Film complet (1973) Version Française et version Originale (EN)
Film complet (1973) versiune franceză și versiune originală (EN)
Full movie (1973) French version and Original version (EN)
***** L’exorciste *****
Chris McNeill, actrice de télévision, s’inquiète d’entendre de plus en plus fréquemment des bruits bizarres dans la chambre de sa fillette, Regan. Celle-ci se plaint d’avoir des difficultés à dormir à cause des mouvements spasmodiques qui ébranlent son lit. D’abord incrédule, Chris vérifie bientôt les dires de sa fille. Celle-ci se transforme peu à peu en un véritable monstre.
***** Exorcistul *****
Chris McNeill, o actriță de televiziune, este îngrijorată să audă din ce în ce mai des zgomote ciudate în dormitorul fiicei ei, Regan. Se plânge că are dificultăți de somn din cauza mișcărilor spasmodice care îi scutură patul. La început neîncrezător, Chris a verificat curând declarațiile fiicei sale. Acest lucru se transformă treptat într-un adevărat monstru.
***** The Exorcist *****
Chris McNeill, a television actress, is concerned about hearing strange noises more and more frequently in her daughter, Regan’s, bedroom. She complains of having difficulty sleeping because of the spasmodic movements that shake her bed. At first incredulous, Chris soon verifies his daughter’s statements. This gradually transforms into a real monster.
Film complet, version française sou–titré en anglais.
Film complet, versiune franceză cu subtitrare în engleză.
Full movie, French version with English subtitles.
***** Le petit Nicolas *****
Tendre, émouvant et drôle à souhaits!
Le Petit Nicolas est une œuvre de littérature pour la jeunesse écrite de 1956 à 1965 par René Goscinny, et illustrée par Jean-Jacques Sempé. Écrites sous forme de courts récits dans lesquels se mêlent l’humour et la tendresse de l’enfance, les aventures du Petit Nicolas mettent en scène un petit garçon dans un environnement urbain pendant les années 1960. Le personnage y livre ses pensées intimes grâce à un langage enfantin créé par Goscinny et les thèmes sont avant tout ceux de l’enfance (la camaraderie, les disputes, les rapports avec la maîtresse d’école, les premières amourettes…) mais Goscinny y décrypte également le monde complexe des adultes : l’éducation, les disputes familiales, les rapports entre voisins, la relation du père avec son patron, etc.
***** Micul Nicolas *****
Tandru, emoționant și amuzant cât se poate!
Micul Nicolas este o operă de literatură pentru tineret scrisă între 1956 și 1965 de René Goscinny și ilustrată de Jean-Jacques Sempé. Scrise sub formă de povestiri în care umorul și tandrețea copilăriei se îmbină, aventurile Micului Nicolas prezintă un băiețel într-un mediu urban în anii 1960. Personajul își dezvăluie gândurile intime grație unui limbaj copilăresc creat de Goscinny și temele sunt mai presus de toate cele ale copilăriei (tovărășie, certuri, relații cu profesorul școlii, primele iubiri…) dar Goscinny descifrează și lumea complexă a adulților: educația, disputele de familie, relațiile dintre vecini, relația tatălui cu șeful său, etc.
***** The little Nicolas *****
Tender, moving and funny as can be!
The little Nicolasis a work of youth literature written from 1956 to 1965 by René Goscinny, and illustrated by Jean-Jacques Sempé. Written in the form of short stories in which the humor and tenderness of childhood combine, the adventures of Little Nicolas feature a little boy in an urban environment during the 1960s. The character reveals his intimate thoughts thanks to a childish language created by Goscinny and the themes are above all those of childhood (comradeship, arguments, relationships with the school teacher, first loves…) but Goscinny also deciphers the complex world of adults : education, family disputes, relationships between neighbors, the father’s relationship with his boss, etc.
Les 10 commandements sont une recommandation forte, insistante de Dieu permettant aux hommes de construire une relation en les laissant libres de leurs actes. C’est un appel à l’amour et à la liberté qui structurent la relation aux personnes.
Le Décalogue (dix paroles) se comprend d’abord dans le contexte de l’Exode qui est le grand événement libérateur de Dieu au centre de l’Ancienne Alliance. Qu’elles soient formulées comme préceptes négatifs, ou comme commandements positifs, ces « dix paroles » indiquent les conditions d’une vie libérée de l’esclavage. C’est un chemin de vie qui sépare d’une pratique ambiante non éthique. Dans la foi chrétienne, les dix paroles s’articulent autour de l’unique et même commandement de l’amour de Dieu et du prochain.
Souvent on oppose à la morale des dix commandements (la loi), celle des Béatitudes (la promesse).
Cette opposition est factice. Les deux textes désignent deux faces différentes de la même « morale ».
Dans cet article, je vous propose de voir ou revoir l’intégralité du film « Les dix commandements » dans sa version Française et version Originale (EN), réalisé en 1956, produit par Paramount et réalisé par Cecil B. DeMille. Les rôles principaux sont tenus par Charlton Heston (Moïse) et Yul Brinner (Ramsès II.)
Vițelul de aur
CELE ZECE PORUNCI
Cele 10 porunci sunt o recomandare puternică și insistentă din partea lui Dumnezeu care le permite oamenilor să construiască o relație, lăsându-i liberi să acționeze. Este o chemare la iubire și libertate care structurează relațiile cu oamenii.
Decalogul (zece cuvinte) este înțeles mai întâi în contextul Exodului, care este marele eveniment eliberator al lui Dumnezeu în centrul Vechiului Legământ. Fie că sunt formulate ca precepte negative, fie ca porunci pozitive, aceste „zece cuvinte” indică condițiile unei vieți libere de sclavie. Este o cale de viață care ne separă de o practică ambientală lipsită de etică. În credința creștină, cele zece cuvinte gravitează în jurul aceleiași porunci a iubirii lui Dumnezeu și a aproapelui. Adesea opunem moralitatea celor zece porunci (legea) cu cea a Fericirilor (făgăduința). Această opoziție este artificială. Cele două texte desemnează două laturi diferite ale aceleiași „morale”.
În acest articol, vă invit să vedeți sau să revedeți întregul film „The Zece Commandments” în versiunea sa franceză și versiunea originală (EN), realizat în 1956, produs de Paramount și regizat de Cecil B. DeMille. Rolurile principale sunt interpretate de Charlton Heston (Moise) și Yul Brinner (Ramesses II.)
The golden calf
THE TEN COMMANDMENTS
The 10 commandments are a strong, insistent recommendation from God allowing men to build a relationship by leaving them free to act. It is a call to love and freedom which structures relationships with people.
The Decalogue (ten words) is first understood in the context of the Exodus which is the great liberating event of God at the center of the Old Covenant. Whether formulated as negative precepts, or as positive commandments, these “ten words” indicate the conditions of a life free from slavery. It is a path of life that separates us from an unethical ambient practice. In the Christian faith, the ten words revolve around the one and same commandment of love of God and neighbor.
Often we oppose the morality of the ten commandments (the law) to that of the Beatitudes (the promise).
This opposition is artificial. The two texts designate two different sides of the same “morality”.
In this article, I invite you to see or rewatch the entire film “The Ten Commandments” in its French version and Original version (EN), made in 1956, produced by Paramount and directed by Cecil B. DeMille. The main roles are played by Charlton Heston (Moses) and Yul Brinner (Ramesses II.)
« Tu ne comprendras jamais la peine que tu fais à quelqu’un jusqu’à ce que quelqu’un te fasse la même chose. C’est pour ça que je suis là. »
Le Karma
« S’il n’y a pas de véritable justice en ce bas monde, il en est une qui frappera sans demi mesure lorsque le moment sera venu. »
L’effet boumerang, le Karma, tous les gestes qu’ils soient altruistes ou malfaisants laissent une trace indélébile dans l’univers. Tôt ou tard, quel que soit la volonté qui ait inspiré un acte, la réponse de la justice universelle revient amplifiée à celui qui l’a initié.
***** Karma *****
Imagine:
„Nu vei înțelege niciodată durerea pe care o cauți cuiva până când cineva nu-ți face același lucru. De aceea sunt aici.”
Karma
„Dacă nu există dreptate adevărată în această lume, există una care va lovi fără jumătate de măsură când va fi momentul potrivit.”
Efectul bumerang, Karma, toate gesturile indiferent dacă sunt altruiste sau malefice lasă o amprentă de neșters asupra universului. Mai devreme sau mai târziu, indiferent de voința care a inspirat un act, răspunsul justiției universale revine amplificat celui care l-a inițiat.
***** Karma *****
Image:
“You will never understand the pain you inflict on someone until someone does the same thing to you. That’s why I’m here.”
Karma
“If there is no true justice in this world, there is one that will strike without half-measure when the time is right.”
The boomerang effect, Karma, all gestures whether altruistic or evil leave an indelible mark in the universe. Sooner or later, whatever the will that inspired an act, the response of universal justice returns amplified to the one who initiated it.
Un fauteuil pour deux (Traiding places) ou quand la spéculation prend des allures de farces et attrapes
Que nous soyons des marionnettes et que nous fassions partie d’une pièce de théâtre n’est pas nouveau. Le film « Traiding places » avec Eddie murphy nous plonge dans un monde ou la finance n’a de réel que le burlesque. Un bon moment en perspective.
Un fotoliu pentru doi (Traiding places) sau când speculațiile capătă aspectul de farse și trucuri
Că suntem păpuși și facem parte dintr-o piesă nu este nimic nou. Filmul „Traiding places” cu Eddie Murphy ne cufundă într-o lume în care finanțele sunt reale doar în aparență. Un moment bun în perspectivă.
Traiding places: when speculation takes on the appearance of pranks and tricks
That we are puppets and part of a play is nothing new. The film « Traiding places » with Eddie Murphy immerses us in a world where finance is real only in appearance. A good time in perspective.
Patrick Cowley (1950-1982) fait partie de ces pionniers sans veine dont l’histoire officielle de la musique électronique rechigne encore à reconnaître l’apport. Sans doute parce que le domaine musical dans lequel il avait choisi d’innover – le disco électronique – ambitionnait en premier lieu d’être validé dans le milieu très spécifique des clubs gays californiens du début des années 80. Sûrement qu’il est décédé beaucoup trop tôt, du sida, à une époque où on l’appelait encore «peste gay», pour perpétuer sa carrière et ses inventions.
Avec l’aimable autorisation des disques Megatone Records.
Patrick Cowley, între discotecă și New wave
În omagiu
Patrick Cowley (1950-1982) este unul dintre acei pionieri pionieri a căror istorie oficială a muzicii electronice este încă reticentă să recunoască contribuția. Fără îndoială, pentru că domeniul muzical în care alesese să inoveze – discoteca electronică – aspira inițial să fie validat în mediul foarte specific al cluburilor gay din California la începutul anilor 80. prea devreme, de la SIDA, într-un moment în care era încă numit „ciuma gay”, pentru a-și perpetua cariera și invențiile.
Mulțumesc etichetei Megatrone pentru permisiunea lor.
Patrick Cowley, between disco and New wave
In tribute
Patrick Cowley (1950-1982) was one of those pioneers without luck, whose official history of electronic music is still reluctant to recognize its contribution. Probably because the musical field in which he had chosen to innovate – electronic disco – first sought to be validated in the very specific milieu of Californian gay clubs in the early 80s. Surely he died a lot too early, from AIDS, at a time when it was still called « gay plague », to perpetuate his career and his inventions.
Many thanks to Megatrone Records for the kind permission
François Feldman est d’origine russe par son père, tailleur, et belge par sa mère, infirmière scolaire au CES Romain-Rolland de Clichy-sous-Bois en Seine-Saint-Denis où vivait sa famille, Il a deux frères aînés.
Il grandit en banlieue parisienne et passe son adolescence, à Clichy-sous-Bois, au son de la musique soul, Marvin Gaye, Stevie Wonder et James Brown notamment. Sa première guitare lui est offerte par son père à quatorze ans.
Découvrez-le ou redécouvrez-le dans cet article avec trois titres:
Suis-moi.
Petit Frank.
Le mal de toi. (Sous-titré en Anglais)
Merci à Universal Group & Mercury Records.
„Urmează-mă până la vertij”
François Feldman
François Feldman este de origine rusă de către tatăl său și belgian de către mama sa. A participat la CES Romain-Rolland din Clichy-sous-Bois din Seine-Saint-Denis, unde locuia familia sa. Are doi frați mai mari.
A crescut în suburbiile Parisului și și-a petrecut adolescența în Clichy-sous-Bois, pe sunetul muzicii soul, în special pe Marvin Gaye, Stevie Wonder și James Brown. Prima sa chitară i-a fost dăruită de tatăl său când avea paisprezece ani.
Descoperă-l sau redescoperă-l în acest articol cu trei melodii:
Urmați-mă.
Micul Frank.
Mi-e dor de tine. (Subtitrat în engleză.)
Mulțumiri Universal Group și Mercury Records.
« Follow me to vertigo »
François Feldman
François Feldman is of Russian descent by his father and Belgian by his mother. He attended the Romain-Rolland CES in Clichy-sous-Bois in Seine-Saint-Denis, where his family lived. He has two older brothers.
He grew up in the suburbs of Paris and spent his adolescence in Clichy-sous-Bois, to the sound of soul music, Marvin Gaye, Stevie Wonder and James Brown in particular. His first guitar was given to him by his father when he was fourteen.
Discover it or rediscover him in this article with three titles:
La personne a qui cet article est dédié se reconnaitra facilement. Que cette personne apprenne à défaut de pouvoir le comprendre:
Dans la vie, le fait d’avoir des diplômes et être doué en musique n’empêche pas quelqu’un d’être un parfait crétin. Que cette personne sache également que lorsque j’aime quelqu’un je m’accroche et je tiens toujours mes promesses mais lorsque j’ai décide que ça se termine, ça se termine et je ne reviens jamais en arrière.
A toi que j’ai beaucoup aimé:
L’origine de la blonde est en réalité « très » masculine et je ne vais pas me faire que des amis avec cet article…
Le culturisme à l’excès est au corps ce que la chirurgie esthétique est au visage.
Tous ces éléments sont étroitement liés et quiconque veut aller à l’encontre de ce que la nature lui a donné doit avoir quelque chose à cacher. (Des gens qui se sentent mal dans leur peau.) Au lieu de remodeler leur corps, certains (je ne dis pas tous) mais un grand nombre d’entre eux devraient utiliser le temps qu’ils passent à se transformer et à se mutiler pour renforcer leur intelligence car oui, l’intelligence peut être musclée et le résultat est probant.
Personnellement, je n’ai jamais vu un « Musclor » briller par son intelligence…
Après publication sur les réseaux sociaux, les réactions ont été immédiates. En voici un exemple:
« Exact. J’ai fréquenté les salles de muscu pendant 20 ans. Et je confirme. Ceux qui glissent dans le culturisme sont tous de véritables abrutis au dernier stade. »
Ceci met un point final à notre amitié!
Toate în mușchi și nimic în creier!
„Când Ego-ul este disproporționat”
Persoana căreia îi este dedicat acest articol se va recunoaște. Lasă această persoană să învețe, deoarece nu vrea să înțeleagă.
În viață, a avea o diplomă sau a fi bun la muzică nu împiedică pe cineva să fie un complet idiot. Lasă această persoană să înțeleagă că atunci când iubesc pe cineva, iubesc cu adevărat și îmi îndeplinesc întotdeauna promisiunile, dar când decid că s-a terminat, nu mă întorc niciodată asupra deciziei mele.
Pentru tine pe care l-am iubit foarte mult:
Originea femeii blonde este în realitate „foarte” masculină. Nu îmi voi face prieteni în acest articol.
Culturismul în exces este pentru corp ceea ce chirurgia plastică este pentru față.
În viață, a avea diplome și a fi bun la muzică nu împiedică pe cineva să fie un complet prost. De asemenea, această persoană trebuie să știe că atunci când iubesc pe cineva, mă țin și îmi țin mereu promisiunile, dar când decid că s-a terminat, s-a terminat și nu mă voi întoarce niciodată.
Personal, nu am văzut niciodată un „Musclor” strălucind prin inteligența lui…
După postarea pe rețelele de socializare, reacțiile au fost imediate. Iată un exemplu:
« Este adevărat. Sunt în culturism de 20 de ani. Și pot confirma: oamenii care intră în culturism sunt toți niște idioți degenerați ».
Acest lucru pune capăt prieteniei noastre!
Everything in the muscles and nothing in the brain!
« When the Ego is disproportionate »
The person to whom this article is dedicated will easily recognize themselves. Let this person learn, failing to be able to understand it:
In life, having degrees and being good at music doesn’t stop someone from being a complete moron. This person also needs to know that when I love someone I hold on and I always keep my promises but when I decide it’s over, it’s over and I’m never coming back.
To you whom I loved very much:
The origin of the blonde is actually “very” masculine and I’m not going to make only friends with this article…
Excess bodybuilding is to the body what plastic surgery is to the face.
All of these are intertwined and anyone who wants to go against what nature has given them must have something to hide. (People who feel bad about themselves.) Instead of remodel their bodies, some (I’m not saying all) but a large number of them should use the time they spend transforming and mutilating themselves to strengthen their intelligence because yes, intelligence can be muscular and the result is convincing.
Personally, i have never seen a « Musclor » shine by his intelligence…
After posting on social media, the reactions were immediate. Here is an example:
« It’s true. I’ve been in the gym for 20 years. And i agree. Those who slip into bodybuilding are all absolute assholes at the last stage. »
This puts an end to our friendship!
Merci au label EMI RECORDS pour l’autorisation.
Mulțumim etichetei EMI RECORD pentru autorizare.
Many thanks to EMI RECORD for the kind permission.
Vidéo: « 3615 code Père Noël » Film complet version française.
Video: „3615 Cod Moș Crăciun” Film complet versiune franceză.
Video: « 3615 Father Christmas code » Full movie French version.
3615, les enfants ne l’appelleront Plus
Père Noël
3615 code Père Noël (également connu sous le nom Deadly Games, Dial Code Santa Claus, Game Over et Hide and Freak) est un thriller d’horreur français de 1989 écrit et réalisé par René Manzor. Il est connu pour ses similitudes avec le film américain de 1990 Home Alone, dont Manzor a déjà menacé de poursuites judiciaires pour plagiat, alléguant qu’ils avaient « refait mon film ».
Le film raconte l’histoire de Thomas de Frémont, un garçon de neuf ans amateur de héros de films d’action qui a aménagé sa maison en « terrain de jeu » avec des pièges et installations, éveillé et très doué sur le plan technique, mais qui croit toujours au père Noël. Pour prouver son existence à lui-même ainsi qu’à son meilleur ami, qui comme les autres enfants de leur âge n’y croit plus, il installe un système de caméra très élaboré dans le manoir familial pour la veille du , afin de filmer l’arrivée du père Noël malgré l’avertissement de sa mère qui, pour l’en dissuader et éviter de lui gâcher une surprise, lui invente une histoire sur le père Noël qui se changerait en « ogre » lorsque les enfants tentent de le surprendre.
3615, copiii nu-i vor mai spune
Moș Crăciun
3615 Father Christmas Code (cunoscut și sub numele de Deadly Games, Dial Code Santa Claus, Game Over and Hide and Freak) este un film thriller de groază francez din 1989, scris și regizat de René Manzor. Este cunoscut pentru asemănările sale cu filmul american din 1990 Home Alone, pe care Manzor l-a amenințat odată cu plagiat, pretinzând că „mi-au refăcut filmul”.
Filmul spune povestea lui Thomas de Frémont, un băiețel de nouă ani care iubește eroii de acțiune care și-a amenajat casa ca un „loc de joacă” cu capcane și instalații, treaz și foarte dotat tehnic, dar care încă mai crede în Moș Crăciun . Pentru a-și dovedi existența, atât pentru sine, cât și pentru cel mai bun prieten al său, care ca și alți copii de vârsta lui nu mai crede în asta, instalează în conacul familiei un sistem de camere foarte elaborat, în ajunul zilei de 25 decembrie, pentru a filma sosirea lui Moș Crăciun în ciuda avertismentului mamei sale care, pentru a-l descuraja și a evita să-i strice o surpriză, inventează o poveste despre Moș Crăciun care s-ar transforma într-un „căpcăun” atunci când copiii încearcă să-l surprindă.
3615, children will no longer call him
Santa Claus
3615 code Père Noël (also known as Deadly Games, Dial Code Santa Claus, Game Over, and Hide and Freak) is a 1989 French horror-thriller film written and directed by René Manzor. It is noted for its similarities to the 1990 American film Home Alone, the makers of which Manzor once threatened with legal action on the grounds of plagiarism, alleging that they had « remade my movie. »
The film tells the story of Thomas de Frémont, a nine-year-old boy lover of action film heroes who has turned his house into a “playground” with traps and installations, alert and very technically gifted, but who still believes in Santa Claus. To prove his existence to himself and to his best friend, who like other children their age no longer believes in it, he installs a very elaborate camera system in the family mansion for the eve of December 25, in order to to film the arrival of Santa Claus despite his mother’s warning who, to dissuade him and avoid spoiling a surprise for him, invents a story for him about Santa Claus who would change into an “ogre” when the children try to surprise him.
