Ce qui arrive en Roumanie peut se passer en France, «L’UE veut la guerre», prévient Calin Georgescu
«C’est un précédent» dangereux, a expliqué le candidat à la présidentielle roumaine à Jackson Hinkle. Si on accepte ça, ce sera pire qu’en Afrique. L’Union européenne veut la guerre, c’est clair, c’est très clair.
L’absorption de la Roumanie par le duo UE-OTAN s’accélère encore, dans le cadre de la vaste opération visant ce pays, la Moldavie et la Transnistrie pro-russe. En l’espace de quelques jours, le pays est entré dans l’espace de Schengen et le Parlement a voté un budget d’austérité d’urgence.
Les oligarques en Roumanie ne sont pas seuls. Ils sont particulièrement soutenus par l’Union européenne dans ce processus de destruction effective de l’Europe.
Ceea ce se întâmplă în România s-ar putea întâmpla în Franța, „UE vrea război”, avertizează Călin Georgescu
„Este un precedent periculos”, i-a explicat candidatul român la preşedinţie lui Jackson Hinkle. Dacă acceptăm acest lucru, va fi mai rău decât în Africa. Uniunea Europeană vrea război, asta e clar, foarte clar.
Absorbția României de către duoul UE-NATO se accelerează și mai mult, în cadrul vastei operațiuni care vizează această țară, Moldova și Transnistria pro-rusă. În câteva zile, țara a aderat la spațiul Schengen, iar parlamentul a adoptat un buget de austeritate de urgență.
Oligarhii din România nu sunt singuri. Aceștia sunt sprijiniți în special de Uniunea Europeană în acest proces de distrugere efectivă a Europei.
What is happening in Romania could happen in France, “The EU wants war,” warns Calin Georgescu
« This is a dangerous precedent, » the Romanian presidential candidate explained to Jackson Hinkle. If we accept this, it will be worse than in Africa. The European Union wants war, that’s clear, that’s very clear.
The absorption of Romania by the EU-NATO duo is accelerating further, as part of the vast operation targeting this country, Moldova and pro-Russian Transnistria. In the space of a few days, the country has entered the Schengen area and the Parliament has voted an emergency austerity budget.
The oligarchs in Romania are not alone. They are particularly supported by the European Union in this process of effective destruction of Europe.
La Russie a pris le contrôle du plus grand gisement de lithium d’Ukraine
La Russie a pris le contrôle du plus grand gisement de lithium d’Ukraine, une ressource qui pourrait valoir des centaines de milliards de dollars.
Cette décision stratégique intervient après que l’Ukraine a coupé le gaz russe.
Poutine a ainsi pris le dessus sur BlackRock, tout comme il avait pris le dessus sur les Rothschild l’année dernière dans le cadre d’une importante transaction portant sur une compagnie pétrolière.
Rusia a preluat controlul asupra celui mai mare zăcământ de litiu din Ucraina
Rusia a preluat controlul asupra celui mai mare zăcământ de litiu din Ucraina, o resursă care ar putea valora sute de miliarde de dolari.
Mișcarea strategică vine după ce Ucraina a întrerupt gazul rusesc.
Putin a câștigat astfel avantajul asupra BlackRock, la fel cum a câștigat avantajul asupra familiei Rothschild anul trecut într-o tranzacție majoră care a implicat o companie petrolieră.
Requête acceptée sur VK et merci pour ta confiance!
Bienvenue parmi les gens éveillés, bienvenue dans le royaume des chevaliers blancs!
Merci beaucoup à Vitalic pour l’aimable autorisation.
En vous baladant à Annecy petite ville Française limitrophe de la Genève Internationale en Suisse, peut-être aurez-vous la chance d’y rencontrer: Pascal Arbez-Nicolas alias Vitalic.
« Best Friends are waiting for the stars »
Dakota-Avery Goyo
Cerere acceptată pe VK și vă mulțumim pentru încredere!
Bun venit în lumea celor treziți, bun venit în regatul cavalerilor albi!
Multumesc mult lui Vitalic pentru permisiunea amabila.
În timp ce vă plimbați prin Annecy, un mic oraș francez la granița cu Geneva Internațională în Elveția, s-ar putea să aveți norocul să îl întâlniți pe Pascal Arbez-Nicolas, alias Vitalic.
« Best Friends are waiting for the stars »
Dakota-Avery Goyo
Request accepted on VK and thank you for your trust!
Welcome among the awakened people, welcome to the kingdom of the white knights!
Many thanks to Vitalic for the kind permission.
While strolling in Annecy, a small French town bordering International Geneva in Switzerland, perhaps you will have the chance to meet there: Pascal Arbez-Nicolas alias Vitalic.
La Suisse, en forme longue la Confédération suisse, est un pays fédéral d’Europe centrale et de l’Ouest, formé de 26 cantons, avec Berne pour capitale de facto.
La Suisse est bordée par l’Allemagne au nord, l’Autriche et le Liechtenstein à l’est-nord-est, l’Italie au sud et au sud-est et la France à l’ouest. C’est un pays sans littoral, dont le Rhin, sécurisé par des traités internationaux, constitue l’unique accès direct à la mer. Le pays est géographiquement divisé entre les Alpes, qui occupent 60 % du territoire, le Plateau suisse et le Jura. Sa population dépasse les 8,8 millions d’habitants, concentrés principalement sur le Plateau, là où se trouvent les plus grandes agglomérations et centres économiques : Zurich et Genève — qui sont des villes mondiales — puis Bâle (capitale dite culturelle du pays) et Lausanne (qui abrite le Tribunal fédéral). Toutes accueillent des organisations internationales et, pour les trois premières, un aéroport international.
La Fête nationale suisse célèbre chaque la fondation de la Confédération suisse grâce au pacte d’alliance, datée du mois d’, entre les trois cantons primitifs : Uri, Schwytz et Unterwald. Le pays a une longue tradition de neutralité politique et militaire et n’a rejoint l’Organisation des Nations unies (ONU) qu’en . Il poursuit cependant une politique étrangère active et s’implique fréquemment dans des processus humanitaires et de construction de la paix dans du monde. La Suisse est le berceau du Comité international de la Croix-Rouge et abrite en outre de nombreuses organisations internationales, dont le deuxième plus grand siège de l’ONU après celui de New York : l’Office des Nations unies à Genève, ainsi que le siège de la Banque des règlements internationaux à Bâle, le siège de l’Organisation mondiale de la santé à Pregny-Chambésy et le siège du Comité international olympique à Lausanne. Dans le domaine européen, elle est un des membres fondateurs de l’Association européenne de libre-échange et membre de l’espace Schengen, mais pas de l’UE ni de l’Espace économique européen.
La Suisse comporte quatre régions culturelles et linguistiques et quatre langues nationales : l’allemand, le français, l’italien et le romanche, cette dernière n’étant que partiellement officielle. En conséquence, les Suisses forment une nation au sens civique du terme (« Willensnation »), n’ayant pas d’unicité forte sur un plan ethnique ou linguistique. Le sens fort de l’identité et de la communauté des Suisses est fondé sur un fond historique commun et le partage de principes politiques et de caractéristiques telles que le fédéralisme, la démocratie directe, le symbolisme alpin et des mythes fondateurs. L’intellectuel Ernest Renan la cite notamment comme exemple dans « Qu’est-ce qu’une nation ?».
La Suisse, qui est l’une des économies les plus libérales du continent, possède l’un des PIB nominaux par habitant et de parité du pouvoir d’achat les plus élevés au monde, ainsi que l’indice de développement humain (IDH) le plus élevé de la planète (0,962). Elle est classée deuxième sur la liste des pays par espérance de vie, publiée par le DAES des Nations unies ; et est considérée comme l’un des pays les moins corrompus, et — pendant plusieurs années — comme le premier en termes de compétitivité économique et touristique, selon le Forum économique mondial.
Suisse / Elvețian / Switzerland
« Imi iubesc tara »
Elveția, pe termen lung Confederația Elvețiană, este o țară federală din Europa Centrală și de Vest, formată din 26 de cantoane, cu Berna drept capitală de facto.
Elveția se învecinează cu Germania la nord, Austria și Liechtenstein la est-nord-est, Italia la sud și sud-est și cu Franța la vest. Este o țară fără ieșire la mare, din care Rinul, asigurat prin tratate internaționale, constituie singurul acces direct la mare. Țara este împărțită geografic între Alpi, care ocupă 60% din teritoriu, Podișul Elvețian și Jura. Populația sa depășește 8,8 milioane de locuitori, concentrată în principal pe Podiș, unde se află cele mai mari orașe și centre economice: Zurich și Geneva — care sunt orașe globale — apoi Basel (așa-numita capitală culturală a țării) și Lausanne (casa Curtea Federală). Toate găzduiesc organizații internaționale și, pentru primele trei, un aeroport internațional.
Ziua Națională a Elveției sărbătorește în fiecare 1 august înființarea Confederației Elvețiene datorită pactului de alianță, din august 1291, între cele trei cantoane originale: Uri, Schwyz și Unterwalden. Țara are o lungă tradiție de neutralitate politică și militară și a aderat la Națiunile Unite (ONU) abia în 2002. Cu toate acestea, urmărește o politică externă activă și este frecvent implicată în procese umanitare și de consolidare a păcii în lume. Elveția este locul de naștere al Comitetului Internațional al Crucii Roșii și găzduiește, de asemenea, numeroase organizații internaționale, inclusiv al doilea sediu ca mărime al ONU după New York: Oficiul Națiunilor Unite la Geneva, precum și sediul Băncii Reglementelor Internaționale din Basel, sediul Organizației Mondiale a Sănătății din Pregny-Chambésy și sediul Comitetului Olimpic Internațional din Lausanne. În domeniul european, este membru fondator al Asociației Europene de Liber Schimb și membru al spațiului Schengen, dar nu al UE și nici al Spațiului Economic European.
Elveția are patru regiuni culturale și lingvistice și patru limbi naționale: germană, franceză, italiană și romanșă, aceasta din urmă fiind doar parțial oficială. Ca urmare, elvețienii formează o națiune în sensul civic al termenului („Willensnation”), neavând o unicitate puternică la nivel etnic sau lingvistic. Simțul puternic de identitate și comunitate al elvețienilor se bazează pe un fundal istoric comun și pe principii și caracteristici politice comune, cum ar fi federalismul, democrația directă, simbolismul alpin și miturile fondatoare. Intelectualul Ernest Renan o citează în special ca exemplu în „Ce este o națiune?”.
Elveția, care este una dintre cele mai liberale economii de pe continent, are una dintre cele mai mari PIB nominal pe cap de locuitor și paritatea puterii de cumpărare din lume, precum și Indicele Dezvoltării Umane (IDU), cel mai ridicat de pe planetă (0,962). . Se află pe locul al doilea pe lista țărilor după speranța de viață, publicată de UN DESA; și este considerată una dintre cele mai puțin corupte țări și, de câțiva ani, prima în ceea ce privește competitivitatea economică și turistică, conform Forumului Economic Mondial.
Suisse / Elvețian / Switzerland
« I love my contry »
Switzerland, in long form the Swiss Confederation, is a federal country in Central and Western Europe, made up of 26 cantons, with Berne as its de facto capital.
Switzerland is bordered by Germany to the north, Austria and Liechtenstein to the east-northeast, Italy to the south and southeast, and France to the west. It is a landlocked country, of which the Rhine, secured by international treaties, constitutes the only direct access to the sea. The country is geographically divided between the Alps, which occupy 60% of the territory, the Swiss Plateau and the Jura . Its population exceeds 8.8 million inhabitants, concentrated mainly on the Plateau, where the largest cities and economic centers are located: Zurich and Geneva — which are global cities — then Basel (the so-called cultural capital of the country) and Lausanne (home to the Federal Court). All host international organizations and, for the first three, an international airport.
The Swiss National Day celebrates every August 1 the founding of the Swiss Confederation thanks to the pact of alliance, dated August 1291, between the three original cantons: Uri, Schwyz and Unterwalden. The country has a long tradition of political and military neutrality and only joined the United Nations (UN) in 2002. However, it pursues an active foreign policy and is frequently involved in humanitarian and peacebuilding processes peace in the world. Switzerland is the birthplace of the International Committee of the Red Cross and is also home to numerous international organizations, including the second largest UN headquarters after New York: the United Nations Office at Geneva, as well as the headquarters of the Bank for International Settlements in Basel, the headquarters of the World Health Organization in Pregny-Chambésy and the headquarters of the International Olympic Committee in Lausanne. In the European domain, it is a founding member of the European Free Trade Association and a member of the Schengen area, but not of the EU nor the European Economic Area.
Switzerland has four cultural and linguistic regions and four national languages: German, French, Italian and Romansh, the latter being only partially official. As a result, the Swiss form a nation in the civic sense of the term (“Willensnation”), having no strong uniqueness on an ethnic or linguistic level. The Swiss’ strong sense of identity and community is based on a common historical background and shared political principles and characteristics such as federalism, direct democracy, Alpine symbolism and founding myths. The intellectual Ernest Renan cites it in particular as an example in “What is a Nation?”.
Switzerland, which is one of the most liberal economies on the continent, has one of the highest nominal GDP per capita and purchasing power parity in the world, as well as the Human Development Index (HDI). the highest on the planet (0.962). It is ranked second on the list of countries by life expectancy, published by the UN DESA; and is considered one of the least corrupt countries, and — for several years — as the first in terms of economic and tourism competitiveness, according to the World Economic Forum.
Thème musical utilisé dans la vidéo : « Survivor » de Keith LeGlue (Version instrumentale.)
Tema muzicală utilizată în videoclip: „Survivor” de Keith LeGlue (versiunea instrumentală.)
Musical theme used in the video: « Survivor » by Keith LeGlue (Instrumental version.)
« La vie est trop courte pour se réveiller avec des regrets. Aime ceux qui le méritent, oublie les autres. »
Image:
« Parfois, on s’en va pour réfléchir. Parfois, on s’en va parce qu’on a réfléchi. »
Ne laisse entrer dans le jardin de ta vie que ceux qui ont des fleurs à y planter.
Si tu te donnes corps et âme pour l’être aimé, si pour lui tu es capable de déplacer des océans et des montagnes et qu’en retour tu te retrouves avec quelques grains de sable et un peu d’eau sale sur un trottoir c’est que tu t’es trompé!
Dans ce cas, fuis cette personne, fuis-là le plus rapidement et le plus loin qu’il te soit possible de le faire sans ne jamais te retourner. Fais en sorte que ton avenir soit devant et non derrière toi parce qu’il t’appartient. Ne sois pas le prisonnier de tes sentiments, ne sois pas l’esclave des autres et reste ton propre maître.
Respire la vie à pleins poumons. Elle est belle mais elle est courte. Ne gaspilles pas ton temps inutilement.
Mai bine să fii singur decât în companie proastă
„Viața este prea scurtă pentru a te trezi cu regrete. Iubiți pe cei care merită, uitați-i pe ceilalți.”
Imagine:
« Uneori plecăm să ne gândim. Uneori plecăm pentru că am gândit. »
Lăsați să intre în grădina vieții voastre doar pe cei care au flori de plantat acolo.
Dacă îți dai trup și suflet pentru cel pe care îl iubești, dacă pentru el ești în stare să muți oceane și munți și în schimb te găsești cu câteva boabe de nisip și puțină apă murdară pe un trotuar, te înșeli!
În acest caz, fugiți de această persoană, fugiți cât mai repede și cât de departe puteți fără să vă uitați vreodată înapoi. Asigură-te că viitorul tău este în fața ta și nu în spatele tău, pentru că îți aparține. Nu fi prizonierul sentimentelor tale, nu fi sclavul altora și rămâne propriul tău stăpân.
Respiră adânc de viață. Este frumos, dar nu durează. Nu-ți pierde timpul inutil.
Better to be alone than in bad company
“Life is too short to wake up with regrets. Love those who deserve it, forget the others.”
Photo:
« Sometimes we go away to think. Sometimes we go away because we have thought. »
Only let into the garden of your life those who have flowers to plant.
If you give yourself body and soul to your loved one, if for him you are able to move oceans and mountains and in return you end up with a few grains of sand and a little dirty water on a sidewalk is that you made a mistake.
In this case, run away from that person, run away as quickly and as far as possible without ever looking back. make sure that your future is in front and not behind you because it is yours. Do not be the prisoner of your feelings, do not be the slave of others and remain your own master.
Breathe life to the fullest. She is beautiful but she is short. Don’t waste your time unnecessarily.
Lucarne sur le passé:
« Egypte, 1300 avant notre ère. »
Les 10 commandements (Version Originale (EN) et version Française.)
Les 10 commandements sont une recommandation forte, insistante de Dieu permettant aux hommes de construire une relation en les laissant libres de leurs actes. C’est un appel à l’amour et à la liberté qui structurent la relation aux personnes.
Le Décalogue (dix paroles) se comprend d’abord dans le contexte de l’Exode qui est le grand événement libérateur de Dieu au centre de l’Ancienne Alliance. Qu’elles soient formulées comme préceptes négatifs, ou comme commandements positifs, ces « dix paroles » indiquent les conditions d’une vie libérée de l’esclavage. C’est un chemin de vie qui sépare d’une pratique ambiante non éthique. Dans la foi chrétienne, les dix paroles s’articulent autour de l’unique et même commandement de l’amour de Dieu et du prochain.
Souvent on oppose à la morale des dix commandements (la loi), celle des Béatitudes (la promesse).
Cette opposition est factice. Les deux textes désignent deux faces différentes de la même « morale ».
Fereastra în trecut:
« Egipt, 1300 î.Hr »
The 10 Commandments (Original Version (EN) and French version.)
Cele 10 porunci sunt o recomandare puternică și insistentă din partea lui Dumnezeu care le permite oamenilor să construiască o relație, lăsându-i liberi să acționeze. Este o chemare la iubire și libertate care structurează relațiile cu oamenii.
Decalogul (zece cuvinte) este înțeles mai întâi în contextul Exodului, care este marele eveniment eliberator al lui Dumnezeu în centrul Vechiului Legământ. Fie că sunt formulate ca precepte negative, fie ca porunci pozitive, aceste „zece cuvinte” indică condițiile unei vieți libere de sclavie. Este o cale de viață care ne separă de o practică ambientală lipsită de etică. În credința creștină, cele zece cuvinte gravitează în jurul aceleiași porunci a iubirii lui Dumnezeu și a aproapelui. Adesea opunem moralitatea celor zece porunci (legea) cu cea a Fericirilor (făgăduința). Această opoziție este artificială. Cele două texte desemnează două laturi diferite ale aceleiași „morale”.
Window into the Past:
« Egypt, 1300 BCE »
The 10 Commandments (Original Version (EN) and French version.)
The 10 commandments are a strong, insistent recommendation from God allowing men to build a relationship by leaving them free to act. It is a call to love and freedom which structures relationships with people.
The Decalogue (ten words) is first understood in the context of the Exodus which is the great liberating event of God at the center of the Old Covenant. Whether formulated as negative precepts, or as positive commandments, these “ten words” indicate the conditions of a life free from slavery. It is a path of life that separates us from an unethical ambient practice. In the Christian faith, the ten words revolve around the one and same commandment of love of God and neighbor.
Often we oppose the morality of the ten commandments (the law) to that of the Beatitudes (the promise).
This opposition is artificial. The two texts designate two different sides of the same “morality”.
Film complet (version Originale (EN) et version Française.
Film complet (versiunea originală (EN) și versiunea franceză.
Full Movie (Original version (EN) and French version.
Invasion Los Angeles
Invasion Los Angeles (They Live) est un film de science-fiction américain réalisé par John Carpenter et sorti en 1988. Il s’inspire de la nouvelle Les Fascinateurs (Eight O’Clock in the Morning) de Ray Faraday Nelson.
Synopsis:
John Nada parcourt les routes à la recherche d’un emploi comme ouvrier sur les chantiers. Embauché à Los Angeles, il fait la connaissance de Frank Armitage qui lui propose de venir loger dans son bidonville. John va y découvrir une paire de lunettes de soleil hors du commun. Celles-ci permettent de voir le monde tel qu’il est réellement, à savoir gouverné par des extraterrestres à l’apparence humaine, qui maintiennent la population dans un état apathique au moyen d’une propagande subliminale omniprésente. Après avoir tué à l’arme à feu quelques extra-terrestres, John s’efforce de convaincre Frank de la réalité de cette invasion. Tous deux entrent ensuite en contact avec un groupe de rebelles organisés et décidés à éradiquer les envahisseurs.
They Live
They Live este un film american de science-fiction din 1988, regizat de John Carpenter. Se bazează pe nuvela Eight O’Clock in the Morning de Ray Faraday Nelson.
Rezumat:
John Nada călătorește pe drumuri în căutarea de muncă ca muncitor în construcții. Angajat în Los Angeles, îl întâlnește pe Frank Armitage, care îi oferă un loc de cazare în orășelul său. John va descoperi acolo o pereche de ochelari de soare neobișnuiți. Acestea ne permit să vedem lumea așa cum este cu adevărat, și anume condusă de extratereștri cu aspect uman care țin populația într-o stare apatică prin intermediul propagandei subliminale omniprezente. După ce a împușcat câțiva extratereștri, John încearcă să-l convingă pe Frank că invazia este reală. Ambii intră apoi în contact cu un grup de rebeli organizați și hotărâți să-i eradicați pe invadatori.
They Live
They Live is a 1988 American science fiction film, directed by John Carpenter. This is the new Eight O’Clock in the Morning by Ray Faraday Nelson.
Synopsis:
John Nada travels the roads looking for a job as a construction worker. Hired in Los Angeles, he meets Frank Armitage who offers him a place to stay in his shantytown. There John will discover a pair of unusual sunglasses. These allow him to see the world as it really is, namely governed by human-looking aliens, who keep the population in an apathetic state by means of omnipresent subliminal propaganda. After shooting a few aliens, John tries to convince Frank of the reality of this invasion. The two then come into contact with a group of organized rebels determined to eradicate the invaders.
La métaphore de la grenouille qui ne savait pas qu’elle était cuite
Une grenouille nage dans une marmite remplie d’eau. Un feu est allumé sous la marmite de façon à faire monter progressivement la température. La grenouille nage sans s’apercevoir de rien. La température continue de grimper, l’eau est maintenant tiède. La grenouille s’agite moins mais ne s’affole pas pour autant. La température de l’eau continue de grimper. L’eau est cette fois vraiment chaude, la grenouille commence a trouver cela désagréable, elle s’affaiblie mais supporte la chaleur. La température continue de monter, jusqu’au moment où la grenouille va tout simplement finir par cuire et mourir. Si la même grenouille avait été plongée directement dans l’eau à 50 degrés, elle aurait immédiatement donné le coup de patte adéquat qui l’aurait éjectée aussitôt de la marmite. Cette expérience montre que, lorsqu’un changement s’effectue d’une manière suffisamment lente, il échappe à la conscience et ne suscite la plupart de temps aucune réaction, aucune opposition, aucune révolte.
« Cette thèse se fonde sur l’idée que si l’on plongeait subitement une grenouille dans de l’eau chaude, elle s’échapperait d’un bond. Alors que si on la plongeait dans l’eau froide et qu’on portait très progressivement l’eau à ébullition, la grenouille s’engourdirait ou s’habituerait à la température et finirait ébouillantée. »
Bien que l’expérience soit controversée et que la thèse soit sujette à discussion, la parabole de la grenouille qui ne savait pas qu’elle était cuite traduit le phénomène d’habituation et de passivité dans un environnement qui se dégrade progressivement au point de mettre sa propre vie en péril. C’est donc une métaphore qui est souvent utilisée pour dénoncer la passivité de l’homme et inciter à l’éveil des consciences.
Broasca care se gătește lent
Metafora broaștei care nu știa că este gătită
O broasca inoata intr-o oala plina cu apa. Se aprinde un foc sub oală pentru a crește treptat temperatura. Broasca înoată fără să observe nimic. Temperatura continuă să crească, apa este acum călduță. Broasca este mai puțin agitată, dar nu intră în panică. Temperatura apei continuă să crească. Apa este foarte fierbinte de data asta, broaștei începe să-i pară neplăcut, slăbește dar suportă căldura. Temperatura continuă să crească până când broasca se gătește și moare. Daca aceeasi broasca ar fi fost scufundata direct in apa la 50 de grade, ar fi dat imediat lovitura corecta care ar fi scos-o imediat din oala. Această experiență arată că atunci când o schimbare are loc destul de încet, ea scapă de conștientizare și de cele mai multe ori nu stârnește nicio reacție, nicio opoziție, nicio revoltă.
„Această teză se bazează pe ideea că dacă ai scufunda brusc o broaște în apă fierbinte, aceasta ar ieși. În timp ce dacă ai scăpa în apă rece și ai fiart-o foarte treptat, broasca s-ar amorți sau s-ar obișnui cu temperatura și în cele din urmă opărire”.
Deși experimentul este controversat și teza este supusă discuției, pilda broaștei care nu știa că a fost gătită traduce fenomenul de obișnuire și pasivitate într-un mediu care se deteriorează treptat până la punctul de a-și pune propria viață în pericol. Este deci o metaforă care este adesea folosită pentru a denunța pasivitatea omului și a încuraja trezirea conștiințelor.
The slow cooking frog
The metaphor of the frog that didn’t know it was cooked
A frog swims in a pot filled with water. A fire is lit under the pot so as to gradually raise the temperature. The frog swims without noticing anything. The temperature continues to climb, the water is now lukewarm. The frog is less agitated but does not panic. The water temperature continues to rise. The water is really hot this time, the frog starts to find it unpleasant, it weakens but bears the heat. The temperature continues to rise, until the frog will simply cook and die. If the same frog had been plunged directly into water at 50 degrees, it would have immediately given the right kick which would have immediately ejected it from the pot. This experience shows that, when a change takes place in a sufficiently slow way, it escapes consciousness and most of the time does not arouse any reaction, any opposition, any revolt.
« This thesis is based on the idea that if we suddenly plunged a frog into hot water, it would jump out. Whereas if we plunged it into cold water and carried very gradually the water to a boil, the frog would go numb or get used to the temperature and end up scalded. »
Although the experiment is controversial and the thesis is subject to discussion, the parable of the frog which did not know that it was cooked translates the phenomenon of habituation and passivity in an environment which gradually deteriorates to the point of putting his own life in danger. It is therefore a metaphor that is often used to denounce the passivity of man and encourage the awakening of consciences.
Assemblage disco sud-africain HOT R.S. signifie Maison du Soleil Levant. Actif à la fin des années 70, ce groupe a enregistré quatre albums. Centré autour des producteurs clés Dan Hill et Kevin Kruger plus quelques musiciens de session comme les chanteurs René Veldsman, John Weddepohl et Judy Fältskog, le guitariste Trevor Rabin, le claviériste Duncan Mackay et le batteur Cedric Samson. Le groupe a interprété le classique « House Of The Rising Sun » de The Animals en 1964 et le hit « In-A-Gadda-Da-Vida » d’Iron Butterfly en 1968 habilement combiné avec le hit « Garden Of Eden » de Frankie Vaughan en 1957.
Disco cosmique sud-africain avec une teneur en sythé étonnamment élevée. Si vous aimez les arpégiateurs et les chanteurs simulant l’orgasme, ça sera votre Tasse de thé. Soi-disant Trevor Rabin et Duncan Mackay ont participé à ces enregistrements ainsi que plusieurs autres rockers non crédités. HOT R.S. est un acronyme pour le titre House of the Rising Sun , dans ce cas plus de 14 minutes de bonne reprise.
Merci au label Vogue Records.
***** H.O.T.R.S *****
« House of the Rising sun »
Amestecul discotecă din Africa de Sud HOT R.S. înseamnă House of the Rising Sun. Activ la sfârșitul anilor 70, acest grup a înregistrat patru albume. Centrat în jurul producătorilor cheie Dan Hill și Kevin Kruger, plus câțiva muzicieni de sesiune, cum ar fi vocalii René Veldsman, John Weddepohl și Judy Fältskog, chitaristul Trevor Rabin, clapeista Duncan Mackay și bateristul Cedric Samson. Trupa a interpretat clasicul The Animals din 1964 „House Of The Rising Sun” și hitul din 1968 al lui Iron Butterfly „In-A-Gadda-Da-Vida”, combinat cu pricepere cu hitul lui Frankie „Garden Of Eden”. Vaughan în 1957.
Discoteca cosmică din Africa de Sud, cu un conținut de sythe surprinzător de ridicat. Dacă îți plac arpegiatorii și cântăreții care simulează orgasmul, aceasta va fi ceașca ta de ceai. Se presupune că Trevor Rabin și Duncan Mackay au participat la aceste înregistrări împreună cu alți câțiva rockeri necreditați. HOT R.S. este un acronim pentru titlul House of the Rising Sun, în acest caz peste 14 minute de muzică bună.
Mulțumită casei de discuri Vogue Records.
***** H.O.T.R.S *****
« House of the Rising sun »
South African disco assemblage HOT R.S. stands for House Of The Rising Sun. Active in the late 70’s Recorded four albums. Centred around the key producers Dan Hill (2) and Kevin Kruger plus some session musicians like singers René Veldsman, John Weddepohl and Judy Fältskog, guitarist Trevor Rabin, keyboardist Duncan Mackay and drummer Cedric Samson. Covered The Animals’s 1964 classic « House Of The Rising Sun » and Iron Butterfly’s 1968 hit « In-A-Gadda-Da-Vida » cleverly combined with Frankie Vaughan’s 1957 hit « Garden Of Eden ».
Cosmic South African disco with a surprisingly high sythe content. If you like arpeggiators and singers simulating orgasm, this will be your cup of tea. Supposedly Trevor Rabin and Duncan Mackay participated in these recordings along with several other uncredited rockers. HOT R.S. is an acronym for the title House of the Rising Sun, in this case over 14 minutes of good music.
Knock on Wood est un album studio d’Amii Stewart sorti en février 1979. L’album a donné lieu à deux sorties de singles à succès, « Knock on Wood » et « Light My Fire / Disco Heaven ». Un double single face A avec des versions remixées de « Knock on Wood » et « Light My Fire » a atteint la 7e place des charts britanniques en 1985, suivi d’une réédition de « You Really Touched My Heart »
L’album original Knock on Wood dans son intégralité reste officiellement inédit sur disque compact, une sortie semi-officielle a été publiée en Russie en 1999. Cette sortie associe cet album à la sortie suivante Paradise Bird et à un titre bonus « My Guy, My Girl », et comprend toutes les illustrations originales.
Amii Stewart
« Knock on wood »
Knock on Wood este un album de studio al lui Amii Stewart lansat în februarie 1979. Albumul a generat două single-uri de succes, „Knock on Wood” și „Light My Fire/Disco Heaven”. Un single dublu A face cu versiuni remixate ale „Knock on Wood” și „Light My Fire” a ajuns pe locul 7 în topurile din Marea Britanie în 1985, urmată de o reeditare a piesei „You Really Touched My Heart”.
Albumul original Knock on Wood în întregime rămâne oficial nelansat pe disc compact, o lansare semi-oficială a fost lansată în Rusia în 1999. Această lansare îmbină acest album cu lansarea ulterioară Paradise Bird și o piesă bonus „My Guy, My Girl”, și include toate ilustrațiile originale.
Amii Stewart
« Knock on wood »
Knock on Wood is a studio album by Amii Stewart released in February 1979. The album yielded two successful single releases, « Knock on Wood » and « Light My Fire / Disco Heaven ». A double A-side single with remixed versions of « Knock on Wood » and « Light My Fire » reached #7 on the UK charts in 1985 followed by a re-issue of « You Really Touched My Heart. »
The original Knock on Wood album in its entirety remains officially unreleased on compact disc, a semi-official release was issued in Russia in 1999 on AS4000. This release paired this album with the follow-up release Paradise Bird and one bonus track « My Guy, My Girl », and includes all original artwork.
