Stéphane Guibert (FB) / Stéphane Guibert (VK)
Le dimanche 11 Janvier 2015, à eu lieu une manifestation pour rendre hommage aux victimes des attentats du 7 Janvier. Ce jour là, des chefs d’Etat et dirigeants politiques venus du monde entier étaient présents dans la capitale. Au total, 44 chefs d’Etat et de gouvernement (selon le journal le Figaro) de l’Allemande Angela Merkel au Britannique David Cameron en passant par le Premier ministre israélien Benjamin Netanyahu, le président palestinien Mahmoud Abbas ou le roi de Jordanie ont participé à la «marche républicaine» à Paris après l’attentat contre Charlie Hebdo et un magasin casher.
Mais personne ne pensait que cette marche allait être truquée!
Cette grande marche a été filmée et diffusée dans le monde entier, sauf, qu’elle n’a jamais eu lieu! Seuls les caméras de télévisons françaises ont réussi à filmer et à transmettre en directe au monde entier, et ces images (en plan rapproché) donnent l’impression que cette marche est suivie par des millions de marcheurs et que les 44 Chefs d’Etats qui forment le premier carré sont des chefs courageux qui donnent l’exemple au peuple par leur grand «courage».
Duminică, 11 ianuarie 2015, a avut loc o demonstrație pentru a aduce un omagiu victimelor atentatelor din 7 ianuarie. În acea zi, în capitală au fost prezenți șefi de stat și lideri politici din întreaga lume. În total, la acest marș republican au participat 44 de șefi de stat și de guvern (conform ziarului Le Figaro) de la germanul Angela Merkel până la britanicul David Cameron, inclusiv premierul israelian Benjamin Netanyahu, președintele palestinian Mahmoud Abbas și regele Iordaniei la Paris după atacul asupra lui Charlie Hebdo și a unui magazin cușer.
Dar nimeni nu credea că acest marș va fi fals!
Acest mare marș a fost filmat și difuzat în întreaga lume, cu excepția faptului că nu a avut loc niciodată! Doar camerele de televiziune franceze au reușit să filmeze și să transmită în direct în întreaga lume, iar aceste imagini (în prim-plan) dau impresia că acest marș este urmat de milioane de plimbări și că cei 44 de șefi de stat care formează primul careu sunt lideri curajoși care dau exemplu oamenilor prin marele lor „curaj”.
On Sunday January 11, 2015, a demonstration took place to pay tribute to the victims of the January 7 attacks. That day, heads of state and political leaders from all over the world were present in the capital. In total, 44 heads of state and government (according to the newspaper Le Figaro) from the German Angela Merkel to the British David Cameron, including Israeli Prime Minister Benjamin Netanyahu, Palestinian President Mahmoud Abbas and the King of Jordan participated at the “Republican March” in Paris after the attack on Charlie Hebdo and a kosher store.
But no one thought this march was going to be fake!
This great march was filmed and broadcast around the world, except that it never took place! Only French television cameras have managed to film and transmit live to the whole world, and these images (in close-up) give the impression that this march is followed by millions of walkers and that the 44 Heads of State who form the first square are courageous leaders who set an example to the people through their great “courage”.
Stéphane Guibert (FB) / Stéphane Guibert (VK)
Synopsis:
L’histoire débute sur une planète lointaine (la planète verte) habitée par une civilisation évoluée et égalitaire, vivant en parfaite harmonie avec la nature dans des paysages immaculés, et qui pratiquent certaines disciplines comme la télépathie. Lors d’une réunion du conseil planétaire, les habitants font le constat que cela fait deux cents ans au moins qu’aucun volontaire ne s’est désigné pour visiter la Terre, au contraire d’autres planètes, qui déchaînent un enthousiasme très largement supérieur. Cherchant à en connaître les raisons, et profitant de l’expérience d’Osam, le dernier à s’y être aventuré, à l’époque napoléonienne, ils font le constat que la Terre abrite encore probablement une civilisation arriérée caractérisée par les inégalités sociales, le racisme, la monnaie, etc., une situation que l’avènement de la révolution industrielle n’a pu que faire empirer. On y apprend ainsi que sur la planète verte il y a eu également une époque industrielle avec des biens de consommation, mais cette époque est désormais tellement lointaine qu’elle ne s’étudie qu’en cours d’archéologie. Les habitants sont d’avis qu’en « déconnectant » certains Terriens ils pourront aider cette civilisation à progresser plus rapidement.
Remerciments:
Je tenais à remercier du fond du cœur Coline Serreau qui a produit ce film et qui permet sa mise en ligne. Je voulais également remercier tous les acteurs techniciens qui ont permis par leur travail, la réalisation de ce chef d’œuvre, de cette fable des temps modernes.. Merci également à la distribution pour cet acte de Bravoure, cette gentillesse et cette confiance. Et merci à vous lecteurs qui découvrirez.
Lorsque nos âmes se confondent aux neiges éternelles…
Ce film est magnifique. Merci à Coline Serreau.
Rezumat:
Povestea începe pe o planetă îndepărtată (planeta verde) locuită de o civilizație evoluată și egalitară, care trăiește în perfectă armonie cu natura în peisaje curate și care practică anumite discipline precum telepatia. În cadrul unei ședințe a consiliului planetar, locuitorii notează că au trecut cel puțin două sute de ani de când vreun voluntar s-a desemnat să viziteze Pământul, spre deosebire de alte planete, care declanșează un entuziasm mult mai mare. Căutând să cunoască motivele și profitând de experiența lui Osam, ultimul care s-a aventurat acolo, în timpul erei napoleoniene, ei au remarcat că probabil că Pământul încă găzduiește o civilizație înapoiată, caracterizată de inegalități sociale, rasism, monedă. etc., o situație pe care apariția revoluției industriale a putut doar să o agraveze. Aflăm că pe planeta verde a existat și o eră industrială cu bunuri de larg consum, dar această eră este acum atât de îndepărtată încât poate fi studiată doar la orele de arheologie. Locuitorii cred că „deconectând” anumiți pământeni pot ajuta această civilizație să progreseze mai repede.
Un mare mulțumesc:
Am vrut să-i mulțumesc din suflet lui Coline Serreau care a produs acest film și care a făcut posibilă punerea lui online. De asemenea, am vrut să mulțumesc tuturor actorilor tehnici care, prin munca lor, au permis realizarea acestei capodopere, a acestei fabule moderne. Mulțumesc și distribuției pentru acest act de Curaj, această bunătate și această încredere. Și vă mulțumesc, cititorilor care veți descoperi.
Când sufletele noastre se contopesc cu zăpada veșnică…
Acest film este magnific. Mulțumesc lui Coline Serreau.
Synopsis:
The story begins on a distant planet (the green planet) inhabited by an evolved and egalitarian civilization, living in perfect harmony with nature in pristine landscapes, and who practice certain disciplines such as telepathy. During a meeting of the planetary council, the inhabitants note that it has been at least two hundred years since any volunteer has designated themselves to visit Earth, unlike other planets, which unleash much greater enthusiasm. . Seeking to know the reasons, and taking advantage of the experience of Osam, the last to have ventured there, during the Napoleonic era, they noted that the Earth is probably still home to a backward civilization characterized by social inequalities. , racism, currency, etc., a situation that the advent of the industrial revolution could only make worse. We learn that on the green planet there was also an industrial era with consumer goods, but this era is now so distant that it can only be studied in archeology classes. The inhabitants believe that by “disconnecting” certain Earthlings they can help this civilization progress more quickly.
Thanks:
I wanted to thank from the bottom of my heart Coline Serreau who made this film and who made it possible to put it online. I also wanted to thank all the actors and the technicians who, through their work, made it possible to create this masterpiece, this modern-day fable. Thank you also to the casting for this act of courage, this kindness and this trust. And thank you to you readers who will discover.
When our souls merge with the eternal snow..
This movie is magnificent. Thanks to Coline Serreau.
Stéphane Guibert (FB) / Stéphane Guibert (VK)
La star du film, Ovidiu Balan, avait 11 ans lorsque le film a été tourné. C’est un Tsigane roumain qui a été pris sous l’aile du réalisateur avec l’aide du gouvernement français. Gatlif a créé le film comme une œuvre sur les thèmes de la gitane «agitée et libre», contrairement à la notion de peuplement proposée pour les populations sinti et rom. dans l’UE. Contrairement à des films similaires sur les enfants des rues, tels que Salaam Bombay ou Pixote, ce film était conçu comme un conte de fées d’une sorte d’esprit mythique qui touche la vie des parias dans une société remplie de préjugés contre les gitans.
Vedeta filmului, Ovidiu Balan, avea 11 ani când a fost filmat filmul. El este un țigan român care a fost luat sub aripa regizorului cu ajutorul guvernului francez Gatlif a creat filmul ca o lucrare pe temele țiganului „neliniștit și liber”, spre deosebire de noțiunea de așezări propusă pentru populațiile sinti și romi. în UE. Spre deosebire de filmele similare despre copiii străzii, cum ar fi Salaam Bombay sau Pixote, acest film a fost conceput ca un basm de un fel de spirit mitic care atinge viața oamenilor proscriși într-o societate plină de prejudecăți împotriva țiganilor.
The film’s star, Ovidiu Balan, was 11 when the film was shot. He is a Romanian Gypsy who was taken under the director’s wing with help of the French government Gatlif created the film as a work on the themes of the « restless and free » gypsy, in contrast to the notion of settlements proposed for Sinti and Roma populations in the EU. Unlike similar films about street children, such as Salaam Bombay or Pixote, this film was intended as a fairy tale of sorts of a mythical spirit who touches the lives of outcast people in a society filled with prejudice against the gypsies.
.
Stéphane Guibert (FB) / Stéphane Guibert (VK)
« Si Macron c’est un pote à toi, tu peux t’en aller. Salut ! »
Avec beaucoup d’émotion, Corinne Masiero raconte comment le théâtre et le cinéma l’ont sauvée de la rue.
Stéphane Guibert (FB) / Stéphane Guibert (VK)
Je clame haut et fort le fait de ne pas être adapté à ce monde de fous. C’est aussi la raison pour laquelle j’ai si peu d’amis, je veux dire, de vrais amis.
Si quelqu’un me demande aujourd’hui ce que j’attends de ma vie, compte tenu de l’état du monde que nous nous créons nous-mêmes, c’est qu’elle prenne fin. Je ne suis ni pessimiste ni déprimé ni pressé de mourir, je suis simplement réaliste. Le fait qu’un ami me zappe lorsque je lui souhaite « bonne nuit » est extrêmement triste, le fait que je prenne des nouvelles de cet ami, sur Whatsaap par exemple et qu’il passe à côté de moi sans me voir me désole pour lui, le fait de ne plus être calculé parce que je ne donne pas d’argent me conforte dans le fait de me dire que je ne suis pas à vendre. Dans ce contexte, le proverbe qui dit : « Mieux vaut être seul que mal accompagné » prend tout son sens car devoir suplier pour pouvoir dire « Je t’aime » est contre nature.
Dans ce monde d’hypocrites ou le paraître prévaut sur l’être, dans ce monde fait de paillettes, d’artifices et de lumières froides la solitude est bonne conseillère et un moteur d’indépendance indiscutable.
Je ne peux pas vous rendre heureux malgré vous… L’argent doit être une résultante et non une fin en soi…
J’ai essayé de vous éclairer de ma lumière, vous avez choisi de vivre dans les ténèbres. Cependant, j’ai rempli ma mission, je rentre chez moi.
Maintenant, amarrez-vous très fermement frères et sœurs car l’ouragan qui s’approche de nous sera sans pitié et ceux qui n’y sont pas préparé partiront avec la première vague.
En ces temps troublés, je n’aimerais pas avoir 15 ans.
Proclam cu voce tare și clar că nu sunt adaptat la această lume nebună. De aceea am atât de puțini prieteni, adică prieteni adevărați.
Dacă cineva mă întreabă astăzi ce vreau de la viața mea, având în vedere starea lumii pe care o creăm, este să mă opresc. Nu sunt pesimist, deprimat sau grăbit să mor, sunt doar realist. Faptul că un prieten mă ignoră când spun „noapte bună” este extrem de trist, faptul că întreb: „Ce mai faci?”
pe WhatsApp de exemplu si trece pe langa mine fara sa ma vada ma intristeaza pentru el, faptul ca sunt ignorat pentru ca nu dau bani ma consoleaza spunandu-mi ca nu sunt de vanzare, În acest context, proverbul care spune: „Mai bine să fii singur decât în companie proastă” capătă tot sensul pentru că a fi nevoit să cerșești pentru a putea spune „te iubesc” este nefiresc.
În această lume a ipocriților în care aparența prevalează asupra ființei, în această lume făcută din sclipici, artificii și lumini reci, singurătatea este un bun sfătuitor și un motor indiscutabil al independenței.
Nu te pot face fericit în ciuda ta… Banii trebuie să fie un rezultat și nu un scop în sine…
Am încercat să te luminez cu lumina mea, ai ales să trăiești în întuneric. Totuși, mi-am îndeplinit misiunea, mă întorc acasă.
Acum, ancorați-vă foarte ferm fraților și surorilor pentru că uraganul care se va apropia de noi va fi nemiloasă și cei care nu sunt pregătiți pentru el vor pleca cu primul val.
În aceste vremuri tulburi, nu mi-aș dori să am 15 ani.
I proclaim loudly and clearly that I am not adapted to this crazy world. This is also why I have so few friends, I mean, real friends.
If someone asks me today what I want from my life, given the state of the world we are creating for ourselves, it means that it stops. I’m not pessimistic, depressed, or in a hurry to die, I’m just realistic. The fact that a friend ignores me when I say « good night » is extremely sad, the fact that I ask this friend « how are you? » on Whatsaap for example and he passes by me without seeing me saddens me for him, the fact of no longer being calculated because I don’t give money comforts me by telling me that I am not for sale . In this context, the proverb which says: “It is better to be alone than in bad company” takes on its full meaning because having to beg to be able to say “I love you” is unnatural.
In this world of hypocrites where appearance prevails over being, in this world made of glitter, artifice and cold lights, solitude is a good advisor and an indisputable engine of independence.
I can’t make you happy in spite of yourself… Money must be a result and not an end in itself…
I tried to enlighten you with my light, you chose to live in darkness. However, I have fulfilled my mission, I am returning home.
Now anchor yourselves firmly brothers and sisters, because the approaching hurricane will be merciless and those who are not prepared will leave with the first wave.
In these troubled times, I wouldn’t want to be 15.
Stéphane Guibert (FB) / Stéphane Guibert (VK)
Sweet Lullaby une chanson du groupe français Deep Forest, du genre musique du monde ou « électronique ethnique ». Cette chanson est le titre phare de leur premier album Deep Forest sorti en 1992. Ce groupe s’est spécialisé dans le mélange de musique électronique de type dance ou new age avec des chants d’ethnies africaines, amérindiennes, etc.
Origine : Rorogwela
Sweet Lullaby signifie en anglais « douce berceuse », et utilise des extraits d’une berceuse traditionnelle des ethnies baegu et fateleka des îles Salomon, interprétée par Afunakwa et enregistrée aux alentours de 1970 par l’ethnomusicologue Hugo Zemp dans le village de Fulinui. La berceuse, chantée en langue baegu et appelée Rorogwela, est le chant d’un jeune garçon demandant à son frère cadet d’arrêter ses pleurs et lui expliquant que l’amour de leurs parents décédés veille sur eux.
La chanson d’Afunakwa est intégrée en 1973 à un LP intitulé Solomon Islands: Fateleka and Baegu Music from Malaita publié par la Musical Sources collection de l’UNESCO. Seuls quelques couplets (marqués ci-dessous en gras) ont été réutilisés dans Sweet Lullaby. L’interprétation d’Afunakwa fut également réutilisée par le disc jockey italien Mauro Picotto dans sa chanson Komodo, et la mélodie reprise par le saxophoniste norvégien Jan Garbarek, dans sa chanson intitulée erronément Pygmy Lullaby. Afunakwa est décédée au cours des années 1990.
Sweet Lullaby o melodie a trupei franceze Deep Forest, din genul world music sau „ethnic electronic”. Această melodie este piesa de titlu de pe primul lor album Deep Forest lansat în 1992. Acest grup s-a specializat în amestecarea muzicii de dans electronic sau new age cu melodii din grupuri etnice africane, native americane etc.
Origine: Roroghela
Sweet Lullaby înseamnă „dulce cantic de leagăn” în engleză și folosește fragmente dintr-un cântec de leagăn tradițional al grupurilor etnice baegu și fateleka din Insulele Solomon, interpretat de Afunakwa și înregistrat în jurul anului 1970 de etnomuzicologul Hugo Zemp în satul Fulinui. Cântecul de leagăn, cântat în limba baegu și numit Rorogwela, este cântecul unui băiat care îi cere fratelui său mai mic să-și oprească plânsul și îi explică că dragostea părinților lor decedați îi veghează.
Cântecul lui Afunakwa a fost inclus în 1973 pe un LP intitulat Insulele Solomon: Fateleka and Baegu Music from Malaita publicat de colecția Surse muzicale UNESCO. Doar câteva versete (marcate mai jos cu caractere aldine) au fost refolosite în Sweet Lullaby. Interpretarea lui Afunakwa a fost refolosită și de disc jockey-ul italian Mauro Picotto în melodia sa Komodo, iar melodia interpretată de saxofonistul norvegian Jan Garbarek, în melodia sa intitulată eronat Pygmy Lullaby. Afunakwa a murit în anii 1990.
Sweet Lullaby a song by the French band Deep Forest, from the world music or “ethnic electronic” genre. This song is the title track from their first album Deep Forest released in 1992. This group specialized in mixing electronic dance or new age music with songs from African, Native American, etc. ethnic groups.
Origin: Rorogwela
Sweet Lullaby uses excerpts from a traditional lullaby of the baegu and fateleka ethnic groups of the Solomon Islands, performed by Afunakwa and recorded around 1970 by ethnomusicologist Hugo Zemp in the village of Fulinui. The lullaby, sung in the Baegu language and called Rorogwela, is the song of a young boy asking his younger brother to stop his crying and explaining to him that the love of their deceased parents is watching over them.
Afunakwa’s song was included in 1973 on an LP titled Solomon Islands: Fateleka and Baegu Music from Malaita published by the UNESCO Musical Sources collection. Only a few verses (marked below in bold) were reused in Sweet Lullaby. Afunakwa’s rendition was also reused by Italian disc jockey Mauro Picotto in his song Komodo, and the melody covered by Norwegian saxophonist Jan Garbarek, in his song erroneously titled Pygmy Lullaby. Afunakwa died in the 1990s.
Stéphane Guibert (FB) / Stéphane Guibert (VK)
« L’âme qui aspire à l’éternité doit se soustraire au joug de la mort. Toi, vagabond au seuil des ténèbres, viens! »
Frayeur (Paura nella città dei morti viventi) est un film d’épouvante fantastique italien réalisé par Lucio Fulci et sorti en 1980. Il s’agit du premier volet de la trilogie de la mort, complétée l’année suivante par L’Au-delà et La Maison près du cimetière.
Résumé:
Le suicide par pendaison d’un prêtre ouvre une porte de l’enfer qui libère des morts-vivants. Une médium et un journaliste font équipe pour la refermer avant la Toussaint.
„Sufletul care aspiră la veșnicie trebuie să scape de jugul morții Tu, rătăcitor pe pragul întunericului, vino!”
City of the leaving dead (Paura nella città dei morti vivei) este un film horror italian, fantasy, regizat de Lucio Fulci și lansat în 1980. Este prima parte a trilogiei Death, finalizată anul următor de The Au- beyond și The House near the cimitir.
Rezumat:
Sinuciderea prin spânzurarea unui preot deschide o poartă către iad care eliberează strigoii. Un mediu și un jurnalist fac echipă pentru a închide această ușă înainte de Ziua Tuturor Sfinților.
“The soul that aspires to eternity must escape the yoke of death. You, wanderer on the threshold of darkness, come!”
City of the leaving dead (Paura nella città dei morti vivei) is an Italian fantasy horror film directed by Lucio Fulci and released in 1980. It is the first part of the Death trilogy, completed the following year by The Au- beyond and The House near the cemetery.
Summary:
Suicide by hanging of a priest opens a gate to hell that releases the undead. A medium and a journalist team up to close it before All Saints’ Day.
Stéphane Guibert (FB) / Stéphane Guibert (VK)
Stéphane Guibert (FB) / Stéphane Guibert (VK)
I’m from Barcelona est un groupe d’indie pop de Jönköping, en Suède, connu pour ses 29 membres et un mélange étonnant d’instruments tels que la clarinette, le saxophone, la flûte, la trompette, le banjo, l’accordéon, etc.
Tout vient au départ d’Emanuel Lundgren. Il écrit une multitude de textes aux sonorités pop et décide de réunir ses amis et les amis de ses amis pour interpréter ses chansons. Son appartement devient vite une « usine à musique » où les gens amènent banjos, accordéons et autres instruments.
La chanson « Get in line » fut utilisée pour une publicité Babybel en 2012, et la même année, Bion 3 utilise « Battleship »
Dans cet article nous retrouvons cette chanson avec les variantes suivantes :
Merci au label EMI RECORDS Sweden pour son aimable autorisation.
I’m from Barcelona este o trupă indie pop din Jönköping, Suedia, cunoscută pentru cei 29 de membri ai săi și pentru un amestec uimitor de instrumente precum clarinet, saxofon, flaut, trompetă, banjo, acordeon etc.
Totul vine de la plecarea lui Emanuel Lundgren. El scrie o multitudine de versuri cu sunet pop și decide să-și adune prietenii și prietenii pentru a-și interpreta melodiile. Apartamentul său devine rapid o „fabrică de muzică” unde sunt aduse înapoi banjo-uri, acordeoane și alte instrumente.
Cântecul „Get in line” a fost folosit pentru o reclamă pentru Babybel în 2012.
În acest articol găsim această melodie cu următoarele variante:
Mulțumim EMI RECORDS Suedia pentru permisiunea lor.
I’m from Barcelona is an indie pop band from Jönköping, Sweden, known for its 29 members and an amazing mix of instruments such as clarinet, saxophone, flute, trumpet, banjo, accordion , etc.
Everything comes from the departure of Emanuel Lundgren. He writes a multitude of lyrics with pop sounds and decides to bring together his friends and friends of his friends to perform his songs. His apartment quickly becomes a « music factory » where people bring banjos, accordions and other instruments.
The song « Get in line » is used for a Babybel commercial in 2012.
In this article we find this song with the following variants:
Many thanks to EMI RECORDS Sweden for the kind permission.