Le halo solaire

Soleils multiples, complot mondial: Voici les conneries trouvées sur les réseaux sociaux

« Après la Russie plusieurs soleils apparaissent dans une station de ski en Europe du Nord. Le Dôme qui nous maintient en prison et nous empêche de voir notre monde tel qu’il est réellement, est en train de s’effondrer avec l’état profond. »

Le parhélie ou faux soleil

Un parhélie est une partie du phénomène de halo solaire, auquel il est associé, mais qui est souvent très partiellement ou pas du tout visible.

Le phénomène consiste essentiellement en l’apparition de deux images lumineuses, aux couleurs du spectre solaire, éloignées de l’astre d’une distance angulaire comprise entre 22° (petit halo) et 46° (grand halo). Elles sont placées de part et d’autre du Soleil, sur une ligne horizontale appelée « cercle parhélique », qui peut-être ou non apparent.

Cette lumière blanche peut être si brillante qu’elle donne l’impression de répliques du Soleil. Il arrive fréquemment qu’un seul des deux parhélies soit visible.

Le phénomène se produit lorsque le Soleil est assez bas sur l’horizon et que l’atmosphère est chargée de cristaux de glace présents dans les nuages de haute altitude appelés cirrus ou cirrostratus.

Il est plus fréquent dans les régions polaires, car de nombreux nuages bas y sont, eux aussi, chargés de particules de glace. Les cristaux se constituent naturellement dans les nuages suivant une symétrie hexagonale, en prenant la forme d’un prisme allongé, ou bien d’un hexagone ou d’une étoile à six branches aplatis.

Durant leur chute, ces particules, qui présentent des angles tous égaux à 60° ou 120°, peuvent s’orienter spontanément dans le même sens et forment un réseau de prismes qui reflète et réfracte la lumière solaire. Lorsque la lumière traverse des cristaux entre faces formant entre elles un angle de 60° conditionnant la dimension apparente du halo principal, ou petit halo. Les parhélies sont situés à ce même angle de part et d’autre du soleil lorsque celui-ci est sur l’horizon, et s’en écartent d’autant plus qu’il est haut dans le ciel.

La durée de son apparition varie de quelques secondes à plusieurs dizaines de minutes.

Aureola solară

Sori multipli, conspirație globală: iată prostiile găsite pe rețelele sociale

„După Rusia, mai mulți sori apar într-o stațiune de schi din nordul Europei. Domul care ne ține întemnițați și ne împiedică să ne vedem lumea așa cum este ea cu adevărat, se prăbușește odată cu starea adâncă.”

Parhelionul sau soarele fals

Un parhelion este o parte a fenomenului de halo solar, cu care este asociat, dar care este adesea foarte parțial sau deloc vizibil.

Fenomenul constă în esență în apariția a două imagini luminoase, în culorile spectrului solar, la distanță de stea cu o distanță unghiulară cuprinsă între 22° (aureola mică) și 46° (aureola mare). Ele sunt plasate de ambele părți ale Soarelui, pe o linie orizontală numită „cerc parhelic”, care poate fi sau nu aparentă.

Această lumină albă poate fi atât de strălucitoare încât arată ca niște replici ale Soarelui. Se întâmplă adesea ca doar una dintre cele două parhelii să fie vizibilă.

Fenomenul are loc atunci când Soarele este destul de jos la orizont și atmosfera este încărcată cu cristale de gheață prezente în norii de mare altitudine numiti cirrus sau cirrostratus.

Este mai frecventă în regiunile polare, deoarece mulți nori de jos de acolo sunt, de asemenea, încărcați cu particule de gheață. Cristalele se formează în mod natural în nori urmând o simetrie hexagonală, luând forma unei prisme alungite sau a unui hexagon aplatizat sau a unei stele cu șase colțuri.

În timpul căderii lor, aceste particule, care au unghiuri toate egale cu 60° sau 120°, se pot orienta spontan în aceeași direcție și pot forma o rețea de prisme care reflectă și refractă lumina soarelui. Când lumina trece prin cristale între fețe formând între ele un unghi de 60° care condiționează dimensiunea aparentă a halou-ului principal, sau halou mic. Parhelia sunt situate în același unghi de fiecare parte a soarelui atunci când acesta se află la orizont și se îndepărtează mai mult de el cu cât este mai sus pe cer.

Durata apariției sale variază de la câteva secunde la câteva zeci de minute.

The solar halo

Multiple suns, global conspiracy: Here’s the bullshit found on social media

« After Russia several suns appear in a ski resort in northern Europe. The Dome that keeps us imprisoned and prevents us from seeing our world as it really is, is collapsing with the deep state . »

The parhelion or false sun

A parhelion is a part of the solar halo phenomenon, with which it is associated, but which is often very partially or not at all visible.

The phenomenon essentially consists of the appearance of two luminous images, in the colors of the solar spectrum, distant from the star by an angular distance of between 22° (small halo) and 46° (large halo). They are placed on either side of the Sun, on a horizontal line called a « parhelic circle », which may or may not be apparent.

This white light can be so bright that it looks like replicas of the Sun. It often happens that only one of the two parhelia is visible.

The phenomenon occurs when the Sun is quite low on the horizon and the atmosphere is charged with ice crystals present in high altitude clouds called cirrus or cirrostratus.

It is more frequent in the polar regions, because many low clouds there are also loaded with ice particles. Crystals form naturally in clouds following a hexagonal symmetry, taking the form of an elongated prism, or a flattened hexagon or six-pointed star.

During their fall, these particles, which have angles all equal to 60° or 120°, can spontaneously orient themselves in the same direction and form a network of prisms which reflect and refract sunlight. When the light passes through crystals between faces forming between them an angle of 60° conditioning the apparent dimension of the main halo, or small halo. The parhelia are located at this same angle on either side of the sun when it is on the horizon, and move further away from it the higher it is in the sky.