Maman, les petits bateaux qui vont sur l’eau ont-ils des ailes?
L’urgence climatique sert a faire peur et engranger de l’argent
Patrick Albert Moore, ex-président de Greenpeace : « Quand le changement climatique est apparu pour la première fois comme un problème, j’ai réalisé que nous étions dupés et qu’il s’agissait d’argent… cet argent est fait pour créer des récits qui effraieront les gens… »
La servitude volontaire par la peur
« Tout ce que les dirigeants ont à faire, c’est de dire au peuple qu’ils ont quelque chose à craindre. Pointez du doigt la source de leur peur, et vous pourrez obtenir des humains qu’ils fassent tout ce que vous désirez. Vous pouvez les rendre obéissants. »
Goering, Le Journal de Nuremberg, Gustave Gilbert, 1947
Le marketing de la honte
« Même dans les pays où le régime de confinement était le plus strict, comme en France, les autorités sanitaires insistaient sur la nécessité de passer un peu de temps à l’extérieur chaque jour. […] Cela permettra de créer des liens plus profonds et plus personnels au niveau individuel avec les éléments “macro” que nous avons évoqués plus tôt concernant la préservation de nos écosystèmes et la nécessité de produire et de consommer de manière respectueuse de l’environnement. »
Covid-19 : la grande réinitialisation, Klaus Schwab, Thierry Malleret, 2020 Forum économique mondial.
La responsabilisation est la figure moderne de la honte. L’idée du marketing de la honte est de mettre en exergue un prétendu « problème ». Il s’agit de créer des angoisses, des peurs et des hontes (et non plus un besoin) tout en lui apportant une solution. Le besoin naîtra de lui-même dans la tête du consommateur ! Les marques sont de plus en plus nombreuses à investir dans ce discours de la culpabilité. Elles incitent à se montrer responsable dans chaque acte de consommation courante.
L’utilisation de la culpabilité se multiplie autant dans les campagnes de prévention (campagne 2014 de la sécurité routière « Trop vite, trop tard. On ne regrette de rouler trop vite que quand il est trop tard ») ou de santé publique (« Pour votre santé, évitez de manger trop gras, trop sucré, trop salé ») mais également pour des publicités de produits (« se faire plaisir sans mauvaise conscience » avec la Honda CR-Z Hybrid).
Le marketing de l’écologie
Un exemple : les bouteilles ne sont plus consignées. On peut toujours taper « bouteilles consignées » sur Service-Public.fr : aucun résultat. Vous n’y êtes pour rien si elles ne sont pas reprises par les commerces, mais si vous les jetez, c’est votre faute. Ça met la planète en danger. En revanche, si vous tapez tri sélectif, vous avez l’embarras du choix. Le ministère de l’écologie vous explique tout en détail : « par exemple, le carton d’emballage de la boîte de biscuits doit être séparé de la barquette en plastique ou du film, avant d’être jeté dans le bac de collecte. »…] Les déchets de verre sont à déposer en général au niveau de points d’apport volontaire qui leur sont spécifiques. » Vous remarquerez que les belles bouteilles soigneusement vidées par les amateurs de bon vin, sont déjà qualifiées de « déchets ».
Suivez l’argent…
Si vous triez les bouteilles (c’est-à-dire si vous les cassez) dans une poubelle spéciale, c’est bien, vous êtes éco-responsable. Tout-à-fait accessoirement l’industrie du verre va prospérer. O-I FRANCE est le principal fabricant de bouteilles en Europe et domine le marché français. Son chiffre d’affaires de 2021 frôlait les 800 millions d’euros. Sa maison mère (actionnaires majoritaires : Fidelity et Vanguard) a réalisé un bénéfice de 6,4 milliards de dollars en 2021. Selon une enquête mondiale menée en 2014 par le groupe marketing Nielsen sur la Responsabilité sociale des entreprises, 52 % des consommateurs dans le monde seraient prêts à payer davantage pour des produits fabriqués par des entreprises engagées sur le plan environnemental et social. Actuellement, la facture d’énergie de la verrerie de Puy-Guillaume représente 20 % des coûts fixes. Est-ce bien éco-responsable ?
Côté plastique, après avoir détruit les petits commerces où on pouvait faire ses courses avec un panier, le gouvernement favorable aux grandes surfaces se rachète une moralité en interdisant les concombres sous cellophane, les poires en barquette, les courgettes en sachet plastique. Tout le reste peut rester emballé (surtout dans les McDo Drive).
On vous laisse sur le refrain qu’entonne la joyeuse bande du prince Charles, Bill Gates & Cie dans les sélects clubs Bilderberg et Davos.
Petite anecdote taxe carbone:
- Pour passer le cap de l’an 1000, les gens devaient payer et l’arnaque avait fonctionné. Aujourd’hui c’est pareil et concernant le climat, même si les chiffres et les montants sont revus, l’escroquerie est bel et bien là!
Mamă, bărcile care merg pe apă au aripi?
Urgența climatică este folosită pentru a speria și a face bani
Patrick Albert Moore, fostul președinte al Greenpeace: „Când schimbările climatice au apărut pentru prima dată ca o problemă, mi-am dat seama că suntem păcăliți și că totul era vorba de bani… acești bani sunt pentru a crea povești care vor speria oamenii…”
Industria sclavilor fricii
„Tot ce trebuie să facă liderii este să spună oamenilor că au de ce să se teamă. Subliniați sursa fricii lor și îi puteți determina pe oameni să facă tot ce doriți. Poți să-i faci ascultători.”
Goering, Jurnalul de la Nürnberg, Gustave Gilbert, 1947
Marketing rușinos
„Chiar și în țările în care regimul de izolare a fost cel mai strict, precum în Franța, autoritățile sanitare au insistat asupra necesității de a petrece ceva timp în aer liber în fiecare zi. […] Acest lucru va crea conexiuni mai profunde și mai personale la nivel individual cu elementele „macro” despre care am vorbit mai devreme în ceea ce privește conservarea ecosistemelor noastre și necesitatea de a produce și consuma într-un mod prietenos cu mediul. . »
Covid-19: Marea Resetare, Klaus Schwab, Thierry Malleret, Forumul Economic Mondial 2020.
Responsabilitatea este figura modernă a rușinii. Ideea marketingului rușinei este de a evidenția o presupusă „problemă”. Este vorba despre crearea de anxietăți, temeri și rușine (și nu mai este nevoie) oferind în același timp o soluție. Nevoia va apărea de la sine în capul consumatorului! Tot mai multe branduri investesc în acest discurs al vinovăției. Ele încurajează oamenii să fie responsabili în fiecare act al consumului de zi cu zi.
Folosirea vinovăției este în creștere la fel de mult în campaniile de prevenire (campania de siguranță rutieră din 2014 „Prea repede, prea târziu. Regretăm doar că conducem prea repede când e prea târziu”) sau sănătatea publică („Pentru sănătatea ta, evită și să mănânci prea gras. dulce, prea sărat”), dar și pentru reclame la produse („distrează-te fără conștiință vinovată” cu Honda CR-Z Hybrid).
Marketingul ecologiei
Un exemplu: sticlele nu mai sunt returnabile. Puteți oricând să tastați „sticle returnabile” pe Service-Public.fr: fără rezultate. Nu ai ce face cu ele dacă nu sunt luate înapoi de magazine, dar dacă le arunci, e vina ta. Pune planeta în pericol. Pe de altă parte, dacă tastați sortare selectivă, aveți de ales. Ministerul Ecologiei explică totul în detaliu: „De exemplu, ambalajul de carton al cutiei de biscuiți trebuie separat de tava de plastic sau folie, înainte de a fi aruncat în coșul de colectare. »…] Deșeurile de sticlă se depozitează în general la nivelul punctelor de contribuție voluntare care îi sunt specifice. Veți observa că frumoasele sticle golite cu grijă de iubitorii de vin bun, sunt deja calificate drept „deșeuri”.
Urmăriți banii…
Dacă sortezi sticlele (adică dacă le spargi) într-un coș special, e bine, ești eco-responsabil. De altfel, industria sticlei va prospera. O-I FRANCE este principalul producător de sticle din Europa și domină piața franceză. Cifra de afaceri pentru 2021 a fost de aproape 800 de milioane de euro. Compania sa-mamă (acționarii majoritari: Fidelity și Vanguard) a realizat un profit de 6,4 miliarde de dolari în 2021. Conform unui sondaj global din 2014 al grupului de marketing Nielsen privind responsabilitatea socială corporativă, 52% dintre consumatorii din lume ar fi dispuși să plătească mai mult pentru produse. realizate de companii angajate social și ecologic. În prezent, factura de energie a sticlei Puy-Guillaume reprezintă 20% din costurile fixe. Este cu adevărat eco-responsabil?
Pe partea de plastic, după ce a distrus micile magazine de unde se putea face cumpărături cu un coș, guvernul favorabil supermarketurilor răscumpără o morală interzicând castraveții în celofan, perele în tăvi, dovlecelii în pungi de plastic. Orice altceva poate rămâne împachetat (mai ales în McDo Drive).
Vă lăsăm cu refrenul cântat de formația veselă a Prințului Charles, Bill Gates & Cie în selectele cluburi Bilderberg și Davos.
Povestea mica taxa carbon:
- Pentru a trece la anul 1000, oamenii au trebuit să plătească și înșelătoria a funcționat. Astăzi este la fel și cu clima, chiar dacă cifrele și sumele sunt revizuite, escrocheria este acolo!
Mom, do little boats that go on the water have wings?
Greenpeace: The climate emergency is used to scare and make money
Patrick Albert Moore, ex-chairman of Greenpeace: “When climate change first emerged as an issue, I realized we were being duped and it was all about the money…this money is for creating stories that will scare people…”
Voluntary servitude through fear
“All leaders have to do is tell the people they have something to fear. Point out the source of their fear, and you can get humans to do whatever you want. You can make them obedient. »
Goering, The Nuremberg Diary, Gustave Gilbert, 1947.
Shame Marketing
« Even in countries where the confinement regime was the strictest, such as in France, the health authorities insisted on the need to spend some time outdoors each day. […] This will create deeper and more personal connections at the individual level with the “macro” elements that we discussed earlier regarding the preservation of our ecosystems and the need to produce and consume in an environmentally friendly way. »
Covid-19: The Great Reset, Klaus Schwab, Thierry Malleret, 2020 World Economic Forum.
Accountability is the modern figure of shame. The idea of shame marketing is to highlight a supposed “problem”. It is about creating anxieties, fears and shame (and no longer a need) while providing a solution to it. The need will arise by itself in the consumer’s head! More and more brands are investing in this discourse of guilt. They encourage people to be responsible in every act of everyday consumption.
The use of guilt is increasing as much in prevention campaigns (2014 road safety campaign « Too fast, too late. We only regret driving too fast when it’s too late ») or public health (« To your health, avoid eating too fatty, too sweet, too salty ») but also for product advertisements (« have fun without a guilty conscience » with the Honda CR-Z Hybrid).
The marketing of ecology
An example: bottles are no longer returnable. You can always type « returnable bottles » on Service-Public.fr: no results. You have nothing to do with them if they are not taken back by the shops, but if you throw them away, it is your fault. It puts the planet in danger. On the other hand, if you type selective sorting, you are spoiled for choice. The Ministry of Ecology explains everything in detail: « For example, the cardboard packaging of the box of biscuits must be separated from the plastic tray or film, before being thrown into the collection bin. »…] Glass waste is generally to be deposited at the level of voluntary contribution points which are specific to it. You will notice that the beautiful bottles carefully emptied by lovers of good wine, are already qualified as « waste ».
Follow the money…
If you sort the bottles (that is, if you break them) in a special bin, that’s good, you’re eco-responsible. Quite incidentally the glass industry will prosper. O-I FRANCE is the main bottle manufacturer in Europe and dominates the French market. Its turnover for 2021 was close to 800 million euros. Its parent company (majority shareholders: Fidelity and Vanguard) made a profit of $6.4 billion in 2021. According to a 2014 global survey by marketing group Nielsen on Corporate Social Responsibility, 52% of consumers in the world would be willing to pay more for products made by environmentally and socially committed companies. Currently, the Puy-Guillaume glassworks energy bill represents 20% of fixed costs. Is it really eco-responsible?
On the plastic side, after having destroyed the small shops where you could shop with a basket, the government favorable to supermarkets redeems a morality by banning cucumbers in cellophane, pears in trays, zucchini in plastic bags. Everything else can stay packed (especially in McDo Drive).
We leave you with the chorus sung by the merry band of Prince Charles, Bill Gates & Cie in the select clubs Bilderberg and Davos.
Little story carbon tax:
- To get to the year 1000, people had to pay and the scam worked. Today it is the same. With the climate, even if the numbers and amounts are revised, the scam is there!
Stéphane Guibert FaceBook / Stéphane Guibert VK
