Une petite princesse sans prétention que j’ai adorée juste le temps d’un café sur une terrasse au bord du lac Léman et ensuite…
Sur une terrasse au bord du lac Léman, une oreille indiscrète …Voilà comment avec une glace Vanille Framboise j’ai connu Rose Laurens. Il y a eu ensuite une promenade, un repas et une nuit…. Si tu savais Rose le jour ou j’ai appris ta disparition à quel point j’ai été effondré.
Elle nous chantait : “Quand tu pars” Nous partons tous un jour et ce qu’il faut réaliser, c’est que chaque seconde vécue ne se revivra jamais, que chacune de ces secondes est un départ.
Vidéo: “Quand tu pars (Pour vivre dans ta lumière)” Cette chanson que nous devons à Francis Cabrel et Jean-Pierre Goussaud m’a fait pleurer plus d’une fois.
« Ma petite princesse, l’étincelle que tu as laissé dans le firmament ne s’éteindra jamais. »
Merci à Warner Bros pour la permission.
Merci à Francis Cabrel – Jean-Pierre Goussaud
***** I want to live in your light *****
Rose Laurens
A little, unpretentious princess, whom I adored only for a coffee on a terrace on the shores of Lake Geneva and then…
On a terrace on the shores of Lake Geneva, an indiscreet ear…That’s how I met Rose Laurens with a Vanilla Raspberry ice cream. Then there was a walk, a meal and a night…. If you knew Rose the day I learned of your disappearance, how devastated I was.
She sang to us: “When you leave” We all leave one day and what we must realize is that every second lived will never be experienced again and that each of these seconds is a departure.
Video: “When you leave (To live in your light)” This song we owe to Francis Cabrel and Jean-Pierre Goussaud made me cry more than once.
« My little princess, the spark you left from the firmament will never be extinguished. »
Many thanks to Warner Bros for the kind permission.
Many thanks to Francis Cabrel – Jean-Pierre Goussaud
***** Vreau să trăiesc în lumina ta *****
Rose Laurens
O prințesă mică, fără pretenții, pe care am adorat-o doar pentru timpul unei cafele pe o terasă de pe malul lacului Geneva și apoi…
Pe o terasă de pe malul lacului Geneva, o persoană cu urechea… Așa l-am cunoscut pe Rose Laurens cu o înghețată Vanilla Raspberry. Apoi a fost o plimbare, o masă și o noapte… Dacă ai ști cât de supărat am fost în ziua în care ai plecat.
Ea ne-a cântat: „când pleci”. Mergem cu toții acolo într-o zi și ceea ce trebuie să înțelegem este că fiecare secundă trăită nu va mai fi trăită niciodată și că fiecare secundă este o plecare.
Videoclip: „Când pleci (Pentru a trăi în lumina ta)” Această melodie pe care o datorăm lui Francis Cabrel și Jean-Pierre Goussaud m-a făcut să plâng de mai multe ori.
« Micuța mea prințesă, scânteia pe care ai lăsat-o de pe firmament nu se va stinge niciodată. »
Mulțumim lui Warner Bros pentru permisiunea.
Mulțumiri lui Francis Cabrel – Jean-Pierre Goussaud
Françoise Hardy, née le 17 janvier 1944 à Paris et morte le 11 juin 2024 dans la même ville, est une auteure-compositrice-interprète et actrice française.
Françoise Hardy’s repertoire, based on melancholic melodies that she loves, is largely a reflection of the doubts, questions and anxiety that the torments of sentimental relationships and of nostalgia in general arouse in her. At her peak, she sang in French, English and German.
When life abandons you
Françoise Hardy
Françoise Hardy, born January 17, 1944 in Paris and died June 11, 2024 in the same city, is a French singer-songwriter and actress.
Françoise Hardy’s repertoire, based on melancholic melodies that she loves, is largely a reflection of the doubts, questions and anxiety that the torments of sentimental relationships and of nostalgia in general arouse in her. At her peak, she sang in French, English and German.
Când viața te abandonează
Françoise Hardy
Françoise Hardy, născută la 17 ianuarie 1944 la Paris și decedată la 11 iunie 2024 în același oraș, este o compozitoare și actriță franceză.
Repertoriul lui Françoise Hardy, bazat pe melodii melancolice pe care le iubește, este în mare măsură o reflectare a îndoielilor, întrebărilor și anxietății pe care le trezesc în ea chinurile relațiilor sentimentale și nostalgiilor în general. La apogeu, ea a cântat în franceză, engleză și germană.
Edwin van der Laag, un graphiste responsable de toutes les pochettes de disques du groupe « Laserdance, » Il s’est lancé dans la création musicale. Armé d’Atari ST, de Cubase et de quelques synthétiseurs, il commence à créer ses premiers morceaux. Plus tard, il a été soutenu par Huib Shippers, connu du projet Trilithon.
Dans cet article:
Syntech: « Soundly computed »
Laser dance « Shotgun (Into the Night) »
Merci à ZYX Records.
« Soundly computed »
Edwin van der Laag, a graphic designer responsible for all the record covers of the band « Laserdance, » He threw himself into music creation. Armed with Atari ST, Cubase and a few synthesizers, he began to create his first tracks. Later, he was supported by Huib Shippers, known from the Trilithon project.
In this article:
Syntech: « Soundly computed »
Laser dance « Shotgun (Into the Night) »
Many thanks to ZYX Records.
« Soundly computed »
Edwin van der Laag, un designer grafic responsabil pentru toate coperțile de discuri ale trupei « Laserdance », s-a aruncat în creația muzicală. Înarmat cu Atari ST, Cubase și câteva sintetizatoare, a început să-și creeze primele piese. Mai târziu, a fost susținut de Huib Shippers, cunoscut din proiectul Trilithon.
De ma ville natale Michel, notre ville, Genève, la belle, la grande Genève, tu ne m’as pas laissé le temps de te dire…
De la promenade des Bastions au Bourg-de-Four, un trajet d’hiver m’a fait comprendre que rien ne vaut l’amitié que tu n’as pas eu le temps de me donner.
L’épidermolyse bulleuse entre dans le cadre des maladies de la peau. Elle se manifeste par la fragilité de la peau et des muqueuses. Son évolution est très douloureuse
Vidéo:
Probablement sponsorisée, cette vidéo discrédite le but final. Parce que le but, c’est l’argent.
La voix d’un enfant dont le texte préparé par un adulte discrédite le bien-fondé de la mission.
Pour tes syllabes, je me levais avec ta chanson et je me sentais bien. Mon petit merle, comme tu me manques.
Enfant, je me souviens de ces nuits et la douceur d’un été trop chaud, je me souviens de ce chant qui me félicitait à la vie en me disant qu’un lendemain arrivait.
Je ne t’entends plus monsieur le merle. J’ai besoin de ton silence de ta quiétude, j’ai besoin d’entendre le son de ton silence. J’ai faim de toi.
Pour que ces images ne deviennent pas qu’un lointain souvenir.
