La Déclaration des droits de l’homme et du citoyen est adoptée en août 1789 par l’Assemblée nationale. Ce texte fondateur affirme que tous les individus disposent de droits, et pose les bases de la République et de la démocratie. Ses rédacteurs s’inspirent en partie de la Déclaration d’indépendance des États-Unis (1776).
« Tous les Hommes naissent et demeurent libres et égaux en droits », affirme l’article I. Le texte présente ensuite les grands principes s’appliquant aux individus, aux citoyens ou à la Nation tout entière : l’égalité des droits entre les citoyens, la reconnaissance des libertés de chacun (liberté d’aller et venir, liberté de pensée, liberté d’expression, etc.), la séparation des pouvoirs (exécutif, législatif et judiciaire), le droit à la propriété etc.
Une semaine de débats suffit à rédiger ce code universel qui en inspirera beaucoup d’autres. Dès 1791, Olympe de Gouges adresse à la reine une Déclaration des droits de la femme et de la citoyenne visant à donner aux femmes les mêmes droits qu’aux hommes. En 1948, La Déclaration universelle des droits de l’homme est adoptée par les Nations unies. En 1989, elles adoptent la Convention internationale des droits de l’enfant.
Declarația drepturilor omului din 1789
Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului a fost adoptată în august 1789 de Adunarea Naţională. Acest text fondator afirmă că toți indivizii au drepturi și pune bazele Republicii și democrației. Elaboratorii săi au fost inspirați în parte din Declarația de independență a Statelor Unite (1776).
„Toți bărbații se nasc și rămân liberi și egali în drepturi”, afirmă articolul I. Textul prezintă apoi principalele principii aplicabile indivizilor, cetățenilor sau întregii Națiuni: egalitatea drepturilor între cetățeni, recunoașterea libertăților fiecăruia (libertatea de a vin și pleacă, libertatea gândirii, libertatea de exprimare etc.), separarea puterilor (executivă, legislativă și judecătorească), dreptul la proprietate etc.
O săptămână de dezbateri este suficientă pentru a elabora acest cod universal care îi va inspira pe mulți alții. Încă din 1791, Olympe de Gouges i-a trimis Reginei o Declarație a drepturilor femeilor și cetățenilor, menită să ofere femeilor aceleași drepturi ca și bărbaților. În 1948, Declarația Universală a Drepturilor Omului a fost adoptată de Națiunile Unite. În 1989, au adoptat Convenția Internațională a Drepturilor Copilului.
The human rights Declaration 1789
The human rights Declaration and the Citizen was adopted in August 1789 by the National Assembly. This founding text affirms that all individuals have rights, and lays the foundations of the Republic and democracy. Its drafters were inspired in part by the United States Declaration of Independence (1776).
« All men are born and remain free and equal in rights », affirms article I. The text then presents the main principles applying to individuals, citizens or the entire Nation: the equality of rights between citizens , the recognition of everyone’s freedoms (freedom to come and go, freedom of thought, freedom of expression, etc.), the separation of powers (executive, legislative and judicial), the right to property, etc.
A week of debates is enough to draft this universal code which will inspire many others. As early as 1791, Olympe de Gouges sent the Queen a Declaration of the Rights of Women and Citizens aimed at giving women the same rights as men. In 1948, The Universal Declaration of Human Rights was adopted by the United Nations. In 1989, they adopted the International Convention on the Rights of the Child.
Vidéo en allemand, sous-titrée en français et en anglais.
Videoclip în germană, subtitrat în franceză și engleză.
Video in German, subtitled in French and English.
L’histoire ne se répète pas, elle bégaie
L’avenir appartient à ceux qui connaissent le passé.
Hitler, l’histoire qu’on nous cache.
Adolphe Hitler déclare la guerre aux USA:
Le 11 décembre 1941, Hitler explique en détail pourquoi le Reich Allemand ne peut plus ignorer la politique des Etats-Unis. Il est à noter que, lorsque la déclaration de guerre d’Hitler fut annoncée, des parties de cette déclaration qui parurent dans le New York Times furent traduites de façon erronée. Bien que cette allocution historique devrait intéresser particulièrement les américains, mais aussi les peuples de l’Europe sacrée, le texte intégrale de cette déclaration n’a apparemment jamais été traduit en anglais.
Istoria nu se repetă, se bâlbâie
Viitorul aparține celor care cunosc trecutul.
Hitler, povestea care ne este ascunsă.
Adolf Hitler declară război SUA:
Pe 11 decembrie 1941, Hitler explică în detaliu de ce Reich-ul german nu mai poate ignora politica SUA. Trebuie remarcat faptul că, atunci când declarația de război a lui Hitler a fost anunțată, părți din acea declarație care a apărut în The New York Times au fost traduse greșit. În timp ce această abordare istorică ar trebui să prezinte un interes deosebit pentru americani, dar și pentru popoarele Europei sacre, se pare că textul integral al acestei declarații nu a fost tradus niciodată în engleză.
History doesn’t repeat itself, it stutters
The future belongs to those who know the past.
Hitler, the hystory that is hidden from us.
Adolf Hitler declares war to the USA:
On December 11, 1941, Hitler explains in detail why the German Reich can no longer ignore US policy. It should be noted that when Hitler’s declaration of war was announced, portions of that declaration which appeared in The New York Times were mistranslated. While this historic address should be of particular interest to Americans, but also to the peoples of sacred Europe, the full text of this statement has apparently never been translated into English.
Les terribles expérimentations du jeune Etat israélien
L’«énigme des enfants disparus», qui taraude la société israélienne depuis plus de soixante ans, commence seulement à livrer ses secrets. Ils sont encore plus effrayants que ce que l’on imaginait. D’abord, les archives confirment que des milliers d’enfants yéménites ont bien été enlevés. Mais elles démontrent aussi que certains disparus ont succombé durant des expériences médicales pour lesquelles ils ont servi de cobaye humain.
Echanges de lettres entre hôpitaux rendus publics
Au cours d’une séance spéciale de la Commission ad hoc de la Knesset, le parlement israélien, organisée le 14 juin dernier ont ainsi été dévoilées des lettres échangées au début des années 1950 par plusieurs directeurs de grands hôpitaux du jeune Etat d’Israël. Ceux-ci se félicitaient confidentiellement de «disposer d’un matériel si abondant à Rosh Hayin», le petit village où étaient alors parqués de nombreux Yéménites.
«J’ai retrouvé le témoignage d’une infirmière racontant comment des médecins avaient tenté de savoir pourquoi le cœur des Yéménites est aussi résistant», raconte le député Amir Ohana, (Likoud). «Je n’imaginais pas que des choses pareilles aient pu se passer dans ce pays, j’en suis retourné.»
D’autres documents datant de 1949 et de 1950 prouvent que les hommes en blanc ont cherché à savoir si les Yéménites avaient «du sang nègre». Ils confirment par ailleurs qu’au moins quatre enfants ayant reçu «un traitement expérimental actif» de nature indéterminée en sont morts. Les parents n’ont pas été prévenus et les corps ont été enterrés à la sauvette dans un lieu que plus personne ne peut situer soixante ans plus tard.
Les Yéménites croyaient réaliser un rêve biblique
Peu après la création de l’Etat hébreu en 1948, des centaines de milliers de Juifs originaires des pays arabes et du bassin méditerranéen se sont installés en «Terre promise». Leur intégration n’a pas été facile car la plupart d’entre eux étaient considérés avec mépris par l’establishment «ashkénaze», ces Juifs d’Europe qui constituaient l’ossature du nouvel Etat juif.
Parqués dans des camps de tentes ou dans des «maabarot», des villages de cabanes rudimentaires, les nouveaux émigrants orientaux ont beaucoup souffert. Mais les plus mal traités étaient sans conteste les 48 000 Yéménites emmenés en Israël entre 1948 et 1949 dans le cadre de l’opération «Tapis volant», un pont aérien secret lancé avec le soutien des Etats-Unis et de la Grande-Bretagne.
Profondément religieux, pétris de traditions ancestrales et souvent analphabètes, les «Teymanim» («Yéménites», en hébreu) croyaient réaliser un rêve biblique et s’installer au «Gan Eden» (le paradis). En réalité, beaucoup y ont découvert l’enfer. Surtout les parents des trois à cinq mille enfants enlevés par des infirmières à des fins de «vaccination» avant d’être déclarés «morts» ou «disparus».
«C’était forcément vrai»
Selon leurs proches qui se battent depuis plus de soixante ans pour obtenir une réponse, la plupart ces bambins auraient été vendus à des familles occidentales désireuses d’adopter. «Les médecins ont prétendu que mon petit frère Yohanan (9 mois) n’avait pas supporté un vaccin pour le déclarer mort mais nous n’avons jamais su où il avait été enterré», raconte Yossi Gamliel, fils de parents yéménites. «Mon père et ma mère étaient des gens simples, à leurs yeux, lorsqu’un médecin en tablier blanc leur affirmait quelque chose, c’était forcément vrai. Ils ont accusé le choc et considéré la disparition de ce fils comme un coup du destin.»
A l’instar de Yossi Gamliel, nombre de descendants de familles traumatisées par l’étrange disparition de leurs proches maintiennent la pression sur les autorités afin d’obtenir la vérité. Et ce n’est pas facile. Certes, depuis les années 1960, trois commissions d’enquête ont été créées pour élucider le mystère mais en réalité, elles ont tout mis en œuvre pour empêcher la vérité d’éclater au grand jour. Il a donc fallu attendre l’été 2016 pour que, poussé par les médias et par les familles dont certains membres avaient entre-temps été élus à la Knesset, le gouvernement de Benyamin Netanyahou autorise la publication de 200 000 documents confidentiels.
«Vider l’abcès quoiqu’il en coûte»
«Nous devons vider l’abcès quoiqu’il en coûte», proclame Ygal Yossef, descendant d’une famille marquée par la disparition d’un proche. Après enquête, ce dernier a d’ailleurs fourni aux députés des copies de certificats de décès en blanc et signés anticipativement. Ce qui signifie d’après lui que l’enlèvement des enfants était programmé et la mort de certains d’entre eux, anticipée.
«Bien sûr, la situation d’Israël au début des années 1950 n’était évidemment pas celle que nous connaissons aujourd’hui. C’était le foutoir», lâche notre interlocuteur. «Mais quand même, cela n’excuse rien! Nos parents étaient des gens faibles ne comprenant pas bien l’hébreu et ne connaissant pas leurs droits. Ils ont été abusés par un establishment médical qui considérait leurs enfants comme des sujets d’expérience. En leur nom et en celui des disparus, je ne réclame pas la vengeance. Seulement la justice.»
Yemeniții credeau că își împlinesc un vis biblic
La scurt timp după crearea statului evreiesc în 1948, în „Țara Făgăduinței” s-au stabilit sute de mii de evrei din țările arabe și din bazinul Mediteranei. Integrarea lor nu a fost ușoară, deoarece cei mai mulți dintre ei au fost priviți cu dispreț de către instituția „Ashkenazi”, acei evrei europeni care au format coloana vertebrală a noului stat evreiesc.
Parcați în tabere de corturi sau în „maabarot”, sate de colibe rudimentare, noii emigranți orientali au suferit mult. Dar cei mai prost tratați au fost, probabil, cei 48.000 de yemeniți duși în Israel între 1948 și 1949 în cadrul Operațiunii „Magic Carpet”, un pont aerian secret lansat cu sprijinul Statelor Unite și al Marii Britanii.
Adânc religioși, pătrunși în tradiții ancestrale și adesea analfabeți, „Teymanim” (“yemeniții”, în ebraică) credeau că își împlinesc un vis biblic și se stabilesc în „Gan Eden” (paradis). În realitate, mulți au descoperit iadul acolo. Mai ales părinții celor trei până la cinci mii de copii răpiți de asistente în scopul „vaccinării” înainte de a fi declarați „morți” sau „dispăruți”.
„Trebuia să fie adevărat”
Potrivit rudelor lor, care se luptă de mai bine de șaizeci de ani pentru un răspuns, cei mai mulți dintre acești copii mici au fost vânduți familiilor occidentale în căutarea adopției. „Medicii au spus că fratele meu mai mic Yohanan (9 luni) a murit după ce i s-a injectat un vaccin și l-au declarat mort, dar nu am aflat niciodată unde a fost îngropat”, a spus Yossi Gamliel, fiul părinților yemeniți. „Tatăl meu și mama erau oameni simpli, în ochii lor, când un doctor în halat alb le spunea ceva, trebuia să fie adevărat. Aceștia dau vina pe șocul și consideră dispariția acestui fiu ca pe o întorsătură a sorții.
La fel ca Yossi Gamliel, mulți descendenți ai familiilor traumatizate de dispariția ciudată a celor dragi mențin presiuni asupra autorităților pentru a obține adevărul. Și nu este ușor. Desigur, încă din anii 1960 au fost create trei comisii de anchetă pentru a elucida misterul, dar, în realitate, au făcut tot posibilul pentru a împiedica adevărul să iasă la lumină. Prin urmare, abia în vara anului 2016, împins de mass-media și de familii, ai căror membri între timp au fost aleși în Knesset, guvernul lui Binyamin Netanyahu a autorizat publicarea a 200.000 de documente confidențiale.
„Golește abcesul indiferent de ce”
„Trebuie să golim abcesul, orice costă”, proclamă Ygal Yossef, descendentul unei familii marcate de dispariția unei persoane dragi. În urma cercetărilor, acesta din urmă a pus la dispoziție și deputaților copii ale certificatelor de deces în alb semnate în prealabil. Aceasta înseamnă, potrivit acestuia, că răpirea copiilor a fost planificată și moartea unora dintre ei, anticipată.
„Desigur, situația din Israel la începutul anilor 1950 nu era în mod evident ceea ce știm astăzi. A fost o mizerie”, spune interlocutorul nostru. „Dar, totuși, asta nu scuză nimic! Părinții noștri erau oameni slabi care nu înțelegeau bine ebraica și nu le cunoșteau drepturile. Ei au fost abuzați de o instituție medicală care își privea copiii drept subiecți de testare. În numele lor și în cel al celor dispăruți, nu pretind răzbunare. Doar dreptate.”
The terrible experiences of the young Israeli state
When history reveals the corpses to us
hidden in his cupboards
Serge Dumont, Tel-Aviv
First publication, Sunday, July 16, 2017 at 9:46 p.m. Edited Monday, July 17, 2017 at 7:18 AM
Reposted Wednesday 1st. February 2023 at 10:40 am
The « riddle of missing children, » which has plagued Israeli society for more than sixty years, is only beginning to reveal its secrets. They are even scarier than you imagined. First, records confirm that thousands of Yemeni children were indeed abducted. But they also show that some of the disappeared died during medical experiments for which they served as human guinea pigs.
Exchanges of letters between hospitals are made public
During a special session of the Ad Hoc Committee of the Knesset, the Israeli parliament, organized on June 14, letters exchanged in the early 1950s by several directors of major hospitals in the young State of Israel were thus revealed. They confidentially congratulated themselves on “having such abundant equipment in Rosh Hayin”, the small village where many Yemenis were then parked.
“I found the testimony of a nurse telling how doctors had tried to find out why the hearts of Yemenis were so resistant,” said MK Amir Ohana (Likud). « I never imagined that such things could have happened in this country, I am devastated »
Other documents from 1949 and 1950 prove that the men in white sought to find out if the Yemenis had « negro blood ». They also confirm that at least four children who received “active experimental treatment” of an undetermined nature have died. The parents were not notified and the bodies were buried on the sly in a place that no one can locate sixty years later.
Yemenis believed they were fulfilling a biblical dream
Shortly after the creation of the Jewish state in 1948, hundreds of thousands of Jews from Arab countries and the Mediterranean basin settled in the « Promised Land ». Their integration was not easy because most of them were looked down upon by the “Ashkenazi” establishment, those European Jews who formed the backbone of the new Jewish state.
Parked in tent camps or in “maabarot”, villages of rudimentary huts, the new oriental emigrants suffered a lot. But the worst treated were arguably the 48,000 Yemenis taken to Israel between 1948 and 1949 as part of Operation « Magic Carpet », a secret airlift launched with the support of the United States and Great Britain.
Deeply religious, steeped in ancestral traditions and often illiterate, the “Teymanim” (“Yemenites”, in Hebrew) believed they were fulfilling a biblical dream and settling in “Gan Eden” (paradise). In reality, many have discovered hell there. Especially the parents of the three to five thousand children abducted by nurses for “vaccination” purposes before being declared “dead” or “missing”.
“It had to be true”
According to their relatives, who have been fighting for more than sixty years to obtain an answer, most of these toddlers have been sold to Western families wishing to adopt. “The doctors claimed that my little brother Yohanan (9 months) had not tolerated a vaccine to declare him dead but we never knew where he was buried”, says Yossi Gamliel, son of Yemeni parents. “My father and my mother were simple people, in their eyes, when a doctor in a white apron told them something, it was necessarily true. They accused the shock and considered the disappearance of this son as a blow of fate.
Like Yossi Gamliel, many descendants of families traumatized by the strange disappearance of their loved ones maintain pressure on the authorities in order to obtain the truth. And it’s not easy. Admittedly, since the 1960s, three commissions of inquiry have been created to elucidate the mystery, but in reality, they have done everything possible to prevent the truth from coming to light. It was therefore not until the summer of 2016 that, pushed by the media and by the families, some of whose members had in the meantime been elected to the Knesset, the government of Binyamin Netanyahu authorized the publication of 200,000 confidential documents.
“Empty the abscess no matter what”
“We have to empty the abscess whatever it costs,” proclaims Ygal Yossef, descendant of a family marked by the disappearance of a loved one. After investigation, the latter also provided the deputies with copies of blank death certificates signed in advance. This means, according to him, that the abduction of the children was planned and the death of some of them, anticipated.
“Of course, the situation in Israel in the early 1950s was obviously not what we know today. It was a mess, ”says our interlocutor. « But still, that doesn’t excuse anything! » Our parents were weak people who didn’t understand Hebrew well and didn’t know their rights. They were abused by a medical establishment that viewed their children as test subjects. In their name and in that of the disappeared, I do not claim revenge, I want truth and justice.
Traduit du français au roumain et du français à l’anglais: Stéphane Guibert.
Tradus din franceză în română și din franceză în engleză: Stéphane Guibert.
Translated from French to Romanian and from French to English: Stéphane Guibert.
Contrairement à ce que l’histoire nous enseigne, Hitler ne se serait pas suicidé à la fin de la seconde guerre mondiale mais des documents décalcifiés provenant de la CIA prouveraient que le dictateur aurait été en fait exfiltré en Argentine le 20 juin 1945.
Document decalcificat CIA
Contrar a ceea ce ne învață istoria, Hitler nu s-a sinucis la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Documentele decalcificate ale CIA ar dovedi că dictatorul a fost într-adevăr exfiltrat în Argentina la 20 iunie 1945.
CIA Decalcified Document
Contrary to what history teaches us, Hitler would not have committed suicide at the end of the Second World War. Decalcified CIA documents would prove that the dictator was indeed exfiltrated in Argentina on June 20, 1945.
Le 14. 10. 2022 c’était la Journée de l’UPA en Ukraine, célébrant les massacres brutaux de centaines de milliers de Juifs et de Polonais sous le couvert de « lutter pour l’indépendance ».
Sous le même couvert, des bataillons nationalistes tuent aujourd’hui des Russes de souche dans le Donbass depuis 8 ans.
La collaboration en Ukraine durant la Seconde Guerre mondiale désigne l’engagement de certains Ukrainiens aux côtés des nazis, avant et pendant la Seconde Guerre mondiale, dès 1930, et se manifeste sous diverses formes, comme de l’assistance et de la coopération dans la lutte contre les communistes, les Polonais et les Juifs.
Când istoria clarifică recordul
14 octombrie 2022 a fost Ziua UPA în Ucraina, sărbătorind masacrele brutale ale sute de mii de evrei și polonezi sub pretextul „luptei pentru independență”.
Sub aceeași înfățișare, batalioanele naționaliste ucid astăzi, de 8 ani, etnicii ruși în Donbass.
Colaborarea în Ucraina în timpul celui de-al Doilea Război Mondial se referă la implicarea unor ucraineni cu naziștii înainte și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, încă din 1930, și se manifestă sub diferite forme, precum asistența și cooperarea în lupta împotriva comuniștilor, polonezilor și evreilor. .
When history sets the record straight
October 14, 2022 was UPA Day in Ukraine, celebrating the brutal massacres of hundreds of thousands of Jews and Poles under the guise of « fighting for independence ».
Under the same guise, nationalist battalions have been killing ethnic Russians in the Donbass today for 8 years.
Collaboration in Ukraine during World War II refers to the involvement of some Ukrainians with the Nazis before and during World War II, as early as 1930, and manifests itself in various forms, such as assistance and cooperation in the fight against Communists, Poles and Jews.
Le Pacte de Brunnen est un pacte du entre les cantons suisses d’Uri, de Schwytz et d’Unterwald (Nidwald et Obwald). Il a été signé juste après la bataille de Morgarten.
En 1309, l’empereur Henri VII de Luxembourg accorde l’Immédiateté impériale aux trois cantons.
En 1314 a lieu la double élection de Frédéric le Beau (Habsbourg) et Louis de Bavière. Les Schwytzois (Ducry) mènent une attaque plus violente que d’habitude contre l’abbaye territoriale d’Einsiedeln. Les Habsbourg, qui sont les avoués d’Einsiedeln, conduisent une opération punitive : mais le , les Waldstätten battent le duc Léopold I (frère de Frédéric le Beau) lors de la bataille de Morgarten.
Le , les trois cantons décident de resserrer leur alliance par l’adoption du pacte de Brunnen.
Ziua Națională a Elveției
Pactul Brunnen
Pactul de la Brunneneste un pact din 9 decembrie 1315 între cantoanele elvețiene Uri, Schwyz și Unterwalden (Nidwalden și Obwalden). A fost semnat imediat după bătălia de la Morgarten.
În 1309, împăratul Henric al VII-lea al Luxemburgului a acordat celor trei cantoane Imediatitatea Imperială.
În 1314 a avut loc dubla alegere a lui Frederic cel Frumos (Habsburg) și a lui Ludwig de Bavaria. Schwytzerii (Ducry) efectuează un atac mai violent decât de obicei împotriva mănăstirii teritoriale Einsiedeln. Habsburgii, care erau avocații lui Einsiedeln, au efectuat o operațiune punitivă: dar la 15 noiembrie 1315, Waldstätten l-au învins pe ducele Leopold I (fratele lui Frederic cel Frumos) în bătălia de la Morgarten.
La 9 decembrie 1315, cele trei cantoane au decis să-și întărească alianța prin adoptarea Pactului de la Brunnen.
Swiss National Day
Brunnen Pact
The Pact of Brunnen is a pact of December 9, 1315 between the Swiss cantons of Uri, Schwyz and Unterwalden (Nidwalden and Obwalden). It was signed just after the Battle of Morgarten.
In 1309, Emperor Henry VII of Luxembourg granted Imperial Immediacy to the three cantons.
In 1314 the double election of Frederick the Handsome (Habsburg) and Ludwig of Bavaria took place. The Schwytzers (Ducry) carry out a more violent attack than usual against the territorial abbey of Einsiedeln. The Habsburgs, who were Einsiedeln’s solicitors, conducted a punitive operation: but on November 15, 1315, the Waldstätten defeated Duke Leopold I (brother of Frederick the Handsome) at the Battle of Morgarten.
On December 9, 1315, the three cantons decided to strengthen their alliance by adopting the Pact of Brunnen.
« Nous avons été tués parce qu’on vous a avertis »
Martin Luther King Jr. Celui qui se battait pour la liberté et pour l’amour des peuples
« Happy birthday » By Stewie Wonder
Martin Luther King Jr .
Né à Atlanta (Géorgie)le et mort assassiné le à Memphis (Tennessee), est un pasteur baptiste afro-américain, militant non-violent pour les droits civiques des Noirs aux États-Unis, pour la paix et contre la pauvreté.
Merci au label Motown pour son aimable autorisation.
Imaginea zilei
« Am fost uciși pentru că te-am avertizat »
Martin Luther King Jr. Cel care a luptat pentru libertate și dragostea oamenilor
« Happy birthday » By Stewie Wonder
Martin Luther King Jr.
Născut la Atlanta (Georgia) la 15 ianuarie 1929 și asasinat la 4 aprilie 1968 în Memphis (Tennessee), este un pastor baptist afro-american, activist nonviolent pentru drepturile civile negre din Statele Unite, pentru pace și împotriva sărăciei.
Multe mulțumiri Motown Records pentru permisiunea lor amabilă.
Image of the day
« We were killed because we warned you »
Martin Luther King Jr. The one who fought for freedom and the love of the people
« Happy birthday » By Stewie Wonder
Martin Luther King Jr.
Born in Atlanta, Georgia on January 15, 1929 and assassinated on April 4, 1968 in Memphis, Tennessee, he is an African-American Baptist pastor, nonviolent activist for black civil rights in the United States, for peace and against poverty.
Many thanks to the Motown label for their kind permission.
Plus de 10 000 Roumains ont donné leur vie il y a 145 ans pour la liberté de tous les Roumains
l’Indépendance de la ROUMANIE !
Nous avons le devoir d’honorer leur mémoire ! Respect à nos héros ! Le 8 mai 1978 a eu lieu la première du film « Pentru patrie », un film historique roumain, qui évoque des scènes de la guerre roumano-russo-turque de 1877-1878 (guerre d’indépendance de la Roumanie).
Pour la patrie est un film historique roumain de 1978, réalisé par Sergiu Nicolaescu. Le film a été réalisé à l’occasion du 100e anniversaire de la proclamation de l’indépendance de la Roumanie le 10 mai 1877. Le sujet du film se concentre sur les luttes de la guerre d’indépendance.
Le film suit en parallèle deux actions étroitement liées : les décisions politiques et militaires pendant la Guerre d’Indépendance et l’activité d’un détachement spécial composé de soldats moldaves et olténiens pendant les hostilités.
Istorie: Independența ROMÂNIEI!
Peste 10.000 de români și-au dat viața acum 145 de ani pentru idealul tuturor românilor:
Independența de Stat a ROMÂNIEI!
Avem datoria să le cinstim memoria! Respect eroilor noștri!
La 8 mai 1978, a avut loc premiera filmului “Pentru patrie”, film istoric românesc, care evocă scene din Războiul româno-ruso-turc din 1877-1878 (Războiul de Independență al României).
Pentru patrie este un film istoric românesc din 1978, regizat de Sergiu Nicolaescu. Filmul a fost realizat cu prilejul aniversării a 100 de ani de la proclamarea independenței României la 10 mai 1877. Subiectul filmului se axează pe luptele din Războiul de Independență.
Filmul urmărește în paralel două acțiuni strâns corelate: deciziile politice și militare din perioada Războiului de Independență și activitatea unui detașament special constituit din soldați moldoveni și olteni pe parcursul ostilităților.
History: The independence of ROMANIA!
More than 10,000 Romanians gave their lives 145 years ago for the freedom of all Romanians
The independence of ROMANIA!
We have a duty to honor their memory! Respect to our heroes! On May 8, 1978, the premiere of the film « Pentru patrie » took place, a Romanian historical film, which evokes scenes from the Romanian-Russian-Turkish war of 1877-1878 (Romanian War of Independence)..
For the Fatherland is a 1978 Romanian historical film, directed by Sergiu Nicolaescu. The film was made on the occasion of the 100th anniversary of the proclamation of independence from Romania on May 10, 1877. The subject of the film focuses on the struggles of the War of Independence.
The film follows two closely related actions in parallel: political and military decisions during the War of Independence and the activity of a special detachment made up of Moldavian and Oltenian soldiers during the hostilities.
Les premiers ordinateurs conçus par les Américains étaient surnommés des calculateurs.
En 1946, le plus gros ordinateur pouvait effectuer 330 multiplications à la seconde mais il pesait 30 tonnes, était monté avec 70.000 résistances, 10.000 condensateurs, des milliers de mètres de câbles et occupait une pièce de 177 mètres carrés, la température pouvant monter à 50 degrés Celsius.
En plein travail d’élaboration pour la conception d’un nouvel ordinateur en 1947, c’est la panne !
Il fallait vérifier et trouver le problème dans ce fouillis de câbles et de composants… On découvrit, dans ce vaste capharnaüm, un papillon de nuit grillé.
L’informaticienne Grace Hopper, quand elle l’a retrouvé, l’a scotché dans son carnet de bord.
En anglais, un insecte, ou une bestiole, se traduit par le mot «bug», le nouveau terme de la panne informatique fut ainsi nommé en hommage à ce lépidoptère nocturne et suicidaire.
On ne sait pas si cette histoire véridique est réellement à l’origine de ce terme. Certains attribuant plutôt l’origine du mot bug à Thomas Edison, qui qualifie de « bugs » les petits défauts et difficultés rencontrés dans ses inventions. D’autres estiment que le mot bug dérive de l’ancien allemand « Bögge » (lutin en français) ou de l’anglais moyen « bugge » qui a donné le mot « bugbear », sorte de démon qui terrorise les enfants dans les années 1580. Quoiqu’il en soit, le terme « bug informatique » est entré dans le langage courant dans les années 1960.
Merci à Giorgio Moroder et Virgin Records.
Istorie: Prima eroare de calculator
Primul bug …
Primele computere proiectate de americani au fost poreclite calculatoare.
În 1946, cel mai mare computer putea efectua 330 de înmulțiri pe secundă, dar cântărea 30 de tone, era montat cu 70.000 de rezistențe, 10.000 de condensatori, mii de metri de cablu și ocupa o cameră de 177 de metri pătrați, temperatura putând crește până la 50 de grade Celsius .
În plin lucru de dezvoltare pentru proiectarea unui computer nou în 1947, este eșecul !
A trebuit să verificați și să găsiți problema în acest amestec de cabluri și componente … Au descoperit, în această vastă mizerie, o molie prăjită.
Când informaticiana Grace Hopper a găsit-o, a înfipt-o în jurnal.
În engleză, o insectă sau o fiară se traduce prin cuvântul „bug”, noul termen al eșecului computerului a fost astfel numit în omagiu pentru acest lepidopter nocturn și suicid.
Nu se știe dacă această poveste adevărată este cu adevărat originea acestui termen. Unii atribuie mai degrabă originea cuvântului bug lui Thomas Edison, care califică drept „bug-uri” micile defecte și dificultăți întâmpinate în invențiile sale. Alții cred că cuvântul bug provine din vechea germană „Bögge” (pixie în franceză) sau din engleza mijlocie „bugge” care a dat cuvântul „bugbear”, un fel de demon care a terorizat copiii în anii 1580. Fie că oricum, termenul „eroare de computer” a intrat în limbajul comun în anii 1960.
Mulțumiri lui Giorgio Moroder și Virgin Records.
History: The First Computer Bug
The first bug …
The first computers designed by Americans were nicknamed calculators.
In 1946, the largest computer could perform 330 multiplications per second but it weighed 30 tons, was mounted with 70,000 resistors, 10,000 capacitors, thousands of meters of cable and occupied a room of 177 square meters, the temperature being able to rise to 50 degrees celsius
In full development work for the design of a new computer in 1947, it is the failure!
It was necessary to check and find the problem in this jumble of cables and components … They found, in this vast jumble, a toasted moth.
Computer scientist Grace Hopper, when she found it, taped it in her diary.
In English, an insect, or a beast, translates by the word « bug », the new term of the computer failure was thus named in homage to this nocturnal and suicidal lepidoptera.
It is not known if this true story is really the origin of this term. Some rather attribute the origin of the word bug to Thomas Edison, who was qualified as « bugs » the small defects and difficulties encountered in his inventions. Others believe that the word bug derives from the old German « Bögge » (pixie in French) or from the Middle English « bugge » which gave the word « bugbear », a sort of demon that terrorized children in the years. 1580. Be that as it may, the term « computer bug » entered common parlance in the 1960s.
Many thanks to Giorgio Moroder and Virgin Records.
Toute ressemblance avec des personnes existantes ou ayant existé est purement fortuite
Lallement veut que cette photo disparaisse d’Internet. Du coup ce serait vraiment dommage si plein de monde la partageait… Oui ce serait vraiment dommage.
Didier Lallement,
né le 27 août 1956 à Lyon, est un haut fonctionnaire français. Préfet, plusieurs fois en poste territorial, directeur de trois administrations centrales et secrétaire général de deux ministères, il est préfet de police de Paris depuis mars 2019.
Reinhard Heydrich,
est un SS-Obergruppenführer allemand, responsable nazi de crimes de guerre et de crimes contre l’humanité, né le à Halle (Saxe) et mort de ses blessures à la suite d’un attentat le à Prague (protectorat de Bohême-Moravie). Au moment de sa mort, il est à la fois le directeur du Reichssicherheitshauptamt (RSHA) et le « vice-gouverneur » du Reich en Bohême-Moravie.
Orice asemănare cu oameni actuali sau foști este pur întâmplătoare
Lallement vrea ca această fotografie să dispară de pe Internet. Deci ar fi o adevărată rușine dacă o mulțime de oameni l-ar împărtăși… Da, ar fi o adevărată rușine.
Didier Lallement,
născut la 27 august 1956 la Lyon, este un înalt funcționar public francez. Prefect, de mai multe ori în post teritorial, director al trei administrații centrale și secretar general al două ministere, este prefect de poliție al Parisului din martie 2019.
Reinhard Heydrich,
a fost un SS-Obergruppenführer german, nazist responsabil pentru crime de război și crime împotriva umanității, născut la 7 martie 1904 la Halle (Saxonia) și a murit din cauza rănilor sale în urma unui atac din 4 iunie 1942 la Praga (protectoratul Boemia-Moravia) . La momentul morții sale, el era atât directorul Reichssicherheitshauptamt (RSHA), cât și „viceguvernatorul” Reich-ului în Boemia și Moravia.
Any resemblance to actual or former people is purely coincidental
Lallement wants this photo to disappear from the Internet. So it would be a real shame if a lot of people shared it… Yes it would be a real shame.
Didier Lallement,
born August 27, 1956 in Lyon, is a senior French civil servant. Prefect, several times in territorial post, director of three central administrations and secretary general of two ministries, he has been prefect of police of Paris since March 2019.
Reinhard Heydrich,
was a German SS-Obergruppenführer, Nazi responsible for war crimes and crimes against humanity, born March 7, 1904 in Halle (Saxony) and died of his wounds following an attack on June 4, 1942 in Prague (Bohemia-Moravia Protectorate). At the time of his death, he was both the director of the Reichssicherheitshauptamt (RSHA) and the Reich « Vice-Governor » in Bohemia and Moravia.
