Je suis un être Hypersensible

« C’est avec les yeux d’un adulte que je vois ce monde mais c’est avec l’âme et le cœur d’un enfant que je le conçois. (G.S) »

Ils mettent des étiquettes sur ce que je suis.

On m’appelle hypersensible, parce que je ressens tout, fort, intensément. La joie, la douleur, les énergies… même en silence. On dit que je suis empathique, parce que je capte les émotions des autres comme si elles passaient à travers ma peau.

Certains pensent que je suis HPE — haut potentiel émotionnel, parce que j’ai une vie intérieure profonde que peu comprennent. D’autres croient que je suis peut-être HPI, TDAH, ou neuro-atypique, parce que je pense autrement, je connecte les idées comme des éclairs, et j’ai toujours été en décalage avec ce qu’on appelle “normal”.

On me décrit comme multi potentiel, parce que je m’intéresse à tout, je crée, je change, je cherche… non pas parce que je suis instable, mais parce que je suis vivant.

Ils disent que je suis non conforme, parce que je refuse de me plier à un monde qui ne me ressemble pas.

Mais moi je sais. Je suis tout ça… et aucun de ces mots. Je suis un être qui ressent, qui pense, qui vibre, qui se souvient.
Et il y en a beaucoup comme moi. Invisibles. Silencieux. Mais bien là.

On est là. Et ce n’est pas un trouble. Ce n’est pas un défaut. C’est une force. C’est une mémoire. C’est un feu sacré.

Si tu t’es reconnu… c’est que toi aussi, tu portes quelque chose de plus grand.

• Merci à Maxim Forget Mazcim pour le partage >>>>>

I am a hypersensitive person

« It is with the eyes of an adult that I see this world, but it is with the soul and heart of a child that I conceive it. (G.S) »

They put labels on what I am.

They call me hypersensitive because I feel everything, strongly and intensely. Joy, pain, energies… even in silence. They say I’m empathic because I pick up on other people’s emotions as if they were passing through my skin.

Some people think I’m HEP—high emotional potential—because I have a deep inner life that few understand. Others believe I might be HPI, ADHD, or neuro-atypical, because I think differently, I connect ideas like lightning, and I’ve always been out of step with what we call « normal. »

I am described as multi-potential, because I am interested in everything, I create, I change, I search… not because I am unstable, but because I am alive.

They say I’m a nonconformist because I refuse to conform to a world that doesn’t look like me.

But I know. I am all of that… and none of those words. I am a being who feels, who thinks, who vibrates, who remembers.
And there are many like me. Invisible. Silent. But there.

We are here. And it is not a disorder. It is not a flaw. It is a strength. It is a memory. It is a sacred fire.

If you recognized yourself… it’s because you too are carrying something bigger.

• Thanks to Maxim Forget Mazcim for sharing >>>>>

Sunt o ființă hipersensibilă

„Cu ochii unui adult văd această lume, dar o concep cu sufletul și inima unui copil. (G.S)”

Mi-au pus etichete.

Oamenii spun că sunt hipersensibil pentru că simt totul, intens și puternic. Bucurie, durere, energii… chiar și în tăcere. Ei spun că sunt empatic pentru că înțeleg emoțiile celorlalți ca și cum ar fi trecut prin pielea mea.

Unii oameni cred că sunt HPE — potențial emoțional ridicat — pentru că am o viață interioară profundă pe care puțini o înțeleg. Alții cred că s-ar putea să fiu HPI, ADHD sau neuro-atipic, pentru că eu gândesc diferit, conectez idei precum fulgerul și întotdeauna am fost în decalaj cu ceea ce numim „normal”.

Oamenii mă descriu drept multi-potențial, pentru că mă interesează totul, creez, schimb, caut… nu pentru că sunt instabil, ci pentru că sunt în viață.

Oamenii spun că sunt nonconformist pentru că refuz să mă conformez unei lumi care nu seamănă cu mine.

Dar știu. Sunt toate astea… și niciunul dintre aceste cuvinte. Sunt o ființă care simte, care gândește, care vibrează, care își amintește.
Și sunt mulți ca mine. Invizibil. Tăcut. Dar acolo.

Suntem aici. Și nu este o tulburare. Nu este un defect. Este o putere. Este o amintire. Este un foc sacru.

Dacă te-ai recunoscut… este pentru că și tu porți ceva mai mare.

• Mulțumim lui Maxim Forget Mazcim pentru partajare >>>>>

Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK) / CrowdBunker

Photo: Olivier R.

***** Les chevaliers blancs *****

Dans mes articles, je fais souvent allusion aux chevaliers blancs.

Ces gens sont des anges et lorsqu’un de ces être divin vous approche, il tente de vous délivrer un message qu’il vous incombe d’écouter et de savoir interpréter. Quelque soit leur tranche d’âge, leur condition sociale, quelque soit  leur origine il incombe au commun des mortels d’ouvrir les yeux ainsi que l’intelligence du cœur pour les percevoir faute de quoi ils demeureront invisibles.

Avec ce qui nous attend, ce raz-de-marée qui va déferler sur l’humanité et le peu de temps qu’il nous reste, nous devons plus que jamais repenser fondamentalement notre approche de la vie pour qu’il y ait de l’espoir.

Un prophète disait:

« Il y a beaucoup d’appelés mais peu seront élus. »

Le temps est venu pour les élus, et ils s’expriment de plus en plus ouvertement ; les signes sont clairs. Cependant, ceux qui ferment les yeux, aveuglés par leur déni inconditionnel, ils disparaîtront dès la première vague.

Il nous reste tout juste dix ans.

Riez, moquez vous mais l’inéluctable est sur le point de se concrétiser  et ce, bon gré mal gré.

***** The White Knights *****

In my articles, I often refer to white knights.

These people are angels and when one of these divine beings approaches you, he tries to deliver a message to you that it is up to you to listen to and know how to interpret. Whatever their age group, their social status, whatever their origin, it is up to ordinary mortals to open their eyes as well as the intelligence of their heart to perceive them, otherwise, they will go unnoticed.

With what is coming at us, this tidal wave that is going to crash down on the human race and the little time we have left, we must more than ever fundamentally review our approach to life so that there is hope.

A prophet said:

« Many are called, but few will be chosen. »

The time has come for the elected officials, and they are speaking out more and more openly; the signs are clear. However, those who keep their eyes closed, blinded by denial, will disappear in the first wave.

We have just ten years left.

Laugh, mock, but the inevitable is about to come true, whether you like it or not.

***** Cavalerii Albi *****

În articolele mele, mă refer adesea la cavalerii albi.

Acești oameni sunt îngeri și când una dintre aceste ființe divine se apropie de tine, ei încearcă să transmită un mesaj pe care depinde de tine să-l asculți și să îl interpretezi. Oricare ar fi vârsta lor, statutul lor social, oricare ar fi originea lor, muritorii obișnuiți le revine să-și deschidă ochii și inteligența inimii pentru a-i percepe, altfel vor trece neobservați.

Cu ceea ce ne așteaptă, cu acest val mare care va lovi omenirea și cu puținul timp care ne rămâne, trebuie mai mult ca niciodată să ne regândim fundamental abordarea vieții, astfel încât să existe speranță.

Un profet a spus:

„Mulți sunt chemați, dar puțini vor fi aleși”

A venit vremea aleșilor și vorbesc din ce în ce mai deschis; semnele sunt clare. Totuși, cei care închid ochii, orbiți de negare, vor dispărea în primul val.

Mai avem doar zece ani.

Râde, batjocorește dar inevitabilul este pe cale să devină realitate, fie că ne place sau nu.

Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK) / CrowdBunker

***** Light my fire *****

Les briquets d’antan sont de bien meilleure qualité et les fabricants faisaient appel à toute leur imagination afin de créer une harmonie entre les formes et l’esthétique.
À l’époque, tout était conçu pour le plaisir des yeux et pour se soustraire le plus possible à l’inexorable emprunte du temps. L’obsolescence programmée n’avait pas encore été inventée.

Quelques souvenirs en images que nous devons à « Chouette Lehibou » et que je remercie pour le partage.

***** Light my fire *****

Old-fashioned lighters are of much better quality, and manufacturers used all their imagination to create harmony between shapes and aesthetics.
At the time, everything was designed for visual pleasure and to escape as much as possible the inexorable impact of time. Planned obsolescence had not yet been invented.

A few memories in pictures that we owe to « Chouette Lehibou » and that I thank for sharing.

***** Light my fire *****

Brichetele de modă veche sunt de o calitate mult superioară, iar producătorii și-au folosit toată imaginația pentru a crea o armonie între formă și estetică.
La acea vreme, totul a fost conceput pentru a mulțumi ochiul și pentru a scăpa cât mai mult de impactul inexorabil al timpului. Învechirea planificată nu fusese încă inventată.

Câteva amintiri în imagini pe care le datorăm lui „Chouette Lehibou” și pe care le mulțumesc pentru împărtășire.

Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK) / CrowdBunker