Un signe avant-coureur, ou avant-coureur, est un événement, un symptôme ou un indice qui précède et annonce quelque chose qui doit arriver plus tard, que ce soit une crise, une maladie, un événement naturel ou une évolution quelconque.
Pour toutes réclamations, allez voir la rousse et si elle est absente c’est qu’elle se cache chez le petit Robert.
« Dans un proche avenir, seuls ceux qui savent planter mangeront! »
Fermiers et paysans, vos beaux jours sont devant vous!
Image:
La seule connaissance qui compte vraiment est de savoir comment purifier l’eau, comment cultiver sa propre nourriture, comment cuisiner, comment construire et comment aimer. Et curieusement, rien de tout cela n’est enseigné à l’école.
Vidéo: Un jeune paysan Suisse du haut de sa montagne.
Merci à East West Records (Europe) – Atlantic Records (USA)
***** True values *****
« In the near future, only those who know how to plant will eat! »
Farmers and peasants, your best days are ahead of you!
Image:
The only knowledge that really matters is how to purify water, how to grow your own food, how to cook, how to build, and how to love. And strangely enough, none of this is taught in school.
Video: A young Swiss farmer from the top of his mountain.
Many thanks to East West Records (Europe) – Atlantic Records (USA)
***** Valori adevărate *****
„În viitorul apropiat, vor mânca doar cei care știu să planteze!”
Fermieri și țărani, cele mai bune zile ale voastre sunt înainte!
Imagine:
Singurele cunoștințe care contează cu adevărat sunt cum să purifici apa, cum să-ți cultivi propria mâncare, cum să gătești, cum să construiești și cum să iubești. Și, în mod ciudat, nimic din toate acestea nu se predă la școală.
Video: Un tânăr fermier elvețian din vârful muntelui său.
Multe mulțumiri East West Records (Europa) – Atlantic Records (SUA)
« Ne laisse entrer dans le jardin de te vie que ceux qui ont des fleurs à y planter. »
Image:
« Peu importe le nombre de fois qu’un serpent change de peau, il reste toujours un serpent. Souvenez-vous de cela avant de laisser certaines personnes revenir dans votre vie. »
The snake
« Only let those who have flowers to plant enter the garden of your life. »
Image:
« No matter how many times a snake sheds its skin, it’s still a snake. Remember that before you let certain people back into your life. »
Șarpele
„Lăsați-i să intre în grădina vieții voastre doar pe cei care au flori de plantat.”
Imagine:
„Indiferent de câte ori își leapădă un șarpe pielea, tot șarpe rămâne. Amintește-ți asta înainte de a permite anumitor oameni să revină în viața ta.”
On parle en pixels, on aime en notifications, un monde virtuel sans réelles émotions… On ne se regarde plus, on se frôle cent fois, le monde s’efface dans une lumière froide sans éclat.
L’artiste Unknown (Inconnu) en français nous dépeint une société dans laquelle les gens n’ont jamais été aussi déconnectés de la vie et pour suivre, l’excellent court métrage « In shadow » qui nous embarque pour un voyage visionnaire à travers l’inconscient fragmenté de l’occident tout en nous conviant à affronter les ténèbres avec courage.
J’ai eu la chance d’être présenté à Vangelis lors d’un concert qu’il donnait à Athènes en Grèce. Nous étions depuis devenus des amis très proches. Ce que nous avions de commun Vangelis et moi, c’est de composer la musique sans ne jamais l’écrire.
Merci à RCA Records.
Merci aux disques Polydor.
Merci à Astria Records.
« La mort du loup »
by
Vangelis O’Papathanassiou
I was lucky enough to be introduced to Vangelis during a concert he gave in Athens, Greece. We had since become very close friends. What Vangelis and I had in common was composing music without ever writing it.
Many thanks to RCA Records.
Many thanks to Polydor
Many thanks to Astria Records.
« La mort du loup »
by
Vangelis O’Papathanassiou
Am avut norocul să fiu prezentat lui Vangelis în timpul unui concert pe care l-a susținut la Atena, Grecia. De atunci devenim prieteni foarte apropiați. Ceea ce eu și Vangelis aveam în comun era să compunem muzică fără să o scriem vreodată.
Multe mulțumiri RCA Records.
Multumesc mult lui Polydor
Mulțumiri Astria Records.
Le chant des mouettes m’inspire l’évasion, la liberté. Souvent, je me surprend flânant au bord du lac à observer et écouter ces magnifiques oiseaux qui me donnent irrésistiblement envie de prendre le large.
The song of seagulls inspires escape and freedom in me. Often, I find myself strolling along the edge of the lake to observe and listen to these magnificent birds that make me irresistibly want to take to the open sea.
Cântecul pescărușilor inspiră evadare și libertate. De multe ori mă trezesc plimbându-mă pe malul lacului, urmărind și ascultând aceste păsări magnifice, care mă fac să îmi doresc irezistibil să mă predau oceanului.
Vladimir Cosma (né le 13 avril 1940) est un compositeur, chef d’orchestre et violoniste franco-roumain.
Il est né dans une famille de musiciens. Son père, Teodor Cosma était pianiste et chef d’orchestre, sa mère écrivain-compositeur, son oncle, Edgar Cosma, compositeur et chef d’orchestre, et une de ses grands-mères, pianiste, élève du célèbre Ferruccio Busoni.
Ayant composé les bandes sonores de nombreux films et séries télévisées, on l’entend ici dans trois titres que j’affectionne particulièrement.
Michel Strogoff
Vladimir Cosma
Vladimir Cosma (born 13 April 1940) is a French-Romanian composer, conductor and violinist.
He was born into a family of musicians. His father, Teodor Cosma, was a pianist and conductor, his mother a writer-composer, his uncle, Edgar Cosma, composer and conductor, and one of his grandmothers, pianist, a student of the renowned Ferruccio Busoni.
Having composed the soundtrack for numerous films and television series, we can hear him here in three tracks that I particularly like.
Michel Strogoff
Vladimir Cosma
Vladimir Cosma (născut la 13 aprilie 1940) este un compozitor, dirijor și violonist franco-român.
S-a născut într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, a fost pianist și dirijor, mama sa scriitor-compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, și una dintre bunicile sale, pianistă și elevă a celebrului Ferruccio Busoni.
După ce a compus coloanele sonore pentru numeroase filme și seriale de televiziune, îl auzim aici în trei melodii care îmi plac în mod deosebit.
Tu me manques Robert, si tu savais à quel point. 8 ans déjà!
Une longue maladie qu’il a combattu comme un guerrier, le cancer.
Robert Miles d’origine italienne et désormais devenu Suisse nous a fait connaître la “Dream MUSIC” et je ne peux que le mettre en avant ici. Il est devenu mon ami en m’ouvrant l’espace de ses bras peu de temps avant de mourir. Nous avions même eu un projet ensemble. Je le partage ici et je regrette cet ami qui m’a quitté un peu comme un traître sans me dire au revoir.
À toi Robert.
Il m’est impossible d’exprimer ici à quel point tu me manques, la douleur était si intense après ta disparition.
Maintenant devenu un ange, pleure pour nous, pleure sur nous. Nous avons besoin de tes larmes d’amour car l’amour était ton message lors de ton bref passage terrestre..
Merci au label DBX (Italie) pour l’aimable autorisation
Robert Miles
In tribute to a friend
I miss you Robert, if you only knew how much. It’s been 8 years already!
A long illness that he fought like a warrior, cancer.
Robert Miles Italian origin and become Swiss invite us to discover “Dream MUSIC”. I can only highlight him. He became my friend by opening the space of his arms to me shortly before his death. We even had a project together. I share him here. This friend left a bit like a traitor without saying goodbye to me.
To you Robert.
It is impossible for me to express here how much I miss you, the pain was so intense after your disappearance.
Now become an angel, cry for us yes, cry for us. We need your tears of love because love was your message during your brief earthly passage..
Many thanks to DBX (Italy) for the kind permission.
***** Robert Miles *****
În omagiu adus unui prieten
Mi-e dor de tine Robert, dacă ai ști cât de mult! Deja 7 ani.
O lungă boală a luptat ca un războinic,cancerul.
Robert Miles de origine italiană și acum elvețieni ne-au prezentat „DREAM MUSIC”. Mi-a devenit prieten deschizând spațiul brațelor cu puțin înainte de moartea sa. Am avut chiar un proiect împreună. Îl împărtășesc aici și regret, Prietenul acesta care m-a părăsit fără să-mi iau rămas bun.
Pentru tine Robert.
Îmi este imposibil să exprim aici cât de mult îmi este dor de tine, durerea a fost atât de intensă după dispariția ta.
Acum ești un înger. Plânge pentru noi da, plânge pentru noi. Avem nevoie de lacrimile tale de dragoste pentru că iubirea a fost mesajul tău în timpul scurtului tău pasaj pământesc.
Mulțumim etichetei DBX (Italia) pentru permisiunea amabilă
« Ne laissez pas votre confort devenir votre prison. »
Tel est pris qui croyait prendre!
Une souris plongée dans un bocal rempli de riz croit mener une vie idéale : elle a tout ce qu’il lui faut, sans effort…Alors, elle reste là, profitant de l’abondance… jusqu’au jour où le riz vient à manquer. C’est là qu’elle réalise qu’elle est piégée, incapable de s’échapper.
L’histoire est identique chez les humains:
Menacés par les épées de Damoclès suspendues au-dessus de leur tête en permanence mais piégés par un confort illusoire, ils se disent, faussement rassurés, persuadés que rien ne changera : « De toute façon, qu’est-ce qu’on peut y faire? »
Le problème inlassablement répété réside dans le fait que chaque génération confondue se posant la même question, rien n’est mis en œuvre pour changer justement.
Tic tac…
Merci à EMI America.
“Don’t let your comfort become your prison.”
Caught in his own trap!
A mouse plunged into a jar filled with rice believes it’s leading an ideal life: it has everything it needs, effortlessly…
So it stays there, enjoying the abundance… until the day the rice runs out. That’s when it realizes it’s trapped, unable to escape.
The story is the same in humans:
Threatened by the swords of Damocles permanently hanging over their heads but trapped by an illusory comfort, they say to themselves, falsely reassured, thinking that nothing will change: « Anyway, what can we do about it? »
The problem, which is constantly repeated, is that each generation asks the same question, but nothing is done to change it.
Tick tock…
Many thanks to EMI America.
„Nu lăsa confortul să devină închisoarea ta.”
Prins în propria-i capcană!
Un șoarece cufundat într-un borcan plin cu orez crede că duce o viață ideală: are tot ce-i trebuie, fără efort… Așa că rămâne acolo, bucurându-se de abundență… până în ziua în care orezul se termină. Atunci își dă seama că este prins în capcană, incapabil să scape.
Povestea este aceeași și la oameni:
Amenințați de săbiile lui Damocle care le atârnă neîncetat deasupra capetelor, dar prizonieri ai unui confort iluzoriu, își spun, fals liniștiți, convinși că nimic nu se va schimba: „Ei bine, ce putem face oricum?”
Problema, care se repetă constant, este că fiecare generație pune aceeași întrebare și nu se face nimic pentru a schimba situația…
