Le Paradis blanc est une chanson écrite, composée et interprétée par Michel Berger pour l’album Ça ne tient pas debout sorti en 1990.
Pour certains cette chanson évoquerait la douceur de la mort. Mais elle évoque aussi pour d’autres, le renoncement d’un homme face aux souffrances du monde.
Michel Berger « Le paradis blanc »
Le Paradis blanc is a song written, composed and performed by Michel Berger for the album It doesn’t hold up, released in 1990.
For some, this song evokes the sweetness of death. But for others, it also evokes a man’s renunciation in the face of the world’s suffering.
Michel Berger « Le paradis blanc »
Le Paradis blanc este o melodie scrisă, compusă și interpretată de Michel Berger pentru albumul It doesn’t hold up, lansat în 1990.
Pentru unii, acest cântec evocă dulceața morții. Dar pentru alții evocă și abandonul uman în fața suferinței lumii.
Moi je dis que chaque époque connait son lot d’avantages et d’inconvénients mais ce qu’il faut garder à l’esprit c’est que si notre civilisation glisse aujourd’hui dans les ténèbres, c’est parce qu’époque après époque, les mêmes erreurs se répètent inlassablement.
L’être humain ira jusqu’à monétiser sa propre extinction.
L’histoire ne se répète pas, elle bégaie.
G.S
Merci au label RCA pour son aimable autorisation.
This is what happiness looked like in 1985
There are those who say it was better before.
I say that every era has its share of advantages and disadvantages, but what we must keep in mind is that if our civilization is slipping into darkness today, it is because era after era, the same errors are tirelessly repeated.
Human beings will go so far as to monetize their own extinction.
History does not repeat itself, it stutters.
G.S
Many thanks to RCA for their kind permission.
Așa arăta fericirea în 1985
Sunt cei care spun că era mai bine înainte.
Eu spun că fiecare epocă are partea ei de avantaje și dezavantaje, dar ceea ce trebuie să ținem cont este că dacă civilizația noastră alunecă astăzi în întuneric, este pentru că epocă după eră, aceleași erori se repetă neobosit.
Ființele umane vor merge atât de departe încât să-și monetizeze propria dispariție.
Istoria nu se repetă, se bâlbâie.
G.S
Mulțumim casei de discuri RCA pentru permisiunea lor.
C’est à lui que nous devons la musique de Flashdance, Midnight express, L’histoire sans fin (The neverending story), Scarface pour ne citer que ces titres prestigieux. Nous luis devons également les plus belles chansons de la regrettée Donna Summer entre autres. Giorgio Moroder est le Beethoven de notre temps. (Un petit clin d’oeil à mon ami Lucas.)
Sans ce compositeur de génie, la musique d’aujourd’hui ne serait pas ce qu’elle est.
Mon cher Giogio, toi et le regretté Vangelis ont fait de moi ce que je suis aujourd’hui, un compositeur. Au travers de votre musique vous m’avez évadé, fait voyager. Laissez moi maladroitement vous remercier.
Merci Giorgio.
Merci à EMI Records.
Merci à OASIS Records.
Merci à Casablanca Filmworks.
Merci à Canal + France.
Merci à Paramount Pictures.
Merci à Warner Bros.
***** Giorgio Moroder *****
« From here to eternity and back »
Giovanni Giorgio Moroder, the father of Daft Punk.
It is to him that we owe the music of Flashdance, Midnight express, The endless story (The neverending story), Scarface to name only these prestigious titles. We also owe to him the most beautiful songs of the late Donna Summer, to name but one. Giorgio Moroder is the Beethoven of our time. (A little wink to my friend Lucas.)
Without this genius composer, today’s music would not be what it is.
My dear Giogio, you and the late Vangelis made me what I am today, a composer. Through your music you escaped me, made me travel. Let me awkwardly thank you.
Thanks Giorgio.
Many thanks to EMI Records.
Many thanks to OASIS Records.
Many thanks to Casablanca Filmworks.
Many thanks to Canal + France.
Many thanks to Paramount Pictures.
Many thanks to Warner Bros.
***** Giorgio Moroder *****
« From here to eternity and back »
Giovanni Giorgio Moroder, tatăl lui Daft Punk
Lui îi datorăm muzica din Flashdance, Midnight express, The neverending story, Scarface pentru a numi doar aceste titluri prestigioase. De asemenea, îi datorăm cele mai frumoase cântece ale regretatei Donna Summer, pentru a numi doar una. Giorgio Moroder este Beethoven-ul timpului nostru. (Un mic cu ochiul prietenului meu Lucas.)
Fără acest geniu compozitor, muzica de astăzi nu ar fi ceea ce este.
Dragul meu Giogio, tu și regretatul Vangelis m-ai făcut ceea ce sunt astăzi, un compozitor. Prin muzica ta ai scapat de mine, m-ai facut sa calatoresc. Mulțumesc stângaci.
Ne laissons pas l’IA générative tuer la création musicale
Jean-Michel Jarre, Pedro Winter ou encore les Eurockéennes signent une tribune dans Libération.
Contre l’explosion des contenus générés par l’IA qui menace les indépendants, plus de 450 artistes, producteurs et distributeurs de musique ont signé une tribune ce dimanche sur Libération intitulée « 𝘕𝘦 𝘭𝘢𝘪𝘴𝘴𝘰𝘯𝘴 𝘱𝘢𝘴 𝘭’𝘐𝘈 𝘨𝘦́𝘯𝘦́𝘳𝘢𝘵𝘪𝘷𝘦 𝘵𝘶𝘦𝘳 𝘭𝘢 𝘤𝘳𝘦́𝘢𝘵𝘪𝘰𝘯 𝘮𝘶𝘴𝘪𝘤𝘢𝘭𝘦 ! »
Parmi les signataires, Jean-Michel Jarre, Pedro Winter, Vitalic, des festivals comme We Love Green et les Eurockéennes de Belfort ou encore Radio France, l’Adami, le SMA et Technopol y demandent demandent la mise en œuvre « d’un plan de sauvegarde de la création musicale humaine ».
Dans le viseur, le streaming « se laisse aujourd’hui déborder par l’afflux de «contenus» sonores produits grâce à des technologies s’appuyant sur l’IA », explique la tribune, qui « constitue une menace très concrète pour les indépendants du secteur, déjà frappés par une difficulté structurelle à générer des revenus numériques, donc à se financer. »
Avec 150 000 nouveaux titres chaque jour et alors que 80% des nouveautés musicales sont produits chaque année par des indépendants, cette croissance exponentielle de la production de contenus artificiels menace l’attractivité du modèle du streaming musical, et « la préservation de [son] héritage culturel. »
Jean-Michel Jarre, Pedro Winter and the Eurockéennes have signed an article in Libération.
Against the explosion of AI-generated content that threatens independents, more than 450 artists, producers and music distributors signed a column this Sunday in Libération entitled “𝘕𝘦 𝘭𝘢𝘪𝘴𝘴𝘰𝘯𝘴 𝘱𝘢𝘴 𝘭’𝘐𝘈 𝘨𝘦́𝘯𝘦́𝘳𝘢𝘵𝘪𝘷𝘦 𝘵𝘶𝘦𝘳 𝘭𝘢 𝘤𝘳𝘦́𝘵𝘪𝘰𝘯 𝘮𝘶𝘴𝘪𝘤𝘢𝘭𝘦! »
Among the signatories, Jean-Michel Jarre, Pedro Winter, Vitalic, festivals such as We Love Green and the Eurockéennes de Belfort, as well as Radio France, Adami, SMA and Technopol are calling for the implementation of « a plan to safeguard human musical creation. »
In the spotlight, streaming « is now being overwhelmed by the influx of audio « content » produced using AI-based technologies, » explains the article, which « constitutes a very real threat to independents in the sector, already hit by a structural difficulty in generating digital revenue, and therefore in financing themselves. »
With 150,000 new tracks every day and while 80% of new music is produced each year by independents, this exponential growth in the production of artificial content threatens the attractiveness of the music streaming model, and « the preservation of [its] cultural heritage. »
Să nu lăsăm AI generativă să omoare creația muzicală
Jean-Michel Jarre, Pedro Winter ou encore les Eurockéennes signent une tribune dans Libération.
Împotriva exploziei conținutului generat de AI care amenință independenții, peste 450 de artiști, producători și distribuitori de muzică au semnat în această duminică o rubrică în Libération intitulată „𝘕𝘦 𝘭𝘢𝘪𝘴𝘴𝘰𝘯𝘴𝘰𝘯𝘴𝘰𝘯𝘴𝘰𝘘 𝘨𝘦́𝘯𝘦́𝘳𝘢𝘵𝘪𝘷𝘦 𝘵𝘶𝘦𝘳 𝘭𝘢 𝘤𝘳𝘦́𝘵𝘪𝘰 𝘮𝘶𝘴𝘪𝘤𝘢𝘭𝘦!
Printre semnatari, Jean-Michel Jarre, Pedro Winter, Vitalic, festivaluri precum We Love Green și Eurockéennes de Belfort, precum și Radio France, Adami, SMA și Technopol fac apel la implementarea „un plan de salvgardare a creației muzicale umane”.
În centrul atenției, streaming-ul „este acum copleșit de afluxul de „conținut” audio produs cu ajutorul tehnologiilor bazate pe inteligență artificială”, explică articolul, care „constituie o amenințare foarte reală pentru independenții din sector, afectați deja de o dificultate structurală în generarea de venituri digitale și, prin urmare, în finanțarea lor.”
Cu 150.000 de melodii noi în fiecare zi și în timp ce 80% din muzica nouă este produsă în fiecare an de independenți, această creștere exponențială a producției de conținut artificial amenință atractivitatea modelului de streaming muzical și „conservarea [i] moștenirii culturale.”
Malheureusement trop vite disparut Mark David Hollis leader du groupe “Talk talk” nous revient histoire de nous rappeler que les années 80 et 90 furent fastes en matière de créations musicales.
Mark et moi n’arrêtions pas de parler « Bla Bla » et ça agaçait tout le monde d’où le nom du groupe.
Merci à EMI RECORDS pour la confiance et l’amitié.
Talk Talk
Me on the piano for an LP (Long Play)
Unfortunately too quickly disappeared Mark David Hollis leader of the group “Talk talk” comes back to remind us that the 80s and 90s were good in terms of musical creations.
Mark and I kept talking « Bla Bla » and it annoyed everyone, hence the name of the group.
Many thanks to EMI RECORDS for the trust and friendship.
Talk Talk
Eu la pian pentru un LP (Long Play)
Din păcate, a dispărut prea repedeMark David Hollis liderul grupului „Talk talk” revine la noi pentru a ne aminti că anii 80 și 90 au fost buni în ceea ce privește creațiile muzicale.
Eu și Mark am tot vorbit „Bla Bla” și i-a enervat pe toată lumea, de unde și numele grupului.
Mulțumiri lui EMI RECORDS pentru încredere și prietenie.
« Je ne parle ni de pardon, ni de vengeance. Ce que je ressens est bien plus simple, bien moins labyrinthique. Lorsque quelqu’un me blesse ou me déçoit, il cesse simplement d’exister à mes yeux. Je détourne mon regard et mon cœur, je n’accorde plus un instant à son souvenir.
Je parle d’oubli… Car l’oubli, à la fois silencieux et implacable, est la seule forme véritable de vengeance, et peut-être aussi, la seule forme de pardon. »
Laisser partir ceux qui ne vous accordent aucun temps.
Ceux pour lesquels vous n’êtes pas une priorité. Laisser partir ceux qui vous prennent pour une option, ceux qui vous veulent selon leurs conditions.
Laisser partir ceux qui ne vous voient pas pour qui vous êtes vraiment, ceux qui n’ont pas conscience de votre valeur. Laisser les partir afin que ceux qui sont vrais puissent entrer sereinement dans votre vie.
Vous ne pouvez pas faire de place à l’authenticité si vous êtes entouré de personnes fausses pourvues d’intérêt.
Vous êtes précieux et méritez le meilleur.
Ne vous contentez jamais de moins.
Joëlle Laurencin
***** Beyond words *****
« I’m not talking about forgiveness or revenge. What I feel is much simpler, much less labyrinthine. When someone hurts or disappoints me, they simply cease to exist in my eyes. I turn away my gaze and my heart, I no longer give a moment to their memory.
I’m talking about forgetting… For forgetting, both silent and implacable, is the only true form of revenge, and perhaps also the only form of forgiveness. »
Those who don’t see you as a priority. Let go of those who treat you as an option, those who want you on their terms.
Let go of those who do not see you for who you really are, those who are not aware of your value. Let them go so that those who are real can enter your life with peace of mind.
You can’t make room for authenticity if you’re surrounded by fake people with self-interest.
You are precious and deserve the best.
Never settle for less.
Joëlle Laurencin
***** Dincolo de cuvinte *****
« Nu vorbesc de iertare sau de răzbunare. Ceea ce simt este mult mai simplu, cu atât mai puțin labirintic. Când cineva mă rănește sau mă dezamăgește, pur și simplu încetează să mai existe în ochii mei. Îmi întorc privirea și inima, nu mai acord o clipă memoriei lor.
Vorbesc despre uitare… Pentru că uitarea, atât tăcută, cât și implacabilă, este singura formă adevărată de răzbunare și poate și singura formă de iertare.”
Cei pentru care nu ești o prioritate. Lasă-i pe cei care te iau ca opțiune, pe cei care te vor în condițiile lor.
Lasă-i pe cei care nu te văd așa cum ești cu adevărat, pe cei care nu își dau seama de valoarea ta. Lasă-le să plece, astfel încât oamenii care sunt reali pot intra în viața ta cu liniște sufletească.
Nu poți face loc autenticității dacă ești înconjurat de oameni falși cu interes propriu.
Il commence à chanter dès l’âge de huit ans avant d’être repéré en 1972 par Mike Brant puis par le producteur Haim Saban en Israël. Sa langue maternelle est l’hébreu. Il s’inscrit dans la veine des enfants chanteurs en vogue dans les années 1970 et enregistre plusieurs 45 tours entre 1972 et 1980 avec des succès en Israël comme Ima Sheli (1972), et en France Dessine-moi le bonheur, Difficile de choisir (1974), Viens maman on va danser (1975) , Unemaman, Lollipop (1976), Seul (1978), Aime (1980). En 1988, il enregistre My Butterfly, chanson dédiée à sa femme, morte très jeune d’une grave maladie. Source : Wikipédia >>>
LES MONDES ENGLOUTIS
Sur une musique de Vladimir Cosma et des paroles de Nina Wolmark créatrice de la série, ce très beau thème illustrant ce dessin animé sorti en 1985 et diffusé pour la première fois sur Antenne 2 (France 2 aujourd’hui) dans le cadre de l’émission pour la jeunesse Club Dorothée : « Les mondes engloutis »
Noam and the Mini-stars
He began singing at the age of eight before being spotted in 1972 by Mike Brant and then by producer Haim Saban in Israel. His mother tongue is Hebrew. He followed the trend of child singers in vogue in the 1970s and recorded several 45s between 1972 and 1980 with hits in Israel such as Ima Sheli (1972), and in France Dessine-moi le bonheur, Difficile de choisir (1974), Viens maman on va danser (1975), Unemaman, Lollipop (1976), Seul (1978), Aime (1980). In 1988, he recorded My Butterfly, a song dedicated to his wife, who died very young from a serious illness. Source: Wikipedia >>>
THE SUNKEN WORLDS
With music by Vladimir Cosma and lyrics by Nina Wolmark, creator of the series, this beautiful theme illustrates this cartoon released in 1985 and broadcast for the first time on Antenne 2 (France 2 today) as part of the youth program Club Dorothée: « The Sunken Worlds. »
Noam și mini-stelele
A început să cânte la vârsta de opt ani înainte de a fi văzut în 1972 de Mike Brant și apoi de producătorul Haim Saban în Israel. Limba sa maternă este ebraica. A făcut parte din copiii cântăreți în vogă în anii 1970 și a înregistrat mai multe ani 45 între 1972 și 1980 cu hituri în Israel precum Ima Sheli (1972), iar în Franța Dessine-moi le bonheur, Difficile de choisir (1974), Viens maman on va danser (1975), Sema (1976), Sema (1976), Sema (1976), 1976 Aime (1980). În 1988, a înregistrat My Butterfly, o melodie dedicată soției sale, care a murit foarte tânără de o boală gravă. Sursa: Wikipedia >>>
LUMIILE SUCUNDATE
Cu muzică de Vladimir Cosma și versuri de Nina Wolmark, creatorul serialului, această frumoasă temă ilustrează acest desen animat lansat în 1985 și difuzat pentru prima dată la Antenne 2 (France 2 astăzi) în cadrul programului pentru tineret Club Dorothée: „Les mondes engloutis”
Dédié aux lanceurs d’alerte et chercheurs de vérité
Depuis tout gosse déjà, à l’école mes camarades m’appelaient « l’endormi », ma famille me considérait comme un vilain petit canard, toujours punis, toujours mis de côté, toujours mal aimé. Aujourd’hui, j’ai perdu le contact avec tous ces gens, (sélection naturelle), je me sens détaché et libre. Je me rend compte précisément que c’est par lâcheté, jalousie, ignorance et déni que mon entourage me reléguait au statut de bête curieuse, d’idiot du village. Aujourd’hui, j’évolue à des strates en dessus de ces gens là, ces gens qui suivent inexorablement le troupeau qui avance tout droit et de son plein gré sur le chemin de sa propre fin.
Stéphane Guibert
« On t’a appelé la brebis noire »
Non pas parce que tu avais tort mais parce que tu étais différente.
Tandis que le troupeau suivait docilement le chemin tracé, toi, tu t’es arrêtée. Tu as levé les yeux. Écouté le vent. Et murmuré : « Il doit exister une autre voie. »
La brebis noire ne se fond pas dans le décor. Non pas parce qu’elle ne le peut… Mais parce qu’elle ne le veut pas.
Elle a vu trop de précipices déguisés en traditions. Trop de cages qu’on appelle « normalité ».
Alors, elle s’écarte. Peut-être seule… Mais éveillée.
Elle dérange, remue les eaux, brise les silences. Et parfois — elle bâtit les ponts dont le troupeau ignorait avoir besoin.
À toutes les brebis noires:
Vous êtes la révolution silencieuse, la rupture dans le motif, la note sauvage dans le chœur.
Vous n’avez pas à rentrer dans le moule. Vous êtes nées pour en sortir et ouvrir la voie.
Since I was little, my classmates called me « sleepy, » and my family considered me an ugly duckling, always punished, always cast aside, always unloved. Today, I’ve lost touch with all these people (natural selection), and I feel detached and free. I realize that it was through cowardice, jealousy, ignorance, and denial that those around me relegated me to the rank of a curious beast, a village idiot. Today, I’m evolving at a higher level than these people, these people who inexorably follow the herd that advances straight ahead, of its own free will, towards its own end.
Stéphane Guibert
« They called you the black sheep »
Not because you were wrong, but because you were different.
While the herd obediently followed the marked path, you stopped. You looked up. Listened to the wind. And whispered, « There must be another way. »
The black sheep doesn’t blend into the background. Not because it can’t… But because it doesn’t want to.
She has seen too many precipices disguised as traditions. Too many cages called « normality. »
So she steps away. Perhaps alone… But awake.
She disturbs, stirs the waters, breaks silences. And sometimes—she builds the bridges the herd didn’t know it needed.
To all the black sheep:
You are the silent revolution, the rupture in the pattern, the wild note in the chorus.
You don’t have to fit into the mold. You were born to break out of it and lead the way.
De când eram copil, la școală prietenii îmi spuneau „adormită”, familia mea mă considera o rățușcă urâtă, mereu pedepsită, mereu lăsată deoparte, mereu neiubită. Astăzi am pierdut contactul cu toți acești oameni, (selecție naturală), mă simt detașat și liber. Îmi dau seama că tocmai prin lașitate, gelozie, ignoranță și negare m-au relegat cei din jurul meu la statutul de fiară curioasă, idiotul satului. Astăzi, evoluez la un nivel peste acești oameni, acești oameni care urmăresc inexorabil turma care înaintează drept și de bună voie pe calea spre propriul sfârșit.
Stéphane Guibert
„Te-au numit oaia neagră”
Nu pentru că ai greșit, ci pentru că ai fost diferit. În timp ce turma urma ascultător poteca marcată, te-ai oprit, ai ridicat privirea, ai ascultat vântul și ai șoptit: „Trebuie să fie o altă cale”. »
Oaia neagră nu se amestecă în fundal. Nu pentru că nu poate… Ci pentru că nu vrea.
Ea a văzut prea multe prăpăstii deghizate în tradiții. Prea multe cuști pe care le numim „normalitate”.
Așa că ea se dă deoparte. Poate singur… Dar treaz.
Oaia neagră agita apele, rupe tăcerile. Și uneori acea oaie construiește punți de care turma nu știa că are nevoie.
Tuturor oilor negre:
Tu ești revoluția tăcută, ruptura în tipar, nota sălbatică în refren.
Nu trebuie să vă potriviți matrița. Te-ai născut să o rupi și să conduci drumul.
« Pardonner, ce n’est pas oublier. C’est se libérer. »
« Tu ne pardonnes pas parce que l’autre mérite la paix…
Tu pardonnes parce que toi, tu mérites la tranquillité. »
Laisser partir ceux qui ne vous accordent aucun temps.
Ceux pour lesquels vous n’êtes pas une priorité. Laisser partir ceux qui vous prennent pour une option, ceux qui vous veulent selon leurs conditions.
Laisser partir ceux qui ne vous voient pas pour qui vous êtes vraiment, ceux qui n’ont pas conscience de votre valeur. Laisser les partir afin que ceux qui sont vrais puissent entrer sereinement dans votre vie.
Vous ne pouvez pas faire de place à l’authenticité si vous êtes entouré de personnes fausses pourvues d’intérêt.
Vous êtes précieux et méritez le meilleur.
Ne vous contentez jamais de moins.
Joëlle Laurencin
« The Definition of Forgiveness »
« To forgive is not to forget. It is to free oneself. »
« You don’t forgive because the other deserves peace…
You forgive because you deserve tranquility »
Let go of those who don’t give you any time.
Those who don’t see you as a priority. Let go of those who treat you as an option, those who want you on their terms.
Let go of those who do not see you for who you really are, those who are not aware of your value. Let them go so that those who are real can enter your life with peace of mind.
You can’t make room for authenticity if you’re surrounded by fake people with self-interest.
You are precious and deserve the best.
Never settle for less.
Joëlle Laurencin
Definiția iertării
„A ierta nu înseamnă a uita, a ierta înseamnă a te elibera.”
„Nu ierți pentru că cealaltă persoană merită pace…
Iartă pentru că meriți linişte”
Dați drumul celor care nu vă lasă timp.
Cei pentru care nu ești o prioritate. Lasă-i pe cei care te iau ca opțiune, pe cei care te vor în condițiile lor.
Lasă-i pe cei care nu te văd așa cum ești cu adevărat, pe cei care nu își dau seama de valoarea ta. Lasă-le să plece, astfel încât oamenii care sunt reali pot intra în viața ta cu liniște sufletească.
Nu poți face loc autenticității dacă ești înconjurat de oameni falși cu interes propriu.
En juillet 2025, Jean-Michel Jarre se produira dans plusieurs villes européennes dans le cadre de sa tournée « Special Summer Live 2025 ». Les concerts de juillet incluent des dates à Pompéi (Italie) le 5 juillet, Bruxelles (Belgique) le 1er juillet et Séville (Espagne) le 8 juillet.
Jean-Michel Jarre né le dans le 4e arrondissement de Lyon, est un auteur-compositeur français.
Parolier pour des interprètes tels que Christophe et Patrick Juvet, il est surtout connu pour sa carrière solo dans la musique électronique, entamée en 1972. Il a vendu plus de 60 millions de disques au cours de sa carrière.
Vidéos:
Merci à Jean-Michel Jarre et aux disques Dreyfus.
***** Jean Michel Jarre *****
In July 2025, Jean-Michel Jarre will perform in several European cities as part of his « Special Summer Live 2025 » tour. The July concerts include dates in Pompeii, Italy, on July 5, Brussels, Belgium, on July 1, and Seville, Spain, on July 8.
Jean-Michel Jarre, born August 24, 1948, in the 4th arrondissement of Lyon, is a French songwriter.
A lyricist for performers such as Christophe and Patrick Juvet, he is best known for his solo career in electronic music, which began in 1972. He has sold more than 60 million records during his career.
Videos:
Many thanks to Jean-Michel Jarre and Dreyfus records.
***** Jean Michel Jarre *****
În iulie 2025, Jean-Michel Jarre va cânta în mai multe orașe europene, ca parte a turneului său „Special Summer Live 2025”. Concertele din iulie includ date la Pompeii (Italia) pe 5 iulie, Bruxelles (Belgia) pe 1 iulie și Sevilla (Spania) pe 8 iulie.
Jean-Michel Jarre, născut la 24 august 1948, în arondismentul 4 din Lyon, este un compozitor francez.
Versier pentru interpreți precum Christophe și Patrick Juvet, el este cel mai bine cunoscut pentru cariera sa solo în muzică electronică, care a început în 1972. A vândut peste 60 de milioane de discuri de-a lungul carierei sale.
