Je suis ce que je suis, et j’agis comme bon me semble. Je n’attends rien, j’accueille tout. Et cela rend la vie plus légère.
Nous vivons dans un monde où les funérailles comptent plus que les défunts, où le mariage importe plus que l’amour, où l’apparence l’emporte sur l’âme. Une société obsédée par l’emballage, mais qui méprise le contenu.
Sir Anthony Hopkins
Merci au label Some Bizzare Records pour l’aimable autorisation.
What people say about me is none of my business!
I am what I am, and I act as I please. I expect nothing, I welcome everything. And that makes life lighter.
We live in a world where funerals matter more than the deceased, where marriage is more important than love, where appearances trump the soul. A society obsessed with packaging but disregarding the contents.
Sir Anthony Hopkins
Many thanks to the Some Bizzare Records for the kind permission.
Ceea ce spun oamenii despre mine nu este treaba mea!
Sunt ceea ce sunt și mă comport după cum vreau. Nu mă aștept la nimic, salut totul. Și asta face viața mai ușoară.
Trăim într-o lume în care funeraliile contează mai mult decât morții, în care căsătoria contează mai mult decât dragostea, în care aparența stăpânește sufletul. O societate obsedată de ambalaje, dar care nu ține cont de conținut.
Mulțumesc etichetei Some Bizzare Records pentru permisiunea amabilă.
Sweet Lullaby une chanson du groupe français Deep Forest, du genre musique du monde ou « électronique ethnique ». Cette chanson est le titre phare de leur premier album Deep Forest sorti en 1992. Ce groupe s’est spécialisé dans le mélange de musique électronique de type dance ou new age avec des chants d’ethnies africaines, amérindiennes, etc.
Origine : Rorogwela
Sweet Lullaby signifie en anglais « douce berceuse », et utilise des extraits d’une berceuse traditionnelle des ethnies baegu et fateleka des îles Salomon, interprétée par Afunakwa et enregistrée aux alentours de 1970 par l’ethnomusicologue Hugo Zemp dans le village de Fulinui. La berceuse, chantée en langue baegu et appelée Rorogwela, est le chant d’un jeune garçon demandant à son frère cadet d’arrêter ses pleurs et lui expliquant que l’amour de leurs parents décédés veille sur eux.
La chanson d’Afunakwa est intégrée en 1973 à un LP intitulé Solomon Islands: Fateleka and Baegu Music from Malaita publié par la Musical Sources collection de l’UNESCO. Seuls quelques couplets (marqués ci-dessous en gras) ont été réutilisés dans Sweet Lullaby. L’interprétation d’Afunakwa fut également réutilisée par le disc jockey italien Mauro Picotto dans sa chanson Komodo, et la mélodie reprise par le saxophoniste norvégien Jan Garbarek, dans sa chanson intitulée erronément Pygmy Lullaby. Afunakwa est décédée au cours des années 1990.
Merci à Virgin Recors.
***** Deep forest *****
« Sweet Lullaby »
Sweet Lullaby a song by the French band Deep Forest, from the world music or “ethnic electronic” genre. This song is the title track from their first album Deep Forest released in 1992. This group specialized in mixing electronic dance or new age music with songs from African, Native American, etc. ethnic groups.
Origin: Rorogwela
Sweet Lullaby uses excerpts from a traditional lullaby of the baegu and fateleka ethnic groups of the Solomon Islands, performed by Afunakwa and recorded around 1970 by ethnomusicologist Hugo Zemp in the village of Fulinui. The lullaby, sung in the Baegu language and called Rorogwela, is the song of a young boy asking his younger brother to stop his crying and explaining to him that the love of their deceased parents is watching over them.
Afunakwa’s song was included in 1973 on an LP titled Solomon Islands: Fateleka and Baegu Music from Malaita published by the UNESCO Musical Sources collection. Only a few verses (marked below in bold) were reused in Sweet Lullaby. Afunakwa’s rendition was also reused by Italian disc jockey Mauro Picotto in his song Komodo, and the melody covered by Norwegian saxophonist Jan Garbarek, in his song erroneously titled Pygmy Lullaby. Afunakwa died in the 1990s.
Many thanks to Virgin Records.
***** Deep forest *****
« Sweet Lullaby »
Sweet Lullaby o melodie a trupei franceze Deep Forest, din genul world music sau „ethnic electronic”. Această melodie este piesa de titlu de pe primul lor album Deep Forest lansat în 1992. Acest grup s-a specializat în amestecarea muzicii de dans electronic sau new age cu melodii din grupuri etnice africane, native americane etc.
Origine: Roroghela
Sweet Lullaby înseamnă „dulce cantic de leagăn” în engleză și folosește fragmente dintr-un cântec de leagăn tradițional al grupurilor etnice baegu și fateleka din Insulele Solomon, interpretat de Afunakwa și înregistrat în jurul anului 1970 de etnomuzicologul Hugo Zemp în satul Fulinui. Cântecul de leagăn, cântat în limba baegu și numit Rorogwela, este cântecul unui băiat care îi cere fratelui său mai mic să-și oprească plânsul și îi explică că dragostea părinților lor decedați îi veghează.
Cântecul lui Afunakwa a fost inclus în 1973 pe un LP intitulat Insulele Solomon: Fateleka and Baegu Music from Malaita publicat de colecția Surse muzicale UNESCO. Doar câteva versete (marcate mai jos cu caractere aldine) au fost refolosite în Sweet Lullaby. Interpretarea lui Afunakwa a fost refolosită și de disc jockey-ul italian Mauro Picotto în melodia sa Komodo, iar melodia interpretată de saxofonistul norvegian Jan Garbarek, în melodia sa intitulată eronat Pygmy Lullaby. Afunakwa a murit în anii 1990.
Plus la science évolue, plus les progrès culminent plus nous perdons nos repères mais c’est du tréfonds des âges, tout droit sortis des contes de fées que l’inconscient collectif s’éveil soudainement à une magie ancestrale. Les druides, les fées et les enchanteurs nous rappellent à nos origines.
Dans la catégorie “Culture et cinéma” voici que surgit un compositeur semblant appartenir à un autre temps : Eric Levi qui à travers un album nous replonge dans la magie d’un jadis jamais oublié et qui à mon sens fera fi de toute une technologie de pacotille.
Avec l’aimable autorisation du label : Mercury records.
Merci à Gaumont international.
Eric Lèvi
“Ameno”
The more science evolves, the more progress culminates, the more we lose our bearings. But it is from the depths of the ages, straight out of fairy tales that the collective unconscious suddenly awakens to an ancestral magic. Druids, fairies and enchanters remind us of our origins.
In the “Culture and Cinema” category, here comes a composer who seems to belong to another time: Eric Levi, who through an album plunges us back into the magic of a past that has never been forgotten and who, in my opinion, will disregard all the junk technology.
Courtesy of label: Mercury records.
Many thanks to Gaumont international.
Eric Lèvi
“Ameno”
Cu cât știința evoluează mai mult, cu cât progresul atinge vârfuri, cu atât ne pierdem mai mult orientarea, dar tocmai din adâncul veacurilor, direct din basme, inconștientul colectiv se trezește brusc la o magie ancestrală. Druizii, zânele și vrăjitorii ne amintesc de originile noastre.
La categoria „Cultură și cinema”, iată un compozitor care pare să aparțină altui timp: Eric Levi, care printr-un album ne cufundă înapoi în magia unui trecut care nu a fost niciodată uitat și care, după părerea mea, va ignoră orice tehnologie nedorită.
Prin amabilitatea casei de discuri: Mercury Records.
Laissez-vous emporter par la légèreté d’une musique intemporelle, par la beauté de ces vallées, de ces forêts, de ces brouillards mystiques, de ces châteaux hantés (ou non.) Soyez la beauté d’un rêve éternel et laissez-vous envouter par la rencontre d’une magie ancestrale.
Envolez-vous!
Eithne Patricia Ní Bhraonáin, née le à Gaoth Dobhair (Irlande) est une chanteuse, compositrice et musicienne irlandaise. Elle est l’une des artistes irlandaises ayant vendu le plus de disques au monde. « Enya » est une approximation phonétique de la prononciation de « Eithne » en gaélique irlandais.
Enya peut également être considérée comme un groupe musical composé de trois personnes : Enya elle-même, qui compose les musiques de chaque chanson et les interprète au chant et parfois en même temps au piano, Nicky Ryan, qui produit les albums, et Roma Ryan, l’épouse de ce dernier, qui écrit les paroles dans différentes langues, le plus souvent en anglais, en gaélique irlandais et en latin.
***** Enya *****
« Orinoco Flow »
let yourself be carried awayby the lightness of timeless music, by the beauty of these valleys, these forests, these mystical fogs, these haunted castles (or not.) Be the beauty of an eternal dream and let yourself bewitched by the encounter with ancestral magic.
Fly away!
Eithne Patricia Ní Bhraonáin, born May 17, 1961, Gaoth Dobhair (Ireland), is an Irish singer, songwriter and musician. She is one of the best-selling Irish artists in the world. “Enya” is a phonetic approximation of the pronunciation of “Eithne” in Irish Gaelic.
Enya can also be considered a musical group consisting of three people: Enya herself, who composes the music for each song and performs them on vocals and sometimes at the same time on piano, Nicky Ryan, who produces the albums, and Roma Ryan, her husband who wrote the lyrics in different languages, most commonly English, Irish Gaelic and Latin.
***** Enya *****
« Orinoco Flow »
Lasa-te purtat de lejeritatea muzicii atemporale, de frumusetea acestor vai, a acestor paduri, a acestor ceturi mistice, a acestor castele bantuite (sau nu) Fii frumusetea unui vis etern si lasa-te fermecat de intalnirea cu magia ancestrala.
Du-te departe!
Eithne Patricia Ní Bhraonáin, născută la 17 mai 1961, Gaoth Dobhair (Irlanda), este o cântăreață, compozitoare și muzician irlandez. Ea este una dintre cele mai bine vândute artiști irlandezi din lume. „Enya” este o aproximare fonetică a pronunției „Eithne” în gaelică irlandeză.
De asemenea, Enya poate fi considerată un grup muzical format din trei persoane: Enya însăși, care compune muzica pentru fiecare melodie și o interpretează la voce și uneori în același timp la pian, Nicky Ryan, care produce albumele, și Roma Ryan , soțul ei care a scris versurile în diferite limbi, cel mai frecvent în engleză, gaelic irlandez și latină.
Série TV Américaines. Quelques épisodes dans ce billet.
Pour montrer que son invention fonctionne à son amie Wade Wells et à son professeur de physique, Maximilian Arturo, Quinn Mallory active un vortex qu’il peut contrôler à l’aide d’un Minuteur, un appareil qui détermine le temps restant à passer dans un monde parallèle. Rembrandt Brown, un chanteur sur le retour, est emporté avec eux…
Sliders : Les Mondes Parallèles (Sliders) est une série télévisée de science-fiction américaine en 88 épisodes de 44 minutes (5 saisons), créée par Tracy Tormé et Robert K. Weiss. La série est originellement diffusée entre mars 1995 et mai 1997 sur le réseau Fox puis de juin 1998 à février 2000 sur Sci Fi Channel.
La série suit un groupe de Sliders (glisseurs), qui utilisent un vortex pour « glisser » entre les différents univers parallèles.
Quinn Mallory, un jeune étudiant véritable génie de la physique, invente dans son sous-sol un appareil capable de générer un vortex qui débouche sur des réalités parallèles, des mondes où l’histoire de la Terre a évolué de manière différente.
Pour montrer que son invention fonctionne à son amie Wade Wells et à son sceptique professeur de physique, Maximilian Arturo, il active un vortex qu’il peut contrôler à l’aide d’un Minuteur (Timer), un appareil ressemblant à une télécommande, qui détermine le temps restant à passer dans le monde parallèle. Rembrandt Brown, un chanteur sur le retour, est emporté avec eux par accident.
Malheureusement pour eux, ils atterrissent dans un monde froid et austère, qui a connu une ère glaciaire. Une tornade glacée s’abat sur eux, et Quinn ne respecte pas la règle du minuteur qui impose d’attendre la fin du décompte pour ouvrir un nouveau vortex et retourner sur leur Terre d’origine. Du coup, le vortex nouvellement créé ne les ramène pas dans leur monde, mais dans un autre monde parallèle.
Sans espoir de choisir leur chemin chaque fois que le vortex s’ouvre, ils « glissent » d’univers en univers, avec le risque, s’ils ratent la glisse, de rester bloqués dans le monde parallèle pour une longue durée qui varie selon les mondes (au début de la série, il est question de 29 ans).
Alphaville est un groupe new wave allemand, originaire de Münster. Il commence sa carrière au début des années 1980. Le groupe était composé à l’origine de Marian Gold, Bernhard Lloyd et Frank Mertens.
Le nom du groupe est choisi en référence au film Alphaville, une étrange aventure de Lemmy Caution de Jean-Luc Godard sorti en 1965.
Depuis 2003, Marian Gold est désormais le seul membre d’origine d’Alphaville restant, même si depuis le départ de Frank Mertens, Ricky Echolette puis Bernhard Lloyd, il s’est associé avec d’autres musiciens tels que Rainer Bloss et Martin Lister pour continuer l’aventure.
Merci au label WEA pour son aimable autorisation.
***** Alphaville *****
« The voyager »
Alphaville is a German new wave band from Münster. He began his career in the early 1980s. The band originally consisted of Marian Gold, Bernhard Lloyd and Frank Mertens.
The name of the group is chosen in reference to the film Alphaville, a strange adventure of Lemmy Caution by Jean-Luc Godard released in 1965.
Since 2003, Marian Gold has now been the only remaining original member of Alphaville, although since the departure of Frank Mertens, Ricky Echolette and then Bernhard Lloyd he has teamed up with other musicians such as Rainer Bloss and Martin Lister to continue the adventure.
Many thanks to WEA for the kind permission.
***** Alphaville *****
« The voyager »
Alphaville este o trupă germană new wave din Münster. Și-a început cariera la începutul anilor 1980. Trupa a fost formată inițial din Marian Gold, Bernhard Lloyd și Frank Mertens.
Numele grupului este ales cu referire la filmul Alphaville, o aventură ciudată a lui Lemmy Caution de Jean-Luc Godard lansat în 1965.
Din 2003, Marian Gold este acum singurul membru original rămas al Alphaville, deși de la plecarea lui Frank Mertens, Ricky Echolette și apoi Bernhard Lloyd a făcut echipă cu alți muzicieni precum Rainer Bloss și Martin Lister pentru a continua aventura.
Mulțumim etichetei WEA pentru permisiunea lor amabilă.
Alors, avant de leur dire que les « Amis » dont ils vous parlent sont imaginaires et n’existent pas je vous invite plutôt à leur offrir de vous
en parler .Vous pourriez être agréablement surpris de ce qu’ils peuvent vous enseigner à ce sujet.
Namasté
Sylvie Provencher
Un enfant perd son innocence dès l’instant ou il pénètre dans le monde des adultes et qu’il se fait corrompre pour la première fois « Si tu es sage, tu auras un bonbon. »
Je connais un enfant autiste qui ne parle qu’à moi, et quand il me regarde dans les yeux, je peux voir la pureté de son âme à travers son regard.
C’est avec les yeux d’un adulte que je vois ce monde mais c’est avec le cœur et l’âme d’un enfant que le conçois et c’est d’ailleurs la raison pour laquelle je suis si souvent rejeté.
Stéphane Guibert
Merci à Mike Oldfield et Virgin Records.
My imaginary friend
« Many children see into the invisible »
So, before telling them that the « Friends » they’re talking about are imaginary and don’t exist, I suggest you offer to talk to them about them. You might be pleasantly surprised by what they can teach you about this subject.
Namaste
Sylvie Provencher
A child loses his innocence the moment he enters the adult world and is corrupted for the first time. « If you do what I tell you, you will get a candy. »
I know an autistic child who only talks to me, and when he looks into my eyes, I can see the purity of his soul through his gaze.
I see this world with the eyes of an adult, but I conceive it with the heart and soul of a child, and that is why I am so often rejected.
Stéphane Guibert
Many thanks to Mike Oldfield and Virgin Records.
Prietenul meu imaginar
„Mulți copii văd în invizibil”
Așa că, înainte de a le spune că „Prietenii” despre care vorbește acest puști sunt imaginari și nu există, vă invit să le permiteți să vă povestească despre ei. S-ar putea să fii plăcut surprins de ceea ce te poate învăța acest copil despre asta.
Namaste
Sylvie Provencher
Un copil își pierde inocența în momentul în care intră în lumea adulților și este corupt pentru prima dată. „Dacă faci ce-ți spun, vei primi o bomboană”.
Cunosc un copil autist care vorbeste doar cu mine, iar cand se uita in ochii mei ii pot vedea prin privirea puritatea sufletului.
Văd această lume cu ochii unui adult, dar o concep cu inima și sufletul unui copil și de aceea sunt atât de des respins.
Stéphane Guibert
Multe mulțumiri lui Mike Oldfield și Virgin Records.
Cette chanson qui a 30 ans n’a jamais pris une ride.
« Eyes Without a Face » est une chanson du musicien rock anglais Billy Idol, tirée de son deuxième album studio Rebel Yell (1983). Elle est sortie en avril 1984 en tant que deuxième single de l’album. La chanson est plus douce et plus proche d’une ballade que la plupart des autres singles de l’album. Elle a atteint la 4e place du Billboard Hot 100, devenant ainsi le premier hit d’Idol dans le top 10 aux États-Unis. Le titre de la chanson est emprunté au film d’horreur de 1960 connu en anglais sous le nom d’Eyes Without a Face.
Billy Idol
« Eyes without a face »
This song, which is 30 years old, has never aged a day.
« Eyes Without a Face » is a song by the English rock musician Billy Idol, from his second studio album Rebel Yell (1983). It was released in April 1984 as the second single from the album. The song is softer and more ballad-like than most of the album’s other singles. It reached No. 4 on the Billboard Hot 100, becoming Idol’s first top-10 hit in the US. The song’s title was borrowed from the 1960 horror film known in English as Eyes Without a Face.
Billy Idol
« Eyes without a face »
Acest cântec de 30 de ani nu a fost niciodată atât de relevant!
„Eyes Without a Face” este o melodie a muzicianului rock englez Billy Idol, de pe cel de-al doilea album de studio al său, Rebel Yell (1983). A fost lansat în aprilie 1984 ca al doilea single de pe album. Melodia este mai blândă și mai asemănătoare cu baladă decât majoritatea celorlalte single-uri ale albumului. A ajuns pe locul 4 în Billboard Hot 100, devenind primul hit din top-10 al lui Idol din SUA.Titlul piesei a fost împrumutat din filmul de groază din 1960, cunoscut în engleză sub numele de Eyes Without a Face.
