Archives d’Auteur

par

J8KE’s Collisson

J8KE’s Collisson

Salut, je m’appelle J8KE ! J’ai 11 ans et j’habite près de Londres. J’adore jouer de la guitare et j’ai commencé à apprendre pendant le confinement en 2020 avec mon père. La musique est ma passion ! Ces derniers temps, de plus en plus de gens ne croient pas que je joue vraiment, ce qui est un compliment, mais je peux vous garantir que c’est le cas à 100 % et qu’aucune IA n’a été utilisée.

Jake

Découvert récemment, je vous présente Jake Collisson avec le titre ‘Staring At Stars.’ C’est à 7 ans, durant le confinement que ce jeune garçon c’est mis à apprendre la guitare sous l’œil bienveillant de son père. Depuis, il progresse irrésistiblement. Il interprète et maitrise tellement bien les notes que sur les réseaux sociaux, certains disent que ce n’est pas lui qui joue. Bien que cela soit gratifiant pour jake, il assure à 100% qu’aucune IA n’est utilisée lors de ses performances.

Ce jeune Anglais âgé aujourd’hui de 11 ans va vous émerveiller. De mon côté, je pars à Paris en janvier pour l’enregistrement d’un album aux studios Ferber et j’aimerais intégrer ce jeune virtuose à mon équipe. L’album sera une succession de titres instrumentaux incluant deux chansons et le tout sera orienté vers l’histoire cosmique du « Petit Prince » d’Antoine de Saint-Exupéry; Jake serait parfait pour cela. L’expérience sera publiée sur ces pages.

En attendant, je souhaite à cet enfant le meilleur pour la suite en espérant que l’industrie de la musique ne le mange tout cru comme c’est malheureusement souvent le cas avec les « enfants Star. »

Bien à toi Jake et à bientôt.

Stéphane Guibert / Finalscape

Suivez Jake sur les réseaux sociaux:

J8KE’s Collisson

Hi, I’m J8KE! I’m 11 years old and live near London. I love playing guitar and started learning during lockdown in 2020 with my Dad. Music is my passion! Lately more and more people do not believe I’m really playing, which is kind of a compliment but I can guarantee 100% I am and no AI has been used.

Jake

Recently discovered, i introduce  to you Jake Collisson with the track « Staring At Stars. » It was at the age of 7, during lockdown, that this young boy began learning the guitar under the watchful eye of his father. Since then, his progress has been irresistible. He interprets and masters the notes so well that on social media, some say that it is not him playing. While this is gratifying for Jake, he assures 100% that no AI is used during his performances.

This young Englishman, now 11 years old, will amaze you. For my part, I’m going to Paris in January to record an album at Ferber Studios, and I’d like to add this young virtuoso to my team. The album will be a series of instrumental tracks, including two songs, and the whole thing will be oriented toward the cosmic story of Antoine de Saint-Exupéry’s « The Little Prince. » Jake would be perfect for this. The experience will be published on these pages.

In the meantime, I wish this child the best for the future and hope that the music industry doesn’t eat him alive, as is unfortunately often the case with « child stars. »

Best to you Jake and see you soon.

Stéphane Guibert / Finalscape

Follow Jake on social media:

J8KE’s Collisson

Salut, sunt J8KE! Am 11 ani și locuiesc lângă Londra. Îmi place să cânt la chitară și am început să învăț în timpul carantinei din 2020, împreună cu tatăl meu. Muzica este pasiunea mea! În ultima vreme, tot mai mulți oameni nu mai cred că chiar cânt, ceea ce este un compliment, dar vă pot garanta că o fac 100% și nu am folosit nicio inteligență artificială.

Jake

Recent descoperit, vi-l prezint pe Jake Collisson cu piesa „Staring At Stars”. La vârsta de 7 ani, în timpul carantinei, acest băiat a început să învețe chitara sub ochiul atent al tatălui său. De atunci, progresul său a fost irezistibil. Interpretează și stăpânește notele atât de bine încât, pe rețelele de socializare, unii spun că nu el cântă. Deși acest lucru este îmbucurător pentru Jake, el garantează 100% că nu folosește inteligența artificială în timpul spectacolelor sale.

Acest tânăr englez, acum în vârstă de 11 ani, vă va uimi. Cât despre mine, voi merge la Paris în ianuarie pentru a înregistra un album la studiourile Ferber și aș dori să-l adaug pe acest tânăr virtuoz în echipa mea. Albumul va fi o serie de piese instrumentale, inclusiv două cântece, iar totul va fi orientat spre povestea cosmică a piesei „Micul Prinț” de Antoine de Saint-Exupéry. Jake ar fi perfect pentru asta. Experiența va fi publicată pe aceste pagini.

Între timp, îi urez acestui copil tot binele din lume și sper ca industria muzicală să nu-l mănânce de viu, așa cum se întâmplă, din păcate, adesea cu „copiii vedete”.

Toate cele bune, Jake, și ne vedem curând.

Stéphane Guibert / Finalscape

Urmărește-l pe Jake pe rețelele de socializare:

Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK) / CrowdBunker

Loading

par

L’homme sur la lune? Le père Noël n’existe pas! / Man on the moon? Santa Claus doesn’t exist! / Om pe Lună? Moș Crăciun nu există!

L’homme sur la lune? Le père Noël n’existe pas!

A complotiste, complotiste et demi

Juste un petit rappel:

La lune est le plus gros canular de tous les temps dans l’histoire de notre civilisation. Quiconque croit encore à cette fable aujourd’hui et ce malgré toutes les preuves irréfutables disponibles, ne se réveillera jamais.

Les fondations de notre civilisation sont coulées dans le marbre du mensonge et nous sommes les gardiens du temple; qu’on se le dise une fois pour toutes!

Bienvenue dans le monde réel.

Man on the moon? Santa Claus doesn’t exist!

A conspiracy theorist, a conspiracy theorist and a half

Just a little reminder:

The moon is the biggest hoax of all time in the history of our civilization. Anyone who still believes this fable today, despite all the irrefutable evidence available, will never wake up.

The foundations of our civilization are cast in marble of lies and we are the guardians of the temple; let it be said once and for all!

Welcome to the real world.

Om pe Lună? Moș Crăciun nu există!

Un teoretician al conspirației, un teoretician al conspirației și jumătate

Doar o mică reamintire:

Luna este cea mai mare farsă din toate timpurile din istoria civilizației noastre. Oricine mai crede astăzi în această fabulă, în ciuda tuturor dovezilor irefutabile disponibile, nu se va trezi niciodată.

Temeliile civilizației noastre sunt turnate în marmura minciunii, iar noi suntem gardienii templului; să fie spus odată pentru totdeauna!

Bine ați venit în lumea reală.

Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK) / CrowdBunker

Loading

par

La politique a 14 ans / Politics when you’re 14 / Politică la 14 ani

La politique lorsque tu as 14 ans

Tout est parfait:
Le speech, la présentation et le sujet abordé

Ce jeune homme de 14 ans me rappelle moi à son âge. Il n’y avait pas d’Internet à l’époque mais c’est toujours moi que l’on choisissait à l’école, que ce soit pour les dissertations, les discours ou les présentations. Mes professeurs m’encourageaient même lors de mon orientation professionnelle à glisser vers le monde du droit (avocat) ou vers celui des médias (journaliste.) Aujourd’hui encore, on fait appel à mes services lorsque l’occasion se présente.

Ce jeune homme a tous les atouts: Prestance, allocution et intelligence.

J’espère qu’il saura relever le défi tout en élevant le niveau de cette profession, journaliste qui a malheureusement perdu beaucoup de sa crédibilité aujourd’hui.

Bonne chance jeune homme.

G.S

Politics when you’re 14

Everything is perfect:
the speech, the presentation and the topic covered.

This 14-year-old boy reminds me of myself at his age. There was no internet back then, but I was always the one chosen at school, whether for essays, speeches, or presentations. My teachers even encouraged me during my career guidance to move into the world of law (lawyer) or the media (journalist). Even today, I am still called upon when the opportunity arises.

This young man has all the assets: Presence, speech and intelligence.

I hope he will rise to the challenge while raising the bar for this profession, journalism, which has unfortunately lost much of its credibility today.

Good luck young man.

G.S

Politică la 14 ani

Totul este perfect:
discursul, prezentarea și subiectul discutat.

Acest băiat de 14 ani îmi amintește de mine la vârsta lui. Pe atunci nu exista internet, dar eu eram mereu cel ales la școală, fie pentru eseuri, discursuri sau prezentări. Profesorii mei m-au încurajat chiar și în timpul consilierii mele profesionale să mă îndrept spre lumea dreptului (avocat) sau spre presa (jurnalism). Chiar și astăzi, sunt apelat atunci când se ivește oportunitatea.

Acest tânăr are toate atuurile: prezență, vorbire și inteligență.

Sper că se va ridica la înălțimea provocării, ridicând în același timp ștacheta pentru această profesie, jurnalismul, care, din păcate, și-a pierdut astăzi o mare parte din credibilitate.

Mult noroc, tinere.

G.S

Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK) / CrowdBunker

Loading

par

Heureux anniversaire – Jean-Michel Jarre / Happy birthday – Jean-Michel Jarre / La mulți ani – Jean-Michel Jarre

Heureux anniversaire

Jean Michel Jarre

En ce jour où tu célèbres tes 77 ans, nous te rendons hommage non seulement pour ton incroyable parcours musical, mais aussi pour l’univers unique que tu as su créer et partager avec le monde.
Tes sons ont traversé les générations, tes concerts ont illuminé les villes et fait rêver des millions de spectateurs.

Merci d’avoir ouvert la voie, d’avoir transformé l’électronique en poésie et la technologie en émotion.
Que cette nouvelle année t’apporte autant d’inspiration que tu en as offert à tous ceux qui t’écoutent et t’admirent.

Note de la rédaction:

La musique est un langage universel qui ne s’interprète qu’avec le cœur et la passion. Pas besoin d’école pour la comprendre car la musique se ressent dans les tréfonds de notre être et de notre âme de façon innée. Le musique est une clef qui ouvre les portes vers des couleurs inattendues, des sentiments parfois jamais ressentis. Les créateurs de musique dont je suis un modeste représentant vous offrent une clef de sol, le passeport pour un voyage vers un univers fait de sons et de lumières.

  • Merci à Jean-Michel Jarre et aux disques Dreyfus.

Happy birthday

Jean Michel Jarre

On this day, as you celebrate your 77th birthday, we pay tribute not only to your incredible musical journey, but also to the unique universe you created and shared with the world.
Your sounds have spanned generations, your concerts have lit up cities and inspired millions of spectators.

Thank you for leading the way, for transforming electronics into poetry and technology into emotion.
May this new year bring you as much inspiration as you have offered to all those who listen to and admire you.

Editor’s Note:

Music is a universal language that can only be interpreted with heart and passion. No need for school to understand it because music is felt in the depths of our being and our soul innately. Music is a key that opens doors to unexpected colors, feelings sometimes never before felt. The music creators of which I am a modest representative offer you a treble clef, the passport for a journey to a universe made of sounds and lights.

  • Many thanks to Jean-Michel Jarre and Dreyfus records.

La mulți ani

Jean Michel Jarre

În această zi, când sărbătoriți cea de-a 77-a aniversare, aducem un omagiu nu doar incredibilei voastre călătorii muzicale, ci și universului unic pe care l-ați creat și l-ați împărtășit cu lumea.
Sunetele voastre au străbătut generații, concertele voastre au luminat orașe și au inspirat milioane de spectatori.

Îți mulțumesc că ai deschis calea, că ai transformat electronica în poezie și tehnologia în emoție.
Fie ca acest nou an să-ți aducă tot atâta inspirație pe cât ai oferit tuturor celor care te ascultă și te admiră.

Notă a editorului:

Muzica este un limbaj universal care poate fi interpretat doar cu inimă și pasiune. Nu ai nevoie de școală ca să o înțelegi pentru că muzica se simte în adâncul ființei noastre și al sufletului nostru într-un mod înnăscut. Muzica este o cheie care deschide uși către culori neașteptate, sentimente uneori niciodată nu mai simțite. Creatorii muzicali ai carora sunt un modest reprezentant iti ofera o cheie de sol, pasaportul pentru o calatorie intr-un univers facut din sunete si lumini.

  • Mulțumim discurilor Jean-Michel Jarre și Dreyfus.

Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK) / CrowdBunker

Loading

par

***** Misery ***** (Reminder)

  • Film complet, version Française et version originale.
  • Full movie, French version and original version.
  • Film complet, versiune franceză și versiune originală.

***** Misery *****

Misery est un film américain réalisé par Rob Reiner et sorti en 1990. C’est l’adaptation du roman du même nom de Stephen King.

Synopsis:

Romancier à succès, Paul Sheldon est le créateur de la saga Misery, série de romans “à l’eau-de-rose”, mais, pour son dernier roman, il a décidé de faire mourir son personnage qui lui a apporté le succès afin de passer à autre chose. Désireux de se concentrer sur des histoires plus sérieuses, il écrit dans un chalet du Colorado un manuscrit pour un nouveau roman qui, il l’espère, lancera sa nouvelle carrière. Il prend ensuite le volant de sa voiture, une Ford Mustang 1965, sous un blizzard, pour regagner New York. La visibilité sur la route étant presque nulle, il finit par avoir un accident. Inconscient, il est secouru par Annie Wilkes, une infirmière admiratrice de Misery qui le ramène chez elle.

Paul reprend conscience et se retrouve alité avec les jambes cassées et une épaule disloquée. Il est soigné par cette infirmière apparemment bienveillante, qui vit seule dans une maison isolée, et prétend être sa « plus fervente admiratrice ». Par gratitude, Paul laisse Annie lire son nouveau manuscrit. Tout en le nourrissant, elle est fâchée par la vulgarité de certains passages et renverse de la soupe sur lui, mais elle s’excuse. Peu de temps après, Annie lit le dernier roman Misery, et découvre à sa grande colère que son héroïne préférée meurt à la fin du livre. Elle révèle à Paul que personne ne sait où il est, et l’enferme dans sa chambre.

***** Misery *****

Misery is an American film directed by Rob Reiner and released in 1990. It is the adaptation of the novel of the same name by Stephen King.

Synopsis:

Successful novelist, Paul Sheldon is the creator of the Misery saga, a series of “rosewater” novels, but, for his last novel, he decided to kill his character who brought him success in order to to move on. Eager to concentrate on more serious stories, in a small house in Colorado he writes a manuscript for a new novel that he hopes will launch his new career. He then gets behind the wheel of his car, a 1965 Ford Mustang, in a blizzard to return to New York. As visibility on the road was almost zero, he ended up having an accident. Unconscious, he is rescued by Annie Wilkes, a nurse admirer of Misery who takes him home.

Paul regains consciousness and finds himself bedridden with broken legs and a dislocated shoulder. He is cared for by this seemingly caring nurse, who lives alone in an isolated house, and claims to be his “most fervent admirer.” Out of gratitude, Paul lets Annie read his new manuscript. While feeding him, she is upset by the vulgarity of certain passages and spills soup on him, but she apologizes. Shortly after, Annie reads the latest novel Misery, and discovers to her great anger that her favorite heroine dies at the end of the book. She reveals to Paul that no one knows where he is, and locks him in his room.

***** Misery *****

Misery este un film american regizat de Rob Reiner și lansat în 1990. Este adaptarea romanului cu același nume de Stephen King.

Rezumat:

Romancier de succes, Paul Sheldon este creatorul sagăi Misery, o serie de romane „apă de trandafiri”, dar, pentru ultimul său roman, a decis să-și omoare personajul care i-a adus succesul pentru a merge mai departe. Dornic să se concentreze pe povești mai serioase, într-o cabană din Colorado scrie un manuscris pentru un nou roman care speră că va lansa noua sa carieră. Apoi se urcă la volanul mașinii sale, un Ford Mustang din 1965, într-un viscol pentru a se întoarce la New York. Întrucât vizibilitatea pe șosea era aproape de zero, a ajuns să aibă un accident. Inconștient, el este salvat de Annie Wilkes, o asistentă admiratoare a Misery care îl duce acasă.

Paul își recapătă cunoștința și se trezește țintuit la pat, cu picioarele rupte și un umăr dislocat. El este îngrijit de această asistentă aparent grijulie, care locuiește singură într-o casă izolată și pretinde că este „cel mai fervent admirator al lui”. Din recunoștință, Paul o lasă pe Annie să-și citească noul manuscris. În timp ce-l hrănește, este supărată de vulgaritatea anumitor pasaje și îi varsă supă, dar își cere scuze. La scurt timp după aceea, Annie citește cel mai recent roman Misery și descoperă, spre marea ei furie, că eroina ei preferată moare la sfârșitul cărții. Ea îi dezvăluie lui Paul că nimeni nu știe unde este și îl încuie în camera lui.

Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK) / CrowdBunker

Loading

par

Le corbeau et le loup

Le corbeau et le loup

Jean de La Fontaine n’y aurait pas pensé

Quelqu’un aurait-il jamais cru qu’un Loup d’un d’un corbeau  eût affaire ?

Le corbeau guide le loup vers ses proies et après s’être rempli la panse, le prince des forêts autorise l’ange noir à se rassasier à son tour.

Alors que les moralités de Jean de la Fontaine tournent inlassablement, fable après fable, sur le dicton: « tel est pris qui croyait prendre » voila que messieurs corbeau et loup nous démontrent qu’un partenariat est toujours profitable.

Jean de la Fontaine peut donc revoir ses copies.

Petite anecdote qui a son importance, le véritable auteur des fables dites de Jean de la Fontaine sont en réalité attribuables à Esope >>>>>

Né 700 ans avant J-C, L’Africain Esope originaire du royaume de Kemet qui se situe dans le sud du continent Africain est à l’origine de toutes les fables qui sont aujourd’hui attribuées à Jean de La Fontaine.

L’école peut donc revoir ses copies.

  • Merci à Vangelis O’Papathanassiou ainsi qu’au label Polydor Records.

Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK) / CrowdBunker

 

Loading

par

Propagande: De l’autre côté du miroir

Propagande: De l’autre côté du miroir

Lorsque la vérité rattrape l’histoire…

L’Europe empêtrée dans des bourbiers sociétaux, économicopolitiques, stratégiques et géopolitiques n’a plus d’autre alternative que de viser une guerre contre la Russie. La corruption au sein de l’hémicycle Bruxellois atteint un paroxysme sans précédent.

Ce sont des gens non élus et Ursula von der Leyen la première qui décident du destin de 450,4 millions d’habitants.

L’insurrection gronde dans les pays qui, bon gré ou malgré se sont affiliés à cette entité européenne moribonde dessinée par les 3 pères fondateurs qui ne sont  rien d’autre que d’anciens Nazis ou collabos.

Walter Hallstein, architecte de l’Europe communautaire, premier président de la Commission européenne, était… un ancien nazi.
Lorsque la vérité rattrape l’histoire…

Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK) / CrowdBunker

Loading

par

Expériences cymatiques / Cymatic Experiments / Experimente cimatice (Reminder)

Expériences cymatiques

La cymatique (du grec ancien : κῦμα, romanisée : kyma, lit. ’vague’) est un sous-ensemble de phénomènes vibratoires modaux. Le terme a été inventé par Hans Jenny (1904-1972), un disciple suisse de l’école philosophique connue sous le nom d’anthroposophie. En règle générale, la surface d’une plaque, d’un diaphragme ou d’une membrane vibre et les régions de déplacement maximum et minimum sont rendues visibles dans une fine couche de particules, de pâte ou de liquide. Différents motifs émergent dans le milieu excitateur en fonction de la géométrie de la plaque et de la fréquence d’entraînement.

L’appareil utilisé peut être simple, comme le bol à bec chinois, dans lequel les poignées en cuivre sont frottées et font vibrer les éléments inférieurs en cuivre. D’autres exemples incluent la plaque Chladni et le soi-disant cymascope.

Nigel Stanford, la maîtrise des éléments par la musique

Au rythme de sa musique envoûtante, Nigel Standford joue avec les éléments : le sable dessine de superbes rosaces, l’eau se tortille dans tous les sens, le feu danse de mille flammes et l’électricité nous éblouit.

Un véritable spectacle où se mêlent musique, science et ingéniosité. On se croirait presque chez le célèbre inventeur Nikola Tesla.

Cymatic Experiments

Cymatics (from Ancient Greek: κῦμα, romanized: kyma, lit. ‘wave’) is a subset of modal vibrational phenomena. The term was coined by Hans Jenny (1904-1972), a Swiss follower of the philosophical school known as anthroposophy. Typically the surface of a plate, diaphragm, or membrane is vibrated, and regions of maximum and minimum displacement are made visible in a thin coating of particles, paste, or liquid. Different patterns emerge in the excitatory medium depending on the geometry of the plate and the driving frequency.

The apparatus employed can be simple, such as the Chinese spouting bowl, in which copper handles are rubbed and cause the copper bottom elements to vibrate. Other examples include the Chladni Plate and the so-called cymascope.

Nigel Stanford, mastering the elements through music

To the rhythm of his haunting music, Nigel Standford plays with the elements: the sand draws superb rosettes, the water wriggles in all directions, the fire dances with a thousand flames and the electricity dazzles us.

A real show where music, science and ingenuity mingle. It almost feels like the famous inventor Nikola Tesla.

Experimente cimatice

Cimatica (din greaca veche: κῦμα, romanizat: kyma, lit. „undă”) este un subset de fenomene vibraționale modale. Termenul a fost inventat de Hans Jenny (1904-1972), un discipol elvețian al școlii filozofice cunoscută sub numele de antroposofie. De obicei, suprafața unei plăci, diafragme sau membrane vibrează, iar regiunile de deplasare maximă și minimă sunt făcute vizibile într-un strat subțire de particule, pastă sau lichid. În mediul interesant apar diferite modele, în funcție de geometria plăcii și de frecvența de antrenare.

Dispozitivul folosit poate fi simplu, precum bolul chinezesc cu cioc, în care mânerele din cupru sunt frecate și elementele inferioare din cupru vibrează. Alte exemple includ placa Chladni și așa-numitul cymascope.

Nigel Stanford, stăpânind elementele prin muzică

În ritmul muzicii sale obsedante, Nigel Standford se joacă cu elementele: nisipul atrage rozete frumoase, apa se învârte în toate direcțiile, focul dansează cu o mie de flăcări și electricitatea ne uimește. Un adevărat spectacol care combină muzica, știința și ingeniozitatea.

Se simte aproape ca celebrul inventator Nikola Tesla.

Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK) / CrowdBunker

Loading

par

Le paroxysme de la barbarie et de la cruauté humaine / The height of human barbarism and cruelty / Culmea barbariei și cruzimii umane

Le paroxysme de la barbarie et de la cruauté humaine

Après 300 heures de sévices corporels et d’humiliations de toutes sortes, Raphaël Graven est décédé.

Bien que cette vidéo ait été largement diffusée sur les réseaux sociaux, j’ai décidé de ne pas la publier sur ce blog.

J’ai récemment fait un article qui préconisait que plus de la moitié de la gent humaine était dépourvue d’âme, eh bien je persiste et je signe.

Les bêtes qui sont à l’origine de ce spectacle macabre, celles et ceux qui ont suivi sans réagir et la plateforme qui a laissé faire en sont bel et bien dépourvu.

L’humanité ne pouvait pas tomber plus bas et nous sommes proches de notre extinction, c’est indéniable.

Je le dis souvent, si ce monde n’est pas l’enfer, il en est sans aucun doute l’avant-garde.

Que la victime repose en paix.

The height of human barbarism and cruelty

After 300 hours of physical abuse and humiliation of all kinds, Raphaël Graven died.

Although this video has been widely shared on social media, I have decided not to publish it on this blog.

I recently wrote an article claiming that more than half of the human race lacks a soul, and I stand by it.

The beasts that caused this macabre spectacle, those who followed without reacting and the platform that let it happen are truly deprived of it.

Humanity could not have fallen any lower and we are close to extinction, there is no denying it.

I often say that if this world is not hell, it is undoubtedly its vanguard.

May the victim rest in peace.

Culmea barbariei și cruzimii umane

După 300 de ore de abuzuri fizice și umilințe de tot felul, Raphaël Graven a murit.

Deși acest videoclip a fost distribuit pe scară largă pe rețelele de socializare, am decis să nu-l public pe acest blog.

Am scris recent un articol în care susțineam că mai mult de jumătate din rasa umană nu are suflet și susțin această afirmație.

Fiarele care au provocat acest spectacol macabru, cei care au urmat fără să reacționeze și platforma care a permis ca acesta să se întâmple sunt cu adevărat lipsiți de el.

Omenirea nu putea cădea mai jos și suntem aproape de dispariție, nu se poate nega acest lucru.

Spun adesea că, dacă această lume nu este un iad, este, fără îndoială, avangarda sa.

Fie ca victima să se odihnească în pace.

Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK) / CrowdBunker

Loading

par

Il était une fois… / Once upon a time… / A fost odată ca niciodată…

Il était une fois…

La France d’avant c’était:

  • Dire bonjour à tous les voisins, même ceux qu’on n’aimait pas.
  • Laisser la clef sur la porte sans craindre les voleurs.
  • Le boulanger qui te donnait un bonbon avec la baguette.
  • Les enfants qui disaient « merci madame » au lieu de dire « wesh ».
  • Le garde-champêtre qui faisait respecter l’ordre avec son képi.
  • Le dimanche, le bruit des cloches et l’odeur du poulet rôti.
  • Le bistro du coin où tout le village refaisait le monde.
  • Les gosses qui jouaient au foot sur la place, pas sur une console.

Je me souviens de nos parties de cache-cache d’enfants dans les champs de blé, de ces blés blonds et tendres, deux fois plus grands que nous, baignés par la lumière d’un soleil d’été. Je me souviens de ces batailles de foin et de cette odeur de campagne. Le bonheur était si simple alors…

Ce n’est pas être rétrograde ni vieux jeu que de se souvenir avec nostalgie, c’est essayer de transmettre à nos têtes blondes qu’il existait un autre monde, un monde fait de lumière, de couleurs, de senteurs, de douceur et d’amitié. Ce monde n’est pas si loin, il suffit d’ouvrir l’espace de son cœur au bonheur et à la simplicité qui nous tendent les bras pour nous rendre heureux. Il ne tient qu’à nous.

G.S

Vidéo:

  • Catherine Lara « Les années poussière »
  • « La cabane aux enfants »
  • Film « La belle verte » Version française, sous-titré en anglais.

Once upon a time…

France before was:

  • Say hello to all your neighbors, even the ones you didn’t like.
  • Leave the key in the door without fear of thieves.
  • The baker who gave you a candy with your baguette.
  • The children who said « thank you madam » instead of saying « wesh ».
  • The rural policeman who enforced order with his cap.
  • On Sundays, the sound of bells and the smell of roast chicken.
  • The local bistro where the whole village remade the world.
  • The kids who played football in the square, not on a video game console.

I remember the games of hide-and-seek we played as children in the wheat fields, those soft blond wheats that were twice as tall as we were and bathed in the light of a summer sun, I remember those hay fights and that smell of the countryside. Happiness was so simple then…

It is not being retrograde or old-fashioned to remember with nostalgia, it is trying to transmit to our little ones that there was another world, a world made of light, colors, scents, sweetness and friendship. This world is not so far away, we just have to open the space of our heart to the happiness and simplicity that reach out to us to make us happy. It is up to us.

G.S

Video:

  • Catherine Lara « Les années poussière »
  • « The Children’s Cabin »
  • Film « The beautiful green » French version, English subtitles.

A fost odată ca niciodată…

Franța înainte era:

  • Salută-ți toți vecinii, chiar și pe cei de care nu ți-au plăcut.
  • Lasă cheia în ușă fără teama hoților.
  • Brutarul care ți-a dat o bomboană cu bagheta.
  • Copiii care au spus „mulțumesc, doamnă” în loc să spună „wesh”.
  • Polițistul rural care impunea ordinea cu șapca sa.
  • Duminica, sunetul clopotelor și mirosul de pui la cuptor.
  • Bistroul local unde întregul sat a refăcut lumea.
  • Copii care joacă fotbal în piață, nu pe o consolă de jocuri video.

Îmi amintesc de jocurile noastre din copilărie de-a v-ați ascunselea prin lanurile de grâu, acele lanuri fragede și blonde, de două ori mai mari decât noi, scăldate în lumina soarelui de vară. Îmi amintesc de acele lupte cu fânul și de mirosul acela de la țară. Fericirea era atât de simplă atunci…

Nu este vorba de a fi retrograd sau demodat să ne amintim cu nostalgie, ci de a încerca să le transmitem celor mici că a existat o altă lume, o lume făcută din lumină, culori, parfumuri, dulceață și prietenie. Această lume nu este atât de departe, trebuie doar să deschidem spațiul inimii noastre către fericirea și simplitatea care se întind spre noi pentru a ne face fericiți. Depinde de noi.

G.S

Video:

  • Catherine Lara « Les années poussière »
  • „Cabana copiilor”
  • Filmul „The beautiful green” versiune franceză, subtitrări în engleză.

Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK) / CrowdBunker

Loading