« LO’ 13′ TO », un petit coin de paradis au cœur de la Genève internationale

De Alep à Genève

Tu m’as accueilli quand j’étais à la rue, tu m’as ouvert l’espace de tes bras. Comment puis-je te dire merci?

A toi Ihman mon amie inconditionnelle.

A l’ange que tu es.

Retour sur l’article original >>>>>

„LO’ 13′ TO”, un mic colț de paradis în inima Genevei internaționale

De la Alep la Geneva

M-ai primit când eram în stradă, mi-ai deschis brațele… (Bine ai venit) Cum să spun mulțumesc?

Pentru tine, Ihman, prietenul meu necondiționat.

Îngerului care ești.

Reveniți la articolul original >>>>>

« LO’ 13′ TO », a little corner of paradise in the heart of international Geneva

From Aleppo to Geneva

You welcomed me when I was on the street, you opened the space for me with your arms. How can I say thank you?

To you Ihman my unconditional friend.

To the angel that you are.

Return to the original article >>>>>

Sur VK

Sur Youtube

Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK)

Pour un bisou volé

Ne vous y laissez pas prendre, cette splendide séance de maquillage est l’œuvre d’un jeune garçon de 11 ans.

« To all my haters: Yes I do ride my bike like a ‘normal’ 11 year old. » « Pour tous ceux qui ne m’aiment pas : Oui, je fais du vélo comme un gosse ‘normal’ de 11 ans. »

A la question : « Dans quel monde vit-on ? » Je n’ai pas la réponse. Certains seront éblouis, d’autres écœurés et d’autres encore seront dubitatifs.

Les commentaires fusent déjà comme celui-ci qui demande où est l’intérêt d’une telle publication tout en disant que l’impact de ce post n’aurait pas plus d’incidence que le petit déjeuner que la personne qui en est l’auteur vient de prendre.

J’en viens a me dire qu’à partir du moment où l’on compare son petit déjeuner à un enfant de 12 ans qui se maquille à outrance jusqu’à en perdre sa propre identité, c’est qu’il y a un sérieux problème au sein de notre société.

je peux peut-être me tromper mais les signaux sont là. Nous évoluons vers une société où les gens ne s’identifient à plus rien, cherchant une échappatoire au travers d’artifices visuels, éphémères et insipides. Cela fait d’autant plus peur que les  jeunes générations sont les plus touchées.

Pentru un sărut furat

Nu vă lăsați păcăliți, această splendidă sesiune de machiaj este opera unui băiețel de 11 ani.

« To all my haters: Yes I do ride my bike like a ‘normal’ 11 year old. » « Pour tous ceux qui ne m’aiment pas : Oui, je fais du vélo comme un gosse ‘normal’ de 11 ans. »

La întrebarea: „În ce lume trăim?” Nu am raspunsul. Unii vor fi uimiți, alții dezgustați și alții vor fi îndoieli.

Apar comentarii ca acesta, care întreabă care este rostul unei astfel de publicații, spunând că impactul acestei postări nu ar avea mai mult impact decât micul dejun decât tocmai l-a luat autorul.

Îmi spun că atunci când îți compari micul dejun cu un copil care se machiază până își pierde propria identitate, există o problemă serioasă în societatea noastră.

S-ar putea să greșesc, dar semnele sunt acolo. Ne îndreptăm către o societate în care oamenii nu se mai identifică cu nimic, căutând o evadare prin artificii vizuale, efemere și lipsite de gust. Acest lucru este cu atât mai înfricoșător cu cât generațiile tinere sunt cele mai afectate.

For a stolen kiss

Don’t be fooled, this splendid make-up session is the work of a young 11-year-old boy.

« To all my haters: Yes I do ride my bike like a ‘normal’ 11 year old. » « Pour tous ceux qui ne m’aiment pas : Oui, je fais du vélo comme un gosse ‘normal’ de 11 ans. »

To the question: “What world do we live in?” I do not have the answer. Some will be dazzled, others disgusted and still others will be doubtful.

Comments are already pouring in like this one asking where the point of such a publication is while saying that the impact of this post would be no more significant than the breakfast the person who wrote it just had.

I come to say to myself that from the moment we compare our breakfast to a 12-year-old child who wears excessive makeup to the point of losing his own identity, there is a serious problem in our society.

I might be wrong but the signs are there. We are moving towards a society where people no longer identify with anything, seeking an escape through visual, ephemeral and tasteless artifices. This is all the more frightening as the younger generations are the most affected.

>>Compte Instagram associé<<<

Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK)