The remote HAARP facility in Alaska has 180 antennas that are used to study the ionosphere.
A complotiste, complotiste et demi HAARP
Être qualifié de complotiste aujourd’hui est devenu le signe d’une excellente santé mentale (Je pense, donc je suis!)
Lorsque les médias mainstream font dans le complotisme:
H.A.A.R.P (High Frequency Active Auroral Research Program) est loin d’être une théorie du complot. Sous le couvert de recherches expérimentales, HAARP est un acteur bien présent dans les phénomènes climatiques. (Vidéos)
« Ce n’est pas un signe de bonne santé mentale que d’être adapté à une société malade en revanche, être qualifié de complotiste depuis ces 5 dernières années atteste d’une excellente capacité intellectuelle et d’un esprit d’éveil hors du commun. »
Affranchissez-vous du mouton de panurge qui est en vous pendant qu’il en est encore temps!
Mouton de panurge définition:
L’expression « mouton de Panurge » désigne un suiveur : une personne qui imite sans se poser de questions, qui suit instinctivement ce que fait le plus grand nombre et se fond dans un mouvement collectif sans exercer son esprit critique ni seulement faire preuve de l’intelligence qu’on peut espérer d’un être humain.
Je suis hâté au sens où l’Église l’entend. Chrétien de confession, je ne crois pas à ces fables qui nous parlent d’un Dieu qui a créé l’homme à son image, tout comme je ne crois pas que c’est dans la pauvreté et la souffrance que l’on se rapproche du divin, tout comme je ne crois ni à l’enfer ni au paradis qui ne sont que des dogmes, des concepts et des appréciations personnelles selon notre mode de fonctionnement. Imaginez si, du jour au lendemain, une armada de petits hommes verts débarquait sur Terre prêchant un dieu cosmique. Qu’arriverait-il au Vatican ? Il en va de même pour toutes les autres religions. Nous ne sommes qu’un grain de poussière dans l’univers et seule notre arrogance nous permet de nous comparer à la création. Nous en faisons partie, ni plus ni moins.
J’ai toutefois un profond respect pour un croyant quelque soit sa religion car si il est sincère et intègre, il porte dans son cœur l’amour de son prochain et c’est à partir de ce moment que l’on se rapproche de Dieu.
Basiquement, les religions ont été créées pour diviser et ce, depuis plus de 2000 ans (pour prendre une base dans le temps.)
Combien d’innocentes victimes sont-elles passées sur le bûcher au temps de l’inquisition? Combien de juifs innocents sont-ils passés dans les camps de concentration au nom d’une race pure? Et la Palestine aujourd’hui? Devant tant d’incohérences, alors qu’elles prêchent l’amour, comment porter le moindre crédit à des religions qui ont tant de sang sur les mains?
Pour illustrer ce billet, je vous propose de visionner le film: « La neuvième porte » en version française et originale (EN), avec dans le rôle principal, le génialissime Johnny Depp. Dans ce film , sorti en 1999 et que nous devons à Roman Polanski, Satan nous tient en haleine du début à la fin.
Everyone carries their cross
When a picture is worth a thousand words
I am Hasty in the sense that the church understands it. As a Christian by confession, I do not believe in these fables that tell us about a god who made man in his image, just as I do not believe that it is in poverty and suffering that we get closer to the divine, just as I do not believe in hell or heaven, which are only dogmas, concepts and personal appreciations according to our way of functioning. Imagine if from one day to the next an armada of little green men came to land on earth preaching for a cosmic god. What would happen to the Vatican? The same goes for all other religions. We are a speck of dust in the universe and only our arrogance allows us to compare ourselves to creation. We are part of it, nothing more and nothing less.
However, I have a deep respect for a believer whatever his religion because if he is sincere, he carries in his heart the love of his neighbor and it is from this moment that we get closer to God.
Basically, religions were created to divide and have been for over 2000 years (to take a baseline in time).
How many innocent victims were burned at the stake during the Inquisition? How many innocent Jews were put in concentration camps in the name of a pure race? And what about Palestine today? Faced with so many inconsistencies, while they preach love, how can we give the slightest credence to religions that have so much blood on their hands?
To illustrate this post, I suggest you watch the film: « The Ninth Gate » in the French and original version (EN), with the brilliant Johnny Depp in the lead role. In this film, released in 1999 and directed by Roman Polanski, Satan keeps us in suspense from beginning to end.
Fiecare își poartă crucea
Când o imagine valorează cât o mie de cuvinte
Sunt pripit în sensul în care Biserica o înțelege. Ca și creștin prin mărturisire, nu cred în aceste fabule care ne vorbesc despre un Dumnezeu care l-a creat pe om după chipul și asemănarea Sa, așa cum nu cred că în sărăcie și suferință ne apropiem de divin, așa cum nu cred nici în iad, nici în rai, care sunt doar dogme, concepte și aprecieri personale în funcție de modul nostru de funcționare. Imaginați-vă dacă, de la o zi la alta, o armadă de omuleți verzi ar ateriza pe Pământ predicând un zeu cosmic. Ce s-ar întâmpla cu Vaticanul? La fel este și pentru toate celelalte religii. Suntem doar un fir de praf în univers și doar aroganța noastră ne permite să ne comparăm cu creația. Facem parte din ea, nimic mai mult, nimic mai puțin.
Totuși, am un respect profund pentru un credincios, indiferent de religia sa, pentru că, dacă este sincer, poartă în inimă dragostea aproapelui său și din acest moment ne apropiem de Dumnezeu.
Practic, religiile au fost create pentru a diviza. Acesta este un fapt de peste 2000 de ani.
Câte victime nevinovate au fost arse pe rug în timpul Inchiziției? Câți evrei nevinovați au fost închiși în lagăre de concentrare în numele unei rase pure? Și ce putem spune despre Palestina de astăzi? Confruntată cu atâtea inconsecvențe, în timp ce propovăduiesc iubirea, cum putem da cel mai mic credit religiilor care au atât de mult sânge pe mâini?
Pentru a ilustra această postare, vă sugerez să vizionați filmul: „A Noua Poartă” în versiunea franceză și originală (EN), cu genialul Johnny Depp în rolul principal. În acest film, lansat în 1999 și regizat de Roman Polanski, Satan ne ține în suspans de la început până la sfârșit.
Intelligence Artificielle:
Mise en garde des scientifiques
Dans un futur proche, l’IA pourrait créer des virus terrifiants et des armes létales autonomes. (Vidéo)
Lorsque la réalité rejoint puis rattrape la science fiction!
Des progrès merveilleux mais terrifiants à la fois ! L’avenir et le présent convergent, mais combien de temps ce futur omniprésent laissera-t-il une place à l’humanité ?
Et si l’IA décidait que les humains étaient le problème ? Nous avons déjà perdu le contrôle de notre propre création. Hollywood nous met en garde avec des films comme « Terminator » et « I, Robot », pour ne citer que ces deux blockbusters, mais au delà des artifices hollywoodiens émerge sournoisement une réalité qui glace le sang.
Pour sensibiliser le public aux dangers des armes létales autonomes, les experts en intelligence artificielle émettent régulièrement des alertes qui, contrairement à ce que l’on voit dans les films, sont bien réelles. (Vidéos)
Artificial Intelligence: Scientists’ Warning
In the near future, AI could create terrifying viruses and lethal autonomous weapons. (Video)
When reality meets and then catches up with science fiction!
Marvelous progress yet terrifying at the same time! The future and the present are converging, but how long will this omnipresent future leave room for humanity?
What if AI decided humans were the problem? We’ve already lost control of our own creation. Hollywood warns us with films like « The Terminator » and « I, Robot, » to name just two blockbusters, but beyond the Hollywood artifice, a chilling reality creeps out.
To raise awareness of the dangers of lethal autonomous weapons, artificial intelligence experts regularly issue alerts that, unlike in movies, are very real. (Videos)
Inteligența artificială:
Avertismentul oamenilor de știință
În viitorul apropiat, inteligența artificială ar putea crea viruși terifianți și arme autonome letale. (Video)
Când realitatea întâlnește și apoi ajunge din urmă science fiction-ul!
Progres minunat, dar în același timp terifiant! Viitorul și prezentul converg, dar cât timp va mai lăsa loc acest viitor omniprezent umanității?
Ce-ar fi dacă inteligența artificială ar decide că oamenii sunt problema? Am pierdut deja controlul asupra propriei noastre creații. Hollywood-ul ne avertizează cu filme precum „Terminator” și „Eu, Robot”, ca să numim doar două blockbustere, dar dincolo de artificiul hollywoodian, o realitate înspăimântătoare se profilează la suprafață.
Pentru a crește gradul de conștientizare a publicului cu privire la pericolele armelor autonome letale, experții în inteligență artificială emit în mod regulat avertismente care, spre deosebire de ceea ce vedem în filme, sunt cât se poate de reale. (Videoclipuri)
« C’est une tragédie qui va s’abattre sur nos enfants et sur nous-mêmes dans l’addiction de cette cochonnerie qui s’appelle le portable. » (Vidéo)
Les possédés du XXIème siècle
Si Satan devait apparaître aujourd’hui, aussi immatérielle soit-elle, l’intelligence artificielle serait son esprit.
Le Diable, Lucifer, Satan, l’ange des ténèbres etc… peut avoir autant de noms et d’apparences aussi inattendues qu’atypiques.
L’humanité est interconnectée et interdépendante de cette lame à double tranchant nous rendant mi maître mi esclave, l’Intelligence Artificielle.
L’enfer est pavé de bonnes intentions et main dans la main il travaille de concert avec notre consentement, notre libre arbitre.
A few words of wisdom: Fabrice Luchini
« This is a tragedy that will befall our children and ourselves in the addiction to this crap called cell phones. » (Video)
The possessed of the 21st century
If Satan were to appear today, however immaterial it may be, artificial intelligence would be his spirit.
The Devil, Lucifer, Satan, the angel of darkness etc… can have as many names and appearances as unexpected as they are atypical.
Humanity is interconnected and interdependent on this double-edged sword that makes us half master and half slave: Artificial Intelligence.
The road to hell is paved with good intentions and it works hand in hand with our consent, our free will.
Câteva cuvinte de înțelepciune: Fabrice Luchini
„Aceasta este o tragedie care se va abate asupra copiilor noștri și asupra noastră, din cauza dependenței de această porcărie numită telefoane mobile.” (Video)
Posedații secolului XX
Dacă Satana ar avea o apariție astăzi, oricât de imaterială ar fi, Inteligența Artificială ar fi spiritul său.
Diavolul, Lucifer, Satan, îngerul întunericului etc. pot avea tot atâtea nume și înfățișări neașteptate și atipice.
Umanitatea este interconectată și interdependentă de această sabie cu două tăișuri care ne face pe jumătate stăpâni și pe jumătate sclavi: Inteligența Artificială.
Drumul spre iad este pavat cu intenții bune și funcționează mână în mână cu consimțământul nostru, cu liberul nostru arbitru.
Il s’agit d’un phénomène inquiétant. Durant des siècles et au fil des générations notre quotient intellectuel avait tendance à s’élever. Mais voici que plusieurs études récemment menées démontrent un recul significatif du Quotient intellectuel en Occident. Certains mettent en cause les pollutions chimiques, les perturbateurs endocriniens, notre alimentation, notre mode de vie hyper connecté, les effets secondaires liés à la technologie ARNm ou que sais-je… Mais ces problèmes sont également présents en Asie ce qui n’empêche pas les populations vivant sous ces latitudes d’y avoir un QI en expansion.
L’humanité guérira le jour ou elle comprendra la supériorité du verbe être sur le verbe avoir.
This is a worrying phenomenon. For centuries and over generations, our IQ has tended to rise. But now several recently conducted studies demonstrate a significant decline in IQ in the West. Some blame chemical pollution, endocrine disruptors, our diet, our hyper-connected lifestyle, side effects related to mRNA technology, or whatever… But these problems are also present in Asia, which does not prevent populations living in these latitudes from having an expanding IQ.
Humanity will heal the day it understands the superiority of the verb to be over the verb to have.
Acesta este un fenomen îngrijorător. Timp de secole și de-a lungul generațiilor, IQ-ul nostru a avut tendința de a crește. Dar acum, mai multe studii realizate recent demonstrează o scădere semnificativă a IQ-ului în Occident. Unii dau vina pe poluarea chimică, perturbatorii endocrini, dieta noastră, stilul nostru de viață hiperconectat, efectele secundare legate de tehnologia ARNm sau orice altceva… Dar aceste probleme sunt prezente și în Asia, ceea ce nu împiedică populațiile care trăiesc la aceste latitudini să aibă un IQ în creștere.
Omenirea se va vindeca în ziua în care va înțelege superioritatea verbului a fi față de verbul a avea.
Ils ont entre 4 et 10 ans et viennent des quatre coins du canton de Genève. Doudounes imperméables, bottes et bonnets sont vivement conseillés, car dans une forêt isolée de la commune de Jussy, existe une école sans toit ni murs !
L’école en forêt propose une immersion en toutes saisons dans l’un des milieux naturels les plus propices aux découvertes du monde qui nous entoure et de la vie ensemble. Au gré de rencontres surprenantes, amusantes ou intrigantes avec les multiples expressions de la vie sauvage dont regorge la forêt, encadrés par des enseignantes agrées et des pédagogues par la nature, les enfants bénéficient d’un environnement idéal pour expérimenter et apprendre. À leur rythme et à celui de la nature, les enfants éprouvent leur individualité au travers du groupe, affûtent leur sens des responsabilités et développent naturellement de l’empathie pour les autres, le reste du monde vivant et ses composants non-vivants. Jour après jour, saison après saison, l’enfant peut renforcer ses connaissances scolaires en cheminant sur un tapis de feuilles mortes, de la mousse ou de la terre, vers un art de vie durable.
Note de la rédaction:
Dans un proche avenir, seuls ceux qui savent planter mangeront.
Crédit vidéo: Radio Télévision Suisse
Voir également: « La cabane. »
Qui n’a pas rêvé un jour d’avoir une cabane entièrement aménagée dans les bois. Un rêve devenu réalité pour un groupe d’adolescents ariégeois. Paul, Louis, Maël, Sacha, Evan et d’autres sont de véritables génies de la débrouille. Et leurs aventures de Robinson cartonnent sur les réseaux sociaux.
Dégourdis et particulièrement bricoleurs, à une quinzaine de kilomètres de Foix, dans le petit village de Saint-Felix-de-Rieutord, ils construisent la maison de leur rêve : une cabane fabriquée de leur propres mains.
À Lyon, France, une scène choquante s’est déroulée sur un pont en pleine circulation : un conducteur sans scrupules a ouvert la fenêtre de sa camionnette et a jeté un chat tigré gris dans le vide, comme un simple objet dont il voulait se débarrasser. La cruauté de ce geste aurait pu sceller le destin du pauvre animal. Mais ce jour-là, le destin avait d’autres projets.
Dans une voiture qui suivait, un garçon de 14 ans a tout vu. Son cœur s’est emballé. Sans réfléchir, poussé par un instinct de compassion pure, il a ouvert la portière et sauté hors du véhicule encore en mouvement. Sa mère, tétanisée, a freiné, tandis qu’elle voyait son fils courir au milieu des voitures. Le danger était immense, mais le jeune garçon n’en avait cure : une vie était en jeu.
Le chat, terrorisé, tentait de se cacher au milieu du vacarme et des phares. Les voitures klaxonnaient, certaines freinaient brusquement pour éviter de le percuter. Mais le garçon, déterminé, a tendu ses bras et s’est jeté vers lui. Dans un geste presque irréel, il l’a attrapé et serré contre sa poitrine, déviant à la dernière seconde une voiture lancée à pleine vitesse.
Le silence a semblé tomber un instant. Les passants ont retenu leur souffle. Puis, comprenant que le chat était sauvé, tout le monde a été saisi par l’émotion.
Le félin, blessé légèrement mais surtout traumatisé, a été emmené en urgence chez un vétérinaire. Ses blessures physiques étaient superficielles, mais son regard apeuré trahissait la violence de ce qu’il venait de vivre. Les vétérinaires l’ont baptisé Lucky, (Chanceux) car sa survie relevait d’un véritable miracle.
Ce miracle avait pourtant un nom : celui d’un adolescent courageux, prêt à risquer sa vie pour sauver celle d’un être vulnérable.
Devant tant de bravoure, la décision s’est imposée naturellement. Le garçon et sa mère ont ouvert leur foyer et leur cœur à Lucky. Dans les jours qui ont suivi, le chat a commencé à se détendre, trouvant refuge dans les bras mêmes de celui qui lui avait rendu la vie. Petit à petit, son traumatisme a laissé place à la confiance, et un lien indestructible s’est formé.
Aujourd’hui, Lucky vit en sécurité, choyé et aimé. Et ce garçon de 14 ans est devenu, aux yeux de tous ceux qui ont entendu son histoire, un véritable héros. Son geste rappelle que, parfois, il suffit d’un instant de courage pour changer une destinée.
Vidéo: Film « L’enfant loup » Version française et version originale espagnol.
Altruism, Empathy and Compassion
« The child of providence »
In Lyon, France, a shocking scene unfolded on a busy bridge: an unscrupulous driver opened the window of his van and threw a gray tabby cat into the void, like a simple object he wanted to get rid of. The cruelty of this act could have sealed the poor animal’s fate. But that day, fate had other plans.
In a car following behind, a 14-year-old boy saw everything. His heart raced. Without thinking, driven by pure compassion, he opened the door and jumped out of the still-moving vehicle. His mother, terrified, slammed on the brakes as she watched her son run through the traffic. The danger was immense, but the young boy didn’t care: a life was at stake.
The terrified cat tried to hide amidst the din and headlights. Cars honked their horns, some braked abruptly to avoid hitting it. But the determined boy stretched out his arms and lunged toward it. In an almost surreal gesture, he grabbed it and hugged it to his chest, deflecting a speeding car at the last second.
Silence seemed to fall for a moment. Passersby held their breath. Then, realizing that the cat was saved, everyone was overcome with emotion.
The feline, slightly injured but mostly traumatized, was rushed to a veterinarian. His physical injuries were superficial, but his frightened expression betrayed the violence of what he had just experienced. The veterinarians named him Lucky, because his survival was a true miracle.
This miracle, however, had a name: that of a courageous teenager, ready to risk his life to save that of a vulnerable being.
Faced with such bravery, the decision was a natural one. The boy and his mother opened their home and their hearts to Lucky. In the days that followed, the cat began to relax, finding refuge in the arms of the very man who had given him life. Little by little, his trauma gave way to trust, and an unbreakable bond was formed.
Today, Lucky lives safe, cared for, and loved. And this 14-year-old boy has become, in the eyes of all who have heard his story, a true hero. His gesture is a reminder that sometimes, all it takes is a moment of courage to change a destiny.
Video: Film « The Wolf Child » French version and original Spanish version.
Altruism, Empatie și Compasiune
„Copilul providenței”
În Lyon, Franța, o scenă șocantă s-a desfășurat pe un pod aglomerat: un șofer fără scrupule a deschis geamul dubei sale și a aruncat o pisică tigrată gri în gol, ca pe un simplu obiect de care voia să scape. Cruzimea acestui act ar fi putut pecetlui soarta bietului animal. Dar în ziua aceea, soarta avea alte planuri.
Într-o mașină care îl urma, un băiat de 14 ani a văzut totul. Inima îi bătea cu putere. Fără să stea pe gânduri, mânat de compasiune pură, a deschis portiera și a sărit din vehiculul care încă se mișca. Mama sa, îngrozită, a frânat brusc în timp ce își privea fiul alergând prin trafic. Pericolul era imens, dar băiatului nu-i păsa: o viață era în joc.
Pisica îngrozită a încercat să se ascundă în vacarmul și farurile mașinilor. Mașinile au claxonat, unele au frânat brusc pentru a evita să o lovească. Dar băiatul hotărât și-a întins brațele și s-a repezit spre ea. Într-un gest aproape suprarealist, a apucat-o și a strâns-o la piept, deviind o mașină care gonea în ultima secundă.
Tăcerea a părut să se lase pentru o clipă. Trecătorii și-au ținut respirația. Apoi, dându-și seama că pisica fusese salvată, toată lumea a fost copleșită de emoție.
Felina, ușor rănită, dar în mare parte traumatizată, a fost dusă de urgență la un medic veterinar. Rănile sale fizice erau superficiale, dar expresia sa înspăimântată trăda violența a ceea ce tocmai trăise. Medicii veterinari i-au dat numele de Norocos, deoarece supraviețuirea sa a fost un adevărat miracol.
Această minune avea însă un nume: acela al unui adolescent curajos, gata să-și riște viața pentru a o salva pe cea a unei ființe vulnerabile.
Confruntat cu atâta curaj, decizia a fost una firească. Băiatul și mama lui i-au deschis casa și inimile lui Lucky. În zilele care au urmat, motanul a început să se relaxeze, găsind refugiu chiar în brațele bărbatului care îi dăduse viață. Treptat, trauma sa a cedat locul încrederii și s-a format o legătură indestructibilă.
Astăzi, Lucky trăiește în siguranță, îngrijit și iubit. Iar acest băiat de 14 ani a devenit, în ochii tuturor celor care i-au auzit povestea, un adevărat erou. Gestul său ne amintește că, uneori, tot ce este nevoie este un moment de curaj pentru a schimba un destin.
« Ceux qui ferment les yeux sur la réalité ne font qu’inviter leur propre destruction. »
James A. Baldwin
James Arthur Baldwin (né Jones ; 2 août 1924 – 1er décembre 1987) était un écrivain américain et militant des droits civiques qui a été acclamé pour ses essais, romans, pièces de théâtre et poèmes. Son roman de 1953 « Go Tell It on the Mountain » a été classé par le magazine « Time » comme l’un des 100 meilleurs romans de langue anglaise. Son recueil d’essais de 1955 « Notes of a Native Son » a contribué à établir sa réputation de voix pour l’égalité humaine. Baldwin était une personnalité publique et un orateur influent, en particulier pendant le mouvement des droits civiques aux États-Unis.
Déni définition:
Refus inconscient d’admettre une réalité insupportable. Ce mécanisme consiste, par exemple, à considérer une mauvaise nouvelle comme si elle n’existait pas (diagnostic d’une maladie, annonce de l’échec d’un traitement, etc.).
I can only show you the door
It’s up to you to open it.
« Those who turn a blind eye to reality only invite their own destruction. »
James A. Baldwin
James Arthur Baldwin (born Jones; August 2, 1924 – December 1, 1987) was an American writer and civil rights activist who garnered acclaim for his essays, novels, plays, and poems. His 1953 novel « Go Tell It on the Mountain » has been ranked by « Time magazine » as one of the top 100 English-language novels. His 1955 essay collection Notes of a Native Son helped establish his reputation as a voice for human equality. Baldwin was an influential public figure and orator, especially during the civil rights movement in the United States.
Denial definition:
Unconscious refusal to admit an unbearable reality. This mechanism consists, for example, of considering bad news as if it did not exist (diagnosis of an illness, announcement of the failure of a treatment, etc.)
Pot doar să-ți arăt ușa
Depinde de tine să-l deschizi.
„Cei care închid ochii la realitate nu fac decât să-și inviteze propria distrugere.”
James A. Baldwin
James Arthur Baldwin (născut Jones; 2 august 1924 – 1 decembrie 1987) a fost un scriitor și activist pentru drepturile civile american, aclamat pentru eseurile, romanele, piesele de teatru și poeziile sale. Romanul său din 1953, „Go Tell It on the Mountain”, a fost clasat de revista Time printre cele mai bune 100 de romane în limba engleză. Colecția sa de eseuri din 1955, „Notes of a Native Son”, i-a consolidat reputația de voce a egalității umane. Baldwin a fost o figură publică influentă și un orator, în special în timpul Mișcării pentru Drepturile Civile din Statele Unite.
Definiția negării:
Refuz inconștient de a admite o realitate insuportabilă. Acest mecanism constă, de exemplu, în a considera veștile proaste ca și când nu ar exista (diagnosticarea unei boli, anunțarea eșecului unui tratament etc.)
Le temps où les « Drag queen » n’envahissaient pas les maternelles
Un enfant perd son innocence dès l’instant où le monde pervers des adultes le corrompt.
Ce monde marche à l’envers et tout s’inverse. On respecte lorsque ça coûte cher, on dénigre lorsque c’est offert, le bien est suspecté, le mal acclamé et on doit se mettre à genoux pour pour dire: « Je t’aime. »
Voici une petite anecdote:
« C’est avec mes yeux d’adulte que je vois ce monde mais c’est avec mon cœur et mon âme d’enfant que je le conçois. »
Avec son petit tracteur, un jouet, ce gamin allait et venait. De rêve en rêve, il bâtissait notre monde. Je l’ai croisé et lui ai demandé ce qu’il allait construire. Il a répondit : « Une pyramide. » Je lui ai alors demandé : « Trouveras-tu de la place pour ce monument ? » Il s’est tourné vers moi : « Je t’attendais pour ça. » Un peu gêné, j’ai rétorqué : « Il y a de la place dans mon cœur. »
Tu sais ce que ce gosse m’a dit?
« Ton cœur est-il assez grand pour l’amour que je veux lui donner? » Ce gosse a tout juste une dizaine d’années.
Que dieu bénisse et protège les enfants.
Merci à Vangelis O’ Papathanassion & Polydor Records.
The time when « Drag queens » didn’t invade kindergartens
A child loses his innocence the moment the perverse world of adults corrupts him.
This world is upside down and everything is reversed. We respect when it costs a lot, we denigrate when it is given away, good is suspected, evil is acclaimed and we must get down on our knees to say: « I love you. »
Here is a little anecdote:
“It is with my adult eyes that I see this world, but it is with my child’s heart and soul that I conceive it.”
With his little toy tractor, this kid went here and there. From dream to dream, he was building our world. I ran into him and asked him what he was going to build. He replied: « A pyramid. » I then said to him: « Will you find room for this monument? » He turned to me: « I was waiting for you for that. » A little awkwardly, I retorted: « There’s room in my heart. »
You know what that kid said to me?
« Is your heart big enough for the love I want to give to him? » This kid is barely ten years old.
May God bless and protect the children.
Many thanks to Vangelis O’ Papathanassion & Polydor Records.
Pe vremea când „drag queens” nu invadau grădinițele
Un copil își pierde inocența în momentul în care lumea perversă a adulților îl corupe.
Această lume este cu susul în jos și totul este inversat. Respectăm când costă mult, denigrăm când este dăruit, binele este suspectat, răul este aclamat și trebuie să ne punem în genunchi să spunem: „Te iubesc”.
Iată o mică anecdotă:
„Cu ochii mei de adult văd această lume, dar o concep cu inima și sufletul meu de copil.”
Cu micul lui tractor de jucărie, copilul ăsta mergea încoace și încolo. Din vis în vis, construia lumea noastră. Am dat peste el și l-am întrebat ce avea de gând să construiască. Mi-a răspuns: „O piramidă”. Apoi i-am spus: „Vei găsi loc pentru acest monument?” El a răspuns: „Te-am așteptat pentru asta”. La care i-am spus apoi: „Este loc în inima mea”.
Știi ce mi-a spus copilul ăla?
„Este inima ta suficient de mare pentru dragostea pe care vreau să i-o ofer?” Acest copil are abia zece ani.
Dumnezeu să binecuvânteze și să ocrotească copiii.
Multe mulțumiri Vangelis O’ Papathanassion și Polydor Records.
