Stéphane Guibert / Rares Mihai Florescu
Nombreux sont ces longs métrages qui nous alertent.
Ne vivons-nous pas dans un rêve éveillé et notre avenir n’est-il pas déjà planifié?
Sunt multe lungmetraje care ne pun în alertă.
Nu trăim într-un vis treaz și viitorul nostru nu este deja proiectat?
There are many feature films that alert us.
Are we not living in a waking dream and is our future not already planned?
Stéphane Guibert / Rares Mihai Florescu
Stéphane Guibert / Rares Mihai Florescu
Comment peut-on se faire injecter un produit qui est en phase de test et dont on ne connait pas les effets secondaires à moyen et long terme? Les effets indésirables à court terme sont déjà évocateurs. Tout ça pour conserver un emploi et pour pouvoir, soi-disant vivre normalement. Comment des parents dignes de ce noms peuvent-ils infliger à leurs enfants le jeu de la roulette russe sachant qu’il y a de fortes chances pour que leur vie soit impactée. Si les adultes sont des vaux et qu’ils marchent docilement sur le chemin de l’abattoir en broutant l’herbe empoisonnée que le système leur jette en pâture que grand mal leur fasse mais ne touchez pas aux enfants. Ce sont vos enfants mais pas votre propriété privée. Ces mêmes enfants vous fixeront d’un regard accusateur dans un proche avenir en vous montrant du doigt et vous diront:
Cum să fii injectat cu un produs în faza de testare și ale cărui efecte secundare pe termen mediu și lung sunt necunoscute? Efectele secundare pe termen scurt sunt deja sugestive. Toate acestea pentru a păstra un loc de muncă și pentru a putea, se presupune, să trăiască normal. Cum pot părinții care își merită sarea să joace jocul ruletei rusești cu copiii lor știind că există șanse mari ca viața lor să fie afectată. Dacă adulții sunt oi și merg ascultători pe drumul spre abator, pășnind iarba otrăvitoare pe care le aruncă sistemul, bine pentru ei, dar nu atingeți copiii. Sunt copiii tăi, dar nu proprietatea ta privată. Acești copii se vor uita la tine acuzator în viitorul apropiat, arătând și spunând:
How to get injected with a product that is in the test phase and whose medium and long-term side effects are unknown? The short-term side effects are already suggestive. All that to keep a job and be able, supposedly, to live normally. How can parents worth their salt inflict the game of Russian roulette on their children knowing that there is a good chance that their lives will be affected. If the adults are sheep and they walk obediently to the slaughterhouse grazing the poisonous weed that the system sells them, good for them, but don’t touch the children. They are your children but not your private property. These same children will look at you accusingly in the near future pointing at you and saying:
Many thanks to Teldec Records.
Stéphane Guibert / Rares Mihai Florescu
Planète interdite est un film de science-fiction américain de 1956 de Metro-Goldwyn-Mayer, produit par Nicholas Nayfack et réalisé par Fred M. Wilcox à partir d’un scénario de Cyril Hume basé sur une histoire de film originale d’Allen Adler et Irving Block. Il met en vedette Walter Pidgeon, Anne Francis et Leslie Nielsen. Tourné en Eastmancolor et CinemaScope, il est considéré comme l’un des grands films de science-fiction des années 1950, un précurseur du cinéma de science-fiction contemporain. Les personnages et le cadre isolé ont été comparés à ceux de The Tempest de William Shakespeare, et l’intrigue contient certains analogues à la pièce, ce qui conduit beaucoup à la considérer comme une adaptation facile.
Synopsis:
Au XXIIe siècle, le vaisseau spatial C 57 D se pose sur la lointaine planète Altair 4. Une expédition dirigée par le commandant Adams vient enquêter sur la disparition, vingt années plus tôt, du navire spatial Bellérophon et de son équipage. Les explorateurs sont accueillis par Robby, un robot ultra perfectionné qui les conduit jusqu’à la formidable demeure de l’énigmatique Docteur Morbius. Celui-ci, avec sa fille Altaira est le seul survivant de l’expédition précédente qui a été décimée par une force inconnue…
Le Docteur Morbius explique qu’il a découvert qu’il y a plusieurs milliers d’années, la planète était habitée par des êtres à l’intelligence exceptionnelle, les Krells, qui ont mystérieusement disparu, laissant derrière eux des traces de leur civilisation : un cube gigantesque de plusieurs kilomètres de côté capable de fournir une énergie incommensurable.
Forbidden Planet este un film american de science fiction din 1956 de Metro-Goldwyn-Mayer, produs de Nicholas Nayfack și regizat de Fred M. Wilcox după un scenariu de Cyril Hume bazat pe o poveste originală de film de Allen Adler și Irving Block. În rolurile principale, Walter Pidgeon, Anne Francis și Leslie Nielsen. Filmat în Eastmancolor și CinemaScope, este considerat unul dintre marile filme science-fiction ale anilor 1950, un precursor al cinematografiei science-fiction contemporane. Personajele și decorul izolat au fost comparate cu cele din The Tempest a lui William Shakespeare, iar intriga conține câteva analogi ale piesei, ceea ce îi face pe mulți să o considere o adaptare ușoară.
Rezumat:
În secolul 22, nava spațială C 57 D aterizează pe îndepărtata planetă Altair 4. O expediție condusă de comandantul Adams vine să investigheze dispariția, cu douăzeci de ani mai devreme, a navei spațiale Bellerophon și a echipajului acesteia. Exploratorii sunt întâmpinați de Robby, un robot ultra-sofisticat care îi conduce către formidabila casă a enigmaticului Doctor Morbius. Acesta, împreună cu fiica sa, Altaira, este singurul supraviețuitor al expediției anterioare, care a fost decimată de o forță necunoscută…
Doctorul Morbius explică că a descoperit că în urmă cu câteva mii de ani planeta era locuită de ființe excepțional de inteligente, Krell, care au dispărut în mod misterios, lăsând în urmă urme ale civilizației lor: un cub gigantic de câțiva kilometri pe o parte, capabil să furnizeze o energie incomensurabilă.
Forbidden Planet is a 1956 American science fiction film from Metro-Goldwyn-Mayer, produced by Nicholas Nayfack, and directed by Fred M. Wilcox from a script by Cyril Hume that was based on an original film story by Allen Adler and Irving Block. It stars Walter Pidgeon, Anne Francis, and Leslie Nielsen. Shot in Eastmancolor and CinemaScope, it is considered one of the great science fiction films of the 1950s, a precursor of contemporary science fiction cinema. The characters and isolated setting have been compared to those in William Shakespeare’s The Tempest, and the plot contains certain analogues to the play, leading many to consider it a loose adaptation.
Synopsis:
In the 22nd century, the spacecraft C 57 D lands on the distant planet Altair 4. An expedition led by Commander Adams comes to investigate the disappearance, twenty years earlier, of the spaceship Bellerophon and its crew. Explorers are greeted by Robby, an ultra-sophisticated robot who leads them to the formidable home of the enigmatic Doctor Morbius. This one, with his daughter Altaira is the only survivor of the previous expedition which was decimated by an unknown force… Doctor Morbius explains that he discovered that several thousand years ago the planet was inhabited by exceptionally intelligent beings, the Krells, who mysteriously disappeared, leaving behind traces of their civilization: a gigantic cube several kilometers on a side capable of providing immeasurable energy.
Stéphane Guibert / Rares Mihai Florescu
Je vous dis pas la toxicité qui se dégage de la combustion de batteries électriques. Ce genre d’accidents se multiplient, c’est un véritable danger que les médias vous cachent ! Et pourtant j’en ai montré des vidéos ! Les véhicules électriques sont une aberration écologique !!!
On y apprend ce que l’on sait déjà … et un peu plus quand même : qu’il faut 2 fois + de CO2 pour construire une voiture électrique que thermique, que les batteries sont majoritairement construites en Chine avec de l’énergie issue du charbon, qu’il faudra de l’énergie nucléaire pour les faire fonctionner, que les mines de métaux rares se trouvent loin (Bolivie, Argentine, Chili, Congo, …) puisque l’Europe n’en produit pas et doit donc tout importer (comment ? en avion pardi ! et sans parler de la main d’œuvre bien exploitée et pressée jusqu’au trognon (sans parler de l’âge des exploités ni de leur santé), etc. etc. …..
Nu vorbesc despre toxicitatea care vine de la arderea bateriilor electrice. Genul ăsta de accident este în creștere, este un real pericol că mass-media vă ascunde! Și totuși am arătat videoclipuri! Vehiculele electrice sunt o aberatie ecologica!!!
Învățăm ceea ce știm deja… și oricum puțin mai mult: că este nevoie de două ori mai mult CO2 pentru a construi o mașină electrică decât una termică, că bateriile sunt construite în principal în China cu energie din cărbune, că energia nucleară va fi necesare pentru a le face să funcționeze, că minele de metale rare sunt departe (Bolivia, Argentina, Chile, Congo etc.) din moment ce Europa nu produce nimic și, prin urmare, trebuie să importe totul (cum? cu avionul desigur! și ca să nu mai vorbim de forță de muncă bine exploatată și presată până în miez (ca să nu mai vorbim de vârsta exploataților sau de sănătatea acestora), etc. etc. …..
I’m not telling you about the toxicity that emerges from the combustion of electric batteries. This kind of accidents are on the increase, it is a real danger that the media are hiding from you! And yet I showed videos of it! Electric vehicles are an ecological aberration!!!
We learn what we already know … and a little more anyway: that it takes twice as much CO2 to build an electric car as a thermal one, that the batteries are mainly built in China with energy from coal, that nuclear energy will be needed to make them work, that the rare metal mines are far away (Bolivia, Argentina, Chile, Congo, etc.) since Europe does not produce any and must therefore import everything (how? by plane of course! and not to mention the well-exploited and pressed labor force to the core (not to mention the age of the exploited or their health), etc. etc. …..
Stéphane Guibert / Rares Mihai Florescu
Plus tôt ce mois-ci, le New York-Presbyterian Hospital a mis en ligne une vidéo sur sa chaîne YouTube intitulée « Pediatric Patient Story – Suri (version 30s) ».
Alors est-ce la nouvelle normalité ?
Et il n’y a aucun lien entre l’augmentation soudaine des myocardites et les vaccinations Covid ?
Le Gateway Pundit rapporte :
«Suri avait de fortes douleurs abdominales, qui se sont avérées être une myocardite, une grave inflammation du cœur. Notre équipe multidisciplinaire de soins intensifs pédiatriques s’est efforcée de réguler son rythme cardiaque et de lui redonner l’impression d’être elle-même », indique la légende.
L’utilisateur d’Instagram Cops4Freedom a publié la vidéo avec la légende « Ne pas normaliser la myocardite chez les enfants – quelle en est la cause? »
Le public a exprimé sa désapprobation de la vidéo dans plusieurs commentaires.
L’un d’eux a commenté : « Cela me rend triste et en colère ».
Un autre utilisateur a déclaré: « Absolument dégoûtant ».
« Et maintenant, ils donnent aussi l’impression que c’est normal et que tout ira bien », a commenté un autre utilisateur.
Pendant plusieurs mois, les autorités sanitaires américaines et les médias ont régulièrement minimisé le risque de myocardite post-vaccinale, la qualifiant de « légère » et de « rare » et ignorant systématiquement toute preuve du contraire.
Cependant, la myocardite – une inflammation du cœur potentiellement mortelle – n’est en aucun cas une réaction indésirable « légère » au vaccin – surtout lorsque 90% des cas enregistrés dans le VAERS se sont retrouvés à l’hôpital – en d’autres termes, à ce stade de l’histoire, tout n’était qu’un mensonge flagrant.
Des données récentes du Vaccine Adverse Event Reporting System (VAERS) indiquent une augmentation des déclarations de myocardite et de péricardite en 2021 et 2022 par rapport aux années précédentes.
La începutul acestei luni, New York-Presbyterian Hospital a încărcat un videoclip pe canalul lor de YouTube numit „Pediatric Patient Story – Suri (versiunea 30s)”.
Deci acesta este noul normal?
Și nu există nicio legătură între creșterea bruscă a miocarditei și vaccinările Covid?
The Gateway Pundit raportează:
„Suri a avut dureri abdominale severe, care s-au dovedit a fi miocardită, o inflamație severă a inimii. Echipa noastră multidisciplinară de terapie intensivă pediatrică a muncit din greu pentru a-i regla bătăile inimii și pentru a o face să se simtă din nou ca ea însăși”, se arată în subtitrare.
Utilizatorul de Instagram Cops4Freedom a postat videoclipul cu legenda „Nu banalizați miocardita la copii – care este cauza?”
Publicul și-a exprimat dezaprobarea față de videoclip în mai multe comentarii.
Unul a comentat: „Mă întristează și mă înfurie”.
Un alt utilizator a spus: „Absolut dezgustător”.
„Și acum fac să pară normal și totul va fi bine”, a comentat un alt utilizator.
Timp de câteva luni, oficialii americani din domeniul sănătății și mass-media au minimizat în mod obișnuit riscul de miocardită post-vaccinare, numind-o „ușoară” și „rară” și ignorând în mod constant orice dovadă a contrariului.
Cu toate acestea, miocardita – o inflamație a inimii care pune viața în pericol – nu este deloc o reacție adversă „ușoară” la vaccin – mai ales când 90% din cazurile înregistrate în VAERS au ajuns în spital – cu alte cuvinte, totul a fost un flagrant minciună.
Datele recente din Sistemul de raportare a evenimentelor adverse ale vaccinurilor (VAERS) indică o creștere a rapoartelor de miocardită și pericardită în 2021 și 2022, comparativ cu anii precedenți.
Earlier this month, New York-Presbyterian Hospital uploaded a video to their YouTube channel called « Pediatric Patient Story – Suri (30s version) ».
So is this the new normal?
And there is no link between the sudden increase in myocarditis and the Covid vaccinations?
The Gateway Pundit reports:
“Suri had severe abdominal pain, which turned out to be myocarditis, a severe inflammation of the heart. Our multidisciplinary pediatric intensive care team has been working hard to regulate his heart rate and get him feeling well again,” the caption read.
Instagram user Cops4Freedom posted the video with the caption « Not normalizing myocarditis in children – what causes it? »
The public voiced their disapproval of the video in several comments.
One commented, « It makes me sad and angry. »
Another user said: ‘Absolutely disgusting’.
« And now they also make it look like it’s normal and everything will be fine, » another user commented.
For several months, US health officials and the media routinely downplayed the risk of post-vaccination myocarditis, calling it « mild » and « rare » and consistently ignoring any evidence to the contrary.
However, myocarditis – a life-threatening inflammation of the heart – is by no means a « mild » adverse reaction to the vaccine – especially when 90% of cases recorded in VAERS ended up in hospital – in other words , at this point in the story, it was all a blatant lie.
Recent data from the Vaccine Adverse Event Reporting System (VAERS) indicates an increase in myocarditis and pericarditis reports in 2021 and 2022 compared to previous years.
Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK)
Le Jour où la Terre s’arrêta (The Day the Earth Stood Still) est un film de science-fiction américain, remake du film du même nom de 1951, réalisé par Scott Derrickson sur le scénario de David Scarpa d’après le scénario original d’Edmund H. North, avec Keanu Reeves, Jennifer Connelly, Kathy Bates et Jon Hamm. Le film sortit le en Belgique et en France, et le aux États-Unis.
Une sorte de sphère atterrit sur Terre. En sort Klaatu, un extraterrestre d’apparence humaine (mais né d’une chrysalide) qui souhaite transmettre un message à l’humanité alors que des phénomènes étranges font leur apparition.
The Day the Earth Stood Still este un film american de science-fiction, remake al filmului omonim din 1951, regizat de Scott Derrickson din scenariul lui David Scarpa din scenariul original de Edmund H. North, cu Keanu Reeves, Jennifer Connelly, Kathy Bates și Jon Hamm. Filmul a fost lansat pe 10 decembrie 2008 în Belgia și Franța și pe 12 decembrie 2008 în Statele Unite.
Un fel de sferă aterizează pe Pământ. Iese Klaatu, un extraterestru cu aspect uman (dar născut dintr-o crisalidă) care dorește să transmită un mesaj omenirii pe măsură ce apar fenomene ciudate.
The Day the Earth Stood Still is an American science fiction film, remake of the 1951 film of the same name, directed by Scott Derrickson from the screenplay by David Scarpa from the original script by Edmund H. North, starring Keanu Reeves, Jennifer Connelly, Kathy Bates and Jon Hamm. The film was released on December 10, 2008 in Belgium and France, and December 12, 2008 in the United States.
Some kind of sphere lands on Earth. Out comes Klaatu, an alien in human appearance (but born from a chrysalis) who wishes to convey a message to humanity as strange phenomena appear.
Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK)
C’est Chic comprend le tube signature du groupe « Le Freak », qui a dominé le palmarès US Hot 100, le R&B américain et US Club Play en octobre 1978, se vendant à six millions d’exemplaires aux États-Unis. L’album contient également le single à succès « I Want Your Love » (numéro 5 R&B, numéro 7 Pop, numéro 4 UK).
C’est Chic a été l’album le plus réussi du groupe sur le plan commercial, atteignant le numéro 4 du palmarès des albums de Billboard et en tête du palmarès R&B américain pendant onze semaines. C’est Chic a été l’album R&B de l’année 1979 de Billboard, revendiquant la première place de la revue de fin d’année de Billboard. L’album a été certifié platine par la RIAA, se vendant à plus d’un million d’exemplaires. Au Royaume-Uni, il a culminé à la seconde place et a été certifié disque d’Or par le BPI.
La version européenne s’appelait à l’origine Très Chic, avec la couverture représentant une femme enroulée autour d’un tube néon. Il a été retiré et remplacé par la version C’est Chic avec une couverture moins risquée. Très Chic avait un répertoire légèrement différent.
C’est Chic est sorti sur disque compact par Atlantic Records/Warner Music en 1991 (numéro de catalogue 7567-81552-2). L’album a été remasterisé numériquement et réédité deux fois : d’abord en 2011 par Warner Music Japan puis en 2018 aux Abbey Road Studios par Atlantic.
C’est Chic a fost lansat pe disc compact de Atlantic Records/Warner Music în 1991 (număr de catalog 7567-81552-2). Albumul a fost remasterizat digital și reeditat de două ori: mai întâi în 2011 de Warner Music Japan și apoi în 2018 la Abbey Road Studios de Atlantic.
C’est Chic prezintă hit-ul semnăturii trupei „Le Freak”, care a ocupat primul loc în topurile US Hot 100, US R&B și US Club Play în octombrie 1978, vânzându-se în șase milioane de exemplare în Statele Unite. Albumul conține și single-ul de succes „I Want Your Love” (No. 5 R&B, No. 7 Pop, No. 4 UK).
C’est Chic a fost cel mai de succes album al trupei din punct de vedere comercial, ajungând pe locul 4 în topul albumelor Billboard și depășind topul R&B din SUA timp de unsprezece săptămâni. C’est Chic a fost Albumul R&B al anului de la Billboard în 1979, revendicând primul loc în revista Billboard’s Year-End Review. Albumul a fost certificat platină de către RIAA, vânzându-se în peste un milion de copii. În Marea Britanie a atins apogeul pe locul doi și a fost certificat Aur de către BPI.
Versiunea europeană se numea inițial Très Chic, cu coperta înfățișând o femeie înfășurată în jurul unui tub de neon. A fost retras și înlocuit cu versiunea C’est Chic cu o husă mai puțin riscantă. Tres Chic avea un repertoriu puțin diferit.
C’est Chic includes the band’s signature hit « Le Freak », which topped the US Hot 100 chart, US R&B, and US Club Play in October 1978, selling six million copies in the US. The album also contains the hit single « I Want Your Love » (number 5 R&B, number 7 Pop, number 4 UK).
C’est Chic was the band’s most commercially successful album, reaching number 4 on Billboard’s album chart and topping the US R&B chart for eleven weeks. C’est Chic was Billboard‘s 1979 R&B Album of the Year, claiming the number one spot on Billboard‘s Year End Review. The album was certified platinum by the RIAA, selling over a million copies. In the UK it peaked at number 2 and has been certified Gold by the BPI.
The European version was originally called Très Chic, with the cover featuring a woman wrapped around a neon light tube. It was withdrawn and replaced with the C’est Chic version with a less risqué cover. Très Chic had a different track listing.
C’est Chic was released on compact disc by Atlantic Records/Warner Music in 1991 (catalogue number 7567-81552-2). The album has been digitally remastered and re-issued twice: first in 2011 by Warner Music Japan and then in 2018 at Abbey Road Studios by Atlantic.
Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK)