En épidémiologie, le terme patient zéro, ou cas index, est utilisé pour désigner la première personne d’une épidémie (ou d’un foyer épidémiologique) à avoir été contaminée par un agent pathogène (virus ou bactérie en général).
Et pour celles et ceux qui ne l’auraient encore pas vu, retour sur un très bon moment de cinéma d’anticipation avec le film « Contagion » en version française ainsi qu’en version originale (EN)
Monkey pox
Patient “0”
In epidemiology, the term patient zero, or index case1, is used to designate the first person in an epidemic (or epidemiological focus) to have been contaminated by a pathogen (virus or bacteria in general).
And for those who have not yet seen it, a look back at a very good moment of anticipation cinema with the film « Contagion » in French version as well as in the original version (EN)
Philip Oakey (né le 2 octobre 1955) est un musicien anglais qui est le chanteur, auteur-compositeur et co-fondateur du groupe de synth-pop The Human League. Outre la Human League, il a mené une longue carrière musicale solo et a collaboré avec de nombreux autres artistes et producteurs.
Oakey était l’un des artistes musicaux les plus visuellement distinctifs du début des années 1980. Au plus fort de leur succès, Human League a sorti l’album studio Dare (1981), certifié triple platine, et Oakey a co-écrit et chanté le single « Don’t You Want Me », vendu à plusieurs millions d’exemplaires, un single n°1 dans les deux catégories. Aux États-Unis et au Royaume-Uni, où il reste le 28e single le plus vendu de tous les temps. Oakey est le chanteur principal de Human League depuis plus de 40 ans. Avec le groupe, il a vendu plus de 20 millions de disques dans le monde. Il continue d’enregistrer et de se produire à l’international.
« Electric dreams »
Philip Oakey
Philip Oakey (born 2 October 1955) is an English musician who is the lead singer, songwriter, and co-founder of the synth-pop band the Human League. Aside from the Human League, he has enjoyed an extensive solo music career and has collaborated with numerous other artists and producers.
Oakey was among the most visually distinctive music artists of the early 1980s. At the height of their success, the Human League released the triple platinum-certified studio album Dare (1981) and Oakey co-wrote and sang the multimillion-selling single « Don’t You Want Me », a #1 single in both the US and UK, where it remains the 28th-highest-selling single of all time. Oakey has been lead vocalist of the Human League for more than 40 years. With the band, he has sold more than 20 million records worldwide. He continues recording and performing internationally.
Simple Minds est un groupe de new wave et rock alternatif britannique, originaire de Glasgow (Écosse). Sa popularité internationale culmine du milieu des années 1980 jusqu’au début des années 1990 et reste notable de nos jours, avec près de 60 millions d’albums vendus depuis les années 1980. Les membres qui lui sont indissociables, le chanteur Jim Kerr et le guitariste Charlie Burchill, fondateurs, sont toujours présents à ce jour. Parmi les anciens membres, il y a le bassiste Derek Forbes, le batteur Brian McGee et le claviériste Michael MacNeil.
Le groupe est connu du grand public pour sa participation à la bande originale du film The Breakfast Club avec le tube Don’t You (Forget About Me) en 1985, classé notamment no 1 au Billboard Hot 100 aux États-Unis. Parmi ses autres grands succès se trouvent Promised You a Miracle (1982) Glittering Prize (1982), Someone Somewhere in Summertime (1982), Waterfront (1983)+, Alive and Kicking (1985), Santify Yourself (1986), Mandela Day (1989), Belfast Child (1989), See the lights (1992) et Hypnotised (1995).
« New gold dream »
Simple Minds
Simple Minds are a British new wave and alternative rock band from Glasgow (Scotland). Its international popularity peaked from the mid-1980s to the early 1990s and remains notable today, with nearly 60 million albums sold since the 1980s. Its inseparable members, singer Jim Kerr and guitarist Charlie Burchill, founders, are still around to this day. Former members include bassist Derek Forbes, drummer Brian McGee and keyboardist Michael MacNeil.
The group is known to the general public for its participation in the soundtrack of the film The Breakfast Club with the hit Don’t You (Forget About Me) in 1985, notably ranked No. 1 on the Billboard Hot 100 in the United States. Among his other big hits were Promised You a Miracle (1982), Glittering Prize (1982), Someone Somewhere in Summertime (1982), Waterfront (1983)+, Alive and Kicking (1985), Santify Yourself (1986), Mandela Day ( 1989), Belfast Child (1989), See the lights (1992) and Hypnotised (1995).
« La légende raconte qu’un jour la vérité et le Mensonge se sont croisés. »
– Bonjour, a dit le Mensonge.
– Bonjour, a dit la Vérité.
– Belle journée, a continué le Mensonge.
Alors la Vérité est allée voir si c’était vrai. Ça l’était.
– Belle journée, a alors répondu la vérité.
– Le lac est encore plus beau, a dit le mensonge avec un joli sourire.
Alors la Vérité a regardé vers le lac et a vu que le mensonge disait la vérité et a hoché la tête.
Le Mensonge a couru vers l’eau et a lancé …
– L’eau est encore plus belle et tiède. Allons nager !
La vérité a touché l’eau avec ses doigts et elle était vraiment belle et tiède. Alors la Vérité a fait confiance au mensonge. Les deux ont enlevé leurs vêtements et ont nagé tranquillement.
Un peu plus tard, le mensonge est sorti, il s’est habillé avec les vêtements de la vérité et il est parti.
La vérité, incapable de porter les habits du mensonge a commencé à marcher sans vêtements et tout le monde s’est éloigné en la voyant nue. Attristée, abandonnée, la Vérité se réfugia au fond d’un puits. C’est ainsi que depuis lors les gens préfèrent accepter le Mensonge déguisé en vérité que la Vérité nue. »
„Legenda spune că într-o zi adevărul și minciuna s-au încrucișat”.– Bună, a spus Adevărul.– Bună, a spus Adevărul.
– O zi frumoasă, spuse mincinosul
Deci Adevărul a mers să vadă dacă este adevărat. Era.
– Zi frumoasă, apoi a răspuns adevărul.
– Lacul este și mai frumos, a spus minciuna cu un zâmbet frumos.
Așadar, Adevărul s-a uitat la lac și a văzut minciuna spunând adevărul și a dat din cap.
Minciuna a fugit în apă și a spus …
– Apa este și mai frumoasă și mai caldă. Să mergem să înotăm !
Adevărul a atins apa cu degetele și a fost atât de încântătoare și călduță. Deci Adevărul a avut încredere în minciună. Cei doi și-au scos hainele și au înotat în liniște.
Puțin mai târziu a ieșit minciuna, s-a îmbrăcat în hainele adevărului și a plecat.
Adevărul, incapabil să poarte hainele minciunii, a început să meargă fără haine și toată lumea a plecat văzând-o goală. Întristat, abandonat, Adevărul s-a refugiat în fundul unei fântâni. Astfel, de atunci oamenii au preferat să accepte Minciuna deghizată ca adevăr decât Adevărul gol. «
« Legend has it that one day Truth and Lie crossed paths. »
– Hello, said the Lie.
– Hello, said the Truth. – Beautiful day, continued the Lie.
So the Truth went to see if it was true. It was.
– Beautiful day, then answered the truth.
– The lake is even more beautiful, said the lie with a pretty smile.
So the Truth looked to the lake and saw the lie was telling the truth and nodded. The Lie ran into the water and said …
– The water is even more beautiful and warm. Let’s go swimming !
The truth touched the water with her fingers and it was so lovely and lukewarm. So the Truth trusted the lie. The two took off their clothes and swam quietly.
A little later the lie came out, he dressed in the clothes of truth and left.
The truth, unable to wear the clothes of lying began to walk without clothes and everyone walked away seeing her naked. Saddened, abandoned, Truth took refuge at the bottom of a well. Thus since then people have preferred to accept the Lie disguised as truth than the naked Truth. »
Schicke Führs Fröhling du groupe SFF était un trio de rock progressif allemand.
Eduard Schicke (14 février 1947), Gerd Führs (27 novembre 1955 – 3 novembre 1992) et Heinz Fröhling (7 mai 1951) se sont rencontrés pour la première fois en 1974.
L’étincelle entre les trois jaillit immédiatement et peu de temps après, ils répétaient dans une ferme qui avait été transformée en studio. Après une première apparition réussie au Circus Krone de Munich sous la direction de Dieter Dierks, ils enregistraient leur premier LP « Symphonic Photos » en 1976 , qui se vendit à plus de 12’000 exemplaires. L’album suivant « Sunburst » qui sorti en 1977 fut également très apprécié par les fans et les critiques tout comme les concerts.
Après le troisième LP plutôt décevant « Ticket to Everywhere » en (1978), Eduard Schicke quitte le groupe en raison de divergences musicales. Il rejoint plus tard Hoelderlin. Führs et Fröhling se concentrent alors davantage sur leur projet parallèle Führs & Fröhling, dont le premier album « Ammerland » sortit début 1978.
En 2011, sous le nom de Fröhling & Schicke, Heinz Fröhling et Eduard Schicke sortent l’album « Metamorphosen » avec de nouveaux titres de Heinz Fröhling sur des paroles de l’écrivain Klaus Modick.
Cette musique a 40 ans et elle n’a pris aucune ride.
Merci au label Braun pour son aimable autorisation.
Montage vidéo et réalisation : Stéphane Guibert.
Slow motion
***** SFF *****
Pentru o călătorie lungă…
Schicke Führs Fröhling din trupa SFF a fost un trio german rock progresiv.
Eduard Schicke (14 februarie 1947), Gerd Führs (27 noiembrie 1955 – 3 noiembrie 1992) și Heinz Fröhling (7 mai 1951) s-au întâlnit pentru prima dată în 1974.
Scânteia dintre cei trei a izbucnit imediat și la scurt timp după aceea repetau la o fermă care fusese transformată în garsonieră. După o primă apariție de succes la Circus Krone din München sub conducerea lui Dieter Dierks, au înregistrat primul lor LP „Symphonic Photos” în 1976, care s-a vândut în peste 12.000 de exemplare. Albumul următor „Sunburst”, lansat în 1977, a fost, de asemenea, foarte lăudat de fani și critici, precum și de concerte.
După cel de-al treilea LP Ticket to Everywhere (1978), destul de dezamăgitor, Eduard Schicke a părăsit trupa din cauza diferențelor muzicale. Apoi s-a alăturat lui Holderlin. Führs și Fröhling s-au concentrat apoi mai mult pe proiectul lor paralel Führs & Fröhling, al cărui prim album Ammerland a fost lansat la începutul anului 1978.
În 2011, sub numele Fröhling & Schicke, Heinz Fröhling și Eduard Schicke au lansat albumul „Metamorphosen” cu piese noi de Heinz Fröhling pe versuri ale scriitorului Klaus Modick.
Această muzică are 40 de ani și nu a mai îmbătrânit.
Mulțumesc etichetei Braun pentru permisiunea lor amabilă.
Editare și producție video: Stéphane Guibert.
Slow motion
***** SFF *****
For a long journey…
Schicke Führs Fröhling of the band SFF was a German progressive rock trio.
Eduard Schicke (February 14, 1947), Gerd Führs (November 27, 1955 – November 3, 1992) and Heinz Fröhling (May 7, 1951) first met in 1974.
The spark between the three jumped immediately, and soon after they were rehearsing at a farmhouse that had been turned into a studio and, after a successful debut appearance at Munich’s Circus Krone under Dieter Dierks, were recording the first LP Symphonic Photos in 1976, which span 12,000 sold. The follow-up album Sunburst (1977) was also highly praised by fans and critics, as were the SFF concerts.
After the rather disappointing third LP « Ticket to Everywhere » in (1978), Eduard Schicke left the band due to musical differences. He later joined Holderlin. Führs and Fröhling then concentrated more on their side project Führs & Fröhling, whose debut album « Ammerland » was released in early 1978.
In 2011, under the name Fröhling & Schicke, Heinz Fröhling and Eduard Schicke released the album « Metamorphosen » with new tracks by Heinz Fröhling to lyrics by writer Klaus Modick.
This music is 40 years old, she does not take a wrinkle.
Selon des croyances ancestrales, Satan, prince des ténèbres devrait s’incarner dans une entité immatérielle à notre époque. Les délices d’une vie basée sur le vice et la facilité devrait faire de lui un dieu tout puissant.
Selon ces croyances, le papier monnaie devrait devenir le symbole du veau d’or et les banques, les nouvelles églises.
Selon les croyances:
Satan, Léviathan, Bélial et Lucifer sont quatre êtres différents. Le nombre 666 est couramment associé à Satan ; il provient de la Bible et symbolise ce qui est humain. Les démons bibliques répondent à une hiérarchie bien déterminée semblable à celle des militaires.
Le diable est un nom commun général personnifiant l’esprit du mal. Il est parfois écrit Diable et pris comme un nom propre, et aussi appelé Lucifer ou Satan dans la Bible, et Iblis dans le Coran. Le mot peut aussi être un nom désignant des personnages mythologiques malfaisants, un ou des diables.
Vidéos:
Ils se présentent
Bain en enfer
Evil dead 2 (Version originale)
Le livre de Satan (Etonnant ouvrage)
Damien (The Omen) 1+2+3 (Version Française)
(The Omen) 3 Version originale
Cine conduce iadul?
Atenție, pentru un public adult!
Satan, Leviatan, Belial și Lucifer
Conform credințelor ancestrale, Satana, prințul întunericului, ar trebui să se încarneze într-o entitate imaterială în timpul nostru. Deliciile unei vieți bazate pe viciu și ușurință ar trebui să facă din el un zeu atotputernic.
According to these beliefs, paper money should become the symbol of the golden calf and banks, the new churches.
Conform acestor credințe, banii de hârtie ar trebui să devină simbolul vițelului de aur și al băncilor, noilor biserici.
.
Conform credințelor:
Satan, Leviathan, Belial și Lucifer sunt patru ființe diferite. Numărul 666 este asociat în mod obișnuit cu Satana; vine din Biblie și simbolizează ceea ce este uman. Demonii biblici răspund la o ierarhie bine definită, similară cu cea a armatei.
Diavolul este un substantiv comun general care personifică spiritul răului. Este uneori scris Diavol și luat ca nume propriu, și numit și Lucifer sau Satan în Biblie și Iblis în Coran. Cuvântul poate fi și un nume care desemnează personaje mitologice malefice, unul sau mai mulți diavoli.
.
Videos:
Ei se prezintă
Fă baie în iad
Evil dead 2 (versiunea originală)
Evil dead 2 (versiunea originală)
Damien (The Omen) 1+2+3 (versiunea franceză)
(The Omen) 3 Versiunea originală
Who rules hell?
Warning, for an adult audience!
Satan, Leviathan, Belial and Lucifer
According to ancestral beliefs, Satan, prince of darkness, should be incarnated in an immaterial entity in our time. The delights of a life based on vice and ease should make him an all-powerful god.
According to these beliefs, paper money should become the symbol of the golden calf and banks, the new churches.
.
According to beliefs:
Satan, Leviathan, Belial and Lucifer are four different beings. The number 666 is commonly associated with Satan; it comes from the Bible and symbolizes what is human. Biblical demons respond to a well-defined hierarchy similar to that of the military.
The devil is a general common noun personifying the spirit of evil. It is sometimes written Devil and taken as a proper noun, and also called Lucifer or Satan in the Bible, and Iblis in the Koran. The word can also be a name designating evil mythological characters, one or more devils.
