» Always the Sun » est une chanson du groupe de rock anglais The Stranglers , sortie pour la première fois en single le 6 octobre 1986, le deuxième single du neuvième album studio du groupe Dreamtime (1986). Une version remixée est sortie en single le 24 décembre 1990. Les deux versions figuraient dans le Top 30 des succès au Royaume-Uni. « Always the Sun » est sorti en octobre 1986 dans quatre formats différents : un single de 7 pouces, un disque image de 7 pouces en forme, un single de 12 pouces et un double pack de 7 pouces.
« Always the sun »
***** The Stranglers *****
„Always the Sun” este o melodie a trupei engleze de rock The Stranglers, lansată pentru prima dată ca single pe 6 octombrie 1986, al doilea single de pe cel de-al nouălea album de studio al trupei Dreamtime (1986). O versiune remixată a fost lansată ca single pe 24 decembrie 1990. Ambele versiuni au fost hituri de top 30 în Regatul Unit. „Always the Sun” a fost lansat în octombrie 1986 în patru formate diferite: un single de șapte inci, un disc cu imagini de șapte inci, un single de doisprezece inci și un pachet dublu de șapte inci.
« Always the sun »
***** The Stranglers *****
« Always the Sun » is a song by English rock band the Stranglers, first released as a single on 6 October 1986, the second single from the band’s ninth studio album Dreamtime (1986). A remixed version was released as a single on 24 December 1990. Both versions were Top 30 hits in the United Kingdom. « Always the Sun » was released in October 1986 in four different formats: a seven-inch single, shaped seven-inch picture disc, twelve-inch single, and as a double seven-inch single pack.
NXS (prononcé « in excess ») est un groupe de rock australien, originaire de Sydney, en Nouvelle-Galles du Sud. Il s’est formé en 1977 et séparé en 2012.
Ses membres commencent leur carrière en jouant des reprises dans des pubs et des clubs, et occasionnellement des morceaux originaux. Le groupe comprend le compositeur et claviériste Andrew Farriss, le batteur Jon Farriss, les guitaristes Tim Farriss et Kirk Pengilly, le bassiste Garry Gary Beers et le parolier et chanteur Michael Hutchence. Pendant vingt ans, INXS a comme chanteur Michael Hutchence, disparu en 1997, dont la présence magnétique sur scène fait de lui le point central du groupe. À l’origine connu pour son style new wave/pop, le groupe développe un style pub rock qui comprend des éléments de funk et dance.
En 1980, INXS atteint les classements australiens avec son premier album éponyme, puis rencontre le succès international avec l’album Shabooh Shoobah (1982) et son single The One Thing. Kick, paru en 1987, est l’album le plus connu du groupe.
***** INXS *****
« Never Tear Us Apart »
NXS (pronunțat „în exces”) este o trupă rock australiană din Sydney, New South Wales. S-au format în 1977 și s-au despărțit în 2012.
Membrii săi și-au început cariera jucând cover-uri în pub-uri și cluburi și, ocazional, cu materiale originale. Trupa include compozitorul și clapeista Andrew Farriss, bateristul Jon Farriss, chitariștii Tim Farriss și Kirk Pengilly, basistul Garry Gary Beers și textierul și vocalistul Michael Hutchence. Timp de douăzeci de ani, INXS îl are ca cântăreț pe Michael Hutchence, care a murit în 1997, a cărui prezență magnetică pe scenă îl face punctul focal al grupului. Cunoscută inițial pentru stilul lor new wave/pop, trupa a dezvoltat un stil pub rock care includea elemente de funk și dans.
În 1980, INXS a ajuns în topurile australiene cu albumul de debut auto-intitulat, apoi a obținut succes internațional cu albumul Shabooh Shoobah (1982) și single-ul său The One Thing. Kick, lansat în 1987, este cel mai cunoscut album al trupei.
***** INXS *****
« Never Tear Us Apart »
NXS (pronounced « in excess ») are an Australian rock band from Sydney, New South Wales. They formed in 1977 and broke up in 2012.
Its members began their career playing covers in pubs and clubs, and occasionally original material. The band includes composer and keyboardist Andrew Farriss, drummer Jon Farriss, guitarists Tim Farriss and Kirk Pengilly, bassist Garry Gary Beers, and lyricist and vocalist Michael Hutchence3. For twenty years, INXS has as singer Michael Hutchence, who died in 1997, whose magnetic presence on stage makes him the focal point of the group. Originally known for their new wave/pop style, the band developed a pub rock style that included elements of funk and dance.
In 1980, INXS hit the Australian charts with their self-titled debut album, then found international success with the album Shabooh Shoobah (1982) and its single The One Thing. Kick, released in 1987, is the band’s best-known album.
Dolores O’Riordan, emblématique chanteuse du groupe The Cranberries
Dolores O’Riordan née le 6 septembre 1971 à Ballybricken, comté de Limerick, Irlande et décédée le 15 janvier 2018 à Westminster (Londres, Angleterre), est une auteure-compositrice-interprète et musicienne de rock irlandaise. Elle a été chanteuse et leader du groupe irlandais The Cranberries de 1990 jusqu’à une interruption temporaire en 2003 qui durera six ans. Le groupe se reforme en 2009 pour se séparer définitivement en avril 2019 suite à son décès.
***** Cramberies *****
O flacără stinsă prea repede
(Amintire și omagiu)
Dolores O’Riordan, cântăreața emblematică a trupei The Cranberries
Dolores O’Riordan s-a născut pe 6 septembrie 1971 în Ballybricken (județul Limerick, Irlanda) și a murit pe 15 ianuarie 2018 la Westminster (Londra, Anglia), este un cântăreț-compozitor și muzician rock irlandez. A fost cântăreața și liderul grupului irlandez The Cranberries din 1990 până la o pauză temporară în 2003, care a durat șase ani. Grupul s-a reformat în 2009 pentru a se separa definitiv în aprilie 2019, după moartea sa.
***** Cramberies *****
A flame extinguished too quickly
(Remembrance and Tribute)
Dolores O’Riordan, iconic singer of The Cranberries
Dolores O’Riordan born September 6, 1971, Ballybricken, County Limerick, Ireland and died on January 15, 2018 in Westminster (London, England), is an Irish singer-songwriter and rock musician. She was singer and frontman of the Irish group The Cranberries from 1990 until a temporary hiatus in 2003 that would last six years. The group reformed in 2009 to separate definitively in April 2019 following his death.
Notre civilisation est bâtie sur les fondations du mensonge
Cela commence à l’école
« Nous savons qu’ils mentent. Ils savent qu’ils mentent. Ils savent que nous savons qu’ils mentent. Nous savons qu’ils savent que nous savons qu’ils mentent. Et, pourtant, ils persistent à mentir »
Alexandre Soljenitsyne
Civilizația noastră este construită pe bazele minciunii
Începe la școală
« Știm că mint. Ei știu că mint. Ei știu că știm că mint. Știm că știu că știm că mint. Și totuși ei continuă să mintă. »
Alexandre Soljenitsyne
Our civilization is built on the foundations of lies
It starts at school
« We know they’re lying. They know they’re lying. They know we know they’re lying. We know they know we know they’re lying. And yet they keep lying. »
Que se passe-t-il sur votre plateforme?
Via Firefox ou Edge, toutes les vidéos sont supprimées mettant en avant les droits d’auteurs même les vidéos dont je suis l’auteur.
Sur Chrome, les vidéos sont bel et bien en ligne mais ne se chargent pas.
Impossible de télécharger mes vidéos pour les héberger sur une autre plateforme.
Ce se întâmplă pe platforma ta? Prin Firefox sau Edge, toate videoclipurile sunt șterse evidențiind drepturile de autor chiar și videoclipurile a căror autor sunt eu.
Pe Chrome, videoclipurile sunt într-adevăr online, dar nu se încarcă.
Nu pot încărca videoclipurile mele pentru a le găzdui pe altă platformă.
What’s happening on your platform? Via Firefox or Edge, all videos are deleted highlighting the copyright even the videos of which I am the author. On Chrome, the videos are indeed online but not loading. Unable to upload my videos to host them on another platform.
Children from the Valais village of Icogne in Switzerland.
Images d’archives Suisses
Elle était déjà la reine de l’évasion pour les enfants de Suisse en 1969
A cette époque, il n’y avait ni téléphone portable, ni Internet, la télévision n’avait que 2 chaînes et les programmes commençaient à 18:00. Les enfants sortaient et allaient s’amuser à construire leurs rêves en pleine nature.
Dans le monde aseptisé d’aujourd’hui, les plaisirs sont devenus synthétiques dépourvus de rêves.
Imagini de arhivă elvețiană
Ea era deja regina evadării copiilor în Elveția în 1969
Pe atunci nu exista telefon mobil sau internet, televizorul avea doar 2 canale iar programele incepeau la ora 18.00. Copiii au ieșit și s-au distrat construindu-și visele în mijlocul naturii.
În lumea igienizată de astăzi, plăcerile au devenit sintetice lipsite de vise.
Swiss archive images
She was already the escape queen for children in Switzerland in 1969
At that time, there was no mobile phone or Internet, the television had only 2 channels and the programs started at 6:00 p.m. The children went out and went to have fun building their dreams in the middle of nature.
In today’s sanitized world, pleasures have become synthetic devoid of dreams.
Toutes les études récentes concernant la vie des tribus primitives, s’accordent sur un point : Les humains qui les composent disposent de beaucoup plus de loisirs que les peuples civilisés d’aujourd’hui. Dès l’école primaire, on nous apprend que le progrès permet de libérer l’homme. Il semble bien que ce n’est pas tout à fait le cas. D’où l’expression populaire : « Perdre sa vie à la gagner » ou : « Métro, boulot, dodo », etc.
Il faut bien reconnaître que l’enfumage culturel, médiatique, politique, religieux, etc. encense tant les merveilleuses réalisations de l’homme moderne, que nous sommes tous totalement chloroformés et continuons imperturbablement à perdre notre vie à la gagner. Le « Toujours plus » érigé en système de pensée autant qu’en logique financière, industrielle ou sociale, nous fait perdre la tête et le sens commun. Ainsi va le monde, le nez dans le guidon, depuis plus de deux mille ans.
On vient, tout récemment de s’apercevoir que ce système de société mène à une impasse. Depuis quelques années, certains évoquent la nécessité de changer de paradigme, mais la machine est probablement lancée avec trop de force et, à ce jour, personne n’a pu modifier sa trajectoire de façon significative.
Ubuesque, ce Monde, cette humanité ? Oui, sans aucun doute. Mais alors, dites-moi, l’humain, cet animal supérieur à tous les autres, à quoi lui sert cette supériorité, cette prétendue intelligence ? Non seulement il a quitté le paradis de ses origines, mais il est en train de se construire un enfer mortel. Est-ce bien raisonnable ?
Entre vivre comme des sauvages et courir sans voir passer sa vie, il y a peut-être un juste milieu. À n’en pas douter, l’être supérieur que nous sommes, va trouver une solution.
Merci à Dominique Perrier, Roger Rizziletti et Carrere Music.
François-Michel Maugis
Progres:
Eliberați, înrobiți sau muriți?
Toate studiile recente despre viețile triburilor primitive sunt de acord asupra unui punct: oamenii care le compun au mult mai mult timp liber decât popoarele civilizate de astăzi. Încă din școala primară, suntem învățați că progresul face posibilă eliberarea omului. Se pare că nu este chiar așa. De aici și expresia populară: „Îți pierzi viața ca să o câștigi” sau: „Metrou, job, somn” etc.
Trebuie recunoscut faptul că cele culturale, media, politice, religioase etc. laudă atât de mult realizările minunate ale omului modern, încât suntem cu toții total cloroformați și continuăm imperturbabil să ne pierdem viața pentru a o câștiga. „Întotdeauna mai mult” ridicat ca sistem de gândire la fel de mult ca o logică financiară, industrială sau socială, ne face să ne pierdem capul și bunul simț. Așa a mers lumea, de la nas la piatră, de mai bine de două mii de ani.
De curând ne-am dat seama că acest sistem de societate duce la un impas. În ultimii ani, unii au vorbit despre necesitatea schimbării paradigmei, dar mașina este probabil lansată cu prea multă forță și, până în prezent, nimeni nu a reușit să-și modifice semnificativ traiectoria.
Ubuesque, această lume, această umanitate? Da, fără îndoială. Dar atunci, spune-mi, omul, acest animal superior tuturor celorlalți, la ce folosește această superioritate, această așa-zisă inteligență? Nu numai că a părăsit paradisul originilor sale, dar își construiește un iad muritor. Este rezonabil?
Între a trăi ca sălbaticii și a alerga fără să-ți vezi viața trecând, poate exista un mediu fericit. Fără îndoială, ființa superioară care suntem, va găsi o soluție.
Mulțumiri lui Dominique Perrier, Roger Rizziletti și Carrere Music.
François-Michel Maugis
Progress:
Liberate, Enslave, or Die?
All recent studies on the life of primitive tribes agree on one point: the humans who compose them have much more leisure than the civilized peoples of today. From primary school, we are taught that progress makes it possible to liberate man. It seems that is not quite the case. Hence the popular expression: « Losing your life to earn it » or: « Subway, work, sleep », etc.
It must be recognized that the cultural, media, political, religious, etc. praises the marvelous achievements of modern man so much that we are all totally chloroformed and continue imperturbably to lose our lives to earn it. The « Always more » erected as a system of thought as much as a financial, industrial or social logic, makes us lose our heads and our common sense. This is how the world has gone, nose to the grindstone, for more than two thousand years.
We have just recently realized that this system of society leads to an impasse. In recent years, some have been talking about the need to change the paradigm, but the machine is probably launched with too much force and, to date, no one has been able to significantly modify its trajectory.
Ubuesque, this World, this humanity? Yes, without a doubt. But then, tell me, the human, this animal superior to all the others, of what use is this superiority, this so-called intelligence? Not only has he left the paradise of his origins, but he is building himself a mortal hell. Is that reasonable?
Between living like savages and running without seeing your life go by, there may be a happy medium. Without a doubt, the superior being that we are, will find a solution.
François-Michel Maugis
Many thanks to Dominique Perrier, Roger Rizziletti and Carrere Music.
