Archives de Catégorie: SCIENCE ET VIE

par

Science et vie : Quand les arbres font de la musique / Știință și viață : când copacii fac muzică / Science and life : when trees make music

Sunrays Through Treetops

Science et vie : Quand les arbres font de la musique

On dit que les forêts sont vivantes et qu’elles ont des sentiments

En effet, le monde des bois nous révèle peu à peu ses secrets et c’est avec beaucoup d’amour et de passion que nous découvrons la magie des bois et des sous-bois.

Magnifique nature qui nous fait comprendre que nous avons encore beaucoup à apprendre.

Les arbres ont une vie secrète que nous n’imaginons pas.

Pour votre première balade du printemps en forêt, vous allez regarder les arbres d’un nouvel œil.

PRINTEMPS – Ils parlent entre eux, partagent les richesses du sol, s’entraident, apprennent les uns des autres. Bienvenue dans le monde merveilleux des arbres. Une vie secrète dont la science découvre progressivement l’étendue et la complexité.

Știință și viață : când copacii fac muzică

Se spune că pădurile sunt vii și au sentimente

Într-adevăr, lumea pădurilor ne dezvăluie treptat secretele sale și cu multă dragoste și pasiune descoperim magia pădurilor și a tufișurilor

Natura magnifică care ne face să ne dăm seama că mai avem multe de învățat.

Copacii au o viață secretă pe care nu ne-o imaginăm niciodată.

Pentru prima dvs. plimbare de primăvară prin pădure, veți arunca o privire nouă asupra copacilor.

PRIMĂVARĂ – Ei vorbesc între ei, împărtășesc bogățiile solului, se ajută reciproc, învață unul de la altul. Bine ați venit în lumea minunată a copacilor. O viață secretă, a cărei amploare și complexitate descoperă știința treptat.

Science and life : when trees make music

They say forests are alive and they have feelings

Indeed, the world of the woods is gradually revealing its secrets to us and it is with a lot of love and passion that we discover the magic of the woods and undergrowth.

Magnificent nature that makes us realize that we still have a lot to learn.

Trees have a secret life that we never imagine.

For your first spring walk in the forest, you will take a new look at trees.

SPRING – They talk to each other, share the riches of the soil, help each other, learn from each other. Welcome to the wonderful world of trees. A secret life, the extent and complexity of which science is gradually discovering.

Retour sur l’article complet en Français >>>

Stéphane Guibert / Rares Mihai Florescu

Loading

par

Science et vie : Quand l’océan devient phosphorescent en Tasmanie / Știință și viață: Când oceanul devine fosforescent în Tasmania / Science and life: When the ocean becomes phosphorescent in Tasmania

Science et vie:

Quand l’océan devient phosphorescent en Tasmanie

Le phénomène, observé en plusieurs endroits de l’île, est parfaitement naturel. On se croirait presque dans le film « Avatar »

Un étrange phénomène attire les curieux en Tasmanie. Le long d’une plage, près de George Town, dans le nord de cette île du sud-est de l’Australie, l’océan est soudainement devenu phosphorescent. En pleine nuit, l’eau s’est illuminée d’une lumière bleue quasi surnaturelle.

La magie de la bioluminescence

Le phénomène est en réalité parfaitement naturel. Il est le résultat de la bioluminescence : l’émission de lumière par des êtres vivants, comme le décrit Arte. Dans les eaux de Tasmanie, ce halo lumineux bleuté est produit par un petit organisme vivant unicellulaire appelé Noctiluca scintillans. Ce minuscule prédateur marin, qui se nourrit de plancton, génère de la lumière afin d’attirer ses proies.

Produire de la lumière permet à de nombreuses espères marines de survivre. Si la bioluminescence sert d’appât à certaines, elle fait office de camouflage pour d’autres.

Știință și viață:

Când oceanul devine fosforescent în Tasmania

Fenomenul, observat în mai multe locuri de pe insulă, este perfect natural. Aproape ca în filmul „Avatar”

Un fenomen ciudat atrage oameni curioși în Tasmania. De-a lungul unei plaje de lângă George Town, în nordul acestei insule din sud-estul Australiei, oceanul a devenit brusc fosforescent. În miezul nopții, apa s-a luminat cu o lumină albastră aproape supranaturală.

Magia bioluminiscenței

Fenomenul este de fapt perfect natural. Este rezultatul bioluminiscenței: emisia de lumină de către ființele vii, așa cum o descrie Arte. În apele Tasmaniei, acest halou luminos albăstrui este produs de un mic organism viu unicelular numit Noctiluca scintillans. Acest mic prădător marin, care se hrănește cu plancton, generează lumină pentru a atrage prada.

Producerea de lumină permite multor specii marine să supraviețuiască. Dacă bioluminiscența servește drept momeală pentru unii, pentru alții servește drept camuflaj.

Science and life:

When the ocean becomes phosphorescent in Tasmania

The phenomenon, observed in several places on the island, is perfectly natural. Almost like being in the movie « Avatar »

A strange phenomenon is drawing curious people to Tasmania. Along a beach near George Town in the north of this southeastern Australian island, the ocean suddenly turned phosphorescent. In the middle of the night, the water lit up with an almost supernatural blue light.

The magic of bioluminescence

The phenomenon is actually perfectly natural. It is the result of bioluminescence: the emission of light by living beings, as Arte describes it. In Tasmanian waters, this bluish luminous halo is produced by a small single-celled living organism called Noctiluca scintillans. This tiny marine predator, which feeds on plankton, generates light to attract prey.

Producing light allows many marine species to survive. If bioluminescence serves as bait for some, it serves as camouflage for others.

Stéphane Guibert Facebook / Stéphane Guibert VK

Loading

par

Vivre c’est de risquer de… / A trăi înseamnă a risca… / To live is to risk…

Vivre c’est risquer de…

 » Rire, c’est risquer de paraître fou, pleurer, c’est risquer de paraître sentimental. Tendre la main, c’est risquer de s’engager, montrer ses sentiments, c’est risquer de s’exposer. Faire connaitre ses idées, ses rêves, c’est risquer d’être rejeté. Aimer, c’est risquer de ne pas être aimé en retour, vivre, c’est risquer de mourir. Espérer, c’est risquer le désespoir, essayer, c’est risquer d’échouer.
Mais il faut prendre des risques car le plus grand danger dans la vie, c’est de ne rien risquer. Celui qui ne risque rien, ne fait rien, n’a rien, n’est rien. Il peut éviter la douleur, mais il n’apprend rien, ne ressent rien, ne peut ni changer ni évoluer. Enchaîné à ses certitudes,
c’est un esclave qui a perdu toute liberté.
Seul celui qui risque est libre. Le pessimiste se plaint du vent, l’optimiste espère qu’il va changer et le réaliste ajuste ses voiles ».

William Arthur Ward
Via Calou Louve

A trăi înseamnă a risca…

„A râde înseamnă a risca să arăți nebun, a plânge înseamnă a risca să te simți sentimental. A-i ajuta pe ceilalți înseamnă să riști să te implici, să-ți arăți sentimentele înseamnă să riști să te expui. Ideile, visele, înseamnă că riscăm să fim respinși. A iubi înseamnă a risca să nu fii iubit la întoarcere, a trăi înseamnă a risca să mori, a spera înseamnă a risca disperarea, a încerca înseamnă a risca eșecul.
Dar trebuie să-ți asumi riscuri pentru că cel mai mare pericol în viață este să nu riști nimic. Cine riscă nimic, nu face nimic, nu are nimic, nu este nimic. Poate evita durerea, dar nu învață nimic, nu simte nimic, nu se poate schimba sau evolua. Cât despre certitudinile lui,
este un sclav care și-a pierdut toată libertatea.
Doar cel care riscă este liber. Pesimistul se plânge de vânt, optimistul speră că se va schimba, iar realistul își reglează pânzele.

William Arthur Ward
Via Calou Louve

To live is to risk…

“To laugh is to risk appearing mad, to cry is to risk appearing sentimental. Reaching out is risking commitment, showing your feelings is risking exposing yourself. ideas, dreams, is to risk being rejected. To love is to risk not being loved in return, to live is to risk dying. To hope is to risk despair, to try is to is to risk failure. But you have to take risks because the greatest danger in life is to risk nothing. He who risks nothing, does nothing, has nothing, is nothing. He can avoid pain, but he learns nothing, feels nothing, cannot change or evolve. Chained to his certainties, he is a slave who has lost all freedom. Only he who risks is free. The pessimist complains about the wind, the optimist hopes it will change, and the realist adjusts his sails.

William Arthur Ward
Via Calou Louve

Stéphane Guibert / Rares Mihai Florescu

Loading

par

Ces créatures dégoutantes qui veulent notre bien / Aceste creaturi dezgustătoare care vor binele nostru / These disgusting creatures who want our good

Ces créatures dégoutantes qui veulent notre bien

Les Cloportes

Vous les avez rencontré en soulevant une brique ou un objet humide, vous vous êtes peut-être même senti dégoûté et vous vous êtes même demandé ce que la nature pensait quand elle les a créé.
Eh bien, nous vous disons que les oniscidés, mieux connus sous le nom de « cloportes », sont un sous-ordre des crustacés isopodes terrestres dont la fonction dans la création n’est ni plus ni moins que celle d’éliminer les métaux lourds comme le mercure, le cadmium et le plomb de la terre, extrêmement nocifs pour les humains.
Ils contribuent au nettoyage des sols et des aquifères et confirment une fois de plus la sagesse de la nature !
Ne leur faîtes pas de mal.

Aceste creaturi dezgustătoare care vor binele nostru

Woodlice

I-ai întâlnit în timp ce ridicai o cărămidă sau un obiect umed, poate chiar te-ai simțit dezgustat și chiar te-ai întrebat ce gândea natura când le-a creat.
Ei bine, vă spunem că oniscidele, mai cunoscute sub numele de păduchi, sunt o subordine a crustaceelor ​​izopode terestre a căror funcție în creație nu este nici mai mult, nici mai mică decât aceea de a îndepărta de pe pământ metalele grele precum mercurul, cadmiul și plumbul, care sunt extrem de nociv pentru oameni.
Ele contribuie la curățarea solurilor și a acviferelor și confirmă încă o dată înțelepciunea naturii!
Nu-i răni.

These disgusting creatures who want our good

Woodlice

You have encountered them while lifting a brick or a wet object, you may have even felt disgusted and even wondered what nature was thinking when it created them. Well, we tell you that the oniscidae, better known as woodlice, are a suborder of terrestrial isopod crustaceans whose function in creation is neither more nor less than that of eliminating heavy metals such as mercury, cadmium and lead from the earth, which are extremely harmful to humans. They contribute to the cleaning of soils and aquifers and once again confirm the wisdom of nature! Don’t hurt them.

Stéphane Guibert / Rares Mihai Florescu

Loading

par

Image du jour: Et si l’Internet s’arrêtait? / Imaginea zilei: ce se întâmplă dacă internetul se închide? / Image of the day: What if the internet shut down?

Image du jour
Et si l’Internet s’arrêtait?

Après une coupure globale plus ou moins longue du réseau social Facebook, beaucoup de commentaires allaient dans cette direction:

« J’ai cru que c’était la fin du monde! »

Et en effet, si internet devait subitement s’arrêter, pour beaucoup d’entre nous il s’agirait de la fin d’un certain monde. Toute l’économie mondiale ne peut se passer de cette technologie et en cas de coupure, nous retournerions deux siècles en arrière.

Les gosses d’aujourd’hui qui baignent dans l’internet depuis la naissance en perdraient la raison. Tout un pan de notre société serait appelé à disparaître et laisserait sa place à ceux qui ont un cerveau et savent l’utiliser.

L’internet est une arme à double tranchant, elle nous libère tout en nous esclavagisant.

Imaginea zilei
ce se întâmplă dacă internetul se închide?

După o închidere mai mult sau mai puțin lungă la nivel mondial a rețelei de socializare Facebook, multe comentarii mergeau în această direcție:

„Am crezut că este sfârșitul lumii!”

Și într-adevăr, dacă internetul s-ar opri brusc, pentru mulți dintre noi ar fi sfârșitul unei anumite lumi. Economia globală în ansamblu nu se poate descurca fără această tehnologie, iar dacă internetul s-ar opri, ne-am da înapoi cu două secole.

Copiii de azi care fac baie în internet încă de la naștere și-ar pierde mințile. O întreagă secțiune a societății noastre ar dispărea și ar lăsa locul celor care au creier și știu să-l folosească.

Internetul este o sabie cu două tăișuri, ne eliberează în timp ce ne înrobește.

Image of the day
What if the internet shut down?

After a more or less long global shutdown of the Facebook social network, many comments went in this direction:

« I thought it was the end of the world! »

And indeed, if the internet were to suddenly shut down, for many of us it would be the end of a kind of world. The entire world economy cannot do without this technology and in the event of a cut, we would go back two centuries behind.

Today’s kids who have been bathing in the internet since birth would lose their minds. A whole section of our society would disappear and leave its place to those who have a brain and know how to use it.

The internet is a double-edged sword, it liberates us while enslaving us.

Stéphane Guibert / Rares Mihai Florescu

 

Loading

par

Les techniques ancestrales du Japon / Tehnicile ancestrale ale Japoniei / The ancestral techniques of Japan

Les techniques ancestrales du Japon

Le respect et l’amour de la nature

Au Japon, les habitants produisent du bois depuis 700 ans sans abattre d’arbres.

Au 14ème siècle, l’extraordinaire technique du Daisugi est née au Japon. En effet, la technique du Daisugi prévoit que ces arbres seront plantés pour les générations futures et ne seront pas coupés mais taillés comme s’il s’agissait de bonsaïs géants ; en appliquant cette technique aux cèdres, le bois qui peut être obtenu est uniforme, droit et sans nœuds, pratiquement parfait pour la construction.

Une taille dans les règles de l’art, qui permet à l’arbre de grandir et de germer en utilisant son bois, sans jamais le couper.
Technique extraordinaire !…

Tehnicile ancestrale ale Japoniei

Respect și dragoste pentru natură

În Japonia, oamenii produc lemn de 700 de ani fără a tăia copaci.

În secolul al XIV-lea, tehnica extraordinară a lui Daisugi a luat naștere în Japonia. Într-adevăr, tehnica Daisugi prevede că acești copaci vor fi plantați pentru generațiile viitoare și nu vor fi tăiați, ci tăiați ca și cum ar fi bonzai giganți; prin aplicarea acestei tehnici la cedri, lemnul care se poate obtine este uniform, drept si fara noduri, practic perfect pentru constructii.

O dimensiune în regulile artei, care permite arborelui să crească și să încolțească folosind lemnul său, fără a-l tăia vreodată.
Tehnologie extraordinară!…

The ancestral techniques of Japan

Respect and love for nature

In Japan, people have been producing wood for 700 years without cutting down trees.

In the 14th century, the extraordinary technique of Daisugi was born in Japan. Indeed, the Daisugi technique provides that these trees will be planted for future generations and will not be cut but pruned as if they were giant bonsais; by applying this technique to cedars, the wood that can be obtained is uniform, straight and without knots, practically perfect for construction.

A size in the rules of the art, which allows the tree to grow and sprout using its wood, without ever cutting it. Extraordinary technology!…

Music Video: Kitaro

Kitaro est un musicien “new age” né le  à Toyohashi au Japon.

Son vrai nom est Masanori Takahashi. Son pseudonyme lui a été donné plus tard par quelques amis, pour qui sa chevelure évoquait celle du personnage principal du manga d’épouvante de Shigeru Mizuki Kitaro le repoussant, qui était diffusé alors sous forme de dessin animé au Japon.

Kitaro este un muzician „new age” născut la 4 februarie 1953 în Toyohashi, Japonia.

Numele său real este Masanori Takahashi. Pseudonimul său i-a fost dat mai târziu de câțiva prieteni, pentru care părul său seamănă cu cel al personajului principal din manga de groază a lui Shigeru Mizuki Kitaro Repelling Him, care a fost apoi lansat ca desen animat în Japonia.

Kitaro is a “new age” musician born February 4, 1953 in Toyohashi, Japan.

His real name is Masanori Takahashi. His pseudonym was later given to him by a few friends, for whom his hair resembled that of the main character in Shigeru’s horror manga Mizuki Kitaro Repelling Him, which was then released as a cartoon in Japan.

Stéphane Guibert / Rares Mihai Florescu

Loading

par

Histoire : Le premier Bug informatique / Istorie: Prima eroare de calculator / History: The First Computer Bug

Histoire : Le premier Bug informatique

Le premier bug…

Les premiers ordinateurs conçus par les Américains étaient surnommés des calculateurs.
En 1946, le plus gros ordinateur pouvait effectuer 330 multiplications à la seconde mais il pesait 30 tonnes, était monté avec 70.000 résistances, 10.000 condensateurs, des milliers de mètres de câbles et occupait une pièce de 177 mètres carrés, la température pouvant monter à 50 degrés Celsius.

En plein travail d’élaboration pour la conception d’un nouvel ordinateur en 1947, c’est la panne !

Il fallait vérifier et trouver le problème dans ce fouillis de câbles et de composants… On découvrit, dans ce vaste capharnaüm, un papillon de nuit grillé.

L’informaticienne Grace Hopper, quand elle l’a retrouvé, l’a scotché dans son carnet de bord.

En anglais, un insecte, ou une bestiole, se traduit par le mot «bug», le nouveau terme de la panne informatique fut ainsi nommé en hommage à ce lépidoptère nocturne et suicidaire.

On ne sait pas si cette histoire véridique est réellement à l’origine de ce terme. Certains attribuant plutôt l’origine du mot bug à Thomas Edison, qui qualifie de « bugs » les petits défauts et difficultés rencontrés dans ses inventions. D’autres estiment que le mot bug dérive de l’ancien allemand « Bögge » (lutin en français) ou de l’anglais moyen « bugge » qui a donné le mot « bugbear », sorte de démon qui terrorise les enfants dans les années 1580. Quoiqu’il en soit, le terme « bug informatique » est entré dans le langage courant dans les années 1960.

  • Merci à Giorgio Moroder et Virgin Records.

Istorie: Prima eroare de calculator

Primul bug …

Primele computere proiectate de americani au fost poreclite calculatoare.

În 1946, cel mai mare computer putea efectua 330 de înmulțiri pe secundă, dar cântărea 30 de tone, era montat cu 70.000 de rezistențe, 10.000 de condensatori, mii de metri de cablu și ocupa o cameră de 177 de metri pătrați, temperatura putând crește până la 50 de grade Celsius .

În plin lucru de dezvoltare pentru proiectarea unui computer nou în 1947, este eșecul !

A trebuit să verificați și să găsiți problema în acest amestec de cabluri și componente … Au descoperit, în această vastă mizerie, o molie prăjită.

Când informaticiana Grace Hopper a găsit-o, a înfipt-o în jurnal.

În engleză, o insectă sau o fiară se traduce prin cuvântul „bug”, noul termen al eșecului computerului a fost astfel numit în omagiu pentru acest lepidopter nocturn și suicid.

Nu se știe dacă această poveste adevărată este cu adevărat originea acestui termen. Unii atribuie mai degrabă originea cuvântului bug lui Thomas Edison, care califică drept „bug-uri” micile defecte și dificultăți întâmpinate în invențiile sale. Alții cred că cuvântul bug provine din vechea germană „Bögge” (pixie în franceză) sau din engleza mijlocie „bugge” care a dat cuvântul „bugbear”, un fel de demon care a terorizat copiii în anii 1580. Fie că oricum, termenul „eroare de computer” a intrat în limbajul comun în anii 1960.

  • Mulțumiri lui Giorgio Moroder și Virgin Records.

History: The First Computer Bug

The first bug …

The first computers designed by Americans were nicknamed calculators.

In 1946, the largest computer could perform 330 multiplications per second but it weighed 30 tons, was mounted with 70,000 resistors, 10,000 capacitors, thousands of meters of cable and occupied a room of 177 square meters, the temperature being able to rise to 50 degrees celsius

In full development work for the design of a new computer in 1947, it is the failure!

It was necessary to check and find the problem in this jumble of cables and components … They found, in this vast jumble, a toasted moth.

Computer scientist Grace Hopper, when she found it, taped it in her diary.

In English, an insect, or a beast, translates by the word « bug », the new term of the computer failure was thus named in homage to this nocturnal and suicidal lepidoptera.

It is not known if this true story is really the origin of this term. Some rather attribute the origin of the word bug to Thomas Edison, who was qualified as « bugs » the small defects and difficulties encountered in his inventions. Others believe that the word bug derives from the old German « Bögge » (pixie in French) or from the Middle English « bugge » which gave the word « bugbear », a sort of demon that terrorized children in the years. 1580. Be that as it may, the term « computer bug » entered common parlance in the 1960s.

  • Many thanks to Giorgio Moroder and Virgin Records.

Stéphane Guibert / Rares Mihai Florescu

Loading

par

Les temples jumeaux du Mont Fanjing / Templele Gemene ale Muntelui Fanjing / The Twin Temples of Mount Fanjing

 

Les temples jumeaux du Mont Fanjing

Les temples jumeaux du Mont Fanjing sont situés à 2 500 mètres.

Il faut gravir 8 888 marches avant d’atteindre le sommet, soit environ 5 heures d’escalade.

Templele Gemene ale Muntelui Fanjing

Templele gemene ale Muntelui Fanjing sunt situate la 2.500 de metri.

Trebuie să urcați 8.888 de trepte înainte de a ajunge în vârf, ceea ce înseamnă aproximativ 5 ore de urcare.

The Twin Temples of Mount Fanjing

The twin temples of Mount Fanjing are located at 2,500 meters.

You have to climb 8,888 steps before reaching the top, which is about 5 hours of climbing.

Stéphane Guibert Facebook / Stéphane Guibert VK

Loading

par

La mort est une naissance à l’envers, elle ne m’effraye pas : Expérience proche de la mort / Moartea este o naștere cu susul în jos, nu mă sperie: Experiență aproape de moarte / Death is a birth upside down, it does not scare me : Experience near death

La mort est une naissance à l’envers, elle ne m’effraye pas.

La vie est un rêve ou un cauchemar selon les situations. Le film « Matrix » nous l’explique. (Je salue au passage l’acteur Keanu Reeves qui es un ami et que j’apprécie particulièrement)

Etant enfant, j’ai vécu une expérience de mort imminente dont voici le modeste témoignage:

Je devais avoir une dizaine d’années et c’était un dimanche matin je m’en souviens très bien. Je dormais profondément et je me suis senti partir à la dérive; j’ai tout à coup réalisé que je flottais au dessus de mon corps et  me voyais dormir.

J’ai ensuite été happé par une force irrésistible, un peu comme un morceau de métal qu’attirerait un aimant. Je ne lai pas vu immédiatement car j’étais aspiré de dos mais c’est en me retournant que je me rendis compte que j’entrais dans un vortex fait de lumière qui tourbillonnait sur lui-même tout en m’atirant irrésistiblement. Je me souviens avoir vu des couleurs qui n’existent pas sur terre.

Je ne sais pas combien de temps a duré ce voyage mais arrivé au bout du tunnel, une lumière incroyable inondait tout et je baignais dans cette intense clarté. Un homme apparut, il me tendit les bras et me sourit. L’amour que j’ai ressenti à ce moment là était tellement intense que cela en était insupportable.

Je me suis senti alors tomber, tomber, tomber et me suis réveiller comme lorsque l’on rêve que l’on tombe sans pouvoir se raccrocher à quoi que ce soit.

J’ai immédiatement compris que la mort était venue me faire un clin d’œil en me disant que mon heure n’était pas encore venue. Depuis, la mort ne m’effraye pas car je suis convaincu d’avoir apprivoisé la peur de l’inconnu.

  • Merci à Teldek Records.
  • Merci à Virgin Records.
  • Merci à Moby pour sa confiance et son amitié.
  • Merci à Columbia Pictures.
  • Merci à la Radio Télévision Suisse.

Stéphane Guibert

 

    

Moartea este o naștere cu susul în jos, nu mă sperie.

Viața este un vis sau un coșmar în funcție de situație. Filmul „Matrix” explică. (Salutări în treacăt actorului Keanu Reeves care este un prieten și pe care îl apreciez în mod deosebit)

În copilărie, am avut o experiență aproape de moarte, despre care iată o mărturie modestă:

Aveam vreo zece ani și era o duminică dimineață, îmi amintesc foarte bine. Am dormit profund. Deodată am simțit că îmi părăsesc corpul și mi-am dat seama că pluteam deasupra lui. M-am văzut dormind.

Am fost apoi prins de o forță irezistibilă, la fel ca o bucată de metal atrasă de un magnet. Nu l-am văzut imediat pentru că am fost aspirat din spate, dar când m-am întors mi-am dat seama că intru într-un vârtej format din lumini, care se învârtea pe sine și care m-a atras irezistibil. Îmi amintesc că am văzut culori care nu există pe pământ.

Nu știu cât a durat această călătorie dar la capătul tunelului o lumină incredibilă a inundat totul și am fost scăldat în această lumină intensă. A apărut un bărbat, mi-a întins brațele și mi-a zâmbit. Dragostea pe care am simțit-o în acel moment a fost atât de intensă încât a fost de nesuportat.

M-am simțit apoi căd, căd, căd și mă trezesc ca visând că căd fără să mă pot ține de nimic.

Am înțeles imediat că moartea venise să-mi facă cu ochiul, spunându-mi că încă nu venise vremea pentru mine. De atunci, moartea nu mă mai înspăimântă pentru că sunt convins că am îmblânzit frica de necunoscut.

  • Mulțumiri Teldek Records.
  • Mulțumiri Virgin Records.
  • Mulțumesc lui Moby pentru încredere și prietenie.
  • Mulțumim Columbia Pictures.
  • Mulțumiri Radio Televiziunii Elvețiene.

Stéphane Guibert

    

Death is a birth upside down, it does not scare me.

Life is a dream or a nightmare depending on the situation. The film « Matrix » explains it to us. (I greet in passing the actor Keanu Reeves who is a friend and whom I particularly appreciate)

As a child, I had a near death experience and here is my modest testimony :

I must have been about ten years old and it was a Sunday morning I remember it very well. I was sleeping soundly I felt myself drift away and suddenly realized that I was floating above my body. I could see myself sleeping.

I was then grabbed by an irresistible force, much like a piece of metal attracted by a magnet. I did not see it immediately because i was sucked in from behind, but it was when i turned around that i realized that i was entering a vortex made of lights which swirled on itself and which attracted me irresistibly. I remember seeing colors that don’t exist on earth.

I don’t know how long this trip lasted but at the end of the tunnel an incredible light flooded everything and I was bathed in this intense light. A man appeared, he held out his arms to me and smiled at me. The love I felt at that moment was so intense it was unbearable.

I then felt myself fall, fall, fall and wake up like dreaming of falling without being able to hold on to anything.

I immediately understood that death had come to wink at me, telling me that my time had not yet come. Since then, death does not frighten me because i am convinced to tamed the fear of the unknown.

  • Many thanks to Teldek Records.
  • Many thanks to Virgin Records.
  • Many thanks to Moby for his trust and his friendship.
  • Many thanks to Columbia Pictures.
  • Many thanks to Radio Télévision Switzerland.

Stéphane Guibert

Stéphane Guibert Facebook / Stéphane Guibert VK

Loading

par

Science & Vie : Le Flyboard / Știință și viață: Flyboard / Science & Life: The Flyboard

Science & Vie : Le Flyboard

«L’homme volant» Franky Zapata tente de nouveau de traverser la Manche sur son Flyboard >>>

En 2018, il était contraint de quitter la France pour développer son invention car il risquait la prison. En 2019, il fait partie des attractions du 14 juillet à Paris.

Rappel:

Avec ces images qui rappellent irrésistiblement le film “Starwars”, Franky Zapata, pilote français de jet ski nous en jette plein la vue avec son invention, le “Flyboard”

Știință și viață: Flyboard

„Omul zburător” Franky Zapata încearcă din nou să traverseze Canalul Mânecii pe Flyboard-ul său >>>

În 2018, a fost forțat să părăsească Franța pentru a-și dezvolta invenția pentru că a riscat închisoarea. În 2019, este una dintre atracțiile zilei de 14 iulie la Paris.

Aducere aminte:

Cu aceste imagini care amintesc irezistibil de filmul „Războiul Stelelor”, Franky Zapata, pilot francez de jet ski, ne impresionează cu invenția sa, „Flyboard-ul”

Science & Life: The Flyboard

“The flying man” Franky Zapata tries again to cross the English Channel on his Flyboard >>>

In 2018, he was forced to leave France to develop his invention because he risked prison. In 2019, it is one of the attractions of July 14 in Paris.

Reminder:

With these images irresistibly reminiscent of the movie « Starwars », French jet ski pilot Franky Zapata impresses us with his invention, the « Flyboard »

Crédit vidéo Brut >>>

  • Cette vidéo a été filmée dans l’Utah et à Las Vegas (États-Unis)
  • Acest videoclip a fost filmat în Utah și Las Vegas (SUA)
  • This video was filmed in Utah and Las Vegas (USA)

Stéphane Guibert / Rares Mihai Florescu

Loading