Il faut suivre le progrès et marcher dans son temps mais qui nous dit que le progrès nous veut du bien ? Tout se mélange et se confond dans ce raz de marée d’informations ou rien est blanc, ou rien est noir. Comment trouver le juste milieux dans ce tumulte de données numériques et qui croire ou ne pas croire ? Où trouver son équilibre dans ce monde ou tout vacille ? La question est posée à un genre humain qui ne sait plus lui-même quelle direction prendre.
Nous sommes à la veille d’une remise à zéro des pendules et certains vont en payer le prix fort !
*****
Dacă rețelele sociale nu ar exista
Pera trebuie tăiată în jumătate
Trebuie să urmărim progresul și să mergem în timp, dar cine ne spune că progresul este bun pentru noi? Totul se amestecă și se îmbină în acest val de informație în care nimic nu este alb sau nimic nu este negru. Cum să găsiți echilibrul potrivit în acest tumult al datelor digitale și pe cine să credeți sau să nu credeți? Unde îți găsești echilibrul în această lume în care totul se clatină? Întrebarea se pune unei rase umane care nu mai știe de la sine ce direcție să ia.
Suntem în ajunul resetării ceasului iar unii vor plăti un preț mare !
*****
What if social networks didn’t exist
The pear should be cut in half
We must follow progress and walk in time, but who tells us that progress is good for us? Everything mixes and merges in this tidal wave of information where nothing is white, or nothing is black. How to find the right balance in this tumult of digital data and who to believe or not to believe? Where do you find your balance in this world where everything is wavering? The question is put to a human race which no longer knows for itself which direction to take.
We are on the eve of a reset of the clocks and some will pay a high price !
Lorsque la vie se conjugue avec souffrance et cauchemars
Ils sont nombreux ces gosses mal aimés, ces oubliés, ces cabossés de la vie, ces gosses qui n’ont pas eu d’autre choix que de subir et de pleurer en silence.
Je suis un enfant non désiré, un de ceux dont le père trop afféré par ses maîtresse ne pensait pas au fils qui l’attendait désespérément au coin de la rue, un enfant violenté et violenté et violenté par les bons amis de la famille et malgré les appels au secours à répétition, une mère qui ne voyait qu’au travers des yeux d’un amant. Un enfant qui par la tyrannie de son frère ainé ne pouvait pas dormir la nuit et dont les résultats scolaires désastreux étaient mis au crédit de celui qui souffrait.
Brimades et punitions à répétition, le vilain petit canard c’était moi. Depuis toujours, je me demande ce que j’ai bien pu faire pour mériter de tomber dans cette soupe pleine de pustules et de haine.
Ma famille, pour moi, aujourd’hui, ce sont mes amis, celles et ceux que je choisi et non pas ce que la vie m’impose. J’ai pleuré toutes les larmes de mon être, je me suis mille fois remis en question, je me suis culpabilisé et à tord !
La vie m’aura permis d’aimer celles et ceux qui on su m’ouvrir leur cœur. Je suis heureux aujourd’hui du peu que j’ai et croyez-moi, je suis bien plus riche que beaucoup d’entre vous.
Dédié aux gosses de l’infortune.
Stéphane Guibert
*****
Ne alegem prietenii, nu familia
Sunt un copil nedorit, unul dintre cei al căror tată prea ocupat cu amantele sale nu s-a gândit la fiul care îl aștepta cu disperare la un colț de stradă, la un copil violat de buni prieteni de familie și în ciuda apelurilor repetate pentru ajutor, la o mamă care nu putea vedea decât prin ochii iubitului ei. Un copil care, din cauza tiraniei fratelui său mai mare, nu putea dormi noaptea și ale cărui rezultate școlare dezastruoase i-au fost reproșate.
Bullying și pedepse repetate, rățușca urâtă eram eu. M-am întrebat întotdeauna ce aș fi putut face pentru a merita să cad în această supă plină de pustule și ură.
Familia mea, pentru mine, astăzi, sunt prietenii mei, cei pe care îi aleg și nu ceea ce îmi impune viața. Am plâns toate lacrimile ființei mele, M-am îndoit de mine, M-am simțit vinovat dar m-am înșelat.
Viața mi-a permis să-i iubesc pe cei care mi-au putut deschide inima. Sunt fericit astăzi cu cât de puțin am și credeți-mă că sunt mult mai bogat decât mulți dintre voi.
Dedicat copiilor nenorocirii.
Stéphane Guibert
*****
We choose our friends, not our family
When life combines with suffering and nightmares
There are many kids unloved, these forgotten, these dented of life, these kids who have no other choice but to suffer and cry in silence
I am an unwanted child, one of those whose father, too busy with his mistresses, did not think of the son who was waiting desperately for him on the corner of the street, a child abused and abused and abused by good friends of the family and despite repeated calls for help, a mother who saw only through the eyes of a lover. A child who by the tyranny of his older brother could not sleep at night and whose disastrous school results were put to the credit of the one who was suffering.
Repeated bullying and punishment, the ugly duckling was me. I’ve always wondered what i could have done to deserve to fall into this soup full of pustules and hatred.
My family, for me, today, are my friends, those i choose and not what life imposes on me. I cried all the tears of my being, i questioned myself a thousand times, i felt guilty and wrongly !
Life has allowed me to love those who have been able to open their hearts to me. I am happy today with how little i have and believe me i am much richer than many of you.
Un grand merci à DJ Daddo pour cette amitié et cette remarquable performance pianotée sur un coin de table. Je me sers de cette musique dans mes intros vidéos.
Le monde est petit, ScApe de « FinalscApe » est également l’anagramme de « SpAce » le groupe de mon Ami Didier Marouani.
*****
Introducere în FinalscApe: „DreamScape”
Între două articole, trebuia menționat
Un mare mulțumire lui DJ Daddo pentru această prietenie și această performanță remarcabilă compusă pe un colț al mesei. Folosesc această muzică în prezentările mele video.
Lumea este mică, ScApe din „FinalscApe” este și anagrama „SpAce” grupului prietenului meu Didier Marouani.
*****
FinalscApe intro : « DreamScApe »
Between two articles, it had to be mentioned
A big thank you to DJ Daddo for this friendship and this remarkable performance composed on a corner of the table. I use this music in my video intros.
The world is small, ScApe of « FinalscApe » is also the anagram of « SpAce » the group of my friend Didier Marouani.
Si il y a des extra terrestres dans le coin, venez me chercher parce que je ne supporte plus ce monde !
Un petit suicide par ci, un petit suicide par là !
A plusieurs reprises j’ai essayé de passer à l’acte je sais donc de quoi je parle et chaque fois la vie c’est agrippée à moi mais quand on voit l’état de notre monde et la connerie humaine qui s’accumule de jour en jour, comment peut-on être accros à une vie qui ne donne qu’envie de vomir ?
La vie est belle dans la mesure ou on lui donne l’occasion de l’être mais l’être n’a plus de réelle place dans ce monde !
Stéphane Guibert
*****
Dacă există extratereștri în zonă, vino și ia-mă pentru că nu mai suport lumea asta !
Un pic de sinucidere aici, un pic de sinucidere acolo !
Am încercat să mă sinucid de mai multe ori, așa că știu despre ce vorbesc și de fiecare dată când viața se agață de mine, dar când vezi starea lumii noastre și prostia umană care se acumulează în fiecare zi, cum ne putem ține de asta viață care te fa vomi ?
Viața este bună în măsura în care i se oferă posibilitatea de a fi, dar a fi nu mai are un loc real în această lume!
Stéphane Guibert
*****
If there are aliens in the area, come and get me because i can’t stand this world anymore !
A little suicide here, a little suicide there!
On several occasions i tried to take action so i know what i’m talking about and each time life is clinging to me but when we see the state of our world and the human bullshit that accumulates day by day, how can we be addicted to a life that only makes you want to throw up ?
Life is good if you give it the opportunity to be. Unfortunately, the being no longer really has a place in this world!
Hors-mi ma profession, Finalscape est un blog personnel réservé à mes amis et qui malgré moi a fait plusieurs fois le tour de la planète. Je ne suis financé par aucune multi nationale ni aucun partis politique. Les informations que je diffuses sont sourcées et avérées. Il peut m’arriver de faire des erreurs mais, le cas échéant, je les reconnais et reviens sur l’information en priorité.
Ce site m’a valu de très belles amitiés mais aussi beaucoup d’inimitiés (Menaces de mort). Je porte beaucoup d’attention à celles et ceux qui m’en veulent car je sais que je chatouille là ou cela fait mal et c’est le but du site.
Finalscape est un site libre d’accès et exempt de toutes publicités.
Bienvenue à toutes celles et ceux qui comme moi sont avides de vérité.
Merci à Kriss et au label Warner Bross.
Stéphane Guibert
*****
Finalscape : de ce și cum
În afară de slujba mea, Finalscape este un blog personal rezervat prietenilor mei și care, în ciuda mea, a fost în jurul lumii de mai multe ori. Nu sunt finanțat de niciun partid multinațional sau politic. Informațiile difuzate sunt obținute și verificate. Pot să fac greșeli, dar dacă este necesar, le recunosc și revin mai întâi la adevăr.
Acest site mi-a adus prieteni extraordinari, dar și mulți dușmani (amenințări cu moartea). Acord o atenție specială celor care sunt supărați pe mine pentru că știu că gâdilesc unde mă doare și acesta este scopul site-ului.
Finalscape este un site cu acces gratuit, fără reclame.
Bine ați venit la toți cei ca mine care sunt flămânzi de adevăr.
Multe mulțumiri lui Kriss și Warner Bross.
Stéphane Guibert
*****
Finalscape : The why and the how
Apart from my profession, Finalscape is a personal blog reserved for my friends and which, in spite of myself, has toured the planet several times. I am not funded by any multinational or political party. The information disseminated is sourced and verified. It can happen that i make mistakes but, if necessary, i recognize them and come back to the information first.
This site has earned me great friendships but also a lot of enmities (Death threats). I pay a lot of attention to those who are angry with me because i know that i tickle where it hurts and that is the purpose of the site.
Finalscape is a free access site, free of all advertisements.
Welcome to all those like me who are hungry for the truth.
Lorsque j’écris un texte si je n’ai pas d’idée bien précise au départ, ce qui est le cas dans cet article, je me laisse aller et j’improvise. Pareil avec la musique.
Trouver un texte, sur ce titre il fallait que j’aille chercher très loin dans mes neurones et ça sera court.
La beauté d’un geste, c’est donner sans penser ni réfléchir, c’est ouvrir son cœur à l’improbable, l’impossible, l’inconcevable. La pureté d’un moment c’est le merci que l’on peut lire dans beauté d’un regard aimant. Le monde serait tellement beau si ces simples mots étaient utilisés.
Une prière pour les âmes damnés, les incompris, celles et ceux qui sont oublié(es) et relégués au ban de la société. Tôt ou tard, ils vous rappelleront à l’ordre et les privilégiés d’aujourd’hui se retrouveront sur le banc des accusés demain.
Când scriu un text dacă nu am o idee anume la început, ceea ce este cazul în acest articol, mă las să plec și improvizez. La fel și cu muzica.
Găsiți un text, pe acest titlu a trebuit să mă uit foarte departe în neuroni și va fi scurt.
Frumusețea unui gest este să dai fără să te gândești. A da inima lui către improbabil, imposibil, de neconceput. Puritatea unui moment este satisfacția care poate fi citită în frumusețea unei priviri dezinteresate. Lumea ar fi atât de frumoasă dacă s-ar folosi aceste cuvinte simple.
O rugăciune pentru sufletele blestemate, neînțelese, pentru cei uitați și retrogradați în interzisul societății. Mai devreme sau mai târziu vă vor chema la ordine și mâine privilegiatul de astăzi va fi acuzatul
The beauty of a gesture makes the purity of a moment !
When i write a text if i don’t have a specific idea at the start, which is the case in this article, i let myself go and i improvise. Same with music.
Find a text, on this title I had to go look very far in my neurons and it will be short.
The beauty of a gesture is giving without thinking or reflecting, it is opening one’s heart to the improbable, the impossible, the inconceivable. The purity of a moment is the thank you that can be read in the beauty of a loving eyes. The world would be so beautiful if these simple words were used.
A prayer for the damned souls, the misunderstood, those who are forgotten and banished from society. Sooner or later they will call you to order and the privileged today will be tomorrow those who will be accused.
