La Bicyclette est une chanson française interprétée par Yves Montand et sortie en 1968 sur l’album homonyme La Bicyclette, sur une musique de Francis Lai avec des paroles de Pierre Barouh.
Cette chanson, « A bicyclette » de même que la chanson de Jacques Dutronc « Il est 5 heures, Paris s’éveille » me plongent dans un passé que je n’ai pas connu; toutefois, je me l’imagine comme une vue plongeante sur un autre monde dans lequel j’aurais adorer évoluer ne serait-ce que l’espace de quelques heures.
Yves Montand
« A bicyclette »
La Bicyclette is a French song performed by Yves Montand and released in 1968 on the eponymous album La Bicyclette, with music by Francis Lai and lyrics by Pierre Barouh.
This song, « a bicyclette, » as well as Jacques Dutronc’s song « Il est 5 heures, Paris s’éveille » plunges me into a past that I have not known; however, I imagine it as a bird’s eye view of another world in which I would have loved to evolve, even if only for a few hours.
Yves Montand
« A bicyclette »
La Bicyclette este o melodie franceză interpretată de Yves Montand și lansată în 1968 pe albumul omonim La Bicyclette, cu muzică de Francis Lai și versuri de Pierre Barouh.
Acest cântec „A bicyclette” precum și piesa lui Jacques Dutronc „Il est 5 heures, Paris s’éveille” mă cufundă într-un trecut pe care nu-l cunosc; Cu toate acestea, mi-o imaginez ca pe o vedere de pasăre a unei alte lumi în care mi-ar fi plăcut să evoluez, chiar dacă doar pentru câteva ore.
Nestor Alexander Haddaway (né le 9 janvier 1965) est un chanteur germano-américain d’origine trinidadienne, surtout connu pour son single « What Is Love » en 1993, qui a atteint la première place dans 13 pays.
Haddaway est né à Trinité-et-Tobago en 1965. Sa mère était infirmière et son père était biologiste marin. Ses parents se sont séparés au début des années 1970 et Haddaway a d’abord vécu avec son père en Europe, puis avec sa mère en Amérique. Il a grandi à Chicago et a déménagé dans la région métropolitaine de Washington, DC à l’âge de 9 ans. Écouter Louis Armstrong a encouragé Haddaway à apprendre à jouer de la trompette à l’âge de 14 ans. Il a fréquenté le Meade Senior High School à Fort Meade, Maryland, où il était membre de la fanfare, ce qui l’a finalement amené à former son premier groupe intitulé « Chances ». En 1987, Haddaway s’est inscrit à l’école de médecine, mais a abandonné par manque d’enthousiasme et a déménagé à Cologne, en Allemagne de l’Ouest, où il a principalement travaillé dans des bars. Plus tard, il a créé sa propre entreprise appelée « Energy », qui s’est impliquée dans l’organisation de défilés de mode et de séances photo.
***** Haddaway *****
«What is love»
Nestor Alexander Haddaway (born 9 January 1965) is a Trinidadian-born German-American singer best known for his 1993 hit single « What Is Love », which reached number 1 in 13 countries.
Haddaway was born in Trinidad and Tobago in 1965. His mother was a nurse and his father was a marine biologist. His parents separated in the early 1970s and Haddaway first lived with his father in Europe, then with his mother in America. He was raised in Chicago and moved to the Washington, DC metropolitan area at the age of 9. Listening to Louis Armstrong encouraged Haddaway to learn how to play trumpet at the age of 14. He attended Meade Senior High School in Fort Meade, Maryland, where he was a member of the marching band, which eventually resulted in him forming his first group titled « Chances ». In 1987, Haddaway enrolled in medical school, but dropped out due to lack of excitement[4] and moved to Cologne, West Germany, where he mostly worked in bars. Later, he formed his own company called « Energy », which was involved in organizing fashion shows and photo shoot.
***** Haddaway *****
«What is love»
Nestor Alexander Haddaway (născut la 9 ianuarie 1965) este un cântăreț germano-american născut în Trinidad, cunoscut mai ales pentru single-ul său din 1993 „What Is Love”, care a ajuns pe locul 1 în 13 țări.
Haddaway sa născut în Trinidad și Tobago în 1965. Mama lui era asistentă, iar tatăl său era biolog marin. Părinții ei s-au separat la începutul anilor 1970, iar Haddaway a trăit mai întâi cu tatăl ei în Europa, apoi cu mama ei în America. A crescut în Chicago și s-a mutat în zona metropolitană Washington, DC când avea 9 ani. Ascultarea lui Louis Armstrong l-a încurajat pe Haddaway să învețe să cânte la trompetă la vârsta de 14 ani. A urmat cursurile Meade Senior High School din Fort Meade, Maryland, unde a fost membru al fanfarei, ceea ce l-a determinat în cele din urmă să formeze prima sa trupă numită „Chances”. În 1987, Haddaway s-a înscris la facultatea de medicină, dar a abandonat din cauza lipsei de entuziasm și s-a mutat la Köln, Germania de Vest, unde a lucrat mai ales în baruri. Ulterior, și-a creat propria companie numită „Energy”, care a fost implicată în organizarea de prezentări de modă și ședințe foto.
« Mon cœur bat la chamade, il déclare forfait parce que l’amour que j’ai pour toi a eu raison de lui. »
Il était une fois un bel amour. Une image que l’on colle sur le mur de nos souvenirs et qui nous ouvre la voie du courage pour affronter un futur incertain mais auquel l’on croit envers et contre tout.
Deux artistes que j’affectionne particulièrement: Christophe et Richard Cocciante nous peignent un tableau aux mille couleurs avec des mots et des notes qui auraient raison des cœurs les plus endurcis. L’amour sous toutes ses formes est le carburant de la vie, il nourrit l’âme.
Christophe « Les mots bleus »
Richard Cocciante « Il mio rifugio »
The refuge of blue words
« My heart is pounding, it’s giving up because the love I have for you has gotten the better of it. »
Once upon a time, there was a beautiful love. An image that we stick on the wall of our memories and that opens the path to courage to face an uncertain future, but one in which we still believe.
Two artists I particularly like: Christophe and Richard Cocciante paint us a picture of a thousand colors with words and notes that would overcome the hardest hearts. Love in all its shapes is the fuel of life, it nourishes the soul.
Christophe « Les mots bleus »
Richard Cocciante « Il mio rifugio »
Refugiul cuvintelor albastre
„Inima îmi bate cu putere, renunț pentru că dragostea pe care o am pentru tine a luat-o mai bine.”
A fost odată o dragoste frumoasă. O imagine pe care o lipim pe peretele amintirilor noastre și care ne deschide calea curajului pentru a face față unui viitor incert dar în care încă credem.
Doi artiști care îmi plac în mod deosebit: Christophe și Richard Cocciante ne pictează un tablou de o mie de culori cu cuvinte și note care ar birui inimile cele mai împietrite. Iubirea de orice fel este combustibilul vieții, ea hrănește sufletul.
Cet instrument évoque pour moi ces rêves d’enfant ou je m’envolais à travers la lande et les plaines d’Ecosse. Plusieurs de mes vies antérieures ont pris leurs racines dans cette région du monde qui nous ouvre l’esprit sur un passé ancestral peuplé de druides, de fées et dont l’histoire c’est construite autour de légendes vécues.
Cúchulainn qui est l’un des personnages les plus important de la mythologie celtique irlandaise nous convie à une incursion dans le monde mystérieux de la magie nordique.
Scotland to the tune of the Bagpipes
You either love it or hate it, the bagpipes
This instrument evokes for me those childhood dreams, among which I flew crossing the moors and plains of Scotland. Many of my past lives have their roots in this region of the world, which opens our minds to an ancestral past populated by druids and fairies, and whose history is built around living legends.
Cúchulainn, one of the most important figures in Irish Celtic mythology, invites us on a journey into the mysterious world of Nordic magic.
Scoția pe tonul cimpoiilor
Ori îl iubești, ori îl urăști, cimpoiele
Acest instrument evocă acele vise din copilărie de a zbura peste mlaștinile și câmpiile Scoției. Multe dintre viețile mele anterioare își au rădăcinile în această regiune a lumii, care ne deschide mintea către un trecut ancestral populat de druizi și zâne și a cărui istorie este construită în jurul unor legende vii.
Cúchulainn, una dintre cele mai importante figuri din mitologia celtică irlandeză, ne invită într-o călătorie în lumea misterioasă a magiei nordice.
Un amour de sorcière est une comédie romantique fantastique française, réalisée par René Manzor, sorti en 1997.
Synopsis:
Nous sommes au crépuscule de la sorcellerie. Le nombre de sorciers décline, et la question qui se pose est celle de leur descendance. Molok Edramareck (Jean Reno), le dernier sorcier mâle existant, n’a pas de successeur. De son côté Morgane (Vanessa Paradis), sorcière du Bien, l’une des quatre dernières sorcières toujours en vie et la seule pouvant encore enfanter, est mère d’un adorable bébé de onze mois : Arthur. Aussi, le prochain, à 6 h du matin, ce dernier aura un an et comme tous les bébés sorciers, il devra être parrainé. Si c’est un sorcier du Bien qui le parraine, ses pouvoirs seront mis au service du Bien. Si au contraire il est parrainé par un sorcier du Mal, c’est vers le Mal que ses pouvoirs s’orienteront. Malheureusement, il ne reste plus qu’un sorcier sur Terre, Molok, et celui-ci défend le Mal.
La seule solution pour Morgane reste de faire perdre ses pouvoirs à Arthur, afin que Molok ne veuille plus de lui et qu’il ne serve pas le Mal. Pour ce faire, elle doit sacrifier au moment fatidique – soit le à 6 h du matin – un simple mortel dont l’anniversaire coïncide avec cette date et cette heure. Trois hommes sur terre répondent à ces critères. Mais Molok, ayant envisagé que Morgane puisse recourir à cette échappatoire, les tue un à un. Par chance, la sorcière parvient à attirer dans ses filets le dernier de ceux-ci avant que Molok ne l’atteigne : un inventeur américain du nom de Michael Firth (Gil Bellows). Une fois que Michael aura été sacrifié, Arthur sera sauvé. Mais ce que Morgane n’a pas prévu, c’est de tomber amoureuse de Michael.
Sweet Lullaby une chanson du groupe français Deep Forest, du genre musique du monde ou « électronique ethnique ». Cette chanson est le titre phare de leur premier album Deep Forest sorti en 1992. Ce groupe s’est spécialisé dans le mélange de musique électronique de type dance ou new age avec des chants d’ethnies africaines, amérindiennes, etc.
Origine : Rorogwela
Sweet Lullaby signifie en anglais « douce berceuse », et utilise des extraits d’une berceuse traditionnelle des ethnies baegu et fateleka des îles Salomon, interprétée par Afunakwa et enregistrée aux alentours de 1970 par l’ethnomusicologue Hugo Zemp dans le village de Fulinui. La berceuse, chantée en langue baegu et appelée Rorogwela, est le chant d’un jeune garçon demandant à son frère cadet d’arrêter ses pleurs et lui expliquant que l’amour de leurs parents décédés veille sur eux.
La chanson d’Afunakwa est intégrée en 1973 à un LP intitulé Solomon Islands: Fateleka and Baegu Music from Malaita publié par la Musical Sources collection de l’UNESCO. Seuls quelques couplets (marqués ci-dessous en gras) ont été réutilisés dans Sweet Lullaby. L’interprétation d’Afunakwa fut également réutilisée par le disc jockey italien Mauro Picotto dans sa chanson Komodo, et la mélodie reprise par le saxophoniste norvégien Jan Garbarek, dans sa chanson intitulée erronément Pygmy Lullaby. Afunakwa est décédée au cours des années 1990.
Merci à Virgin Recors.
***** Deep forest *****
« Sweet Lullaby »
Sweet Lullaby a song by the French band Deep Forest, from the world music or “ethnic electronic” genre. This song is the title track from their first album Deep Forest released in 1992. This group specialized in mixing electronic dance or new age music with songs from African, Native American, etc. ethnic groups.
Origin: Rorogwela
Sweet Lullaby uses excerpts from a traditional lullaby of the baegu and fateleka ethnic groups of the Solomon Islands, performed by Afunakwa and recorded around 1970 by ethnomusicologist Hugo Zemp in the village of Fulinui. The lullaby, sung in the Baegu language and called Rorogwela, is the song of a young boy asking his younger brother to stop his crying and explaining to him that the love of their deceased parents is watching over them.
Afunakwa’s song was included in 1973 on an LP titled Solomon Islands: Fateleka and Baegu Music from Malaita published by the UNESCO Musical Sources collection. Only a few verses (marked below in bold) were reused in Sweet Lullaby. Afunakwa’s rendition was also reused by Italian disc jockey Mauro Picotto in his song Komodo, and the melody covered by Norwegian saxophonist Jan Garbarek, in his song erroneously titled Pygmy Lullaby. Afunakwa died in the 1990s.
Many thanks to Virgin Records.
***** Deep forest *****
« Sweet Lullaby »
Sweet Lullaby o melodie a trupei franceze Deep Forest, din genul world music sau „ethnic electronic”. Această melodie este piesa de titlu de pe primul lor album Deep Forest lansat în 1992. Acest grup s-a specializat în amestecarea muzicii de dans electronic sau new age cu melodii din grupuri etnice africane, native americane etc.
Origine: Roroghela
Sweet Lullaby înseamnă „dulce cantic de leagăn” în engleză și folosește fragmente dintr-un cântec de leagăn tradițional al grupurilor etnice baegu și fateleka din Insulele Solomon, interpretat de Afunakwa și înregistrat în jurul anului 1970 de etnomuzicologul Hugo Zemp în satul Fulinui. Cântecul de leagăn, cântat în limba baegu și numit Rorogwela, este cântecul unui băiat care îi cere fratelui său mai mic să-și oprească plânsul și îi explică că dragostea părinților lor decedați îi veghează.
Cântecul lui Afunakwa a fost inclus în 1973 pe un LP intitulat Insulele Solomon: Fateleka and Baegu Music from Malaita publicat de colecția Surse muzicale UNESCO. Doar câteva versete (marcate mai jos cu caractere aldine) au fost refolosite în Sweet Lullaby. Interpretarea lui Afunakwa a fost refolosită și de disc jockey-ul italian Mauro Picotto în melodia sa Komodo, iar melodia interpretată de saxofonistul norvegian Jan Garbarek, în melodia sa intitulată eronat Pygmy Lullaby. Afunakwa a murit în anii 1990.
Le désert est beau, ce qui embellit le désert, c’est qu’il cache un puits quelque part.
Quand tu regarderas le ciel, la nuit, puisque j’habiterai dans l’une d’elles, puisque je rirai dans l’une d’elles, alors ça sera pour toi comme si riaient toutes les étoiles.
On ne voit bien qu’avec le cœur, l’essentiel est invisible pour les yeux.
L’intelligence de l’esprit et celle du cœur sont deux intelligences indissociables dont la symbiose fait la beauté d’une âme.
Si le petit prince revient sur sa planète, c’est pour protéger la fleur qu’il aime d’un mouton dont il abandonne le troupeau, un troupeau qui l’a déçu tout au long de son voyage.
« Please draw me a sheep… »
What if the little prince was right?
The desert is beautiful, what embellishes the desert is that it hides a well somewhere.
When you’ll look at the sky, at night, since I will live in one of them, since I will laugh in one of them, then it will be for you as if all the stars were laughing.
We see well with the heart, the essential is invisible to the eyes.
The intelligence of the mind and that of the heart are two inseparable intelligences whose symbiosis makes the beauty of a soul.
Dacă micul prinț se întoarce pe planeta sa, este pentru a proteja floarea pe care o iubește de o oaie a cărei turmă o părăsește, o turmă care l-a dezamăgit pe tot parcursul călătoriei sale.
« Te rog desenează-mi o oaie… »
„Dacă micul prinț ar avea dreptate?
Deșertul este frumos, ceea ce înfrumusețează deșertul este că ascunde undeva o fântână.
Când vei vedea cerul noaptea, pentru că voi locui într-una dintre ele, pentru că voi râde într-una dintre ele, atunci va fi pentru tine, de parcă toate stelele ar râde.
Vedem doar cu inima, Cel mai important lucru este invizibil pentru ochi.
Inteligența minții și cea a inimii sunt două inteligențe inseparabile a căror simbioză face frumusețea unui suflet.
Dacă micul prinț se întoarce pe planeta sa, este pentru a proteja floarea pe care o iubește de o oaie a cărei turmă o părăsește, o turmă care l-a dezamăgit pe tot parcursul călătoriei sale.
« Jeux interdits » Avec Georges Poujouly, la voix du petit prince dans l’histoire racontée.
« Forbidden Games » With Georges Poujouly, the voice of the little prince in the story told.
„Jocuri interzise” Cu Georges Poujouly, vocea micului prinț din poveste spusă.
La version musicale de La Guerre des mondes par Jeff Wayne
Jeff Wayne’s Musical Version of The War of the Worlds est un double album studio du musicien, compositeur et producteur de disques britannique d’origine américaine Jeff Wayne, sorti le 9 juin 1978 par CBS Records. Il s’agit d’un album musical adapté du roman de science-fiction La Guerre des mondes de H. G. Wells dans un style d’opéra rock avec un groupe de rock, un orchestre, un narrateur et des leitmotivs pour porter l’histoire et les paroles qui expriment les sentiments des différents personnages. L’album présente les artistes invités David Essex, Justin Hayward, Phil Lynott, Chris Thompson et Julie Covington, avec l’acteur Richard Burton comme narrateur.
L’album est devenu un succès commercial au Royaume-Uni, débutant à la 5e place du UK Albums Chart. Il a remporté deux Ivor Novello Awards, dont un pour Wayne et le parolier principal Gary Osborne pour la meilleure œuvre instrumentale ou orchestrale populaire. L’album a connu une popularité durable depuis sa sortie et a été acclamé par la critique. Il s’est vendu à plus de 2,7 millions d’exemplaires au Royaume-Uni et à environ 15 millions d’exemplaires dans le monde. En 2018, il était le 32e album studio le plus vendu au Royaume-Uni de tous les temps.
L’adaptation de Wayne a donné naissance à de multiples versions, notamment des jeux vidéo, des DVD et des spectacles sur scène. En 2012, Wayne a publié un réarrangement de l’album, sous-titré The New Generation, incorporant davantage de synthétiseurs et de nouvelles compositions et dialogues.
Jeff Wayne’s Musical Version of The War of the Worlds
Jeff Wayne’s Musical Version of The War of the Worlds is a studio double album by American-born British musician, composer, and record producer Jeff Wayne, released on 9 June 1978 by CBS Records. It is an album musical adapted from the science-fiction novel The War of the Worlds by H. G. Wells in a rock opera style with a rock band, orchestra, narrator, and leitmotifs to carry the story and lyrics that express the feelings of the various characters. The album features guest artists David Essex, Justin Hayward, Phil Lynott, Chris Thompson, and Julie Covington, with actor Richard Burton as the narrator.
The album became a commercial success in the UK, debuting at No. 5 on the UK Albums Chart. It won two Ivor Novello Awards, including one for Wayne and main lyricist Gary Osborne for Best Instrumental or Popular Orchestral Work. The album has enjoyed enduring popularity since its release and attracted critical acclaim. It has sold over 2.7 million copies in the UK, and an estimated 15 million copies worldwide. In 2018, it was the UK’s 32nd best-selling studio album of all time.
Wayne’s adaptation has spawned multiple versions including video games, DVDs, and live stage shows. In 2012, Wayne released a rearrangement of the album, subtitled The New Generation, incorporating more synthesisers and new compositions and dialogue.
Versiunea muzicală a lui Jeff Wayne din Războiul lumilor
Jeff Wayne’s Musical Version of The War of the Worlds este un album dublu de studio al muzicianului, compozitorului și producătorului britanic de origine americană Jeff Wayne, lansat pe 9 iunie 1978 de CBS Records. Este un album muzical adaptat după romanul științifico-fantastic Războiul lumilor de H. G. Wells într-un stil de operă rock, cu o trupă rock, o orchestră, un narator și laitmotive pentru a purta povestea și versurile care exprimă sentimentele diferitelor personaje. Albumul îi prezintă pe artiști invitați David Essex, Justin Hayward, Phil Lynott, Chris Thompson și Julie Covington, cu actorul Richard Burton ca narator.
Albumul a devenit un succes comercial în Regatul Unit, debutând pe locul 5 în UK Albums Chart. A câștigat două premii Ivor Novello, inclusiv unul pentru Wayne și textierul principal Gary Osborne pentru cea mai bună operă instrumentală sau orchestrală populară. Albumul s-a bucurat de o popularitate de durată de la lansare și a primit aprecieri de critică. S-a vândut în peste 2,7 milioane de exemplare în Marea Britanie și aproximativ 15 milioane de exemplare în întreaga lume. Începând cu 2018, a fost al 32-lea cel mai bine vândut album de studio din Marea Britanie din toate timpurile.
Adaptarea lui Wayne a dat naștere mai multor versiuni, inclusiv jocuri video, DVD-uri și spectacole de scenă. În 2012, Wayne a lansat o rearanjare a albumului, intitulată The New Generation, încorporând mai multe sintetizatoare și noi compoziții și dialoguri.
« Sign your name across my heart it’s a wonderful life »
Terence Trent D’Arby
Terence Trent D’Arby, de son vrai nom Terence Trent Howard, né le à New York, est un chanteur et musicien multi-instrumentiste américain.
Il est connu en France pour ses singles Wishing Well et Sign Your Name sortis en 1987.
Il joue de la guitare, du piano, de la basse et des percussions. Il allie la musique soul, R&B, reggae, funk et jazz. Il appelle sa musique Post Millennium Rock. Il se fait aussi appeler Sananda Maitreya depuis le début des années 2000.
« Wonderful life »
Black
Colin Vearncombe, dit Black, est un auteur-compositeur-interprète anglais, né le à Liverpool dans le Merseyside et mort le à Cork en Irlande. Depuis 1987, il est connu pour sa chanson « Wonderful Life. »
En 1981, Black chante sa première chanson « Human Features » chez Rox Records de Birkenhead. En même temps, il fait partie d’un groupe, avec Dane Goulding ancien camarade de Blazetroopers à la basse et Greg Leyland un autre ancien camarade à la batterie ; Colin Vearncombe se fait appeler Black de peur que son propre nom de famille ne soit pas mémorisable par le public.
Ces deux chansons qui on fait leur apparition dans les charts au même moment ont apporté au répertoire musical mondial une note d’harmonie indélébile.
« Sign your name across my heart it’s a wonderful life »
Terence Trent D’Arby
Terence Trent D’Arby, whose real name is Terence Trent Howard, born March 15, 1962 in New York, is an American singer and multi-instrumentalist musician.
He is known in France for his singles Wishing Well and Sign Your Name released in 1987.
He plays guitar, piano, bass and percussion. It combines soul, R&B, reggae, funk and jazz music. He calls his music Post Millennium Rock. He has also called himself Sananda Maitreya since the early 2000s.
« Wonderful life »
Black
Colin Vearncombe, alias Black, is an English singer-songwriter, born May 26, 1962 in Liverpool, Merseyside and died January 26, 2016 in Cork, Ireland. Since 1987 he has been known for his song « Wonderful Life. »
En 1981, Black chante sa première chanson « Human Features » chez Rox Records de Birkenhead. En même temps, il fait partie d’un groupe, avec Dane Goulding ancien camarade de Blazetroopers à la basse et Greg Leyland un autre ancien camarade à la batterie ; Colin Vearncombe se fait appeler Black de peur que son propre nom de famille ne soit pas mémorisable par le public.
These two songs, which appeared in the charts at the same time, brought an indelible note of harmony to the world’s musical repertoire.
« Sign your name across my heart it’s a wonderful life »
Terence Trent D’Arby
Terence Trent D’Arby, al cărui nume real este Terence Trent Howard, născut la 15 martie 1962 la New York, este un cântăreț și muzician multiinstrumentist american.
Este cunoscut în Franța pentru single-urile sale Wishing Well și Sign Your Name, lansate în 1987.
Cântă la chitară, pian, bas și percuție. Combină muzică soul, R&B, reggae, funk și jazz. El își numește muzica Post Millennium Rock. De la începutul anilor 2000, se mai numește Sananda Maitreya.
« Wonderful life »
Black
Colin Vearncombe, alias Black, este un cântăreț și compozitor englez, născut pe 26 mai 1962 în Liverpool, Merseyside și murit pe 26 ianuarie 2016 în Cork, Irlanda. Din 1987 este cunoscut pentru piesa sa „Wonderful Life”.
În 1981, Black a interpretat prima sa melodie „Human Features” la Rox Records of Birkenhead. În același timp, a făcut parte dintr-o trupă, cu Dane Goulding fost coleg de trupă Blazetroopers la bas și Greg Leyland un alt fost coleg de trupă la tobe; Colin Vearncombe își spune negru de teamă că propriul său nume de familie nu va fi amintit de public.
Aceste două melodii, care au apărut în topuri în același timp, au adus o notă de armonie de neșters repertoriului muzical mondial.
