Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK)
Image:
Imagine:
Picture:
Conspiratorial is the term used to discredit someone who talks about things you can’t face because if it were true it would reveal a dark world that you just aren’t ready to accept.
Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK)
Les druides et le mages de l’antiquité nous laissent songeurs et plus la science évolue, plus les progrès culminent, ils nous font perdre pied et c’est parallèlement que des coutumes ancestrales refont surface.
Dans la catégorie “Culture et cinéma” voici que surgit un compositeur semblant appartenir à un autre temps : Eric Levi qui par le biais d’un album nous replonge dans la magie d’un jadis jamais oublié et qui à mon sens, aura raison de toute une technologie de pacotille.
Druizii și magii antichității ne lasă perplexi și, cu cât știința evoluează mai mult, cu atât progresul culminează mai mult, cu atât mai mult ne face să ne pierdem picioarele și, în același timp, reapar obiceiurile ancestrale.
Druizii și magii antichității ne lasă perplexi și, cu cât știința evoluează mai mult, cu atât progresul culminează mai mult, cu atât mai mult ne face să ne pierdem picioarele și, în același timp, reapar obiceiurile ancestrale.
La categoria „Cultură și cinema” intră un compozitor care pare să aparțină altui timp: Eric Levi care, printr-un album, ne readuce la magia unui trecut niciodată uitat și care după părerea mea va ști să meargă dincolo de o tehnologie de sclipici și lumini reci.
Druids and mages of antiquity leave us wondering and the more science evolves, the more progress culminates, they make us lose our footing and it is at the same time that ancestral customs resurface.
In the “Culture and cinema” section, here emerges a composer who seems to belong to other « magic time » : Eric Levi who through an album plunges us back into the magic of a once never forgotten and who in my opinion will be right. A whole lot of junk technology today.
Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK)
Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK)
Contrairement à ce que l’histoire nous enseigne, Hitler ne se serait pas suicidé à la fin de la seconde guerre mondiale mais des documents décalcifiés provenant de la CIA prouveraient que le dictateur aurait été en fait exfiltré en Argentine le 20 juin 1945.
Contrar a ceea ce ne învață istoria, Hitler nu s-a sinucis la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Documentele decalcificate ale CIA ar dovedi că dictatorul a fost într-adevăr exfiltrat în Argentina la 20 iunie 1945.
Contrary to what history teaches us, Hitler would not have committed suicide at the end of the Second World War. Decalcified CIA documents would prove that the dictator was indeed exfiltrated in Argentina on June 20, 1945.
Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK)
Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK)
Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK)
La German Touch dans toute sa grandeur !
Une “Bimbo”, une bombe sexuelle pourtant très affairée à son rôle de mère au foyer, Sandra Cretu qui fit palpiter les cœurs les plus assidus de la “Jet set”. Elle est aujourd’hui une femme rangée qui n’a d’attention que pour ses enfants. Mais un grain de folie nous permet de nous remémorer l’aventure que fut “Sandra” et de son mari Michael Cretu.
Pendant plus de 20 ans, Sandra et son mari Michael Crettu nous ont émerveillé avec leur musique et pas un seul de leurs single n’a pas été primé par la distinction d’un disque d’or. Voici un mini best of.
Videos :
Merci à VIRGIN RECORDS pour son aimable autorisation.
Atingerea germană în toată măreția sa !
O „Bimbo”, o bombă sexuală, dar foarte ocupată cu rolul ei de mamă de acasă, Sandra Crețu, care a făcut să bată inimile celor mai asiduți dintre „Jet set”. Astăzi este o femeie ordonată, care are grijă doar de copiii ei. Dar o atingere de nebunie ne permite să ne amintim de aventura care a fost „Sandra” și soțul ei Michael Cretu.
De mai bine de 20 de ani, Sandra și soțul ei Michael Crettu ne-au uimit cu muzica lor și fiecare single a primit distincția de disc de aur. Iată un mini best of.
Videos :
Many thanks to Virgin Records for the kindly permission.
The German Touch !
Image:
Vidéo:
Imagine:
Video:
Picture:
Life is sexually transmitted with a mortality rate of 100% Attention, Living kills!!
Video:
Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK)
Les Autres (The Others) est un film fantastique hispano-franco-américain réalisé par Alejandro Amenábar avec Nicole Kidman, sorti en 2001.
Le film a rencontré des critiques très positives lors de sa sortie en salle. Il a aussi remporté un grand nombre de récompenses lors de festivals et cérémonies.
En , 20 ans après la sortie du film, BTF média prévoit l’adaptation du film sous forme de série. Cette dernière sera tournée en espagnol.
Synopsis:
En 1945, alors que la Seconde Guerre mondiale s’achève, trois personnes frappent à la porte d’une maison isolée, perdue dans le brouillard, sur l’île de Jersey. Une jeune femme pâle leur ouvre. Il s’agit de Grace, mère de deux enfants atteints d’une maladie rare et incurable (ils sont atteints de protoporphyrie érythropoïétique, une maladie qui les rend extrêmement sensibles à la lumière du jour), et qui attend toujours des nouvelles de son mari, parti au front. Ces trois personnes, Monsieur Tuttle, Madame Mills et Lydia, une jeune fille muette depuis un mystérieux traumatisme, sont d’anciens domestiques de la maison à la recherche d’un travail. Grace, qui a justement besoin de domestiques et d’une nouvelle nounou pour s’occuper des enfants, les engage.
Mais leur arrivée coïncide avec la venue d’événements étranges. Tout d’abord, alors qu’elle a séparé les enfants pour leur faire la leçon, Grace croit entendre des pleurs d’enfants dans la maison qui ne viennent d’aucun de ses deux enfants. Sa fille, Anne, lui parle alors de Victor, le fils « des autres », qu’elle prétend avoir déjà vu plusieurs fois. Grace ne prête pas foi à ce qu’elle croit être des mensonges d’enfant. Puis la nuit, dans leur chambre, Anne reparle de Victor à Nicolas, son frère, en lui racontant qu’il est là, dans la pièce, et qu’elle le voit. Terrifié, son frère hurle, alertant Grace qui ne croit pas un traître mot de ce que dit sa fille et la punit. Plus tard, elle entend des bruits de pas au plafond, qu’elle attribue aux domestiques avant de se rendre compte de son erreur en les voyant dehors par la fenêtre. Lorsqu’elle monte vérifier, il n’y a personne mais elle entend des voix et des rires d’enfants. Anne lui montre alors le dessin « des autres », une famille de deux adultes, un enfant et une vieille dame, en lui disant qu’elle les a vus également. Paniquée, elle décide de fouiller toute la maison. Et c’est dans le grenier qu’elle découvre un curieux album où figurent les photographies des membres morts des familles précédentes. Un soir, elle entend quelqu’un jouer du piano dans la salle de musique qu’elle est persuadée d’avoir fermée à clé. Lorsqu’elle entre dans la pièce, le piano, habituellement fermé, est ouvert et il n’y a personne. Le piano se remet à jouer tout seul plusieurs fois avant que ce qui semble n’être qu’un violent courant d’air ne claque la porte. Très ébranlée, elle décide de partir pour chercher un prêtre et tout lui raconter. Pendant tout ce temps, l’attitude des domestiques semble de plus en plus inquiétante, tout comme cet événement auquel les enfants font référence sans oser en parler et qui concerne leur mère.
The Others (Ceilalți) este un film fantasy spaniol-franco-american regizat de Alejandro Amenábar cu Nicole Kidman în rol principal, lansat în 2001.
Filmul a primit recenzii foarte pozitive la lansarea în cinematografe. De asemenea, a câștigat un număr mare de premii la festivaluri și ceremonii.
În iunie 2020, la 20 de ani de la lansarea filmului, BTF media plănuiește să adapteze filmul ca o serie. Acesta din urmă va fi filmat în spaniolă.
Rezumat:
În 1945, când al Doilea Război Mondial se apropie de sfârșit, trei oameni bat la ușa unei case izolate, pierdute în ceață, pe insula Jersey. O tânără palidă le deschide ușa. Aceasta este Grace, mamă a doi copii cu o boală rară și incurabilă (au protoporfirie eritropoietică, o boală care face ochii extrem de sensibili la lumina zilei), și care încă așteaptă vești de la soțul ei. , au mai spus petrecerile. Acești trei oameni, domnul Tuttle, doamna Mills și Lydia, o tânără care a rămas mută după o traumă misterioasă, sunt foști slujitori ai casei în căutare de muncă. Grace, care are nevoie doar de servitori și de o nouă bonă care să aibă grijă de copii, îi angajează.
Dar sosirea lor coincide cu venirea unor evenimente ciudate. În primul rând, deoarece i-a despărțit pe copii pentru a le preda o lecție, Grace crede că aude în casă copii care plâng, care nu vin de la niciunul dintre cei doi copii ai săi. Fiica ei, Anne, îi povestește apoi despre Victor, fiul „alților”, pe care pretinde că l-a mai văzut de mai multe ori. Grace nu crede ceea ce crede ea a fi minciuni copilărești. Apoi noaptea, în camera lor, Anne îi vorbește despre Victor lui Nicolas, fratele ei, spunându-i că el este acolo, în cameră, și că îl vede. Îngrozit, fratele ei țipă, alertând-o pe Grace care nu crede niciun cuvânt din ceea ce spune fiica ei și o pedepsește. Mai târziu, ea aude pași pe tavan, pe care îi atribuie servitorilor înainte de a-și da seama de greșeala ei când îi vede afară, pe fereastră. Când se urcă să verifice, nu este nimeni decât aude voci și râsete de copii. Anne îi arată apoi desenul „celorlalți”, o familie de doi adulți, un copil și o bătrână, spunându-i că și ea i-a văzut. Panicată, ea decide să cerceteze toată casa. Și tocmai în pod descoperă un album curios care conține fotografiile membrilor morți din familiile anterioare. Într-o seară, ea aude pe cineva cântând la pian în sala de muzică despre care este convinsă că a fost închisă. Când ea intră în cameră, pianul, care de obicei este închis, este deschis și nu este nimeni acolo. Pianul începe să cânte singur de mai multe ori înainte ca ceea ce pare a fi un curent de aer violent să trântească ușa. Foarte zguduită, ea decide să plece să-și găsească un preot și să-i spună totul. În tot acest timp, atitudinea slujitorilor pare din ce în ce mai îngrijorătoare, la fel ca acest eveniment la care se referă copiii fără a îndrăzni să vorbească despre el și care o privește pe mama lor.
The Others is a Spanish-French-American fantasy film directed by Alejandro Amenábar starring Nicole Kidman, released in 2001.
The film was met with very positive reviews upon its theatrical release. He has also won a large number of awards at festivals and ceremonies.
In June 2020, 20 years after the release of the film, BTF media plans to adapt the film as a series. The latter will be shot in Spanish.
Synopsis:
In 1945, as the Second World War draws to end, three people knock on the door of an isolated house, lost in the fog, on the island of Jersey. A pale young woman opens the door for them. It’s about Grace, mother of two children with a rare and incurable disease (they have erythropoietic protoporphyria, a disease that makes them extremely sensitive to daylight), and who is still waiting to hear from her husband. , went to the front. These three people, Mr. Tuttle, Mrs. Mills and Lydia, a young girl who has been mute since a mysterious trauma, are former servants of the house looking for work. Grace, who just needs servants and a new nanny to take care of the children, hires them.
But their arrival coincides with the coming of strange events. First, as she has separated the children to teach them a lesson, Grace thinks she hears crying children in the house that are not coming from either of her two children. Her daughter, Anne, then tells her about Victor, « other people’s » son, whom she claims to have seen several times before. Grace does not believe what she believes to be childish lies. Then at night, in their room, Anne talks about Victor to Nicolas, her brother, telling him that he is there, in the room, and that she sees him. Terrified, her brother screams, alerting Grace who doesn’t believe a word of what her daughter says and punishes her. Later, she hears footsteps on the ceiling, which she attributes to the servants before realizing her mistake when she sees them outside through the window. When she goes up to check, there is no one but she hears children’s voices and laughter. Anne then shows him the drawing of « the others », a family of two adults, a child and an old lady, telling him that she has seen them too. Panicked, she decides to search the whole house. And it is in the attic that she discovers a curious album containing the photographs of the dead members of the previous families. One evening, she hears someone playing the piano in the music room which she is convinced has been locked. When she enters the room, the piano, which is usually closed, is open and no one is there. The piano begins to play on its own several times before what appears to be a violent draft slams the door shut. Very shaken, she decides to leave to find a priest and tell him everything. During all this time, the attitude of the servants seems more and more worrying, just like this event to which the children refer without daring to speak about it and which concerns their mother.
Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK)