Tu me manques Robert, si tu savais à quel point. 8 ans déjà!
Une longue maladie qu’il a combattu comme un guerrier, le cancer.
Robert Miles d’origine italienne et désormais devenu Suisse nous a fait connaître la “Dream MUSIC” et je ne peux que le mettre en avant ici. Il est devenu mon ami en m’ouvrant l’espace de ses bras peu de temps avant de mourir. Nous avions même eu un projet ensemble. Je le partage ici et je regrette cet ami qui m’a quitté un peu comme un traître sans me dire au revoir.
À toi Robert.
Il m’est impossible d’exprimer ici à quel point tu me manques, la douleur était si intense après ta disparition.
Maintenant devenu un ange, pleure pour nous, pleure sur nous. Nous avons besoin de tes larmes d’amour car l’amour était ton message lors de ton bref passage terrestre..
Merci au label DBX (Italie) pour l’aimable autorisation
Robert Miles
In tribute to a friend
I miss you Robert, if you only knew how much. It’s been 8 years already!
A long illness that he fought like a warrior, cancer.
Robert Miles Italian origin and become Swiss invite us to discover “Dream MUSIC”. I can only highlight him. He became my friend by opening the space of his arms to me shortly before his death. We even had a project together. I share him here. This friend left a bit like a traitor without saying goodbye to me.
To you Robert.
It is impossible for me to express here how much I miss you, the pain was so intense after your disappearance.
Now become an angel, cry for us yes, cry for us. We need your tears of love because love was your message during your brief earthly passage..
Many thanks to DBX (Italy) for the kind permission.
***** Robert Miles *****
În omagiu adus unui prieten
Mi-e dor de tine Robert, dacă ai ști cât de mult! Deja 7 ani.
O lungă boală a luptat ca un războinic,cancerul.
Robert Miles de origine italiană și acum elvețieni ne-au prezentat „DREAM MUSIC”. Mi-a devenit prieten deschizând spațiul brațelor cu puțin înainte de moartea sa. Am avut chiar un proiect împreună. Îl împărtășesc aici și regret, Prietenul acesta care m-a părăsit fără să-mi iau rămas bun.
Pentru tine Robert.
Îmi este imposibil să exprim aici cât de mult îmi este dor de tine, durerea a fost atât de intensă după dispariția ta.
Acum ești un înger. Plânge pentru noi da, plânge pentru noi. Avem nevoie de lacrimile tale de dragoste pentru că iubirea a fost mesajul tău în timpul scurtului tău pasaj pământesc.
Mulțumim etichetei DBX (Italia) pentru permisiunea amabilă
« Ne laissez pas votre confort devenir votre prison. »
Tel est pris qui croyait prendre!
Une souris plongée dans un bocal rempli de riz croit mener une vie idéale : elle a tout ce qu’il lui faut, sans effort…Alors, elle reste là, profitant de l’abondance… jusqu’au jour où le riz vient à manquer. C’est là qu’elle réalise qu’elle est piégée, incapable de s’échapper.
L’histoire est identique chez les humains:
Menacés par les épées de Damoclès suspendues au-dessus de leur tête en permanence mais piégés par un confort illusoire, ils se disent, faussement rassurés, persuadés que rien ne changera : « De toute façon, qu’est-ce qu’on peut y faire? »
Le problème inlassablement répété réside dans le fait que chaque génération confondue se posant la même question, rien n’est mis en œuvre pour changer justement.
Tic tac…
Merci à EMI America.
“Don’t let your comfort become your prison.”
Caught in his own trap!
A mouse plunged into a jar filled with rice believes it’s leading an ideal life: it has everything it needs, effortlessly…
So it stays there, enjoying the abundance… until the day the rice runs out. That’s when it realizes it’s trapped, unable to escape.
The story is the same in humans:
Threatened by the swords of Damocles permanently hanging over their heads but trapped by an illusory comfort, they say to themselves, falsely reassured, thinking that nothing will change: « Anyway, what can we do about it? »
The problem, which is constantly repeated, is that each generation asks the same question, but nothing is done to change it.
Tick tock…
Many thanks to EMI America.
„Nu lăsa confortul să devină închisoarea ta.”
Prins în propria-i capcană!
Un șoarece cufundat într-un borcan plin cu orez crede că duce o viață ideală: are tot ce-i trebuie, fără efort… Așa că rămâne acolo, bucurându-se de abundență… până în ziua în care orezul se termină. Atunci își dă seama că este prins în capcană, incapabil să scape.
Povestea este aceeași și la oameni:
Amenințați de săbiile lui Damocle care le atârnă neîncetat deasupra capetelor, dar prizonieri ai unui confort iluzoriu, își spun, fals liniștiți, convinși că nimic nu se va schimba: „Ei bine, ce putem face oricum?”
Problema, care se repetă constant, este că fiecare generație pune aceeași întrebare și nu se face nimic pentru a schimba situația…
Feschaux est une section de la ville belge de Beauraing située en Wallonie dans la province de Namur. C’était une commune à part entière avant la fusion des communes de 1977.
Le film d’Al Gore sur le changement climatique a été salué comme révolutionnaire lors de sa sortie en fanfare mais, dans l’intervalle, la fameuse vérité s’est avérée ne pas être une vérité du tout.
Il y a quinze ans aujourd’hui, Al Gore, candidat malheureux à la présidence des États-Unis, sortait ce que l’on peut décrire comme un film d’épouvante intitulé « Une vérité qui dérange : l’urgence planétaire du réchauffement climatique et ce que nous pouvons faire pour y remédier ». Le film a connu un succès mondial et Gore a remporté un Oscar ; il a également reçu le prix Nobel de la paix.
Gore avait réussi à rendre sexy le réchauffement de la planète. Tout le monde voulait être de la partie pour montrer qu’il était respectueux de l’environnement, en particulier les célébrités. Et tous les autres durent s’inscrire à l’ordre du jour car, comme on l’entend encore si souvent aujourd’hui, « c’est la science qui le dit ».
Selon le documentaire, nous avions 10 ans avant que les villes côtières ne soient englouties sous les eaux et que l’antarctique ainsi que les glaciers aient totalement disparut. Le canular était planétaire et l’escroquerie du climat savamment orchestrée. Je vous laisse juge.
Sophie B. Hawkins (née Sophie Ballantine Hawkins le 1er novembre 1964 dans le quartier de Manhattan à New York) est une auteure-compositrice-interprète, musicienne et peintre américaine.
Sophie B. Hawkins est née et a grandi à New York. Après avoir fréquenté la Manhattan School of Music, elle commence sa carrière musicale comme percussionniste. Elle accompagne ainsi brièvement Bryan Ferry, mais comme son jeu ne convient pas au chanteur, elle est virée. Dans la foulée, elle écrit et compose chez elle la chanson « Damn I Wish I Was Your Lover. » Sophie B. Hawkins considère cet épisode comme une étape importante, puisque c’est avec cette chanson qu’elle commence sa carrière de chanteuse.
***** Right beside you *****
Sophie B. Hawkins
Sophie B. Hawkins (born Sophie Ballantine Hawkins on November 1, 1964 in the Manhattan borough of New York City) is an American singer-songwriter, musician, and painter.
Sophie B. Hawkins was born and raised in New York City. After attending the Manhattan School of Music, she began her musical career as a percussionist. She briefly accompanied Bryan Ferry, but was fired when her playing did not suit the singer. She then wrote and composed the song « Damn I Wish I Was Your Lover » at home. Sophie B. Hawkins considers this episode to be a milestone, as it was with this song that she began her singing career.
***** Right beside you *****
Sophie B. Hawkins
Sophie B. Hawkins (născută Sophie Ballantine Hawkins; 1 noiembrie 1964 în Manhattan, New York) este o cântăreață, compozitoare, muziciană și pictoră americană.
Sophie B. Hawkins sa născut și a crescut în New York City. După ce a urmat Școala de Muzică din Manhattan, această artistă și-a început cariera muzicală ca percuționist. Ea l-a însoțit pentru scurt timp pe Bryan Ferry, dar, întrucât cântăreața nu i se potrivea, a fost concediată. În timpul acestui proces, ea a scris și compus piesa „Damn I Wish I Was Your Lover” acasă. Sophie B. Hawkins consideră acest episod ca o piatră de hotar importantă, deoarece tocmai cu această melodie și-a început cariera de cântăreață.
Coluche lors d’une interview sur les ondes de la Télévision Suisse
« En Suisse, on reconnait un type pauvre si c’est lui qui nettoie sa Mercedes, sans ça il trouve un mec pour le faire à sa place. »
Visionnaire et inoubliable Coluche.
Depuis le décès (accidentel ou non) de Coluche, la France a bien changé et pas forcément dans le bon sens.
Humoriste, homme de scène, acteur et même politicien (pour rire), puisqu’il s’était présenté à la présidentielle de 1981, fondateur des « Restos du cœur », Coluche manque aujourd’hui cruellement à un pays qui s’en va à la dérive.
JJ Justin Jay, de son vrai nom Takagi Justin Jay, fait partie d’un groupe de danse. Il est reconnu pour ses talents de danseur. Moitié américain, moitié japonais, il est né le 27 janvier 2006. Stagiaire au sein de la compagnie HYB, il est le plus jeune, le meilleur danseur et le plus populaire du groupe.
Faisant partie de mes contacts privilégiés sur Facebook, c’est chaque fois un véritable plaisir que de le regarder se produire sur scène.
Les origines de la dance:
Pour beaucoup, la danse est l’art de mouvoir le corps humain, souvent au rythme de la musique. Parfois symbolique, parfois dénuée de sens, la danse reste mystérieuse… D’où vient-elle ? Qui a inventé la danse ?
Tout d’abord, les premières traces de l’existence de la danse datent de la période paléolithique. En effet, des peintures rupestres illustraient déjà des scènes de danses primitives. Il s’agissait à l’époque d’un rituel cérémonial pour :
Conjurer le sort.
Invoquer le courage.
Amadouer les divinités.
De plus, les danses primitives avaient probablement pour but de faire entrer ses pratiquants dans un état de transe !
Aussi, à la question “Qui a inventé la danse ?” nous vous répondons que se sont les hommes préhistoriques. L’art de la danse est bel et bien l’aîné de tous les arts !
Dans l’antiquité, l’acte rituel lié à la danse devient un loisir. En effet, l’esthétisme et la communion générées par la danse sont mis en lumière lors de divers spectacles et rassemblements publics. Alors, la danse devient un art dont les codes évoluent à mesure que les sociétés qui la pratiquent évoluent.
Mais c’est au 17ième siècle que cet art reçu ses lettres de noblesse.
Vous l’aurez compris, la danse fait partie des origines de l’humanité. Aussi, vous ne pouvez qu’avoir envie de perpétuer cet art.
JJ Justin Jay, whose real name is Takagi Justin Jay, is a member of a dance group. He is renowned for his dancing skills. Half American, half Japanese, he was born on January 27, 2006. A trainee with the HYB company, he is the youngest, best dancer, and most popular in the group.
As one of my favorite contacts on Facebook, it is always a real pleasure to watch him perform on stage.
The origins of dance:
For many, dance is the art of moving the human body, often to the rhythm of music. Sometimes symbolic, sometimes meaningless, the dance remains mysterious… Where does it come from? Who invented dance?
First of all, the first traces of the existence of dance date from the Paleolithic period. Indeed, cave paintings already illustrated primitive dance scenes. At the time, it was a ceremonial ritual for:
Ward off bad luck.
Summon courage.
Coax the deities.
Furthermore, the primitive dances were probably intended to put its practitioners into a trance state!
Also, to the question “Who invented dance?” we answer you that they are prehistoric men. The art of dance is indeed the eldest of all arts!
In antiquity, the ritual act linked to dance became a leisure activity. Indeed, the aesthetics and communion generated by dance are highlighted during various shows and public gatherings. So, dance becomes an art whose codes evolve as the societies that practice it evolve.
But it was in the 17th century that this art received its letters of nobility.
.
You will have understood, dance is part of the origins of humanity. Also, you can only want to perpetuate this art.
JJ Justin Jay, al cărui nume real este Takagi Justin Jay, este membru al unei trupe de dans. Este renumit pentru abilitățile sale de dans. Jumătate american, jumătate japonez, s-a născut pe 27 ianuarie 2006. Stagiar la compania HYB, este cel mai tânăr, cel mai bun dansator și cel mai popular din trupă.
Fiind unul dintre contactele mele preferate de pe Facebook, este întotdeauna o adevărată plăcere să-l văd cum cântă pe scenă.
Originile dansului:
Pentru mulți, dansul este arta de a mișca corpul uman, adesea în ritmul muzicii. Uneori simbolic, alteori lipsit de sens, dansul rămâne misterios… De unde vine? Cine a inventat dansul?
În primul rând, primele urme ale existenței dansului datează din perioada paleolitică. Într-adevăr, picturile rupestre ilustrau deja scene de dans primitive. La acea vreme, era un ritual ceremonial pentru:
Ferește-te de ghinion.
Dă curaj.
Conduce zeitățile.
Mai mult, dansurile primitive au fost probabil menite să-și pună practicanții într-o stare de transă!
De asemenea, la întrebarea „Cine a inventat dansul?” vă răspundem că sunt oameni preistorici. Arta dansului este într-adevăr cea mai veche dintre toate artele!
În antichitate, actul ritual legat de dans a devenit o activitate de agrement. Într-adevăr, estetica și comuniunea generate de dans sunt evidențiate în cadrul diferitelor spectacole și adunări publice. Așadar, dansul devine o artă ale cărei coduri evoluează pe măsură ce evoluează societățile care îl practică.
Dar în secolul al XVII-lea această artă și-a primit scrisorile nobiliare.
Veți fi înțeles, dansul face parte din originile umanității. De asemenea, nu poți decât să perpetuezi această artă.
Il s’agit d’une unité de mesure anglaise adoptée par l’industrie phonographique : 12 pouces ou 30 centimètres. Il s’agit du diamètre d’un de nos vieux disques vinyles joué à 30 bpm. Lorsqu’on parle de 12 pouces (version longue), il s’agit du même support, mais joué à 45 bpm. Dans ce contexte, le support est souvent adapté en version longue (Extended Version) du titre original, en édition limitée.
Depuis l’avènement du disque compact, puis du mp3, ce terme (12″ Extended Version) est tombé en désuétude dans le commerce, se limitant uniquement au cercle fermé des discothèques branchés.
12 inch Extended version
What does 12 inch Extended version mean?
This is an English measurement adopted by the phonographic industry, namely: 12 inches or 30 centimeters. It is the diameter of one of our good old vinyl records playing at 30 bpm and when we talk about 12 » inch in (extended version) it is the same support but playing at 45 bpm. In this context, the support is often adapted to an extended version (Extended Version) of the original title with a limited edition.
Since the arrival of the compact disc, then the mp3, this term (12″ Extended Version) has fallen into disuse in the trade, being confined only to the closed circle of trendy discos.
12 inch Extended version
Ce înseamnă 12 inch Extended version?
Aceasta este o unitate de măsură engleză adoptată de industria fonografică, și anume: 12 inci sau 30 de centimetri. Este diametrul unuia dintre vechile noastre discuri de vinil care se redă la 30 bpm, iar când vorbim despre 12 inci în (versiune extinsă) este același suport, dar care se redă la 45 bpm. În acest context, suportul este adesea adaptat la o versiune extinsă (Extended Version) a titlului original cu o ediție limitată.
De la apariția compact discului, apoi a mp3-ului, acest termen (12″ Extended Version) a căzut în desuetudine în comerț, fiind limitat doar la cercul închis al cluburilor de noapte la modă.
Il faut vivre, vivre, plus fort que les jours qui passent. Il faut vivre, vivre, debout au milieu des glaces, ne plus s’endormir
Dans les souvenirs.
Il faut vivre, vivre, se réveiller dans la nuit. Il faut vivre, vivre Avant de perdre la vie. Que l’amour se lève jusqu’au dernier rêve…
Merci à François Feldman et Phonogram Records.
François Feldman
« We must live, Live! »
We must live, live, stronger than the passing days. We must live, live, standing in the middle of the ice, without falling asleep again In memories.
We must live, live, wake up in the night. We must live, live Before we lose our lives. May love rise until the last dream…
Many thanks to François Feldman and Phonogram Records.
François Feldman
« Trebuie să trăim, să trăim! »
Trebuie să trăim, să trăim, mai puternici decât zilele care trec. Trebuie să trăim, să trăim, stând în mijlocul gheții, fără să mai adormim în amintiri.
Trebuie să trăim, să trăim, să ne trezim în noapte. Trebuie să trăim, să trăim, înainte să ne pierdem viața. Fie ca dragostea să se înalțe până la ultimul vis…
Multe mulțumiri lui François Feldman și casei de discuri Phonogram Records.
