L’enfant perd son innocence dès l’instant ou il se fait corrompre par l’adulte pour la première fois.
« Un enfant, c’est aujourd’hui et c’est demain. Un enfant c’est toi et moi. Si tu veux faire de ce monde un monde meilleur, commence par regarder, contempler l’enfant qui est en toi. » Ne perds pas l’innocence qui est en toi.
G.S/FINALSCAPE
Merci à Michael Cretu et Virgin Records.
Dumnezeu să binecuvânteze copilul
Vai de cel care rănește un copil!
Copilul își pierde inocența în momentul în care este corupt de adult pentru prima dată.
„Un copil este azi și este mâine. Un copil suntem tu și eu. Dacă vrei să faci din această lume o lume mai bună, începe prin a privi copilul din tine.” Nu pierde inocența care este în tine.
G.S/FINALSCAPE
Multe mulțumiri lui Michael Crețu și Virgin Records.
God bless the child
Damnation to anyone who harms a child!
The child loses his innocence the moment he is corrupted by the adult for the first time.
“A child is today and it’s tomorrow. A child is you and me. If you want to make this world a better world, start by looking, contemplating the child in you.” Don’t lose the innocence that is in you.
Un simple gentil petit message, une simple belle attention, un sourire bienveillant peuvent faire toute la différence et transformer un ciel gris, pluvieux et triste en une belle journée ensoleillée.
Protégeons nos enfants de ce monde de plus en plus déjanté!
Un simplu zâmbet poate schimba totul
Lasă-mă să-ți spun „Te iubesc”
Un mic mesaj simplu, amabil, un simplu gând prietenos, un zâmbet amabil pot face toată diferența și pot transforma un cer gri, ploios și trist într-o zi frumoasă și însorită.
Să ne protejăm copiii de această lume din ce în ce mai nebună!
A simple smile can change everything
Let me tell you « I love you »
A simple, kind little message, a simple nice touch, a kind smile can make all the difference and transform a gray, rainy and sad sky into a beautiful sunny day.
Let’s protect our children from this increasingly crazy world!
La chimiothérapie a un taux d’échec allant jusqu’à 97%
Très coûteuse et avec un taux de réussite ne dépassant pas les 3 à 5%, la chimiothérapie s’avère être une mine d’or pour le corps médical dans son ensemble.
En hommage à ces gosses qui voient plus loin que leurs aînés.
Que leur laisse-t-on horsmis nos faux espoirs emballés proprement par des mensonges à demi-mot avoués?
Un monde gangrené par l’égoïsme, la cupidité, la corruption, la pourriture ambiante, la guerre, l’injustice? Ce monde pue le cadavre en décomposition. Les artifices et lumières froides qui font les couchers de soleil de ce monde sans saveur sans odeur ni couleur camouflent une détresse, un abandon, une solitude et un déni indiscutable dont le commun des mortels se nourrit jusqu’à en crever et je pleure sur nous, je pleure pour nous.
Cette vidéo qui a été tournée par Victor Lebre alors âgé de 16 ans durant le confinement laisse transparaître le mal-être d’une génération qui, désespérée crie « Au secours! »
« Heureux sont les simples d’esprit car le royaume des cieux leur appartient. »
A toi Victor:
« Peut-être que nous sommes deux âmes sœurs qui se sont tout simplement égarées, trompées de lieu et d’heure d’atterrissage. N’abandonnes pas. »
Tinerii se scufundă în disperare!
În omagiu adus acestor copii care văd mai departe decât bătrânii lor.
Ce le lăsăm decât falsele noastre speranțe învăluite în minciuni aproape mărturisite?
O lume coruptă de egoism, lăcomie, corupție, putregaiul mediului, război, nedreptate? Lumea asta miroase a cadavre putrezite. Artificiile și luminile reci care alcătuiesc apusurile acestei lumi insipide, fără parfum sau culoare, camuflează o suferință de netăgăduit, un abandon, o singurătate și o negare cu care muritorii de rând se hrănesc până la moarte. Plâng pentru noi.
Acest videoclip, filmat în timpul izolării Covid de Victor Lebre, pe atunci în vârstă de 16 ani, dezvăluie angoasa și disperarea unei generații care strigă cu disperare « Ajutor! »
„Fericiți cei nebuni, că a lor este împărăția cerurilor.”
Pentru tine Victor:
« Poate că suntem doi suflete pereche care pur și simplu s-au rătăcit, locul de aterizare și timpul greșit. Nu renunţa. »
Youth sink into despair!
In tribute to these kids who see further than their elders.
What do we leave them other than our false hopes carefully packaged in half-admitted lies?
A world corrupted by selfishness, greed, corruption, ambient rot, war, injustice? This world stinks of rotting corpses. The artifices and the cold lights hide the sunsets which make this insipid world without smell or color a distress, an abandonment, a solitude and an incontestable denial on which the common man feeds until death. I cry for us.
This video, which was shot by Victor Lebre, then aged 16, during confinement, reveals the uneasiness of a generation who, in desperation, cry out “Help!”
“Blessed are the simple-minded, for theirs is the kingdom of heaven.”
To you Victor:
« Maybe we are two soul mates who just got lost, wrong landing place and wrong time. Don’t give up. »
La métaphore de la grenouille qui ne savait pas qu’elle était cuite
Une grenouille nage dans une marmite remplie d’eau. Un feu est allumé sous la marmite de façon à faire monter progressivement la température. La grenouille nage sans s’apercevoir de rien. La température continue de grimper, l’eau est maintenant tiède. La grenouille s’agite moins mais ne s’affole pas pour autant. La température de l’eau continue de grimper. L’eau est cette fois vraiment chaude, la grenouille commence a trouver cela désagréable, elle s’affaiblie mais supporte la chaleur. La température continue de monter, jusqu’au moment où la grenouille va tout simplement finir par cuire et mourir. Si la même grenouille avait été plongée directement dans l’eau à 50 degrés, elle aurait immédiatement donné le coup de patte adéquat qui l’aurait éjectée aussitôt de la marmite. Cette expérience montre que, lorsqu’un changement s’effectue d’une manière suffisamment lente, il échappe à la conscience et ne suscite la plupart de temps aucune réaction, aucune opposition, aucune révolte.
« Cette thèse se fonde sur l’idée que si l’on plongeait subitement une grenouille dans de l’eau chaude, elle s’échapperait d’un bond. Alors que si on la plongeait dans l’eau froide et qu’on portait très progressivement l’eau à ébullition, la grenouille s’engourdirait ou s’habituerait à la température et finirait ébouillantée. »
Bien que l’expérience soit controversée et que la thèse soit sujette à discussion, la parabole de la grenouille qui ne savait pas qu’elle était cuite traduit le phénomène d’habituation et de passivité dans un environnement qui se dégrade progressivement au point de mettre sa propre vie en péril. C’est donc une métaphore qui est souvent utilisée pour dénoncer la passivité de l’homme et inciter à l’éveil des consciences.
Broasca care se gătește lent
Metafora broaștei care nu știa că este gătită
O broasca inoata intr-o oala plina cu apa. Se aprinde un foc sub oală pentru a crește treptat temperatura. Broasca înoată fără să observe nimic. Temperatura continuă să crească, apa este acum călduță. Broasca este mai puțin agitată, dar nu intră în panică. Temperatura apei continuă să crească. Apa este foarte fierbinte de data asta, broaștei începe să-i pară neplăcut, slăbește dar suportă căldura. Temperatura continuă să crească până când broasca se gătește și moare. Daca aceeasi broasca ar fi fost scufundata direct in apa la 50 de grade, ar fi dat imediat lovitura corecta care ar fi scos-o imediat din oala. Această experiență arată că atunci când o schimbare are loc destul de încet, ea scapă de conștientizare și de cele mai multe ori nu stârnește nicio reacție, nicio opoziție, nicio revoltă.
„Această teză se bazează pe ideea că dacă ai scufunda brusc o broaște în apă fierbinte, aceasta ar ieși. În timp ce dacă ai scăpa în apă rece și ai fiart-o foarte treptat, broasca s-ar amorți sau s-ar obișnui cu temperatura și în cele din urmă opărire”.
Deși experimentul este controversat și teza este supusă discuției, pilda broaștei care nu știa că a fost gătită traduce fenomenul de obișnuire și pasivitate într-un mediu care se deteriorează treptat până la punctul de a-și pune propria viață în pericol. Este deci o metaforă care este adesea folosită pentru a denunța pasivitatea omului și a încuraja trezirea conștiințelor.
The slow cooking frog
The metaphor of the frog that didn’t know it was cooked
A frog swims in a pot filled with water. A fire is lit under the pot so as to gradually raise the temperature. The frog swims without noticing anything. The temperature continues to climb, the water is now lukewarm. The frog is less agitated but does not panic. The water temperature continues to rise. The water is really hot this time, the frog starts to find it unpleasant, it weakens but bears the heat. The temperature continues to rise, until the frog will simply cook and die. If the same frog had been plunged directly into water at 50 degrees, it would have immediately given the right kick which would have immediately ejected it from the pot. This experience shows that, when a change takes place in a sufficiently slow way, it escapes consciousness and most of the time does not arouse any reaction, any opposition, any revolt.
« This thesis is based on the idea that if we suddenly plunged a frog into hot water, it would jump out. Whereas if we plunged it into cold water and carried very gradually the water to a boil, the frog would go numb or get used to the temperature and end up scalded. »
Although the experiment is controversial and the thesis is subject to discussion, the parable of the frog which did not know that it was cooked translates the phenomenon of habituation and passivity in an environment which gradually deteriorates to the point of putting his own life in danger. It is therefore a metaphor that is often used to denounce the passivity of man and encourage the awakening of consciences.
