Culture & cinéma : Et si la mort venait nous souhaiter bonne nuit ? / Cultură și cinema: Ce se întâmplă dacă moartea ne-a dorit noapte bună ? / Culture & cinema: What if death came to wish us good night ? (Reminder)

Culture & cinéma : Et si la mort venait nous souhaiter bonne nuit ?

De belles histoires d’amour singulières. Mylène Farmer

« Regrets » est une chanson de 1991 enregistrée par l’auteure-compositrice-interprète française Mylène Farmer en duo avec le musicien Jean-Louis Murat. La chanson est sortie le 29 juillet 1991 et était le deuxième single de son troisième album studio L’Autre…. Le clip a été tourné dans un cimetière de Budapest, car la chanson traite d’une relation amoureuse entre deux personnes séparées par le mort de l’un d’eux. Cette ballade est devenue l’un des trois meilleurs tubes en France et a également connu un succès en Belgique.

  • Merci à Mylène et à Polydor.

Mylène, mes claviers sont audacieux, une imagination sans limite et des rêves plein la tête. Contactes-moi!

    

Cultură și cinema: Ce se întâmplă dacă moartea ne-a dorit noapte bună ?

Povești frumoase de dragoste singulare. Mylène Farmer

Regrets” este o melodie din 1991 înregistrată de cântăreața și compozitoarea franceză Mylène Farmer în duet cu muzicianul Jean-Louis Murat. Piesa a fost lansată pe 29 iulie 1991 și a fost al doilea single de pe al treilea album al său de studio, The Other…. Videoclipul a fost filmat într-un cimitir din Budapesta, deoarece melodia este despre o relație romantică între două persoane despărțite de moartea unuia dintre ei. Această baladă a devenit un hit de top trei în Franța și s-a bucurat și de succes în Belgia.

  • Mulțumesc lui Mylène și Polydor.

Mylène, tastaturile mele sunt îndrăznețe, o imaginație fără limite și un cap plin de vise. Contacteaza-ma!

    

Culture & cinema: What if death came to wish us good night ?

Beautiful singular love stories. Mylène Farmer

« Regrets » is a 1991 song recorded by French singer-songwriter Mylène Farmer as duet with musician Jean-Louis Murat. The song was released on 29 July 1991 and was the second single from her third studio album L’Autre…. The music video was shot in a cemetery in Budapest, as the song deals with a love relationship between two people separated by the death of one of them. This ballad became a top three hit in France and was also successful in Belgium.

  • Many thanks to Mylène and Polydor.

Mylène, my keyboards are daring, an unlimited imagination and a head full of dreams. Contact me!

Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK)

Total des vues : 176 , Vues aujourd'hui : 3 

Culture & Cinéma: Rockets « Legion of Alien » / Cultură și cinema: Rockets « Legion of Alien » / Culture & Cinema: Rockets « Legion of Alien »

Culture & Cinéma: Rockets « Legion of Alien »

Appelons les Rockets. Mais en cherchant un peu dans leur biographie, il n’est pas rare de trouver Rocket Men, The Rocketteers, Les Rockets, Tom ‘n’ Jerry’s Rockets, Silver Rockets, Roketz and Rok-Etz, etc. Une chose est presque sûre, ils démarrent en 1974 (même si dès 1970, on trouve une trace de Crystal…) et tournent encore en 2016. Un seul membre du groupe est « d’époque » ou presque, c’est Fabrice Quagliotti, aux claviers depuis 1977. C’est justement entre 1977 et 1982 que leur space disco est à son apogée avec les cinq musiciens grimés à la façon Kiss, version surfeur d’argent de la planète Mars. Un concept. Côté musique, il s’agit de synthétiseurs et de vocodeurs sur fond de rythmes disco et de guitares funk. S’ils débutent en 1976 avec une cover du morceau « Apache » des Shadows, ils ont aussi repris les Canned Heat. Surprenant, mais pas étonnant tant leur musique peut s’apparenter à Kraftwerk, voire à l’époque Ziggy Stradust de David Bowie. Et – malheureusement – parfois à une BO de Star Wars.

En 1983, Christian Le Bartz et le batteur Alain Groetzinger quittent le groupe immédiatement suivi par leur producteur Claude Lemoine et le bassiste Gérard L’Her. Rockets sortira deux autres albums avec le chanteur anglais Sal Solo jusqu’en 1993 année où le groupe cesse toute activité. Surprise, en 2000, c’est l’italien Fabrice Quagliotti qui repart avec une équipe transalpine sans pour autant défrayer la chronique. Si ce n’est qu’ils ont quand même un site de fans en Ukraine et en Italie évidemment !

Cultură și cinema: Rockets « Legion of Alien »

Să-i chemăm The Rockets. Dar căutând puțin în biografia lor, nu este neobișnuit să găsești Rocket Men, The Rocketteers, Les Rockets, Tom ‘n’ Jerry’s Rockets, Silver Rockets, Roketz și Rok-Etz etc. Un lucru este aproape sigur, au început în 1974 (chiar dacă încă din 1970, găsim o urmă de Crystal…) și încă mai făceau turnee în 2016. Un singur membru al grupului este „vintage” sau aproape, este Fabrice Quagliotti, pe claviaturi din 1977. Tocmai între 1977 și 1982 discoteca lor spațială a fost la apogeu, cu cei cinci muzicieni alcătuiți ca Kiss, o versiune de surfer argintiu a planetei Marte. Un concept. Pe partea muzicală, sunt sintetizatoare și vocodere pe un fundal de ritmuri disco și chitare funk. În timp ce au debutat în 1976 cu un cover al piesei Shadows „Apache”, au făcut și un cover de Canned Heat. În mod surprinzător, dar deloc surprinzător, muzica lor poate fi legată de Kraftwerk, sau chiar de epoca Ziggy Stradust a lui David Bowie. Și – din păcate – uneori la o coloană sonoră Star Wars.

În 1983, Christian Le Bartz și bateristul Alain Groetzinger au părăsit grupul, urmați imediat de producătorul lor Claude Lemoine și basistul Gérard L’Her. Rockets va lansa alte două albume cu cântărețul englez Sal Solo până în 1993, când grupul își încetează orice activitate. Surpriză, în 2000, italianul Fabrice Quagliotti a plecat cu o echipă transalpină fără să facă titluri. Cu excepția faptului că au încă un site de fani în Ucraina și Italia, desigur!

Culture & Cinema: Rockets « Legion of Alien »

Let’s call the Rockets. But by searching a little in their biography, it is not uncommon to find Rocket Men, The Rocketteers, Les Rockets, Tom ‘n’ Jerry’s Rockets, Silver Rockets, Roketz and Rok-Etz, etc. One thing is almost certain, they started in 1974 (even if as early as 1970, we find a trace of Crystal…) and were still touring in 2016. Only one member of the group is « vintage » or almost, it’s Fabrice Quagliotti, on keyboards since 1977. It was precisely between 1977 and 1982 that their space disco was at its peak with the five musicians made up like Kiss, a silver surfer version of the planet Mars. A concept. On the music side, it’s synthesizers and vocoders against a backdrop of disco beats and funk guitars. While they debuted in 1976 with a cover of the Shadows song « Apache », they also covered the Canned Heat. Surprisingly, but not surprisingly, their music can be related to Kraftwerk, or even David Bowie’s Ziggy Stradust era. And – unfortunately – sometimes to a Star Wars soundtrack.

In 1983, Christian Le Bartz and drummer Alain Groetzinger left the group immediately followed by their producer Claude Lemoine and bassist Gérard L’Her. Rockets will release two other albums with English singer Sal Solo until 1993 when the group ceases all activity. Surprise, in 2000, it was the Italian Fabrice Quagliotti who left with a transalpine team without making headlines. Except they still have a fan site in Ukraine and Italy of course!

 

Stéphane Guibert / Rares Mihai Florescu

Total des vues : 102 , Vues aujourd'hui : 1 

Culture & Cinéma: Prédictions / Culture & Cinema: Knowing / Culture & Cinema: Knowing

  • Film complet version Française et version originale.
  • Film complet versiunea franceza si versiunea originala.
  • Ful movie French version and original version.

Culture & Cinéma: Prédictions

En 1959, l’école élémentaire de Lexington dans le Massachusetts participe à un concours sur le thème du futur. Une enseignante, Mme Taylor, propose que les élèves imaginent leur vision du monde cinquante ans plus tard et que l’ensemble des copies soit placé dans une capsule temporelle qui ne serait ouverte qu’en 2009. Mais tandis que les autres enfants dessinent des fusées, Lucinda Embry, une jeune fille souffrant de troubles mentaux, aligne une série de chiffres et de nombres, mécaniquement, comme si elle les récitait.

Lors d’une cérémonie en présence des enfants, de leurs parents et de leurs professeurs, la capsule est solennellement placée dans un trou devant le perron de l’école. Mme Taylor remarque que Lucinda se tient à l’écart. Quand elle regarde à nouveau un instant plus tard, la petite fille a disparu. Les recherches sont aussitôt lancées et durent jusqu’à la nuit tombée. Pendant que des policiers inspectent chaque recoin de l’école, Mme Taylor retrouve Lucinda dans un placard du sous-sol et remarque que la petite fille a gratté le bois de la porte jusqu’au sang avec ses ongles pour terminer sa liste.

Cinquante ans plus tard, John Koestler est un professeur d’astronomie au Massachusetts Institute of Technology (MIT). Veuf éploré depuis un an, il noie sa peine dans l’alcool quand vient le soir et essaie, tant bien que mal, de préserver ses relations avec son fils d’une dizaine d’années, Caleb. De son côté, le petit garçon souffre encore plus. En plus d’un père démissionnaire qui cherche certes à limiter la casse, c’est un enfant taciturne qui vit dans une maison trop grande et trop vide, perdue au milieu des bois. Son audition limitée achève de le plonger dans un monde de silence et de solitude.

Culture & Cinema: Knowing

În 1959, școala elementară Lexington din Massachusetts s-a înscris la un concurs cu tematică viitoare. O profesoară, doamna Taylor, sugerează elevilor să-și imagineze viziunea asupra lumii cincizeci de ani mai târziu și că toate copiile sunt plasate într-o capsulă a timpului care nu va fi deschisă până în 2009. Dar în timp ce ceilalți copii desenează rachete, Lucinda Embry, o fată bolnavă mintal, aliniază o serie de cifre și numere, mecanic, de parcă le-ar recita.

În cadrul unei ceremonii în prezența copiilor, a părinților și a profesorilor lor, capsula este așezată solemn într-o gaură din fața treptelor școlii. Doamna Taylor o observă pe Lucinda stând deoparte. Când se uită din nou o clipă mai târziu, fetița a dispărut. Căutarea este lansată imediat și durează până la căderea nopții. În timp ce polițiștii inspectează fiecare colț al școlii, doamna Taylor o găsește pe Lucinda într-un dulap de la subsol și observă că fetița a zgâriat lemnul ușii până când sângerează cu unghiile pentru a-și completa lista.

Cincizeci de ani mai târziu, John Koestler este profesor de astronomie la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT). Văduv îndurerat de un an, își îneacă durerea în alcool când vine seara și încearcă, cumva, să-și păstreze relația cu fiul său de zece ani, Caleb. La rândul lui, băiețelul suferă și mai mult. Pe lângă un tată resemnat, care cu siguranță încearcă să limiteze ruperea, este un copil taciturn care locuiește într-o casă prea mare și prea goală, pierdut în mijlocul pădurii. Auzul său limitat ajunge să-l cufunde într-o lume a tăcerii și a singurătății.

Culture & Cinema: Knowing

In 1959, Lexington Elementary School in Massachusetts entered a future-themed contest. A teacher, Ms. Taylor, suggests that the students imagine their vision of the world fifty years later and that all the copies are placed in a time capsule which would not be opened until 2009. But while the other children draw rockets , Lucinda Embry, a mentally ill girl, lines up a series of digits and numbers, mechanically, as if reciting them.

During a ceremony in the presence of the children, their parents and their teachers, the capsule is solemnly placed in a hole in front of the school steps. Mrs. Taylor notices Lucinda standing aside. When she looks again a moment later, the little girl is gone. The search is immediately launched and lasts until nightfall. While police officers inspect every corner of the school, Mrs. Taylor finds Lucinda in a basement closet and notices that the little girl has scratched the wood of the door until it bleeds with her fingernails to complete her list.

Fifty years later, John Koestler is a professor of astronomy at the Massachusetts Institute of Technology (MIT). A grieving widower for a year, he drowns his pain in alcohol when evening comes and tries, somehow, to preserve his relationship with his ten-year-old son, Caleb. For his part, the little boy suffers even more. In addition to a resigned father who is certainly trying to limit the breakage, he is a taciturn child who lives in a house that is too big and too empty, lost in the middle of the woods. His limited hearing ends up plunging him into a world of silence and solitude.

Stéphane Guibert / Rares Mihai Florescu

Total des vues : 192 

Culture & Cinema: « I believe in you » / Cultură și cinema: « I believe in you » / Culture & Cinema: « I believe in you »

  • Film complet « Johnny English » Version originale.
  • Film complet „Johnny English” versiunea originală.
  • Full Movie « Johnny English » Original Version.

Culture & Cinema:
« I believe in you »

Rumer

Extrait de la bande original du film

« Johnny English Reborn »

Sarah Joyce (née le 3 juin 1979), mieux connue sous son nom de scène, Rumer, est une auteure-compositrice-interprète britannique d’origine pakistanaise. Soutenu par des personnalités de premier plan de l’industrie de la musique, notamment Burt Bacharach, Elton John, Carly Simon et Jools Holland, Rumer a été nominé pour deux Brit Awards le 13 janvier 2011. Son premier album, Seasons of My Soul, sorti en 2010, a atteint un sommet dans les charts britanniques. au n ° 3, a été certifié platine en 2013 après avoir vendu plus d’un million d’exemplaires, et a été classé n ° 26 dans le Top 40 officiel des premiers albums de la décennie en 2019.

La voix de Rumer a été décrite par The Guardian et bien d’autres comme rappelant celle de Karen Carpenter. Son nom de scène a été inspiré par l’auteur Rumer Godden. Boys Don’t Cry, sorti en 2012, a atteint un sommet dans les charts britanniques à la troisième place. Elle s’est produite dans plusieurs festivals tels que le festival de Glastonbury. Son album This Girl’s in Love (A Bacharach & David Songbook) est sorti en novembre 2016. En août 2020, elle sort son cinquième album, Nashville Tears (The Songs of Hugh Prestwood).

Cultură și cinema:
« I believe in you »

Rumer

Extras din coloana sonoră originală

« Johnny English Reborn »

Sarah Joyce (n. 3 iunie 1979), mai cunoscută sub numele ei de scenă Rumer, este o cântăreață britanică de origine pakistaneză. Susținut de personalități de top din industria muzicală, printre care Burt Bacharach, Elton John, Carly Simon și Jools Holland, Rumer a fost nominalizat la două premii Brit pe 13 ianuarie 2011. Albumul său de debut, Seasons of My Soul, lansat în 2010, a atins punctul culminant în Grafice din Marea Britanie. la locul 3, a fost certificat platină în 2013 după ce a vândut peste un milion de exemplare și a fost clasat pe locul 26 în Top 40 oficial al primelor albume ale deceniului din 2019.

Vocea lui Rumer a fost descrisă de The Guardian și de mulți alții ca o reminiscență a lui Karen Carpenter. Numele său de scenă a fost inspirat de autorul Rumer Godden. Boys Don’t Cry, lansat în 2012, a ajuns pe locul trei în topurile din Marea Britanie. A cântat la mai multe festivaluri precum Festivalul Glastonbury. Albumul ei This Girl’s in Love (A Bacharach & David Songbook) a fost lansat în noiembrie 2016. În august 2020, a lansat al cincilea album, Nashville Tears (Cântecele lui Hugh Prestwood).

Culture & Cinema:

« I believe in you »

Rumer

From the original soundtrack

« Johnny English Reborn »

Sarah Joyce (born 3 June 1979), better known by her stage name, Rumer, is a Pakistani-born British singer-songwriter. Supported by leading music industry figures including Burt Bacharach, Elton John, Carly Simon, and Jools Holland, Rumer was nominated for two Brit awards on 13 January 2011. Her debut album, Seasons of My Soul, released in 2010, peaked on the UK Charts at #3, was certified platinum in 2013 having sold over one million copies, and was listed at #26 in the Official Top 40 Biggest Debut Albums of the Decade in 2019.

Rumer’s voice has been described by The Guardian and many others as being reminiscent of Karen Carpenter. Her stage name was inspired by the author Rumer Godden. Boys Don’t Cry, released in 2012, peaked on the UK Charts at #3. She has performed at several festivals such as Glastonbury Festival. Her album This Girl’s in Love (A Bacharach & David Songbook) was released in November 2016. In August 2020, she released her fifth album, Nashville Tears (The Songs of Hugh Prestwood).

 

Stéphane Guibert pour Rares Mihai Florescu

Total des vues : 82 , Vues aujourd'hui : 1 

The Philadelphia Experiment

  • The Philadelphia experiment: Film complet version originale et version Française.
  • The Philadelphia experiment: versiunea originală a filmului complet și versiunea franceză.
  • The Philadelphia experiment: Full movie original version and French version.

The Philadelphia Experiment

The Philadelphia experiment était un événement présumé dont un ancien marin marchand nommé Carl M. Allen au chantier naval de Philadelphie de la marine des États-Unis à Philadelphie, Pennsylvanie, États-Unis, aurait été témoin. Allen a décrit une expérience où la marine américaine a tenté de rendre invisible l’escorte de destroyers USS Eldridge et les résultats bizarres qui ont suivi.

L’histoire a fait surface pour la première fois à la fin de 1955 quand Allen a envoyé un livre plein d’annotations manuscrites faisant référence à l’expérience à une organisation de recherche de la marine américaine et, un peu plus tard, une série de lettres faisant d’autres revendications à un auteur de livres sur les OVNIS. Le récit d’Allen sur l’événement est largement compris comme un canular. Plusieurs versions différentes et parfois contradictoires de l’expérience présumée ont circulé au fil des ans dans la littérature paranormale et les films populaires. La marine américaine soutient qu’aucune expérience de ce type n’a jamais été menée, que les détails de l’histoire contredisent des faits bien établis sur l’USS Eldridge et que la physique sur laquelle l’expérience est censée être basée est inexistante.

The Philadelphia Experiment

The Philadelphia experiment a fost un presupus eveniment despre care se spune că a fost martorul unui fost marinar comercial pe nume Carl M. Allen la șantierul naval Philadelphia al Marinei Statelor Unite din Philadelphia, Pennsylvania, Statele Unite, cândva în jurul datei de 28 octombrie, Allen a descris un experiment. unde Marina SUA a încercat să facă invizibil escorta distrugătoarei USS Eldridge și rezultatele bizare care au urmat.

Povestea a apărut pentru prima dată la sfârșitul anului 1955, când Allen a trimis o carte plină de adnotări scrise de mână cu referire la experiment unei organizații de cercetare a marinei americane și, puțin mai târziu, o serie de scrisori care făceau afirmații suplimentare unui scriitor de cărți OZN. Relatarea evenimentului făcută de Allen este înțeleasă pe scară largă a fi o farsă: mai multe versiuni diferite și uneori contradictorii ale presupusului experiment au circulat de-a lungul anilor în literatura paranormală și în filme populare. Marina SUA susține că nu a fost efectuat vreodată un astfel de experiment, că detaliile poveștii contrazic fapte bine stabilite despre USS Eldridge și că fizica pe care se pretinde că se bazează experimentul este inexistentă.

The Philadelphia Experiment

The Philadelphia Experiment was an alleged event claimed to have been witnessed by an ex-merchant mariner named Carl M. Allen at the United States Navy’s Philadelphia Naval Shipyard in Philadelphia, Pennsylvania, United States, sometime around October 28, 1943. Allen described an experiment where the U.S. Navy attempted to render invisible the destroyer escort USS Eldridge and the bizarre results that followed.

The story first surfaced in late 1955 when Allen sent a book full of hand written annotations referring to the experiment to a U.S. Navy research organization and, a little later, a series of letters making further claims to a UFO book writer. Allen’s account of the event is widely understood to be a hoax.: Several different, and sometimes contradictory versions of the alleged experiment have circulated over the years in paranormal literature and popular movies. The U.S. Navy maintains that no such experiment was ever conducted, that the details of the story contradict well-established facts about USS Eldridge, and that the physics the experiment is claimed to be based on is non-existent.

Stéphane Guibert / Rares Mihai Florescu

Total des vues : 123 

Quelqu’un comme toi (Reminder) / Cineva ca tine (Reminder) / Someone like you (Reminder)

Quelqu’un comme toi

Parce qu’un simple geste, un simple « bonjour », un simple « au revoir », un simple « je t’aime » peuvent changer le court d’une vie. Un mot de tendresse une simple attention peuvent faire toute la différence. Beaucoup ne l’on pas compris et ne le comprendront probablement jamais. C’est vraiment triste pour eux.

Je volais mettre ici en avant le musicien Brésilien Glaucio Cristelo qui me fait la gentillesse de son amitié.

    

Cineva ca tine

Pentru că un simplu gest, un simplu „bună ziua”, un simplu „la revedere”, un simplu „te iubesc” pot schimba cursul unei vieți. Un cuvânt bun, o simplă atenție pot face toată diferența. Mulți nu înțeleg asta și este într-adevăr trist pentru ei.

Am vrut să-l prezint aici pe muzicianul brazilian Glaucio Cristelo care îmi oferă amabilitatea prieteniei sale.

    

Someone like you

Because a simple gesture, a simple « hello », a simple « goodbye », a simple « I love you » can change the course of a life. A word of tenderness, a simple attention can make all the difference. Many have not understood it and probably never will.  It is really sad for them.

I wanted to highlight here the Brazilian musician Glaucio Cristelo who gives me the kindness of his friendship.

Stéphane Guibert pour Glaucio Cristelo

 

Total des vues : 89 , Vues aujourd'hui : 1 

Un prince à New-York / Venind în America / Coming to America

  • Film complet version Française et version originale, inclus le hit single « Soul Glow »
  • Film complet versiunea franceza si versiunea originala, Include hitul single „Soul Glow”
  • Complete movie French version and original version, includes the hit single « Soul Glow »

Un prince à New-York

Un prince à New York (Coming to America) est un film américain réalisé par John Landis, sorti en 1988.

Eddie Murphy y incarne un prince africain venant s’installer à New York. Pour la première fois de sa carrière, l’acteur incarne par ailleurs plusieurs autres personnes, ce qu’il refera par la suite dans d’autres films. Un prince à New York reçoit des critiques partagées à sa sortie. En revanche, c’est un total succès commercial dans le monde. Une suite, Un prince à New York 2, est sortie en 2021.

Synopsis:

À son 21e anniversaire, Akeem — prince de Zamunda, une riche nation africaine — doit se marier à une femme qu’il n’a jamais vue auparavant, selon la tradition de la maison royale. Le prince décide de rompre avec la tradition et va chercher l’amour de sa vie aux États-Unis. S’installant à New York, il fait croire qu’il est un homme pauvre afin de trouver une femme qui soit véritablement attirée par lui et non par sa richesse et son pouvoir.

Venind în America

Venind în America (Coming to America) este un film american realisé de John Landis, sorti în 1988.

Eddie Murphy joacă rolul unui prinț african care vine să se stabilească la New York. Pentru prima dată în carieră, actorul întruchipează și alte câteva persoane, pe care le va face din nou mai târziu în alte filme. Un prinț din New York primește recenzii mixte la eliberare. Pe de altă parte, este un succes comercial total în lume. O continuare, A Prince in New York 2, a fost lansată în 2021.

Rezumat:

La vârsta de 21 de ani, Akeem — prințul Zamundei, o națiune africană bogată — urmează să se căsătorească cu o femeie pe care nu a mai văzut-o până acum, conform tradiției casei regale. Prințul decide să rupă tradiția și pleacă să-și caute dragostea vieții sale în Statele Unite. Mutându-se la New York, el se preface că este un bărbat sărac pentru a găsi o femeie care să fie cu adevărat atrasă de el și nu de bogăția și puterea lui.

Coming to America

Coming to America is a 1988 American film directed by John Landis.

Eddie Murphy plays an African prince who comes to settle in New York. For the first time in his career, the actor also embodies several other people, which he will do again later in other films. A Prince in New York receives mixed reviews upon release. On the other hand, it is a total commercial success in the world. A sequel, A Prince in New York 2, was released in 2021.

Synopsis:

On his 21st birthday, Akeem — prince of Zamunda, a wealthy African nation — is to marry a woman he has never seen before, according to the tradition of the royal house. The prince decides to break with tradition and goes to look for the love of his life in the United States. Moving to New York, he pretends he is a poor man in order to find a woman who is truly attracted to him and not his wealth and power.

Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK)

Total des vues : 106 

Culture & cinéma: Le parc / Cultură și cinema: Le parc / Culture & cinema: Le parc

Culture & cinéma: Le parc

Le Parc est un album du groupe Tangerine Dream sorti en 1985. Chacun des 9 titres est inspiré d’un parc ou jardin public connu.

Le morceau Le Parc a été utilisé comme générique pour la série télévisée américaine Tonnerre mécanique (Street Hawk). Une vidéo a été produite pour Tiergarten. Le morceau Central Park a été utilisé comme thème d’ouverture du film Diamond Ninja Force réalisé par Godfrey Ho.

Cultură și cinema: Le parc

Le Parc este un album al lui Tangerine Dream lansat în 1985. Fiecare dintre cele 9 piese este inspirată dintr-un parc public sau grădină cunoscut.

Cântecul Le Parc a fost folosit ca temă pentru serialul american de televiziune Mechanical Thunder (Street Hawk). A fost produs un videoclip pentru Tiergarten. Piesa din Central Park a fost folosită ca temă de deschidere pentru filmul Diamond Ninja Force regizat de Godfrey Ho.

Culture & cinema: Le parc

Le Parc is an album by Tangerine Dream released in 1985. Each of the 9 tracks is inspired by a well-known public park or garden.

The song Le Parc was used as the theme song for the American television series Mechanical Thunder (Street Hawk). A video was produced for Tiergarten. The Central Park track was used as the opening theme for the movie Diamond Ninja Force directed by Godfrey Ho.

Stéphane Guibert / Rares Mihai Florescu

Total des vues : 95 , Vues aujourd'hui : 1 

Sortir de la Matrix: « Le grand éveil » / Leșirea din Matrix: „Marea Trezire” / Exit The Matrix: « The Great Awakening »

  • Matrix Résurection Version originale sous-titrée en Français
  • Matrix Resurrection Versiune originală cu subtitrare în franceză
  • Matrix Resurrection Original version with French subtitles

Sortir de la Matrix: « Le grand éveil »

C’est un peu bizarre par moments de ne plus avoir les mêmes sentiments/réactions/pensées/réflexes qu’avant le grand reveil. Plus d’une cinquantaine d’années passées dans une matrice de pensées et comportements associés. Et puis une bascule dans un autre monde de cognitions. Je cherche parfois à retrouver les émotions que je ressentais avant. Mais je n’y arrive pas. Celles d’aujourd’hui sont différentes, beaucoup plus “sages”, plus élevées, moins bruyantes, moins tempétueuses. Je me dit que j’aimais bien ces tempêtes mais le calme est plus reposant. Les ais je vraiment aimées? Je cherche un mot pour qualifier mon état d’esprit mais je ne le trouve pas, comme si même les mots étaient devenus insuffisants. Comme quoi il y a bien eu un avant et un après.
Voilà c’était l’instant philosophique du jour étant donné que je n’arrive même plus à dormir autant qu’avant. Je vous laisse bailler d’ennui devant ces lignes et aller vous recoucher….

Texte de Manu Réva >>>>>

Leșirea din Matrix: „Marea Trezire”

E puțin ciudat uneori să nu ai aceleași sentimente/reacții/gânduri/reflexe ca înainte de marea trezire. Peste cincizeci de ani petrecuți într-o matrice de gânduri și comportamente asociate. Și apoi o trecere la o altă lume a cognițiilor. Uneori încerc să găsesc emoțiile pe care le simțeam înainte. Dar nu pot. Cei de astăzi sunt diferiți, mult mai înțelepți, mai înalți, mai puțin zgomotoși, mai puțin furtunosi. Îmi spun că mi-au plăcut furtunile astea dar calmul este mai relaxant. Chiar mi-au placut? Caut un cuvânt care să-mi descrie starea de spirit dar nu-l găsesc, de parcă chiar și cuvintele ar fi devenit insuficiente. Ca ceea ce a fost un înainte și un după.
Acesta a fost momentul filozofic al zilei, deoarece nici nu pot dormi la fel de mult ca înainte. Te las căscând de plictiseală în fața acestor rânduri și mă întorc în pat…

Text de Manu Reva >>>>>

Exit The Matrix: « The Great Awakening »

It’s a little weird at times not having the same feelings / reactions / thoughts / reflexes as before the big awakening. More than fifty years spent in a matrix of thoughts and associated behaviors. And then a switch to another world of cognitions. I sometimes try to find the emotions I felt before. But I can not. Those of today are different, much wiser, higher, less noisy, less stormy. I tell myself that I liked these storms but the calm is more relaxing. Did I really like them? I’m looking for a word to describe my state of mind but I can’t find it, as if even words have become insufficient. Like what there was a before and an after.
That was the philosophical moment of the day since I can’t even sleep as much as before. I leave you yawning with boredom in front of these lines and go back to bed….

Text by Manu Reva >>>>>

Stéphane Guibert / Rares Mihai Florescu

Total des vues : 151 , Vues aujourd'hui : 1