri au fost vândute în întreaga lume. Au fost un element de bază în toate cluburile de noapte la modă din anii 1980 și chiar și astăzi, mulți artiști se inspiră din muzica lor în speranța de a reproduce același succes.
Acest grup, originar din Montreal, Quebec, activ în anii 1980, a produs piese disco (Your love, Unexpected lovers, Babe We’re Gonna Love Tonight, Angel Eyes…). Sunetul folosit este în stil electronic, creat din mașini de ritm (Roland TR-808) și sintetizatoare analogice (Roland TB-303, Roland Jupiter 8, Roland Juno 60).
Mulțumim etichetei Polydor pentru permisiunea lor amabilă.
Film complet, version Française et version originale.
Full movie, French version and original version.
Film complet, versiune franceză și versiune originală.
Arrête-moi si tu peux!
Arrête-moi si tu peux (Catch Me If You Can) est un film américain réalisé par Steven Spielberg et sorti en 2002. Il s’inspire de la vie de Frank Abagnale, Jr. et son autobiographie romancée Catch Me If You Can publiée en 1980.
Synopsis:
En 1969, dans une prison de Marseille, l’agent du FBI Carl Hanratty est chargé de l’extradition de Frank Abagnale, Jr. Ce dernier, recherché par la justice américaine pour avoir escroqué plusieurs millions de dollars en usurpant plusieurs identités, est malade et tente de s’évader de prison. Pour comprendre pourquoi le jeune homme est devenu le plus grand faussaire des années 1960, il faut revenir six ans plus tôt quand Frank vit avec son père et sa mère, d’origine française (tous deux se sont rencontrés à la Libération dans un bal de village à Montrichard). Après le refus d’un prêt bancaire à son père, poursuivi par le fisc, la famille est contrainte de déménager dans un appartement. Le jeune Frank découvre que sa mère voit un autre homme et, après s’être fait passer pour un professeur à son lycée (sa première usurpation d’identité), il s’enfuit, horrifié, de chez lui, alors que ses parents préparent leur divorce. Ce coup dur est le déclencheur de ce que va devenir Frank. Lorsqu’il est à court d’argent, le jeune garçon décide de se faire passer pour un copilote d’avion de ligne et escroque plusieurs compagnies aériennes.
Catch Me If You Can
Catch Me If You Canis an American film directed by Steven Spielberg and released in 2002. It is inspired by the life of Frank Abagnale, Jr. and his fictionalized autobiography Catch Me If You Can published in 1980.
Synopsis:
In 1969, in a prison in Marseille, FBI agent Carl Hanratty was responsible for the extradition of Frank Abagnale, Jr. The latter, wanted by the American justice system for having defrauded several million dollars by usurping several identities, was ill and tries to escape from prison. To understand why the young man became the greatest forger of the 1960s, you have to go back six years earlier when Frank lived with his father and mother, of French origin (both met at the Libération in a dance ball). village in Montrichard). After his father was refused a bank loan and pursued by the tax authorities, the family was forced to move into an apartment. Young Frank discovers that his mother is seeing another man and, after pretending to be a teacher at his high school (his first impersonation), he runs away in horror from home as his parents prepare their divorce. This hard blow is the trigger for what Frank will become. When he ran out of money, the young boy decided to pose as an airline co-pilot and defraud several airlines.
.
.
Catch Me If You Can
Catch Me If You Can este un film american regizat de Steven Spielberg și lansat în 2002. Este inspirat din viața lui Frank Abagnale, Jr. și autobiografia sa ficțională Catch Me If You Can, publicată în 1980.
Rezumat:
În 1969, într-o închisoare din Marsilia, agentul FBI Carl Hanratty a fost responsabil pentru extrădarea lui Frank Abagnale, Jr. Acesta din urmă, căutat de sistemul de justiție american pentru că a fraudat câteva milioane de dolari prin uzurparea mai multor identități, era bolnav și încearcă să scape din închisoare. Pentru a înțelege de ce tânărul a devenit cel mai mare falsificator al anilor 1960, trebuie să te întorci cu șase ani mai devreme, când Frank locuia cu tatăl și mama lui, de origine franceză (amândoi s-au întâlnit la Libération într-un sat de dans din Montrichard). . După ce tatălui său i s-a refuzat un împrumut bancar și a fost urmărit de organele fiscale, familia a fost nevoită să se mute într-un apartament. Tânărul Frank descoperă că mama lui se întâlnește cu un alt bărbat și, după ce s-a prefăcut că este profesor la liceu (prima sa imitație), fuge îngrozit de acasă în timp ce părinții săi pregătesc divorțul. Această lovitură dură este declanșarea a ceea ce va deveni Frank. Când a rămas fără bani, tânărul a decis să se pozeze în copilot al unei companii aeriene și să fraudeze mai multe companii aeriene.
Le Monde perdu : Jurassic Park (The Lost World: Jurassic Park) est un film de science-fiction américain réalisé par Steven Spielberg, sorti en 1997. Suite de Jurassic Park, c’est le deuxième volet de la saga du même nom et l’adaptation du roman de Michael Crichton publié en 1995, qui est lui-même la suite du roman original.
Synopsis:
Quatre ans ont passé depuis le désastre du Jurassic Park sur Isla Nublar lorsqu’un incident impliquant une famille anglaise en croisière se produit sur Isla Sorna, la plus grande des cinq îles de l’archipel Las Cinco Muertes (« Les Cinq Morts »), situé à cent quarante kilomètres au sud-ouest d’Isla Nublar et à environ 370 km des côtes du Costa Rica. Isla Sorna servait à élever les dinosaures avant de les envoyer au Jurassic Park. L’incident, durant lequel une petite fille est attaquée par des Compsognathus, révèle l’existence des dinosaures au public et est utilisé par Peter Ludlow, neveu de John Hammond, pour démettre son oncle de la présidence d’InGen et renflouer la compagnie par la constitution d’un nouveau parc sur le continent à San Diego, en Californie.
Film complet version française et version originale (EN.)
The Lost World:
Jurassic Park
The Lost World: Jurassic Park is a 1997 American science fiction film directed by Steven Spielberg. A sequel to Jurassic Park, it is the second installment in the Jurassic Park franchise and an adaptation of Michael Crichton’s 1995 novel, which is itself a sequel to the original novel.
Synopsis:
Four years have passed since the Jurassic Park disaster on Isla Nublar when an incident involving an English family on a cruise ship occurs on Isla Sorna, the largest of the five islands in the Las Cinco Muertes (« The Dead Five ») archipelago, located 140 kilometers southwest of Isla Nublar and approximately 370 km off the coast of Costa Rica. Isla Sorna was used to breed dinosaurs before they were sent to Jurassic Park. The incident, in which a little girl was attacked by Compsognathus, revealed the existence of dinosaurs to the public and was used by Peter Ludlow, nephew of John Hammond, to remove his uncle as president of InGen and refinance the company with the establishment of a new park on the mainland in San Diego, California.
Full movie French version and original version (EN.)
The Lost World:
Jurassic Park
The Lost World: Jurassic Park este un film science fiction american din 1997, regizat de Steven Spielberg. O continuare a filmului Jurassic Park, este al doilea film din franciza Jurassic Park și o adaptare a romanului lui Michael Crichton din 1995, care este la rândul său o continuare a romanului original.
Rezumat:
Au trecut patru ani de la dezastrul de la Jurassic Park de pe Isla Nublar, când un incident care a implicat o familie de englezi pe un vas de croazieră a avut loc pe Isla Sorna, cea mai mare dintre cele cinci insule din arhipelagul Las Cinco Muertes („Cei Cinci Morți”), situat la 140 de kilometri sud-vest de Isla Nublar și la aproximativ 370 km în largul coastei Costa Rica. Isla Sorna a fost folosită pentru creșterea dinozaurilor înainte ca aceștia să fie trimiși în Jurassic Park. Incidentul, în care o fetiță a fost atacată de Compsognathus, a dezvăluit publicului existența dinozaurilor și a fost folosit de Peter Ludlow, nepotul lui John Hammond, pentru a-și înlătura unchiul din funcția de președinte al InGen și a refinanța compania prin înființarea unui nou parc pe continent, în San Diego, California.
Versiunea completă a filmului în franceză și versiunea originală (EN).
Deux inoubliables chefs-d’œuvre du cinéma français, tous deux réalisés par Gérard Oury.
3 heures de bonne comédie, de rires et de détente.
La grande vadrouille résumé:
En 1942, pendant l’occupation allemande en France, l’avion de trois aviateurs britanniques est abattu par la flak au dessus de Paris. Ses occupants sautent alors en parachute. Le premier atterrit dans le zoo de Vincennes, le second sur la passerelle d’un peintre en bâtiment, Augustin Bouvet, et le dernier à l’Opéra Garnier chez un chef d’orchestre acariâtre, Stanislas Lefort.
Les deux Français doivent alors cacher les aviateurs avant de les accompagner vers la zone libre afin qu’ils soient rapatriés vers le Royaume-Uni. Pourchassés par les Allemands et notamment par le major Achbach, les fugitifs vont connaître de nombreuses péripéties lors de leur voyage vers la Bourgogne.
L’as des as Résumé:
Jo Cavalier, un ancien pilote, est devenu l’entraîneur de l’équipe française de boxe. Le 1er août 1936, il conduit celle-ci aux Jeux olympiques de Berlin. Dans le train, un garçon de 10 ans, Simon Rosenblum, risque d’être victime des nazis. Jo décide de le prendre sous son aile et de le protéger…
Poires récoltées en Argentine, mises en pots en Thaïlande, vendues aux États-Unis…
Les charlatans de l’écologie:
Ils jouent sur les peurs, interdisent le débat et embrigadent les jeunes!
Notre implication sur le changement climatique est surmédiatisée alors que celle de notre responsabilité concernant la destruction de notre biodiversité tourne en circuit restreint. Posez-vous donc les bonnes questions.
Par la peur on obtient le consentement des foules et une pensée unique s’installe. Le Greenwashing est une des plus grandes arnaques du vingt-et-unième siècle !
La peur n’empêche pas de mourir, elle empêche de vivre!
Vous allez tous mourir!
Ecological incoherence in one image
Pears harvested in Argentina, potted in Thailand, sold in the United States…
The ecological charlatans:
They play on fears, prohibit debate and indoctrinate young people!
Our involvement in climate change is widely publicized, while our responsibility for the destruction of our biodiversity remains largely marginalized. So, ask yourself the right questions.
Through fear, elites gain the consent of the masses, and groupthink takes hold. Greenwashing is one of the biggest scams of the 21st century!
Fear doesn’t prevent you from dying, it prevents you from living!
You’re all going to die!
Incoerență ecologică într-o singură imagine
Pere culese în Argentina, în ghivece în Thailanda, vândute în Statele Unite…
Șarlatanii ecologici:
Se joacă pe frici, interzic dezbaterile și îndoctrinează tinerii!
Implicarea noastră în schimbările climatice este suprapublicată, în timp ce responsabilitatea noastră pentru distrugerea biodiversității noastre este în circulație limitată. Așa că pune-ți întrebările potrivite.
Prin frică, elitele obțin consimțământul maselor și predomină gândirea unilaterală. Greenwashingul este una dintre cele mai mari escrocherii ale secolului 21!
Frica nu te împiedică să mori, te împiedică să trăiești!
Film complet version française et version originale (EN)
Full movie French version and original version (EN)
Film complet versiunea franceză și versiunea originală (EN)
Prédictions
Nicolas Cage
Prédictions (Knowing) est un film de science-fiction américano-australo-britannique réalisé par Alex Proyas et sorti en 2009.
Synopsis:
En 1959, l’école élémentaire de Lexington dans le Massachusetts participe à un concours sur le thème du futur. Une enseignante, Mme Taylor, propose que les élèves imaginent leur vision du monde cinquante ans plus tard et que l’ensemble des copies soit placé dans une capsule temporelle qui ne serait ouverte qu’en 2009. Mais tandis que les autres enfants dessinent des fusées, Lucinda Embry, une jeune fille souffrant de troubles mentaux, aligne une série de chiffres et de nombres, mécaniquement, comme si elle les récitait.
Lors d’une cérémonie en présence des enfants, de leurs parents et de leurs professeurs, la capsule est solennellement placée dans un trou devant le perron de l’école. Mme Taylor remarque que Lucinda se tient à l’écart. Quand elle regarde à nouveau un instant plus tard, la petite fille a disparu. Les recherches sont aussitôt lancées et durent jusqu’à la nuit tombée. Pendant que des policiers inspectent chaque recoin de l’école, Mme Taylor retrouve Lucinda dans un placard du sous-sol et remarque que la petite fille a gratté le bois de la porte jusqu’au sang avec ses ongles pour terminer sa liste.
Cinquante ans plus tard, John Koestler est un professeur d’astronomie au Massachusetts Institute of Technology (MIT). Veuf éploré depuis un an, il noie sa peine dans l’alcool quand vient le soir et essaie, tant bien que mal, de préserver ses relations avec son fils d’une dizaine d’années, Caleb. De son côté, le petit garçon souffre encore plus. En plus d’un père démissionnaire qui cherche certes à limiter la casse, c’est un enfant taciturne qui vit dans une maison trop grande et trop vide, perdue au milieu des bois. Son audition limitée achève de le plonger dans un monde de silence et de solitude.
Le jour de l’ouverture de la capsule, les enveloppes sont distribuées parmi les enfants rassemblés dans la cour de l’école et chacun contemple son message. C’est Caleb qui reçoit la liste de chiffres et de nombres. En l’examinant, il remarque au loin, entre deux arbres du bois voisin, une silhouette hiératique qui semble l’observer. C’est un homme aux cheveux platine, entièrement vêtu de noir. Un autre garçon s’approche de Caleb pour lui faire un commentaire sur le contenu de l’enveloppe qu’il a reçue, Caleb a tourné la tête vers lui et une fois qu’il regarde à nouveau l’endroit, la silhouette de l’homme a disparu.
Le soir venu, après que Caleb s’est couché, John jette un œil distrait sur la liste. Son attention est attirée sur le segment 0911012996. L’intuition lui vient rapidement qu’il s’agit de la date du , jour des attentats terroristes qui ont coûté la vie à 2 996 victimes. Dans un premier temps, son esprit cartésien refuse la justesse de la prédiction. Mais il examine le reste de la liste et, avec l’aide d’internet, se rend compte avec horreur que les dates écrites cinquante ans plus tôt correspondent bel et bien à celles de catastrophes survenues depuis à travers le monde – déraillements, crashs d’avion, etc. -, suivies du nombre exact de victimes. Entre autres questions, John se demande à quoi peuvent bien correspondre les huit derniers chiffres de chaque prédiction….
Knowing
Nicolas Cage
Knowingis a 2009 American-Australian-British science fiction film directed by Alex Proyas.
Synopsis:
In 1959, Lexington Elementary School in Massachusetts entered a contest on the theme of the future. A teacher, Mrs. Taylor, suggested that the students imagine their vision of the world fifty years into the future, and that all the copies be placed in a time capsule that would not be opened until 2009. But while the other children drew rockets, Lucinda Embry, a young girl suffering from mental illness, lined up a series of figures and numbers, mechanically, as if she were reciting them.
In a ceremony attended by the children, their parents, and their teachers, the capsule is solemnly placed in a hole in front of the school steps. Mrs. Taylor notices Lucinda standing aside. When she looks again a moment later, the little girl is gone. A search is immediately launched and lasts until nightfall. While police officers search every corner of the school, Mrs. Taylor finds Lucinda in a basement closet and notices that the little girl has scratched the wood of the door until she bleeds with her fingernails to finish her list.
Fifty years later, John Koestler is a professor of astronomy at the Massachusetts Institute of Technology (MIT). A grieving widower for a year, he drowns his sorrows in alcohol when evening comes and tries, as best he can, to preserve his relationship with his ten-year-old son, Caleb. For his part, the little boy suffers even more. In addition to a resigned father who certainly tries to limit the damage, he is a taciturn child who lives in a house too big and too empty, lost in the middle of the woods. His limited hearing plunges him into a world of silence and solitude.
On the day the capsule is opened, the envelopes are distributed among the children gathered in the schoolyard, and each one contemplates their message. Caleb receives the list of numbers. Examining it, he notices in the distance, between two trees in the nearby woods, a hieratic figure that seems to be watching him. It’s a man with platinum hair, dressed entirely in black. Another boy approaches Caleb to comment on the contents of the envelope he received. Caleb turns his head toward him, and when he looks back at the place, the man’s figure has disappeared.
That evening, after Caleb has gone to bed, John glances distractedly at the list. His attention is drawn to the segment 0911012996. He quickly realizes that this is the date of September 11, 2001, the day of the terrorist attacks that killed 2,996 people. At first, his Cartesian mind rejects the accuracy of the prediction. But he examines the rest of the list and, with the help of the internet, realizes with horror that the dates written fifty years earlier do indeed correspond to those of catastrophes that have since occurred around the world—derailments, plane crashes, etc.—followed by the exact number of victims. Among other questions, John wonders what the last eight digits of each prediction could possibly correspond to…
Knowing
Nicolas Cage
Knowing este un film științifico-fantastic american-australiano-britanic din 2009 regizat de Alex Proyas.
Rezumat:
În 1959, școala elementară din Lexington, Massachusetts, a intrat într-un concurs pe tema viitorului. O profesoară, doamna Taylor, le cere elevilor să-și imagineze viziunea despre lume cincizeci de ani mai târziu și să plaseze toate copiile într-o capsulă a timpului care nu va fi deschisă până în 2009. Dar în timp ce ceilalți copii desenează rachete, Lucinda Embry, o elevă cu boli mintale, aliniază o serie de cifre și numere, mecanic, parcă le-ar recita.
În cadrul unei ceremonii la care au participat copiii, părinții și profesorii lor, capsula este așezată solemn într-o gaură din fața treptelor școlii.Doamna Taylor o observă pe Lucinda stând deoparte. Când se uită din nou o clipă mai târziu, fetița a dispărut. Căutarea a fost declanșată imediat și a durat până la căderea nopții. În timp ce polițiștii cercetează fiecare colț al școlii, doamna Taylor o găsește pe Lucinda într-un dulap de la subsol și observă că fetița a zgâriat lemnul ușii până când sângerează cu unghiile pentru a-și termina lista.
Cincizeci de ani mai târziu, John Koestler este profesor de astronomie la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT). Văduv îndurerat de un an, își îneacă durerile în alcool seara și încearcă, cât poate, să-și păstreze relația cu fiul său de zece ani, Caleb. La rândul lui, băiețelul suferă și mai mult. Pe lângă un tată resemnat, care cu siguranță încearcă să limiteze pagubele, este un copil taciturn care locuiește într-o casă prea mare și prea goală, pierdut în mijlocul pădurii. Auzul său limitat îl cufundă într-o lume a tăcerii și a singurătății.
În ziua deschiderii capsulei, plicurile sunt împărțite printre copiii adunați în curtea școlii și fiecare își contemplă mesajul. Caleb este cel care primește lista de numere și cifre. În timp ce o examinează, observă în depărtare, între doi copaci din pădurea din apropiere, o figură hieratică care pare să-l observe. Este un bărbat cu părul de platină, îmbrăcat în întregime în negru. Un alt băiat se apropie de Caleb pentru a comenta conținutul plicului primit. Caleb își întoarce capul spre el și odată ce se uită înapoi la loc, silueta bărbatului a dispărut.
În acea seară, după ce Caleb s-a culcat, John aruncă o privire distrasă la listă. Ii este atrasa atentia segmentul 0911012996. Realizeaza rapid ca aceasta este data de 11 septembrie 2001, ziua atentatelor teroriste care au ucis 2.996 de persoane. La început, mintea lui carteziană respinge acuratețea predicției. Dar examinează restul listei și, cu ajutorul internetului, își dă seama spre groază că datele scrise cu cincizeci de ani mai devreme într-adevăr corespund cu cele ale dezastrelor care au avut loc de atunci în întreaga lume – deraieri, prăbușiri de avion etc. -, urmate de numărul exact al victimelor. Printre alte întrebări, John se întreabă ce ar putea reprezenta ultimele opt numere ale fiecărei predicții….
