J’ai eu la chance d’être présenté à Vangelis lors d’un concert qu’il donnait à Athènes en Grèce. Nous étions depuis devenus des amis très proches. Ce que nous avions de commun Vangelis et moi, c’est de composer la musique sans ne jamais l’écrire.
Merci aux disques Polydor.
***** VANGELIS *****
« The Death of the Wolf »
I was lucky enough to be introduced to Vangelis during a concert he gave in Athens, Greece. We had since become very close friends. What Vangelis and I had in common was composing music without ever writing it.
Many thanks to Polydor
***** VANGELIS *****
„Moartea lupului”
Am avut norocul să fiu prezentat lui Vangelis în timpul unui concert pe care l-a susținut la Atena, Grecia. De atunci devenim prieteni foarte apropiați. Ceea ce eu și Vangelis aveam în comun era să compunem muzică fără să o scriem vreodată.
Comme deux enfants derrière nos carapaces d’adultes, fatigués de se battre, de se taire, de s’éviter. Comme deux âmes qui se sont perdues en chemin, mais qui, au fond, savent qu’elles ne se sont jamais vraiment quittées.
Comme deux amis que nous étions, avant les non-dits, avant les blessures, avant que l’orgueil ne prenne trop de place.
Et si cette fois, on repartait à zéro ? Sans rancune, sans fardeau, juste avec l’envie sincère de retrouver ce qui, un jour, nous a unis. Juste avec le courage d’ouvrir une nouvelle page, plus douce, plus vraie.
Parce que peut-être qu’au bout du compte, ce qui compte vraiment, ce n’est pas qui avait raison ou tort… mais ce qu’il reste, malgré tout.
Like two children behind our adult shells, tired of fighting, of keeping quiet, of avoiding each other. Like two souls who got lost along the way, but who, deep down, know that they never really left each other.
Like two friends that we were, before the unsaid things, before the wounds, before pride took up too much space.
What if this time, we started from scratch? Without resentment, without burden, just with the sincere desire to find again what, one day, united us. Just with the courage to open a new page, softer, truer.
Because maybe in the end what really matters is not who was right or wrong… but what remains, despite everything.
Ca doi copii în spatele cochiliilor noastre de adulți, sătui de luptă, de tăcere, de ferit. Ca două suflete care s-au pierdut pe drum, dar în adâncul sufletului știu că nu s-au părăsit niciodată.
Comme deux amis nous étions, avant les non-dits, avant les blessures, avant que l’orgueil ne prenne trop de place.
Dacă de data aceasta am pleca de la zero? Fără resentimente, fără povară, doar cu dorința sinceră de a regăsi ceea ce, într-o bună zi, ne-a unit. Doar cu curajul de a deschide o pagină nouă, mai moale, mai adevărată.
Pentru că poate până la urmă ceea ce contează cu adevărat nu este cine a avut dreptate sau greșit… ci ceea ce rămâne, în ciuda tuturor.
Samantha, une femme membre d’une éminente société de sorcellerie, a vécu pendant plusieurs siècles loin des humains. Un jour, cette ravissante sorcière tombe amoureuse et épouse Jean-Pierre Stephens (« Darrin Stephens » dans la version originale), un « mortel » qui travaille dans l’agence de publicité McMann & Tate.
La vie de Jean-Pierre est bouleversée lorsque sa femme lui avoue le soir de leur nuit de noces qu’elle est une sorcière. Samantha n’a qu’à bouger le bout de son nez pour lancer un sortilège. De plus, sa mère, Endora, et son père, Maurice, et tous les autres membres de sa famille pratiquent la sorcellerie.
Ma sorcière bien-aimée (Bewitched) est une série télévisée américaine en 254 épisodes de 25 minutes, dont 74 en noir et blanc (puis colorisés), créée par Sol Saks et diffusée du au sur le réseau ABC.
***** Bewitched *****
Samantha, a female member of a prominent society of witchcraft, has lived for several centuries away from humans. One day, this lovely witch falls in love and marries Jean-Pierre Stephens (« Darrin Stephens » in the original version), a « mortal » who works at the McMann & Tate advertising agency.
Jean-Pierre’s life is turned upside down when his wife confesses to him on their wedding night that she is a witch. Samantha only has to move the tip of her nose to cast a spell. Additionally, her mother, Endora, and father, Maurice, and all other members of her family practice witchcraft.
My Beloved Witch (Bewitched) is an American television series in 254 25-minute episodes, 74 of which were in black and white (then colorized), created by Sol Saks and broadcast from September 17, 1964 to March 25, 1972 on the ABC network.
***** Fermecat *****
Samantha, o femeie membră a unei societăți proeminente de vrăjitorie, a trăit de câteva secole departe de oameni. Într-o zi, această minunată vrăjitoare se îndrăgostește și se căsătorește cu Jean-Pierre Stephens („Darrin Stephens” în versiunea originală), un „muritor” care lucrează la agenția de publicitate McMann & Tate.
Viața lui Jean-Pierre este dată peste cap când soția lui îi mărturisește în noaptea nunții că este vrăjitoare. Samantha trebuie doar să-și miște vârful nasului pentru a face o vrajă. În plus, mama ei, Endora, și tatăl, Maurice, și toți ceilalți membri ai familiei ei practică vrăjitoria.
My Beloved Witch (Bewitched) este un serial de televiziune american în 254 de episoade de 25 de minute, dintre care 74 în alb-negru (apoi colorate), creat de Sol Saks și difuzat între 17 septembrie 1964 și 25 martie 1972 la ABC. reţea.
Auteur du Best-seller 1984 Georges Orwell nous mettait en garde contre toutes les dérives d’un régime autoritaire, dictatorial et criminel. Une société qui se dessinait furtivement dans les couloirs obscures du « Deep State » il y a encore quelques années et qui s’affiche au grand jour à notre époque.
Merci au label Virgin Records pour son aimable autorisation.
***** 1984 *****
Author of the best-seller 1984, George Orwell warned us against all the excesses of an authoritarian, dictatorial and criminal regime. A society that was furtively taking shape in the dark corridors of the « Deep State » just a few years ago and which is now in broad daylight in our time.
Many thanks to Virgin Records for the kind permission.
***** 1984 *****
Autor al best-sellerului 1984, George Orwell ne-a avertizat împotriva tuturor exceselor unui regim autoritar, dictatorial și criminal. O societate care se contura pe furiș pe coridoarele întunecate ale „Statului Adânc” în urmă cu doar câțiva ani și care acum iese la lumină în timpul nostru.
Mulțumesc etichetei Virgin Records pentru permisiunea lor amabilă.
Gratitude ma sœur Eden pour cette vidéo authentique.
Ne cherchez pas le chemin que les autres ont emprunté.
Votre chemin est unique et il est vers votre intérieur, il se réalise dans votre intimité unique.
Entrez en vous-même, cherchez votre silence, devenez un être authentique, pas un répétiteur de ce que les autres ont fait, parcouru ou accompli.
Sois toi-même.
DEVENEZ VOTRE PROPRE CHEMIN.
Vous êtes déjà l’amour inconditionnel, vous n’avez rien à activer, reconnaissez simplement votre présence dans la boîte Matrix que vous occupez. Vous n’avez pas à donner ou à recevoir de l’amour humain, ce ne sont que des concepts et des programmes Matrix. En prenant conscience de la présence en tant que Conscience, vous ÊTES déjà AMOUR, et tout ce que vous touchez dans l’état d’ÊTRE, et avec la simple volonté et l’intention présentes de l’Essence Divine… s’épanouit, la volonté de l’Essence est accomplie.
Vous n’avez pas besoin de vous éclairer comme les forces obscures et leurs dirigeants vous le demandent machiavéliquement, vous êtes déjà la lumière.
Souviens-toi de ça.
Soyez vous-même, soyez authentique, soyez VÉRITÉ, SAGESSE, COURAGE, FORCE INFINIE, PURETÉ… Simplement en manifestant ces qualités en harmonie, vous augmentez votre éveil et votre connexion avec la Source Première…
Starseed Medhi
Musique de la célèbre émission « C’est pas sorcier »
C’est pas sorcierest un magazine télévisuel français de vulgarisation scientifique, présenté par Jamy Gourmaud, Frédéric Courant et Sabine Quindou et créé par le réalisateur Bernard Gonner.
Il est diffusé du au sur la chaîne de télévision française France 3. L’émission est ensuite rediffusée sur France 4, La Trois, TV5 Monde, France Ô, Gulli ou la chaîne payante Science & Vie TV. Les épisodes sont désormais disponibles en visionnage gratuit et légal sur la chaîne YouTube « C’est Pas Sorcier ».
Merci au groupe Universal Music pour l’autorisation.
***** Rock the Factory *****
« Boogies Body »
Music from the famous show « C’est pas sorcier »
It’s not rocket science is a French scientific popularization television magazine, presented by Jamy Gourmaud, Frédéric Courant and Sabine Quindou and created by director Bernard Gonner.
It was broadcast from September 19, 1993 to June 28, 2014 on the French television channel France 3. The show was then rebroadcast on France 4, La Trois, TV5 Monde, France Ô, Gulli or the pay channel Science & Vie TV. The episodes are now available for free and legal viewing on the “C’est Pas Sorcier” YouTube channel.
Many thanks to the Universal Music group for the permission.
***** Rock the Factory *****
« Boogies Body »
Muzică din celebrul spectacol „C’est pas sorcier”
It’s not rocket science este o revistă de televiziune franceză de popularizare științifică, prezentată de Jamy Gourmaud, Frédéric Courant și Sabine Quindou și creată de regizorul Bernard Gonner.
A fost difuzat din 19 septembrie 1993 până în 28 iunie 2014 pe canalul de televiziune francez France 3. Emisiunea a fost apoi retransmisă pe France 4, La Trois, TV5 Monde, France Ô, Gulli sau canalul cu plată Science & Vie TV. Episoadele sunt acum disponibile pentru vizionare gratuită și legală pe canalul YouTube „C’est Pas Sorcier”.
Multe mulțumiri grupului Universal Music pentru permisiune.
Un film de Gérard Oury, (1971) avec Louis de Funès et Yves Montant.
Très librement adapté de Ruy Blas de Victor Hugo, le film raconte, dans l’Espagne du xviie siècle, les mésaventures de l’ignoble Don Salluste, cupide et hypocrite ministre des Finances du roi d’Espagne, déchu et chassé de la cour par la reine. Ivre de vengeance, et prêt à tout pour retrouver ses fonctions et sa richesse, il manipule son ancien valet Blaze, transi d’amour pour la souveraine, afin de compromettre cette dernière.
Bande sonore: Merci à Michel Polnareff pour l’amitié et la confiance.
Merci à TF1 et Gaumont International
« Delusions of grandeur »
French cinema in the spotlight.
A film by Gérard Oury, (1971) with Louis de Funès and Yves Montant.
Very freely adapted from Victor Hugo’s Ruy Blas, the film recounts, in 17th century Spain, the misadventures of the ignoble Don Sallust, greedy and hypocritical Minister of Finance of the King of Spain, deposed and driven out of court by the Queen. Drunk with revenge, and ready to do anything to regain his functions and his wealth, he manipulates his former valet Blaze, transfixed with love for the sovereign, in order to compromise the latter.
Soundtrack: Many thanks to Michel Polnareff for friendship and trust.
Many thanks to TF1 and Gaumont International.
« Iluzii de grandoare »
Cinematograful francez în centrul atenției.
Un film de Gérard Oury, (1971) cu Louis de Funès și Yves Montant.
Adaptat foarte vag din Ruy Blas al lui Victor Hugo, filmul povestește, în Spania secolului al XVII-lea, nenorocirile ignobilului Don Sallust, lacom și ipocrit ministru de finanțe al regelui Spaniei, destituit și alungat de la curte de regina. Beat de răzbunare și gata să facă orice pentru a-și recâștiga funcțiile și averea, își manipulează fostul său valet Blaze, năpădit de dragoste pentru suveran, pentru a-l compromite pe acesta din urmă.
Coloana sonoră: Mulțumiri lui Michel Polnareff pentru prietenie și încredere.
Coloana sonoră: Mulțumim lui Michel Polnareff pentru prietenie și încredere.
Le genre d’image qui démontre à quel point le monde dans lequel nous évoluons est un asyle psychiatrique à ciel ouvert et à quel point je regrette d’y avoir atterri à ma naissance.
Ugliness from « A » to « Z »
The kind of image that shows how much the world we live in is an open-air psychiatric asylum and how much I regret having ended up there at birth.
Urâțenie de la „A” la „Z”
Genul de imagine care demonstrează în ce măsură lumea în care trăim este un azil psihiatric în aer liber și cât de mult regret că am ajuns acolo la naștere.
En hommage à ces gosses qui voient plus loin que leurs aînés.
Que leur laisse-t-on hormis nos faux espoirs emballés proprement par des mensonges à demi-mot avoués?
Un monde en proie à l’égoïsme, la cupidité, la corruption, la pourriture ambiante, la guerre, l’injustice. Ce monde pue le cadavre en décomposition. Les artifices et lumières froides qui font les couchers de soleil de cet environnement insipides, inodore et sans couleurs camouflent une souffrance, un abandon, une solitude inoubliable et un déni indiscutable dont le commun des mortels se nourrit jusqu’à en crever.
Je pleure sur nous, je pleure pour nous.
Cette vidéo qui a été tournée par Victor Lebre alors âgé de 16 ans durant le confinement laisse transparaître le mal-être d’une génération qui, désespérée crie « Au secours! »
A toi Victor.
Stéphane Guibert
Youth sink into despair!
In tribute to these kids who see further than their elders.
What do we leave them other than our false hopes carefully packaged in half-admitted lies?
A world plagued by selfishness, greed, corruption, ambient rot, war, injustice. This world stinks of rotting corpses. The artifices and cold lights that make the sunsets of this insipid, odorless and colorless environment camouflage a suffering, an abandonment, an unforgettable solitude and an indisputable denial that ordinary mortals feed on until they die.
I cry over us, I cry for us.
This video, which was shot by Victor Lebre, then aged 16, during confinement, reveals the uneasiness of a generation who, in desperation, cry out “Help!”
To you Victor.
Stéphane Guibert
Tinerețea cade în disperare!
În omagiu acestor copii care văd mai departe decât bătrânii lor.
Cu ce le lăsăm, cu excepția falselor noastre speranțe, bine învăluite în minciuni pe jumătate mărturisite?
O lume afectată de egoism, lăcomie, corupție, degradarea mediului, război și nedreptate. Lumea asta miroase a cadavre putrezite. Artificiile și luminile reci care fac ca apusurile acestui mediu fără gust, inodor și incolor să camufleze o suferință, un abandon, o singurătate de neuitat și o negare incontestabilă care hrănește simplii muritori până la moarte.
Plâng pentru noi.
Acest videoclip, care a fost filmat de Victor Lebre, pe atunci în vârstă de 16 ani, în perioada de izolare, dezvăluie starea de rău a unei generații care, disperată, strigă „Ajutor!”
