Quand l’amour blesse

Le pire dans une relation amicale ou amoureuse, c’est l’indifférence.

Certaines personnes de mon entourage pourront et doivent se sentir visées dans ce texte. Celle ou celui qui n’est pas en mesure de répondre à un « je te souhaite une bonne journée » ou à un « Je t’aime » n’a rien à faire parmi mes amis.

Un petit bonjour, un petit bonne nuit, un petit je pense à toi n’a jamais tué personne que ce soit dans la vie réelle ou sur les réseaux sociaux; pourtant, il semblerait que pour certaines d’entre elles, une simple réponse, une toute petite attention devienne plus éprouvant que d’avaler la mer et ses poissons.

Dans une relation, quelle qu’elle soit, il y en a obligatoirement un qui aime plus que l’autre.

Si tu te donnes corps et âme pour l’être aimé, si pour lui tu es capable de déplacer des océans et des montagnes et qu’en retour, tu te retrouves avec quelques grains de sable et un peu d’eau sale sur un trottoir, c’est que tu t’es trompé.

Dans ce cas, fuis cette personne, fuis-là le plus rapidement et le plus loin qu’il te soit possible de le faire sans ne jamais te retourner. Fais en sorte que ton avenir soit devant et non derrière toi parce qu’il t’appartient. Ne sois pas le prisonnier de tes sentiments, ne sois pas l’esclave des autres et restes ton propre maître.

Respires la vie à pleins poumons. Elle est belle mais elle est courte. Ne gaspilles pas ton temps inutilement.

Vidéo:

Un grand merci au regretté Vangelis ainsi qu’à sa maison d’édition de l’époque: RCA Records.

Stéphane Guibert

Când te doare iubirea

Cea mai rea parte a unei prietenii sau a unei relații romantice este indiferența.

Unii oameni din jurul meu pot și ar trebui să se simtă vizați în acest text. Oricine nu poate răspunde la un „îți doresc o zi bună” sau la un „te iubesc” nu are loc printre prietenii mei.

Un pic de salutare, un pic de seara buna, un mic gand nu a ucis niciodata pe nimeni, nici in viata reala si nici pe retelele de socializare; totuși, se pare că pentru unii dintre ei, un răspuns sau puțină atenție devine mai dificil decât să înghiți marea și peștele ei.

În orice relație, este obligat să existe unul care iubește mai mult decât celălalt.

Dacă îți dai trupul și sufletul persoanei iubite, dacă pentru ei ești capabil să miști oceanele și munții și când te întorci vei ajunge cu câteva boabe de nisip și puțină apă murdară pe un trotuar, c este pentru că ai fost gresit.

În acest caz, fugiți de acea persoană, fugiți cât mai repede și cât mai departe posibil, fără să vă uitați vreodată înapoi. asigura-te ca viitorul tau este in fata si nu in spatele tau pentru ca este al tau. Nu fi prizonierul sentimentelor tale, nu fi sclavul altora și rămâne propriul tău stăpân.

Respiră profund viața, da viața este frumoasă, dar nu este eternă. Nu vă pierdeți timpul inutil.

Video:

Multe mulțumiri regretatului Vangelis și editurii sale de atunci: RCA Records.

Stéphane Guibert

When love hurts

The worst part of a friendship or a romantic relationship is indifference.

Some people around me may and should feel targeted in this text. The one who is not able to answer to a simple « I wish you a good day » or an « I love you » has no place among my friends.

A little hello, a little goodnight, a little i’m thinking of you has never killed anyone, whether in real life or on social networks; however, it seems that for some of them, a simple answer, a little attention becomes more trying than swallowing the sea and its fish.

In any relationship, there is bound to be one who loves more than the other.

If you give yourself body and soul to your loved one, if for him you are able to move oceans and mountains and in return you end up with a few grains of sand and a little dirty water on a sidewalk is that you made a mistake.

In this case, run away from that person, run away as quickly and as far as possible without ever looking back. make sure that your future is in front and not behind you because it is yours. Do not be the prisoner of your feelings, do not be the slave of others and remain your own master.

Breathe life to the fullest. She is beautiful but she is short. Don’t waste your time unnecessarily.

Video:

Stéphane Guibert

Stéphane Guibert Facebook / Stéphane Guibert VK

Petite anecdote personnelle

Cet après-midi, je me suis assis sur un banc au bord du lac Léman à Genève afin d’y manger un repas que je venais de m’acheter dans un fast-food.

A peine assis, je me fais interpeller par un gars qui me demande de l’argent. Poliment, je lui réponds que je n’ai pas de cash sur moi. Furieux, l’individu part en me traitant de connard et en me souhaitant une Diarrhée monstrueuse avec ce que j’étais en train de manger. Stoïquement, je lui répond qu’entre lui et moi, en attendant, c’était lui qui était dans la merde.

Mică anecdotă personală

În această după-amiază, m-am așezat pe o bancă de pe malul lacului Geneva din Geneva să mănânc o masă pe care tocmai mi-o cumpărasem într-un fast-food.

Abia așezat, sunt provocat de un tip care îmi cere bani. Politicos, îi spun că nu am bani pe mine. Supărat, individul pleacă, numindu-mă ticălos și urându-mi diaree monstruoasă cu ce am mâncat. Stoic, i-am răspuns că între el și mine, între timp, el era cel care era în rahat.

Little personal anecdote

This afternoon, i sat on a bench on the shores of Lake Geneva in Geneva to eat a meal that i had just bought myself in a fast food restaurant.

Barely seated, i am challenged by a guy who asks me for money. Politely, i tell him that i have no cash with me. Furious, the individual leaves, calling me an asshole and wishing me a monstrous Diarrhea with what i was eating. Stoically, i replied that between him and me, meanwhile, it was he who was in deep shit.

Stéphane Guibert Facebook / Stéphane Guibert VK

Aimer sans laisser de trace

Les mots peuvent peser lourd dans la balance lorsqu’ils sont actés par des faits concrets;  en revanche et bien souvent, les mots ne sont que des mots et les « je t’aime », les « je pense à toi » ressemblent à des éclats de rires lors d’une farce insignifiante ou à des bourrasques venteuses démasquant un orage qui ne se produira pas.

L’amour ou l’amitié sont des sentiments que l’on ne peut pas prendre à la légère. Ils représentent l’intégrité et la capacité de pouvoir se regarder dans un miroir sans rougir.

Cabossé de la vie, j’ai bien souvent été mis au pied du mur et ce, tant par ce que pensais donner que par ce que j’espérais recevoir.

A toutes celles et ceux que que la vie a mis sur mon chemin et que j’ai cru aimer.

La vie est un apprentissage de son premier à son dernier souffle.

Dragoste fara urma

Cuvintele pot cântări foarte mult în balanță atunci când sunt înregistrate prin acțiuni concrete; pe de altă parte și foarte des, cuvintele sunt doar cuvinte și „te iubesc”, „mă gândesc la tine” seamănă cu izbucniri de râs în timpul unei farse nesemnificative sau rafale de vânt care demasc o furtună care nu se va întâmpla.

Dragostea sau prietenia sunt sentimente care nu pot fi ignorate. Ele reprezintă integritatea și capacitatea de a se privi în oglindă fără să se înroșească.

Batut de viata, am fost deseori pus la zid, atat prin ceea ce credeam ca dau, cat si prin ceea ce speram sa primesc.

Tuturor celor pe care viața mi i-a pus în cale și pe care credeam că îi iubesc.

Viața este o ucenicie de la prima până la ultima suflare.

Love without a trace

Words can weigh heavily in the balance when they are recorded by concrete actions; on the other hand and very often, the words are only words and the « I love you », the « I think of you » looks like bursts of laughter during an insignificant prank or windy gusts unmasking a storm which will not happen.

L’enfant et le livre

Un enfant qui lit sera un adulte qui pense.

Une histoire vécue aujourd’hui:

Je me trouvais dans un bureau administratif ou je devais m’acquitter de quelques obligations. J’étais assis sur une chaise avec mon ticket en attenant patiemment mon tour.

En face de moi se trouvait un gosse qui attira mon attention. Il avait entre les mains, un de ces trucs bizarre que l’on ne sait plus comment utiliser, que l’on ne sait plus par quel bout prendre, un livre.

Ce gosse devait avoir environ 12 ans. Discrètement, je quittais ma chaise pour aller m’assoir à côté de lui. Ma présence ne semblait pas perturber sa concentration sur sa lecture. Je me suis alors risqué à lui glisser quelques mots:

• Moi: Excuses-moi, qu’est-ce que tu lis? »
• L’enfant: Un livre d’aventure.
• Moi: Lequel?
• L’enfant: L’alchimiste.

Je connais très bien ce livre écrit par Paulo Coelho retraçant la quête d’un jeune berger Andalou, sa douce initiation à la vie et à la spiritualité.

J’ai poursuivi:

• Moi: Comment se fait-il que tu ne sois pas sur un écran de téléphone portable comme la plupart des gens de ton âge?
• L’enfant: Je n’en ai pas besoin.
• Moi: Comment tu fais pour rester en contact avec tes amis?
• L’enfant: Mes amis sont dans mon cœur et je n’ai pas besoin de technologie pour les retrouver.

Cette histoire est véridique et elle c’est déroulée cet après-midi.

Aux parents qui infligent à leurs enfants un écran, réfléchissez avant d’agir. L’amour ne se construit pas sur un écran mais par des actes concrets et réels.

Je ne vous dévoilerai pas la fin de cette histoire car elle ne fait que commencer. Mais avec ce gosse, j’ai découvert un petit ange qui m’a présenté à sa maman et dont le père n’a pas su assumer ses responsabilités. Une belle histoire à suivre?

Copilul și cartea

Un copil care citește va fi un adult care gândește.

O poveste pe care am trăit-o astăzi:

Eram într-un birou administrativ unde trebuia să îndeplinesc niște obligații. Stăteam pe un scaun cu biletul meu așteptând cu răbdare rândul meu.

În fața mea era un copil care mi-a atras atenția. Avea în mâini unul dintre acele lucruri ciudate pe care nu știi să le folosești, o carte.

Acest copil trebuie să fi avut vreo 12 ani. În liniște, m-am așezat lângă el. Prezența mea nu părea să-i deranjeze concentrarea asupra lecturii. Apoi am îndrăznit să spun câteva cuvinte:

• Pe mine: Scuză-mă, ce citești? »
• Copilul: o carte de aventură.
• Eu: Care?
• Copilul: Alchimistul..

Cunosc foarte bine această carte scrisă de Paulo Coelho care povestește aventurile unui tânăr cioban andaluz, inițierea lui blândă în viață și spiritualitate.

Am tot vorbit cu el:

• Eu: Cum de nu ești pe ecranul unui telefon mobil, ca majoritatea oamenilor de vârsta ta?
• Copil: Nu am nevoie.
• Eu: Cum ții legătura cu prietenii tăi?
• Copil: Prietenii mei sunt în inima mea și nu am nevoie de tehnologie pentru a-i găsi.

Această poveste este adevărată și s-a întâmplat în această după-amiază.

Părinților care impun un paravan copiilor lor, gândiți-vă înainte de a acționa. Dragostea nu se construiește pe un ecran ci prin acte concrete și reale.

Nu vă voi spune sfârșitul acestei povești pentru că abia a început. Dar cu acest puști am descoperit un mic înger care mi-a făcut cunoștință cu mama lui și al cărui tată nu știa să-și asume responsabilitățile. O poveste grozavă de urmat?

The child and the book

A child who reads will be an adult who thinks.

A story i experienced today:

I was in an administrative office where i had to fulfill some obligations. i was sitting on a chair with my ticket patiently waiting for my turn.

In front of me was a kid who caught my attention. He had in his hands one of those weird things that you no longer know how to use, that you no longer know which end to take, a book.

This kid must have been about 12 years old. Discreetly, i left my chair to sit next to him. My presence didn’t seem to disturb his concentration on his reading. I then ventured to slip him a few words:

• Me: Excuse me, what are you reading? »
• The child: An Adventure Book.
• Me: Which one?
• The child: The alchemist.

I know very well this book written by Paulo Coelho retracing the quest of a young Andalusian shepherd, his gentle initiation into life and spirituality.

I followed:

• Me: How come you’re not on a cellphone screen like most people your age?
• The child: I don’t need it.
• Me: How do you keep in touch with your friends?
• The child: My friends are in my heart and i don’t need technology to find them.

This story is true and it happened this afternoon.

To parents who screen their children, think before you act. Love is not built on a screen but through concrete and real acts.

Aimer sans laisser de trace

Les mots peuvent peser lourd dans la balance lorsqu’ils sont actés par des faits concrets;  en revanche et bien souvent, les mots ne sont que des mots et les « je t’aime », les « je pense à toi » ressemblent à des éclats de rires lors d’une farce insignifiante ou à des bourrasques venteuses démasquant un orage qui ne se produira pas.

L’amour ou l’amitié sont des sentiments que l’on ne peut pas prendre à la légère. Ils représentent l’intégrité et la capacité de pouvoir se regarder dans un miroir sans rougir.

Cabossé de la vie, j’ai bien souvent été mis au pied du mur et ce, tant par ce que pensais donner que par ce que j’espérais recevoir.

A toutes celles et ceux que que la vie a mis sur mon chemin et que j’ai cru aimer.

La vie est un apprentissage de son premier à son dernier souffle.

Dragoste fara urma

Cuvintele pot cântări foarte mult în balanță atunci când sunt înregistrate prin acțiuni concrete; pe de altă parte și foarte des, cuvintele sunt doar cuvinte și „te iubesc”, „mă gândesc la tine” seamănă cu izbucniri de râs în timpul unei farse nesemnificative sau rafale de vânt care demasc o furtună care nu se va întâmpla.

Dragostea sau prietenia sunt sentimente care nu pot fi ignorate. Ele reprezintă integritatea și capacitatea de a se privi în oglindă fără să se înroșească.

Batut de viata, am fost deseori pus la zid, atat prin ceea ce credeam ca dau, cat si prin ceea ce speram sa primesc.

Tuturor celor pe care viața mi i-a pus în cale și pe care credeam că îi iubesc.

Viața este o ucenicie de la prima până la ultima suflare.

Love without a trace

Words can weigh heavily in the balance when they are recorded by concrete actions; on the other hand and very often, the words are only words and the « I love you », the « I think of you » looks like bursts of laughter during an insignificant prank or windy gusts unmasking a storm which will not happen.

De la direction d’une entreprise au statut de SDF il n’y a qu’un pas

Tout peut basculer dans la vie et d’un emploi stable à responsabilités, vivant dans un loft de 300 mètres carrés avec une belle petite vie de famille j’ai tout perdu en deux temps trois mouvements.

• Mon témoignage radiophonique qui remonte à il y a 4 ans. Aujourd’hui, la vie a repris son cours et tout va bien. Je suis devenu le parrain d’un jeune virtuose Roumain, Rares Mihai Florescu que je vais d’ailleurs retrouver à Bucarest très prochainement.

De la conducerea unei afaceri la persoanele fără adăpost există doar un pas

Totul se poate răsturna în viață și dintr-un loc de muncă stabil cu responsabilități, locuind într-un apartament de 300 de metri pătrați cu o viață de familie bună, am pierdut totul într-o clipă.

• Mărturia mea la radio datează de acum 4 ani. Astăzi, viața și-a reluat cursul și totul este bine. Am devenit nașul unui tânăr virtuoz român, Rares Mihai Florescu, pe care îl voi întâlni și la București foarte curând.

From running a business to homelessness there is only one step

Everything can capsize in life and from a stable job with responsibilities, living in a 300 square meter loft with a nice little family life, i lost everything in a jiffy.

• My radio testimony dating back to 4 years ago. Today, life has resumed its course and all is well. I became the godfather of a young Romanian virtuoso, Rares Mihai Florescu, whom i will meet very soon in Bucharest.

Stéphane Guibert Facebook / Stéphane Guibert VK

Toutes les nuits, je rêve que je vole

Le scénario qui revient le plus souvent est celui où l’on vole au-dessus des maisons (souvent la sienne) et que l’on ressent une intense sensation de liberté. Mais le rêveur peut aussi visiter d’autres contrées et parfois même dériver dans les espaces intersidéraux et rencontrer des planètes nouvelles, des contrées fantastiques dans d’autres mondes.

Rêver que l’on vole peut indiquer que l’on se sent prisonnier dans sa vie, contrainte, pas libre de ses choix. On voudrait quitter son job, se défaire d’une vie de couple étouffante et pas épanouissante, des obligations familiales, bref, on a besoin de fuir son quotidien.

Voler en rêve peut aussi refléter un besoin d’ascension, des ambitions non satisfaites, un désir d’évoluer, de progresser, que ce soit au travail ou dans sa vie personnelle.

On aspire à mieux, mais on se sent freinée. Le rêve nous incite alors à un renouveau, à nous surpasser pour planifier sa vie idéale et atteindre ses objectifs.

În fiecare noapte visez că zbor

Scenariul care apare cel mai des este cel în care zbori peste case (deseori ale tale) și simți un sentiment intens de libertate. Dar visătorul poate vizita și alte ținuturi și, uneori, poate chiar deriva în spațiul interstelar și poate întâlni noi planete, ținuturi fantastice în alte lumi.

A visa că furi poate indica faptul că te simți prins în viața ta, constrâns, nu e liber să alegi. Ne-am dori să renunțăm la serviciu, să scăpăm de o viață sufocantă și neîmplinită de cuplu, de obligațiile familiale, pe scurt, trebuie să scăpăm din viața de zi cu zi.

Zborul în vis poate reflecta, de asemenea, o nevoie de ascensiune, ambiții neîmplinite, o dorință de a evolua, progres, fie la locul de muncă, fie în viața personală.

Aspirăm la mai bine, dar ne simțim reținuți. Visul ne încurajează apoi la o reînnoire, să ne autodepășim pentru a ne planifica viața ideală și a ne atinge obiectivele.

Every night i dream that I’m flying